Etichetă: prietena

De ce e important să ai prieteni creştini?

Credinta

De ce e important să ai prieteni creştini?

Distribuiți vă rog

De ce e important să ai prieteni creştini? Am citit cândva, nu mai reţin însă unde, că e vai de omul pentru care nu are cine să se roage. Şi m-a lovit puternic acel adevăr. M-am gândit la viaţa mea. La iubirile bifate greşit, la prietenii pentru care aş fi făcut orice, şi care mă învăţau de fapt să trăiesc după standarde lumeşti, la clipe în care realizam că nimeni nu are cum să mă ajute, deşi, cu siguanţă, ar vrea …

eu si jess

Am fost în rugăciunilor multor oameni. Am aflat asta anul trecut, din întâmplace, când un pastor din afara ţării mi-a spus că s-a rugat pentru mine. Am lăcrimat din durerea unui trecut în care am fost sigură că mă voi descurca singură. Şi din bucuria binecuvântării Dumnezeului pe care , de multe ori, L-am lăsat la poartă, să aştepte până îmi fac eu timp să îi deschid. Pe care L-am păstrat ca rezervă, să apelez la El în ultimă instanţă…

Îmi dau seama azi că, dacă nu s-ar fi rugat biserici întregi pentru mine, nu aş fi azi aici. Poate nici măcar liberă. Nu glumesc când spun că poate aş zace într-un spital de psihiatrie, privind printre gratii oamenii care vin… şi nu se opresc niciodată la mine … nu glumesc, pentru că, atunci când îţi este infectat sufletul, ani la rând, cu toate cele negre, ai toate şansele din lume să ajungi acolo. În locul acela de care toţi râdem. Dar unde merg de fapt, oamenii care, dintr-o mare suferinţă, clachează!

Am cunoscut în urmă cu doar un an şi jumătate, bucuria părtăşiei. Am învăţat să cer ajutor, să spun când nu mai pot, să plâng şi să spun: „Nu (mai) am curaj!” Am înţeles apoi că a suferi nu este o ruşine, a iubi nu este un motiv de condamnare. A ierta nu este un act de înjosire, ci de har!

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

Când oamenii din jur râdeau de naivitatea cu care am bifat iubiri ce aveau să-mi aducă cenuşă pe inimă, oameni pe care nici măcar nu îi cunoşteam, se rugau să găsesc pacea şi liniştea unui Dumnezeu care mă iubeşte necondiţionat, indiferent de păcatul meu, de greşala mea, de depărtarea mea, de nepăsarea mea…

Am înţeles târziu, că a stărui în rugăciune pentru oameni cărora nici nu le pasă de tine, este cheia salvării sufletelor lor. Că a lor consecvenţă şi certitudine, că Dummenzeu poate transforma orice suflet, îl poate spăla şi curăţi, m-a adus în familia Lui.

eu si jess 2

Azi mă odihnesc la umbra unei iubiri adevărate, la umbra Singurei iubiri adevărate: a Celui ce m-a salvat din prăpastia în care căzusem din încrederea ne neclintit în oameni care nu Îl cunoşteau.

Azi plâng şi râd cu oameni care au crezut până la prăbuşire, că Dumnezeu mă va scoate de acolo de unde am ales să intru.

De ce e important să ai prieteni creştini?

Pentru că ai siguranţa că oricând, dar absolut oricând, vei putea veni, smerit, să-ţi pui sufletul pe tavă, fără teama că vei fi judecat. Vei fi responsabilizat, dar nu aruncat la gunoi, pentru păcate făcute la vreme de neştinţă sau de prea bunăştiinţă.

Orice dragoste lumească se stinge cu un strop de dragoste cerească. Doar cu un strop!

Ea e doar una din dovezile că sunt iubită, mai mult decât am crezut eu vreodată că merit!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

 

Distribuiți vă rog
Azi e despre EA. Despre mentora care mi-a îndrumat paşii spre ceea ce sunt acum, ca şi psihopedagog, despre prietena care m-a certat cu dragoste când acceptam abuzuri emoţionale de tot felul şi despre FEMEIA de la care învăţ zilnic că viaţa trece. Şi lasă în urmă riduri.

Oameni cu aripi

Azi e despre EA. Despre mentora care mi-a îndrumat paşii spre ceea ce sunt acum, ca şi psihopedagog, despre prietena care m-a certat cu dragoste când acceptam abuzuri emoţionale de tot felul şi despre FEMEIA de la care învăţ zilnic că viaţa trece. Şi lasă în urmă riduri.

Distribuiți vă rog

Azi e despre EA. Despre mentora care mi-a îndrumat paşii spre ceea ce sunt acum, ca şi psihopedagog, despre prietena care m-a certat cu dragoste când acceptam abuzuri emoţionale de tot felul şi despre FEMEIA de la care învăţ zilnic că viaţa trece. Şi lasă în urmă riduri.

Aşa arată simplitatea

Şi, pentru că ne treieră trupul, viaţa asta, avem datoria s-o trăim şi noi pe ea cu simplitate, cu dragoste şi cu emoţie. E singura care nu se mai poate întoarce. Singura care trece pe lângă noi fără să-i simţim respiraţia. Până s-o vedem, ea ajunge la destinaţie, se îmbracă în negru şi aşteaptă cuminte ridicarea cortinei.

Astăzi este despre TINE, prietenă dragă, pentru că mă înveţi să-mi trăiesc pasiunile, să-mi deschid darurile de la Dumnezeu şi să renunţ la lume. Să tai din mine iubire şi pace şi să dau şi altora, care n-au sau numai au. Să scriu cu mână tremurândă o scrisoare de dragoste singurei persoane care mă va putea accepta mereu aşa cum sunt: mie însămi. Să Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că mă trezesc cu ochii umflaţi de oboseală, dar curioşi să descopere alte minuni ale Lui. Să mă aplec peste balustradă, aia a trecutului, şi să nu mă sperie abisul pe care-l văd. Pentru că am lângă mine un Dumnezeu care nu m-ar scăpa niciodată. Şi de ar face-o, ar fi pentru a mă asigura că mă ţine cu amândouă mâinile.

Astăzi este despre tine, FEMEIE frumoasă, despre simplitatea şi naturaleţea ta, despre dragostea din ochii tăi, despre bucuria dintre palmele tale şi despre visele de pe buzele tale, pe care nu le-ai destăinuit nimănui. Poate de teamă că nu s-or mai împlini. Sau de prea multă siguranţă că va fi exact aşa cum simţi…

Astăzi este PENTRU tine, draga mea, întreaga lume. Nu asta, plină de mizerii şi mirosind a vechi. Este lumea ta, în care trăieşti fără să faci zgomot, deşi ai avea atâtea tobe să baţi în ele (ori oale, să se audă mai tare!) 🙂 Lumea în care copiii râd şi adulţii redevin, cu ei o dată, copii. În care visele se împlinesc într-un aeroport, pe-o aripă de avion, aşa cum am visat eu odată:).

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

Astăzi este despre mulţumire, Cătă! Mulţumire pentru că mi-ai luat vălul de pe ochi, când bărbatul în galben, de la masa tăcută, mă minţea frumos că poveştile de dragoste se trăiesc, sub orice formă. Şi eu, ca o naivă frumoasă, compuneam versuri pentru melodiile lui zgomotoase.

Mulţumesc pentru toate amintirile mele întunecate, pe care mi le-ai adunat într-un buchet de lalele, şi le-ai lăsat la ofilit. Ai ştiut că pot să le arunc singură la gunoi, aveam nevoie doar de timp. De timp şi de rugăciune.

Mulţumesc, Cătă, pentru bucurii simple, din care faci primăveri! Le laşi la dospit şi coci apoi iubiri frumoase. Azi e despre tine şi visul tău.

Suntem. Şi atât

 

Într-o zi va fi despre NOI două, cu buchete de galben curat. 🙂 Până atunci, rămâi lângă mine, să mă înveţi iubirea adevărată şi simplitatea din Dumnezeu!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog