Etichetă: teama

20 de caracteristici ale iubirii adictive. Află-le şi ieşi din cercul vicios! Se poate!

Sanatate mintala

20 de caracteristici ale iubirii adictive. Află-le şi ieşi din cercul vicios! Se poate!

Distribuiți vă rog

Specialişii spun că experienţele din copilărie au impact direct asupra modului în care iubim, ca adulţi. Adică, dacă în copilărie am avut parte de părinţi care ne-au arătat o iubire puternică, vom şti să ne iubim şi noi, pe noi înşine, şi să dezvoltăm relaţii sănătoase cu cei din jurul nostru, inclusiv cu persoanele de sex opus.

Dacă, însă, în copilărie am fost abuzaţi sau neglijaţi, avem tendinţa să iubim imatur (“Te iubesc pentru că am nevoie de tine!”) sau infantil (“Te iubtesc pentru că mă iubeşti!”)

Brenda Schaeffer, psihoterapeut specializat în tratamentul adicţiilor, ne spune că oamenii aflaţi în relaţii adictive fac următoarele :

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

  1. Se simt mistuiţi: Gândesc pe principiul: “Nu pot trăi fără tine!” Îşi amână sau anulează dezvoltarea propriei personalităţi, pentru a se concentra pe împlinirea nevoilor celuilalt.
  2. Au dificultăţi în stabilirea graniţelor Eului: îşi pierd identitatea pentru a se apropia de cealaltă persoană
  3. Au tendinţe masochiste: Unul din parteneri dăruieşte mai mult decât celălalt, şi e de acord bucuros s-o facă, până acolo încât poate accepta abuzul.
  4. Renunţă greu la relaţii abuzive: rămân în aceste relaţii, din frica de singurătate.
  5. Le e teamă de riscuri, schimbări şi necunoscut: de teama despărţirii, care ar aduce schimbare în viaţa lor, (deşi în bine!) rămân sau se întorc repetat la abuzatori
  6. Experimentează o creştere individuală insuficientă: stagnează, pentru că dedică tot timpul grijii faţă de relaţie, în detrimentul autorealizării.
  7. Au dificultăţi în experiementarea intimităţii reale: refuză să fie vulnerabili în faţa celuilalt, şi susceptibili la a fi răniţi şi dezamăgiţi
  8. Joacă jocuri psihologice: îşi asumă roluri ca: victimă, agresor sau persecutor.
  9. Dăruiesc pentru a primi ceva în schimb: “Dacă voi face ce trebuie, voi obţine ceea ce doresc!” Exemplu: Dacă voi fi gospodina care îşi doreşte, nu mă va părăsi!
  10. Încearcă să îi schimbe pe ceilalţi: încearcă să-şi mascheze nerealizările şi spaimele, prin încercarea de a-i schimba pe ceilalţi. Exemplu: Dacă tu ai munci mai puţin, nu aş mai ajunge în faţa laptopului, uitându-mă la pornografie!
  11. Au nevoie de ceilalţi pentru a se simţi împliniţi, iar gândul pierderii le provoacă o asemenea anxietate, că, fie ajung victime, fie ajung agresori. “Mai bine aceept să fiu bătută, decât să nu-l mai am!- Mai bine o omor, decît să trăiesc fără ea!”
  12. Caută soluţii în afara lor: pun pe seama altora, propria lor fericire: “Dacă aş avea o relaţie, nu m-aş mai masturba! sau: Până la urmă, va vedea cît de mult valorez şi se va schimba!”
  13. Pretind şi aşteaptă dragoste necondiţionată: vor să primească ceea ce nu au primit în copilărie, sau ceea ce ar putea să-şi ofere singuri. Iubirea necondiţionată ne poate fi oferită NUMAI de către părinţi. Dacă nu am avut parte de ea, nu este datoria partenerului să ne-o ofere.
  14. Refuză sau abundă de implicare: “Eu îmi văd de treaba mea, şi tu de a ta, pe principiul FRIENDS WITH BENEFITS!”, sau se implică în mod abuziv în viaţa celuilalt: “Eşti a mea, faci ce-ţi spun eu!”
  15. Aşteaptă de la alţii recunoaştere şi apreciere: dacă o relaţia se sfârşeşte, asociază pierderea acelei persoane cu pierderea stimei de sine şi devalorizarea. Exemplu: “Dacă nu am pe cine să iubesc, nu sunt nimic!”
  16. Se tem să nu fie abandonaţi când au loc despărţiri de rutină: se simt abandonaţi şi dacă partenerul pleacă pentru câteva ore de lângă ei, fiindu-le teamă că nu se va mai întoarce.
  17. Recrează sentimente negative familiare: gol, vinovăţie, depresie, respingere, anxietate, furie, stimă de sine scăzută.
  18. Îşi doresc apropierea, deşi se tem de ea: “Dacă mă voi îndrăgosti din nou, aş putea să sufăr, ca în trecut!”
  19. Încearcă să “repare” sentimentele celorlalţi: îşi asumă responsabilitatea stării de bine a celuilalt. Exemplu: “Eu trebuie să îl fac să se simtă bine, după moartea mamei sale. E datoria mea să-l scot din depresie!”
  20. Joacă jocuri de putere, prin care îi manipulează pe ceilalţi. Exemplu: “Ai făcut bine, dar fără mine nu ai fi reuşit!”

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Hai să ne întâlnim pe băncuţa din spatele zâmbetului tău!

Relatii

Hai să ne întâlnim pe băncuţa din spatele zâmbetului tău!

Distribuiți vă rog

Hai să ne întâlnim pe băncuţa din spatele zâmbetului tău!

E acolo, la câţiva paşi de tine, un zâmbet. Se numeşte Binecuvântare. Nu m-am adăpostit niciodată la umbra lui, dar am înţeles de la Dumnezeu că e locul unde ar vrea să-mi petrec viaţa. Nu ştiu când mi-a spus-o, probabil că într-o noapte în care băusem sute de sticle de lacrimi. Că de acolo mi se trage uitarea. De obicei, când mă îmbăt cu durere, uit tot. Aşa am uitat şi de timp.

Şi m-am trezit dintr-o dată, în braţele unui prezent de care nu mi-a vorbit nimeni, niciodată. Ştiu că m-am rugat cândva pentru el. Plină de frică, de deziluzie şi de minciuni trase la indigo. Şi probabil că cineva m-a auzit. I-a spus lui Dumnezeu că o femeie nebună, care stă de câteva nopţi pe străzi, are nevoie de adăpost.

Şi-atunci a trimis zâmbetul ăsta, despre care vreau să-ţi vorbesc acum.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Mi-a fost teamă să mă apropii de el.

„Nu e uşor să intri în casele străinilor. Nici să laşi cheia la ei. Numai că, atunci când îţi dai seama că tu n-ai nici o casă, deci n-are cum să-ţi fure ceva din ea, te cuprinde un râs isteric. Parcă ţi-e şi milă de tine. A rămas din fiecare casă ce-ai ridicat-o din temelii, doar uşa. Ce de uşi mai deschizi, femeie nebună! Şi intri apoi în nimic.”

În fine … nu vreau să-ţi vorbesc despre nebunie acum. Sau poate da …

sursa: Youtube

Versuri: Clara Mărgineanu

E o nebunie amară. Ca ciocolata pe care trebuie s-o mănânc pentru că nu mai am voie dulce. Am aflat că orice e bun la suprafaţă e plin de boli. De blesteme şi de răni. În nebunia asta a mea trăiesc toate împlinirile lumii…

Ştii ceva? Am vrut să-ţi spun totul şi nu pot să-ţi spun de fapt nimic. De fapt, ştii ce? M-am săturat să vorbesc. Aleg tăcerea.

În spatele zâmbetului tău e o băncuţă de lemn. Hai să ne aşezăm acolo amândoi, să tăcem împreună, să ne ridicăm apoi, transformaţi în copii, să alergăm desculţi, să spargem baloane, să dansăm în ploaie, să jucăm fotbal cu timpul, să ne batem cu apă, să rupem flori de pe marginea drumului, să culegem pietre şi să facem castele din visele noastre! Hai să le dărâmăm apoi cu degete împreunate în rugăciune!

Şi să ne întoarcem seara, obosiţi de atâta copilărie, pe băncuţa din spatele zâmbetului tău! Va avea Dumnezeu grijă de noi, de-o ninge sau de s-o face prea frig! Zicea cineva că acasă nu e o casă, ci un loc unde te întorci întotdeauna cu drag. Eu nu m-aş întoarce. Eu aş rămâne. Să învăţ să trăiesc.

Dacă Dumnezeu există, cu siguranţă nu mă va lăsa să mai plec…

Apropo, tot Dumnezeu te-a creat şi pe tine?

* Dacă vrei să scrii pe acest site, aştept un e-mail la adresa: psihoterapeut.monica@gmail.com

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog