Etichetă: parinti

Simona Herb-Interviu: Cum Ne Ajută Tehnica EFT Sa Facem Faţă Adulterului

Relatii

Simona Herb-Interviu: Cum Ne Ajută Tehnica EFT Sa Facem Faţă Adulterului

Distribuiți vă rog

Astăzi vorbim cu Simona Herb, femeia care a adus IUBIREA în România. Să aflăm povestea…

Simona, esti primul terapeut EFT din Romania. De unde motivatia pentru aceasta abordare?

Da, sunt terapeut, supervizor și trainer in training în această abordare. Eu am o primă formare în terapia sistemică de cuplu și familie. În cadrul aceste formări, am avut un modul despre abordarea centrată pe emoții.

Când am auzit prima dată despre faptul că emoțiile sunt importante, că emoțiile ne ”povestesc” multe despre noi înșine, despre cum ne simțim în relații și că putem vindeca dinamica emoțională, am rezonat foarte mult cu această abordare. Faptul că se bazează pe terapia atașamentului care spune că noi, ca oameni, nu putem exista fără iubire, valorizare și acceptare, a fost ca o întoarcere acasă. În sfârșit, o terapie vorbea pe limba mea.

Ce presupune tehnica EFT, si care este istoria sa? 

Terapia centrată pe emoții (EFT) a fost fundamentată de dr. Sue Johnson în anii 80. Ea a observat că, deși majoritatea cuplurilor raportează faptul că s-au constituit pe baza iubirii mutuale, nici o terapie de cuplu nu aborda problema iubirii în cabinet.

Până la acel moment, terapia de cuplu se focaliza pe a schimba comportamente, gânduri, sexualitate, managementul furiei etc, dar nici una nu se uita la schimburile emoționale dintre cei doi parteneri.

E o terapie care s-a bazat pe observații empirice, mai specific Sue Johnson își urmărea înregistrările cu ședințele terapeutice și a încercat să observe unde se blochează cei doi parteneri, unde, în ciuda voinței și intențiilor lor pozitive, nu mai pot face progrese.

Și atunci a decelat că trebuie să fie atentă la nevoile de atașament ale fiecăruia, la fricile din spatele fiecăruia (”dacă nu sunt perfect, mă va abandona”, ”mi-e teamă că o dezamăgesc”) și care stau în calea unei conectări emoționale puternice.

Cine se poate specializa in EFT si cine poate fi client in terapia EFT?

Orice psiholog care dorește să devina psihoterapeut de cuplu poate să înceapă o formare în abordarea terapeutică centrată pe emoții (EFT). În ceea ce privește clienții, ținând cont că această abordare terapeutică se bazează pe teoria atașamentului, atunci putem concluziona că orice client poate să beneficieze de o apropiere caldă, plină de empatie, total non-judicativă și în condiții de siguranță.

Modelul este dezvoltat pe terapia de cuplu, fiind abordarea cu succesul cel mai mare (70-73% din cupluri raportează o satisfacție maritală crescută chiar și după 2 ani de la încetarea terapiei). Terapia EFT are efecte profunde și semnificative asupra depresiei, intimității și încrederii.

Hai sa detaliem terapiei de cuplu. Cand ar trebui un cuplu sa apeleze la terapie si de ce?

Părerea mea este că, atunci când apar conflicte, blocaje în cuplu, ar trebui să se apeleze la terapie de cuplu. Ei vor deprinde în aceste ședințe niște abilități emoționale care le vor servi enorm în continuarea relației pe termEn lung.

Cuplurile nu trebuie să vină atunci când s-a ajuns la neputință, lipsă de speranță sau înaintea divorțului, ca și ultimă soluție. E ca și mersul la doctor, putem merge când avem primele semne de alarmă sau atunci când un organ deja a cedat sau boala este foart avansată.

Vestea bună în ceea ce privește EFT-ul este că are rezultate indiferent în ce stadiu vine cuplul. Diferența va consta în numărul de ședințe pe care trebuie să le parcurgă (cu atat mai multe, cu cât cuplul are probleme acutizate sau s-a confruntat cu probleme delicate – relații extraconjugale, apariția copiilor, boala unui partener sau a unui copil, pierderea serviciului etc).

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Deci îndemnul meu este să se apeleze la terapie EFT atunci când se simte distanță emoțională, probleme în viața intimă, conflicte care par să nu se soluționeze, certuri care apar recurent, când apare consum de substanțe la un partener etc. Din timp, procesul de reconectare emoțională e mai ușor și mai rapid.

Articolul meu, „Cele 3 faze ale infidelitatii”, a deschis multe usi, in sufletele si mintea multor persoane. Mi-au scris multe dintre ele despre experientele lor, in urma unui adulter. Care crezi ca sunt motivele infidelitatii?

Motivul principal este deconectarea emoțională, și anume momente în care avem nevoi de atașament (de acceptare, iubire, valorizare, de siguranță) cărora nu li se răspunde sau care sunt respinse în mod frecvent. Atunci când partenerul nu ne răspunde, se formează un fel de panică și atunci intrăm într-o stare în care căutăm pe cineva să ne răspundă.

 Se spune ca barbatii insala cu trupul, si femeile cu sufletul. Este vreo diferenta intre a insela fizic, si a insela emotional, la nivelul gandului? Daca da, care este aceasta?

Nu știu dacă există o diferență între ce simte un bărbat și ce simte o femeie într-o asemenea situație și nici nu sunt rezultate bazate pe cercetări în acest sens. Dar există diferențe între motivele avute de o persoană cu atașament anxios (în majoritatea cazurilor femei) și o persoană cu atașament evitant (majoritatea bărbați).

Un anxios va înșela cu gândul sau din dorința de a-și face partenerul să reacționeze, să îl vadă, dar nu vrea să piardă apropeirea. Un evitant atunci când înșeală o face tocmai pentru a diminua intensitatea legăturii cu partenerul, intensitate care îl sperie.

În ceea ce privește dacă e mai dureros pentru partenerul înșelat să afle că a fost o aventură bazată pe fizic sau că a fost o legătură emoțională, majoritatea clienților cu care lucrez și au fost într-o asemenea situație raportau că durerea provine din ruperea leagăturii emoționale. Adevărata trădare vine atunci când au existat schimburi emoționale, împărtășiri, confesiuni etc.

Cum isi poate da seama o persoana ca partenerul sau il/o insala?

Proabil că sunt multe semne, dar distanțarea emoțională, acea ”răceală” depre care se vorbește popular, este semnul cel mai vizibil.

Trist este că, dacă o răceala profundă a intervenit de dinainte de relația extraconjugală, atunci e posibil ca partenerul nici să nu mai perceapă.

Ce sfatuiesti aceste cupluri, chiar daca nu doresc sa urmeze un program de terapie? Cum sa depaseasca acest moment de cumpana din relatia lor?

O relație extracojugală poate fi un moment foarte dificil și care poate tulbura din temelie o relație deoarece se poate constitui într-o rană de atașament peste care se trece greu. Rana de atașament presupune că în mintea celui care suferă are loc un dicton ”niciodată în viața mea” și asta se traduce prin “niciodată în viața mea nu mă mai las atât de vulnerabil încât să fiu rănit atât de profund”.

În aceste cazuri, va fi foarte dificil ca cei doi parteneri, fără ajutor exterior (terapeut, preot, consilier etc) să poată vindeca această rană.

Prin natura sa, o ”rană de atașament” ne face mai puțini empatici, într-o stare de vigilență permanentă, de neîncredere. Ori tocmai aceste abilități ne pot ajuta să iertăm și să avem încredre din nou. Deci, pentru cuplurile care trec printr-o asemenea situație, le recomand ajutor specializat.

 O altă  întrebare de care sunt sigură că au nevoie cuplurile. Este pornografia un tip de adulter? De ce?

Pornografia este un atașament de substitut și tocmai, de aceea, pentru o relație armonioasă de lungă durată, această adicție trebuie încetată. Dacă vorbim despre adicție, adică a căuta o eliberare instant și a înlocui iubirea fizică reală cu una virtuală.

Care este diferenta intre „a insela cu verigheta”, si „a insela fara verigheta” ? (cand esti casatorit si cand traiesti in concubinaj)

Nu cred că există diferențe majore în ceea ce privește rana de atașament, durerea resimțită de cel care este trădat și probabil, durerea sau distanțarea pe care o simte cel care înșeală. Nu verigheta este cea care dă intensitatea durerii și a dezamăgirii, ci legătura emoțională și trădarea încrederii.

Daca un cuplu decide sa apeleze la un specialist, exista un numar standard de sedinte pe care un cuplu trebuie sa le urmeze, pentru a-si salva casnicia? Ce presupune terapia, in cazul adulterului?

Un proces terapeutic în EFT poate să fie foarte diferit de la caz la caz, în funcție de durata problemelor. Cercetările arată că nivelul distresului inițial al unui cuplu prezice  o varianță de doar 4% în ceea ce privește succesul final.

Asta înseamnă că, indiferent cât de multe și grave probleme au, terapia centrată pe emoții (EFT) îi poate salva și are rezultate foarte bune. Și asta este extraordinar că avem speranță pentru orice fel de cuplu. Intensitatea problemelor și durata acestora vor influența numărul de ședințe.

Sigur, dacă există răni de atașament, momente vulnerabile (relații extraconjugale, boala unui partener, pierderea jobului, etc), traumă la unul sau la ambii parteneri atunci și procesul terapeutic va fi mai îndelungat

Cum este afectat un copil de adulterul parintilor?

Copilul este afectat în măsura în care acest adulter va crea în viaţa părinților multă dramă și dezorganizare (certuri, vilență, durere). În ciuda a ceea ce se crede la modul general, și anume că un copil vrea ca cei doi părinți să fie împreună și să se iubească, eu cred că cel mai important pentru copil este să aibă siguranța că ambii părinți îl iubesc și că are acces egal la ambii părinți, siguranța că nu îi va pierde.

Deci, dacă părinții reușesc să navigheze print-o relație extraconjugală fără să ”sperie” copilul, atunci nu vor fi mari porbleme.

Mulţumim, Simona, pentru că ne-ai adus IUBIREA la noi acasă!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Cum A Ajuns Generaţia De Ieri Să Ucidă Generaţia De Azi

Copii tipici

Cum A Ajuns Generaţia De Ieri Să Ucidă Generaţia De Azi

Distribuiți vă rog

Trasaturile generatiei de ieri

Copile, ne iartă pentru că generaţia de azi a ajuns să ucidă generaţia de ieri!

Generaţia CARTE. Generaţia DRUM PE JOS, generaţia GUMĂ TURBO, generaţia V-AŢI ASCUNSELEA şi generaţia SCRIS PE BLOCURI

A fost odată ca niciodată, (şi câtă durere că voi, copiii de azi, nu veţi avea ce să povestiţi)… o generaţie ALTFEL. Una în care copilăria însemna râs cu gura până la urechi, mâncat de pe jos orice-ţi cădea, joc RAŢELE ŞI VÂNĂTORII, STICLUŢA CU OTRAVĂ, ELASTICUL, COARDA, ŢARĂ, ŢARĂ, VREM OSTAŞI, MAŢELE ÎNCURCATE, FLORI, FILME ŞI BĂIEŢI, MELODII SAU CÂNTĂREŢI!

A fost odată o lume plină de PĂRINŢI. Care munceau, îşi creşteau copii şi îi învăţau: să respecte adulţii, bătrânii şi profesorii. Să îşi facă temele, să se joace de-a … să spună “SĂRUT MÂNA PENTRU MASĂ, MĂ SCUZAŢI!”…

A fost odată o lume plină de COPII. Care mergeau la şcoală, se jucau, învăţau şi abia aşteptau să vină a doua zi, să îşi reîntâlnească prietenii şi colegii de clasă.

A fost odată ca niciodată o lume plină de ŞCOLI. Care „răsunau de clinchetul cristalin al clopoţelului”. N-am să uit niciodată această propoziţie, scrisă în manual. Se vorbea despre prima zi de şcoală…

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

A fost odată o LUME…

Trasaturile generatiei de azi

Astăzi e o lume. Cu litere mici. Virtuală. Oamenii nu mai sunt oameni, au devenit roboţi…

Astăzi sunt părinţi. Cu litere mici. Absenţi. Plecaţi de acasă de dimineaţa până noaptea, sau acasă, pe canapea, folosind telefoanele pe post de socializare…

Astăzi sunt copii. Cu litere mici. Deprimaţi. Nu mai ştiu să râdă, nu mai au timp, pentru că trebuie să ucidă te miri ce monştri din jocurile electronice…

Astăzi sunt şcoli. Cu litere mici. Pustii. Nu se mai aud clinchete de clopoţei, ci sunete de jocuri pe tablete şi telefoane.

Am fost odată COPIL. Cu litere mari. Mergeam la şcoală pe jos (ce-i drept, trăiam într-un orăşel de provincie, unde drumul până la şcoală ţinea vreo 40 de minute, fără maşină) şi povesteam până la şcoală tot ce ne durea, ce ne bucura, ce ne speria…

Ne dădeam întâlnire după ceas, să ne vedem în colţ, dimineaţa, spre a merge împreună. N-aveam telefoane, să le butonăm non stop, şi când nu reuşeam să ne sincronizăm, nu ne plictiseam până la şcoală, mergând cu noi de mână, şi povestind cu gândurile noastre…

Ne băteam cu bulgări, făceam oameni de zăpadă, ne dădeam cu sania, ne aruncam în nămeţi, mergeam să vopsim pomii de Paşte, ştergeam geamurile de primăvară, sădeam pomi. Şi părinţii noştri erau mândri de noi. Fetiţele învăţau să coase şi să lucreze la război, să împletească haine cu andrele, şi băieţii să confecţioneze obiecte din lemn…

Astăzi părinţii nu îşi mai lasă copiii la săniuş, pentru că răcesc, fac febră, ajung la spital.

Nu le mai pun sare pe piept, nu le mai dau să bea ceai de ceapă, nici nu le mai pun picioarele în şosete pline cu oţet (eu încă folosesc toate aceste obiceiuri învăţate de la bunica şi reuşesc să bat răceala mai repede decât cu tonele de medicamente)… pentru că miroase urât în casă… Azi le dau antibiotice pentru fiecare strănut şi doze-şoc de NUROFEN  după fiecare ploaie care i-a udat niţel…

Azi, părinţii nu le mai dau voie copiilor să ia de pe jos bucata de pâine… în copilăria noastră se mânca din aceeaşi farfurie cu puişorii de curcă sau din ceaunul cu mălai pentru porci. În copilăria mea s-a crescut cu corcoduşe adunate de pe jos după vreo furtună cu ploaie, după care dădeam fuga toţi copiii în grădini să culegem de pe jos ce-a doborât vântul, şi le mâncam aşa nespălate, cu noroi pe ele, şterse numai de tricourile murdare de pe noi, în care stătusem de dimineaţa… Tricourile alea spălate cu săpun de casă. Săpunul ăla pe care-l făceam cu mamaie din resturile de untură de la porc…

In cazul generaţiei din zilele noastre, copiii nu mai au voie să sară, ori să se învârtă, pentru că sunt HIPERCHINETICI. În copilăria mea se sărea de dimineaţa până seara, se alerga până veneau părinţii cu schimburile după noi, ori cu sandvish-urile în faţa blocului, pentru că refuzam să mai plecăm la masă. Şi ne puneam pe mâncat unul de la altul, ne săturam şi ne luam la alergat imediat după ce ne umpleam stomacul…

Pe vremea aia erai bolnav dacă NU alergai şi nu săreai, acum eşti bolnav dacă le faci pe oricare dintre ele…

Acum trebuie să-i punem pe copii să stea la masă spălaţi pe mâini de 3 ori dacă se poate, şi să se ridice la fel de curaţi. Şi dacă nu se poate, li se dă în gură, pentru că „nu suntem porci”. Ori murdărim canapeaua de 3000 euro, ori parchetul de 5000…

Când eram copil mâncam pe scaun de lemn, fără 3 perne puse sub şezut, la masă de lemn pe care mamaie o spăla cu apă FĂRĂ DETERGENT. În farfurii spălate cu NISIP. În bucătăria în care exista pământ. Nu ciment, nu parchet, nu covor… PĂMÂNT. Dădea mamaie cu mătura, stropea mai întâi cu apă să nu se facă praf, şi de mai făcea câte o dată şi-mi intra în ochi, mă ştergeam cu mâinile murdare de ţărână şi când mă puneam pe plâns că mă ustură, arunca repede cu cana cu apă după mine şi trecea până terminam de mâncat…

Generaţia alpha mănâncă numai brânză de la firma X, împachetată în plastic de calitate… Noi mâncam din tifon, sau nu mai ştiu cum se numea un alt material din care confecţionau bunicii noştri „desaga de făcut brânză”, când nici nu era gata închegată. Scăpau bunicii niscaiva fire de păr, niscaiva paie… le dădeam la o parte şi ne umpleam stomăcelele până la refuz.

Pe vremea aia, la 5-6 ani scoteam apă din fântână şi mergeam cu bunica să ud roşiile în grădină, cu găletuţa mea de 5 litri, pe care o scăpam de câteva ori, şi până să ajung la bilioanele de roşii, mai rămânea un sfert…

Astăzi copiii de aceeaşi vârstă nu sunt lăsaţi să-şi ducă nici ghiozdanele în spate, nici scaunul la masă, pe motiv că NU POT.

Iar băieţeii (asta a fost cea mai şocantă explicaţie care mi-a fost dat să o aud până acum!) „nu au voie să care nimic, pentru că greutatea crează IMPOTENŢĂ, nu trebuie să îi lase părinţii nici o jumătate de kg de fructe să care, pentru că nu vor mai avea copii…”.

Mă întrebam cum de-am apărut eu pe lume, la cât a muncit tata cu sapa, cu sacii , cu lopata, etc…. ?!

Astăzi noi umplem spitalele de psihiatrie pentru că suntem depresivi, pe vremea aia n-aveai timp de aşa ceva… da, aţi citit bine, n-aveam timp de depresii.

Aveai mereu câte ceva de făcut, care-ţi umplea ziua, dar mai ales sufletul…

Şi ne mai întrebăm apoi de ce copiii noştri iau pumni de pastile, şi ne mai supărăm pe psihiatri că le prescriu… când ei n-au voie decât să STEA, pentru că altfel se îmbolnăvesc, „şi nu te duci tu cu ei la spital, Monica! Eu mă chinui cu penumonia lor!”.

Şi ne mai întrebăm apoi de ce copiii noştri nu ştiu să facă nimic, sau de ce au ajuns în spitale de psihiatrie, când AU AVUT TOT CE ŞI-AU DORIT?!

Pentru că prea au tot ce îşi doresc, fără să depună vreun minim de efort, şi pentru că prea sunt obligaţi să STEA toată ziua, căci altfel noi, adulţii, avem de chinuit din cauza lor!

UNDE EŞTI COPILĂRIE, CU LIBERTATEA TA, CU TOT?

Împărtăşeşte cu cei dragi ţie acest articol, dacă ţi-a adus aminte de ce ai trăit sau dacă speri ca într-o zi copiii tăi să trăiască liberi …

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Scrisoarea Unui Copil Autist Către Părinţi Și Terapeuţi

Copii cu nevoi speciale

Scrisoarea Unui Copil Autist Către Părinţi Și Terapeuţi

Distribuiți vă rog

“Privesc tăcută în zarea îndepărtată a lumii voastre; voi vreţi să vă privesc în ochi. Zăresc chipuri cioplite prin spargeri de gânduri cărora nu le cunosc sensul, cărora nu le pot striga bucuria mea de copil, cărora nu le pot da răspunsuri înţelese. Voi vreţi să le numesc “ cuvinte ”.

Văd ciudăţenii care se mişcă încoace şi încolo, care se grăbesc să prindă autobuzul şi care îşi încruntă frunţile când uşile le-au fost închise în nas. Voi vreţi să îi numesc “ oameni ”.
Aud zgomote care îmi tulbură liniştea tâmplelor şi nu înţeleg nimic. Voi vreţi să le numesc “ chemări ”.

… din nou “Ghiong Ghiong”!

Mă trezesc rătăcită dimineaţa, cu ochii buimăciţi de visele copilăriei mele şi cineva îmi apare în prag, se schimonoseşte la mine şi repetă aceleaşi cuvinte pe care le aud în fiecare zi “spune Bună”!
Eu tac. Mă uit nedumerită la el. Voi spuneţi că este un om! Bun, atunci aşa îi voi spune şi eu: este un om!

Dar asta nu înseamnă că trebuie să repet dupa el! Nu înţeleg de ce nu poate să îşi vadă de treburile sale în continuare, aşa cum o făcea şi înainte ca eu să apar în prag şi să mă lase să îmi clătesc ochii la chestia aia de pe masă, unde se tot schimbă imaginile între ele . Voi spuneţi că se numeşte televizor. Bun, atunci aşa îi spun şi eu: televizor!

“Ghiong Ghiong!”

Merg la baie, trebuie să mă spăl. Aşa am auzit la voi! Dar tot nu înţeleg de ce nu am voie să îmi pun în cap tot lichidul acela care miroase atât de bine?!, ci mă forţaţi să îmi spăl mâinile şi faţă cu apă şi săpun, apoi mă trimiteţi la masă?
Nu înţeleg de ce tot repetaţi la nesfârşit acel “Fă ca mine!” care mă scoate din sărite şi mă face să îmi muşc palmele şi să ţip?! Apoi îmi luaţi mâinile şi îmi arătaţi cum se face! Oare voi cum v-aţi simţi să stea cineva mereu în picioarele voastre?

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

În fine … “Ghiong Ghiong”.
Ajung la masă. Îndeplinesc acelaşi ritual pe care mi l-aţi repetat până când îl văd chiar şi în vise: trag scaunul, aştept cuminte farfuria cu mâncare şi .. începe chinul: trebuie să mănânc singură! Şi culmea! Şi cu obiectele acelea ciudate care trebuie mereu duse în farfurie pentru a fi duse din nou la gură până când se goleşte farfuria!
Ah, cât de ciudaţi mai sunteţi!

“Ghiong Ghiong!”

Apoi, când sunt fericită că am terminat, se aude soneria! Începe iară calvarul. Văd din nou aceeaşi faţă surâzătoare care spune acelaşi “Bună, Alexandra!” . lipsit de orice sens. Şi pentru că mi-aţi tot repetat să spun “Bună!” şi nu mai suport să vă aud cum îl spuneţi din nou, vă răspund, crezând că aşa mă veţi lăsa în lumea mea cu zâne şi prinţi.

Dar viaţa voastră este crudă! Trebuie să vă urmez în cameră, să execut comenzile voastre lipsite de sens şi să repet după voi cuvinte fără rost. Şi … Doamne, ce ciudaţi mai sunteţi, în fiecare zi trebuie altele noi ! Chiar nu mai înţeleg când se va sfârşi această treabă nesuferită!

“Ghiong Ghiong”…

Uf, şi tot aşa … trec orele voastre fără să le ştiu numărul, sunt lăsată din nou singură, în sfârşit mă pot uita liniştită la cutie ( ah, pardon, mă scuzaţi, se numeşte televizor! Da, bun, televizor! ) şi să râd când văd chipurile acelea care se rotesc, se ciocnesc, râd, îşi şterg apa de pe faţa (cică în lumea voastra se numeşte “lacrimă. Eh, asta-i bună! Ciudaţi mai sunteţi!

Vine seara, iară trebuie să îmi schimb hainele singură, şi când cred că în sfârşit s-a încheiat calvarul iară mi se cere “spune Pa!”
Spun, ce să fac? Uit mereu, dar pentru că am văzut că asta înseamnă că voi putea fi lăsată în pace, caut să îmi notez pe foaia gândului cuvântul, să îl folosesc de fiecare dată când vreau singurătate ! Bine, eu aş dori mereu dar am văzut că mi-o acordaţi doar când se face întuneric afară şi vă puneţi şi voi în pat!
Mă bucur că sunt iară în lumea mea, dar sunt şi nefericită pentru că ştiu că mâine o voi lua de la capăt.

“Ghiong Ghiong…”

A, am uitat să vă fac cunoştinţă: Ghiong Ghiong este îngeraşul meu, cu care vorbesc în fiecare noapte şi căruia îi povestesc despre păţaniile mele din timpul zilei, care îmi şterge apa aia de pe faţă şi care nu mă pune să o numesc “lacrimă”.

El mă lasă să tac. Eu îi vorbesc doar prin priviri, ţipete şi muşcături. El nu mă pedepseşte ca voi când fac asta, eu aşa ştiu să mă exprim.

Eh…ce aţi citit este un jurnal al meu… scris demult pe paginile sufletului! Azi nu mai scriu în el, pentru că m-am făcut mare!
Ah, mă scuzaţi, am uitat să mă prezint: sunt Ale, am 8 ani şi pe mama o cheamă Ely !
Aşa vă voi răspunde acum, după ce s-a scurs ceva din timpul vostru, când mă veţi întreba! Am început să înţeleg puţin lumea voastră!

Şi acum mă bucur, şi acum vreau să fiţi lângă mine, să dansăm împreună, să ne învârtim, să facem gimnastică, să ne uităm pe cartonaşe şi să spun numele lor, să spun cuvinte prin care să mă fac înţeleasă! Nu ştiu multe, dar acum nu vă mai urăsc atunci când veniţi pe la mine! vă cer să veniţi în camera mea, să vă arăt că ştiu să arăt care este “ cana ” , să vă arăt că ştiu să vă cer “hai cu mine” cand am nevoie sa mergem împreuna undeva!
Tot nu înţeleg de ce trebuie să fac încă ce faceţi şi voi, de ce trebuie să vă răspund atunci când mă întrebaţi ceva, dar o fac totuşi, căci ştiu că doar aşa mă veţi lăsa mai târziu cu “Ghiong Ghiong”, să stăm de vorbă!

A, am uitat să vă mai spun ceva (şi cu asta voi încheia)! Eu nu sunt o simplă fetiţă! Nu mă cheamă Ale şi atât!
Mama mea mă strigă “pisica Japoneza, (zice că vorbesc asemeni lor, dar nu o credeţi, eu sunt fetiţă , simplu!) Şoricel ( îmi place brânza topită, aşa este, dar eu nu fug de pisici! Decât dacă voi sunteţi prin preajmă!), Migdăluţa (hm … pentru că ochii mei sunt ca migdalele! Da, da ! Să credeţi voi că am eu ochii aşa! Când mă întrebaţi la terapie “ce sunt” mă puneţi să spun “ochi” , nu “ migdale” şi apoi mă încurcaţi cu vorbe d-astea! Cine să vă mai înţeleagă ???!) Şi cam atât!

Poate voi reveni cu alte detalii despre viaţa mea! Până atunci vă spun “PA” şi vă rog din sufleţelul meu de „Gogoaşă“: nu mă deranjaţi până nu revin eu cu informaţii, Ghiong Ghiong are şi el nevoie de mine!

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

 

Distribuiți vă rog
Atentie: Copiii Lasati Cu Telefoane Mobile Dezvolta Tulburari De Limbaj

Copii tipici

Atentie: Copiii Lasati Cu Telefoane Mobile Dezvolta Tulburari De Limbaj

Distribuiți vă rog

Copiii nu sunt fascinaţi de telefoane pentru că “aşa sunt copiii acum”, ci pentru că părinţii lor sunt fascinaţi de ele!

De când lucrez cu copii cu nevoi speciale, am auzit de milioane de ori dictonul: “Copilul ăsta este extraordinar de inteligent, mânuieşte telefonul mai bine decât mine! Aşa sunt copiii în ziua de astăzi, fascinaţi de telefoane!”

Citeam zilele acestea o cercetare despre folosirea telefoanelor şi a Facebook-ului, care spunea că acestea ne distrag atenţia de la prezent, ne afectează relaţiile cu ceilalţi, dar pe lângă multe ale dezavantaje, cel care m-a impresionat cel mai tare a fost acela că un copil lăsat pe telefon, sau ai cărui părinţi îl folosesc foarte des, nu poate dezvolta empatie, pentru că aceasta se învaţă prin contact vizual.

Şi-atunci m-am gândit la copiii cu care eu lucrez. 99% folosesc telefoanele şi tabletele  peste 80% din timp: mănâncă, stau pe oliţă, se îmbracă, se încalţă, merg cu maşina sau cu mijloacele de transport în comun, merg la medic, cu telefoanele după ei.

Când încerc, în timpul terapiei, să micşorez timpul petrecut de copil cu acestea, mă lovesc de replica: “DAR NU VEI FACE NIMIC CU EL! TE ROG, FOLOSEŞTE, ALTFEL ŢIPĂ ŞI TERAPIA E PIERDUTĂ!”

Cu toată sinceritatea, vă spun că de fiecare dată văd negru în faţa ochilor. Pentru că ştiu că fiecare minut petrecut de copil cu aceste “mijloace de calmare” îngreunează atât munca mea cu ei, cât şi dezvoltarea lor. Pe lângă faptul că vreau să vă spun, dragi părinţi, că NU ESTE PIERDERE DE TIMP să lucrezi pe obsesia copilului faţă de telefon şi tabletă, vă mai spun ceva: efectele dispozitivelor mobile ( telefoane, tablete, calculator ) asupta creierului copilului vostru este devastator. În unele situaţii, (în majoritatea, după părerea mea!) copilul vostru a ajuns să refuze să trăiască în lumea noastră, pentru că i s-a permis de cînd avea câteva luni să trăiască în lumea lor, a telefoanelor şi a tabletelor.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

Azi mâncăm cu tabletă, stăm pe wc cu tableta, coborâm scările cu ea, şi aşa mai departe. Dacă nu are tabletă la 6 luni, nu e în grafic! Şi apoi ne mirăm de ce copilul nostru are tulburări de limbaj şi de comportament.

Mă întreba o mămică de curând: “Oare dacă noi nu am mai folosi nenorocitele astea de tablete şi telefoane, copilul ăsta ar mai fi aşa obsedat de ele? Căci mă gândesc cum de copiii săraci nu mor fără ele, cum de ei mănâncă normal, la masă, fără să stea cu ochii pironoţi în display-urile astea!”

I-am răspuns zâmbind: “Copilul ăsta, cum spui tu, a devenit obsedat de telefon pentru că părinţii lui sunt obsedaţi de el. De când sunt la voi, ai verificat telefonul de cel puţin 10 ori. Şi a trecut mai puţin de 1 oră. Deci, fără a te certa, îţi spun doar atât: de voi depinde cât timp petrece copilul cu aceste telefoane şi mai ales CUM!”

Dragi părinţi, telefoanele nu sunt în sine rele, ci modul în care le folosim este rău!  Iar consecința, cum spuneam mai devreme, este, de multe ori întârzierea de limbaj. Însă nu e singura. Cu ea vin la pachet și altele…

Aşa cum alcoolul sau sexul nu sunt în sine rele, ci modul în care NOI alegem să le folosim. Dacă un bărbat face sex cu 3 femei pe săptămână nu înseamnă că sexul este un lucru rău în sine, ci rău este modul în care se implică el în actul sexual.

Telefoanele ne ajută foarte mult, dar atâta timp cât le folosim cu scopuri precise, care să ne ţină conectaţi la realitate, nu care să ne rupă din ea!

Nu am văzut niciodată, în totţi anii în care am lucrat cu copii, unul măcar care să dezvolte o obsesie pentru telefon sau tabletăm care să nu-i fi fost alimentată de părinţi: dacă aceştia nu i-ar fi limitat accesul la ele, dacă aceştia nu le-ar folosi ei înşişi excesiv.

La 6 luni să îi dai unui copil telefon şi tabletă, este condamnare curată ! Şi nu, nu sunt dură acum, ci realistă! Aş vrea să mă înşel, însă munca de peste 11 ani cu copii cu tulburări de limbaj (cel puţin) e dovada că atât telefoanele, cât şi tabletele folosite abuziv, distrug creierul într-o aşa manieră încât copii “absolut normali”, cum îmi spun părinţii lor, ajung la psihiatru, pe motiv de necooperare, lipsa limbajului, crize de comportament “când încercăm să îi luăm tableta din mână!”

Dragi părinţi, scopul acestor rânduri nu este de a vă acuza, ci de a vă face conştienţi că dacă al vostru copil ajunge în cabinetul unui medic psihiatru pentru că face totul NUMAI cu tableta, este pentru că voi i-aţi permis accesul la ea! Dacă nu ar fi avut voie, acest copil nu ar fi avut cum să o folosească!

Înainte să le cumpăraţi copiilor de 6luni – 1 an tablete, gândiţi-vă la efectele pe termen lung şi foarte lung, şi poate veţi alege să faceţi o excursi la munte cu el, cu banii pe care i-aţi da pe aceste droguri!

Ştiu că timpul vostru este limitat, dar dacă şi din puţinul pe care îl aveţi, luaţi să staţi pe telefoane când ajungeţi acasă, sau să îi aruncaţi copilului tableta, numai să tacă, sau să nu mai urle… acest timp va trece în defavoarea propriului copil!

Fiţi fascinaţi de copilul vostru, nu de telefoane, căci va veni o zi când veţi vrea ca el să fie fascinat de voi, şi în locul vostru, va alege tableta! Şi credeţi-mă, va durea de mii de ori mai mult decât v-a durut pe voi capul când aţi ajuns acasă foarte obosiţi, şi aţi ales să petreceţi timp online, decât cu copilul!

 

Dacă ţi-a fost util acest articol, împărtăşeşte-l şi cu persoanele dragi ţie! Iar dacă vrei să înlocuieşti telefonul cu o jucărie, iată AICI câteva idei care pe mine mă ajută în munca mea de psihopedagog!

#Sursă foto: Google

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Descoperă Importanța Modelării Video În Recuperarea Copiilor Cu Autism

Copii cu nevoi speciale

Descoperă Importanța Modelării Video În Recuperarea Copiilor Cu Autism

Distribuiți vă rog

AUTISM. Fiecare părinte, la auzul acestui diagnostic, se simte oarecum pierdut. Nu ştie ce, cum şi de unde să înceapă. Astăzi vorbim despre MODELAREA VIDEO, un concept foarte important în programele copiilor cu acest diagnostic, despre care se vorbeşte foarte rar, şi pe care am dorit să îl scot din buzunarele experienţei altor psihoterapeuţi care lucrează cu persoane cu tulburare de spectru autist, şi nu numai.

Am rugat-o pe CARMEN HOTAR, preşedinta asociaţiei ARICA , şi psiholog clinician, să ne împărtăşească tainele recuperarii copiilor cu autism folosind modelarea video.

Carmen, spune-ne, te rog, ce înseamnă modelarea video şi de unde a pornit conceptul?

Modelarea video (VM) presupune prezentarea unui filmuleţ în care i se arată persoanei comportamentul ce se doreşte a fi imitat. Aceasta este o metodă eficace şi simplă prin care copilul cu autism achizitionează noi comportamente şi aptitudini.

Modelarea video a fost combinată cu alte metode şi strategii (de ex.: reîntărirea) pentru a învaţa copiii cu autism diferite aptitudini de comunicare şi autoservire, iar rezultatele studiilor au sugerat că, spre deosebire de modelarea in vivo, modelarea video duce la un proces mai rapid al învaţării şi al generalizării.

Achiziţiile privind comportamentele sociale şi de limbaj care pot fi predate utilizeând modelarea video sunt: limbajul receptiv, limbajul expresiv, achiziţii academice şi funcţionale, comportamente de interactiune socială, cereri spontane, achiziţii pentru joc, perceperea emoţiilor celorlalţi.

În numeroase studii s-a arătat că modelarea video este una dintre cele mai eficiente metode pentru predarea aptitudinilor sociale şi a comportamentelor ţintă a copiilor cu autism. De asemenea, studiile au arătat că abilităţile dobândite prin modelarea video sunt menţinute în timp şi transferate către persoane sau situaţii. În plus, modelarea video are abilitatea dovedita ştiinţific, de a scădea comportamentele problemă, şi anume: agresivitatea.

Pornind de la cercetările lui Albert Bandura, care a pus bazele teoriei învaţării observaţionale, modelarea video are la bază numeroase studii care îşi au originea în ideea că oamenii, şi în special copiii, învaţă prin observare-imitare.

Ce abilităţi putem preda copilului cu autism prin modelarea video?

Prin modelarea video, copilul poate învăţa orice abilitate specifică oricărei arii de dezvoltare: limbaj, autoservire, cognitiv, motricitate, socializare, comportament.

Care sunt beneficiile aplicării metodei prin modelare video in tratamentul autismului?

Beneficiile sunt multiple: îmbunătaţirea atenţiei în timpul sarcinilor, îmbunătaţirea abilitatilor de interacţiune socială, îmbunătaţirea limbajului şi a cantitaţii limbajului funcţional, înţelegerea expresiilor faciale şi determinarea copilului de a acţiona adecvat în situaţii de ordin social, scăderea comportamentelor neadecvate şi uşurinţă în spargerea rutinelor, a abilitaţilor de imitare cu şi fără obiecte, sporirea gradului de idependenţă a unor activităţi, sporirea capacităţii de a se proteja (etapa care este greu inţeleasă de un copil cu autism dacă este predată 1:1 în cadrul terapiei), îmbunatăţirea abilităţilor de joc funcţional, scăderea nivelului de anxietate fată de anumite activităţi.

Când poate un copil să înveţe prin modelare video? 

Conform Centrului National de Dezvoltare Profesionala pentru Tulburarile din Spectrul Autist din America de Nord, modelarea video este o metodă validată ştiinţiific şi este utilă la orice varstă.

Ce abilităţi trebuie să aibă copilul pentru a putea înţelege conceptul?

Conceptul nu este de ajutor  pentru persoanele care au instalat retardul mental.

Cum predăm concret unui copil, prin această metodă, de exemplu, abilitatea de a face cumpărături? 

Exista 10 paşi care sunt parcurşi în modelarea video:

  1. Direcţionarea unui comportament de predare

Profesorii identifică un comportament țintă care este important de învatat pentru elev.

Aceştia definesc şi descriu comportamentul ţintă, astfel încât acesta să fie observabil şi măsurabil. Comportamentele țintă pot include inclusiv abilităţi de comunicare. În cazul de faţă dorim să predăm abilitatea de a face cumpărături.

 

  1. Achiziţionarea echipamentului

Profesorii trebuie să aibă acces la două tipuri de bază de echipament pentru punerea în aplicare a tehnicilor de modelare video cu elevii şi anume,  aparatura pentru a face video şi  aparatura pentru a afișa videoclipurile.

 

  1. Planificarea pentru înregistrarea video

Profesorii creaza script-uri care pot fi folosite în timpul procesului de înregistrare.

Aceştia scriu o analiză şi detaliază exact ceea ce trebuie spus şi / sau făcut pe video pentru a-i expune copilului cat mai adecvat, care sunt etapele mersului la cumparaturi.

Crearea unei analize de  sarcină care trebuie predată este foarte importanta pentru modelarea video. Un script spune elevilor ce au nevoie pentru a spune sau face in timpul procesului de înregistrare. O analiză de sarcină este de ajutor pentru spargerea unei abilităţi complexe într-o secvenţă de mai multe comportamente. Acesta ar trebui să includă o listă cu toate etapele necesare pentru a finaliza comportamentul țintă.

 

  1. Colectarea de date

Înainte de instruire, este important să se identifice abilităţile pe care elevii le au deja.

Profesorii colecteaza date de bază pentru a identifica etapele analizei de sarcină pe care elevul le poate finaliza fara a fi ajutat.

Video-urile utilizate în timpul intervenției ar trebui să fie definite de date de referință. De exemplu, în cazul în care cursantul știe deja primii trei pași, atunci numai pașii rămași ar putea fi inclus.

 

  1. Efectuarea video

Profesorii vor face video-uri care vor fi utilizate pentru a preda o abilitate specifică în timpul intervenţiei de modelare video.

Profesorii identifică tipul de modelare video care este adecvat pentru elev (de exemplu, modelare video de bază, video auto-modelare, modelare punct de vedere), precum şi comportamentul țintă.

Pentru modelarea videoclip de bază, profesorii  identifică și pregătesc modelul. Pentru auto-modelare, profesorii vor pregăti elevul cu TSA. În funcție de nivelul de dezvoltare precum si de abilitatile cognitive, există diferite tehnici de predare care pot fi utilizate pentru a pregati persoana cu autism. Acestea pot include furnizarea de informaţii, role-playing, spargerea sarcinii  în pași ( analiza sarcinilor), sau modelarea comportamentelor dorite. Uneori, video-urile pot fi înregistrate în timp real.

Profesorii înregistreaza un videoclip, care este satisfăcător ca şi calitate și care reflecta cu acurateţe etapele analizei sarcinii apoi editeaza video şi elimină orice erori.

Profesorii pot edita vocea lor pe fundal, dacă este necesar.

Vocile pot fi utilizate pentru a creşte capacitatea de înţelegere a elevului.

 

  1. Amenajarea mediului pentru vizionarea videoclipurilor

În această etapă, profesorii aranjeaza mediul, astfel încât elevii cu T SA sa poată viziona video-ul şi să învețe cum să folosească abilitatea tintă, în cazul acesta mersul la cumparaturi.

Profesorii identifica mediul în care videoclipul va fi urmărit, ţinând cont de cum va fi apoi generalizat in mediu.

Profesorii trebuie să se asigure că materialele pentru efectuarea comportamentului țintă se potrivesc cu cele de pe video.

Predarea ar trebui să fie în cel mai natural loc. Apoi se stabileşte momentul în care comportamentul țintă poate fi folosit într-un mod funcțional (de exemplu, elevul  poate avea nevoie sa faca cumpărături în momentul în care observă că frigiderul este gol, astfel, videoclipul va trebui  prezentat chiar înainte de ultima masa, atunci când frigiderul va rămâne gol). Este important să se folosească aceleași materiale în timpul intervenției ca şi cele care sunt utilizate în video.

 

  1. Vizionarea videoclipului

Pofesorii arată videoclipul care demonstrează utilizarea comportamentului țintă  (mersul la cumparaturi)  elevilor cu TSA.

Profesorul permite cursantului să vizioneze videoclipul și captează atenţia elevului.

Mulţi elevi cu TSA vor sta pe scaun şi vor urmari videoclipul fara să li se ceară ceva.

Profesorii vor permite cursantului să vadă de un număr corespunzător de ori filmuleţul.

Profesorul îi poate arăta filmuleţul de mai multe ori înainte de a-i cere elevului cu TSA să folosească comportamentul ţintă.

Profesorii vor opri videoclipul după fiecare pas al analizei de sarcină, astfel încât elevul să poată asimila informaţia şi să imite acţiunea.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

  1. Monitorizarea progresului elevului este foarte importantă pentru a determina eficacitatea intervenţiei.

Profesorii vor colecta date cu privire la performanţa  comportamentului țintă, menționând etapele comportamentelor care s-au manifestat independent.

Profesorii vor înregistra date referitoare la cât de des este folosit comportamentul ţintă.

În cazul în care, după colectarea de date pe trei până la cinci ori, cursanţii nu fac progrese, profesorii ar trebui să înceapă programul de rezolvare a problemei (pasul 9).

În cazul în care elevii fac progrese, instruirea este continuata până cand se ajunge la competenţa maximă.

9. Programul de rezolvare a problemelor în cazul în care cursantul nu face progrese

Pofesorii folosesc tehnici de schimbare pentru a ajuta elevii cu TSA sa  dobândescă comportamentul țintă în cazul în care acestia nu fac progrese.

Profesorii analizează progresul studentului şi monitorizeaza elevul pentru a identifica modificările necesare în procedura de modelare video.

În primul rând, datele monitorizarii progresului sunt analizate pentru a determina dacă sunt necesare modificări ale strategiei de modelare video pentru a îmbunătăți progresul cursantului.

Profesorii trebuie sa adapteze tehnici de intervenție pentru a-i ajuta pe elevi să înregistreze progrese prin luarea în considerare a următoarelor întrebări:

a.Sunt suficiente vizionările elevului pe săptămână?

b. Participă elevul la părțile cele mai relevante?

c. Elevul primeşte suficientă recompensă de la adulţi pentru a utiliza comportamentul țintă?

d.Este un film prea complex?

e.Este o analiză clară care să arate că videoclipul include etapele corecte?

f.Elevul are abilități (de exemplu, imită, are spirit de observare) necesare pentru a beneficia de modelare video?

Pasul 10. Estomparea video şi indicarea

Profesorii vor încuraja utilizarea independenta şi întreţinerea comportamentelor ţintă.

Ca și în predarea clasică, solicitările sunt șterse de îndată ce elevul arată progresul  si este capabil de a utiliza comportamentul țintă în mod constant. Dispariția solicitărilor dă elevului posibilitatea de a utiliza în mod independent comportamentul țintă în situații noi şi cu diferite persoane (generalizare).

Cine poate crea aceste filmuleţe?

Aceste filmulete pot fi create de catre părinţi sau alţi însoţitori (membri ai familiei extinse, bone, asistenţi din centrul de zi), educatoare, profesori, specialişti în intervenţie timpurie, psihopedagogi, logopezi, kinetoterapeuţi, specialişti în sănătate mintala.

De ce funcţionează modelarea video in recuperarea copiilor cu autism sau tsa?

Sunt câteva caracteristici ale copiilor cu autism care favorizeaza utilizarea acestei metode. Un studiu realizat de Corbett&Abdullah (2005): atentia supra-selectivă (îi face foarte uşor de distras), câmpuri reduse de interes, preferinţa pentru stimuli vizuali , evitarea interacţiunii faţă în faţă, abilitatea de a procesa informaţia vizuală mai repede decat informaţia verbală.

Care sunt costurile pentru a implementa aceasta metoda?

Costurile utilizării acestei metode sunt minime, având nevoie doar de o camera defilmat/smartphone. Filmuleţele pot fi revizualizate de nenumarate ori, atat cat e nevoie, fară alte costuri. Întrucât copiii cu autism răspund mai bine la indicaţii vizuale, videoclipurile şi televizorul au un efect mai puternic asupra lor. Videoclipurile sunt elemente mai motivatoare decat modelarea in vivo şi asigură o reîntărire pozitivă pentru copiii cu autism.

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

 

 

Distribuiți vă rog
Eugen Mihaescu- KRYPTON spune că autismul nu este un obstacol în a-ţi trăi pasiunea. Tu ce spui?

Artistii lumii

Eugen Mihaescu- KRYPTON spune că autismul nu este un obstacol în a-ţi trăi pasiunea. Tu ce spui?

Distribuiți vă rog

Pentru că am promis că toată luna aprilie este dedicată AUTISMULUI, azi vă aduc o notă pe portativ. De la Eugen Mihăescu. Trupa KRIPTON s-a născut, a crescut şi trăieşte frumos, între coarde de chitară şi iubire divină, pentru a scrie pe cer mesajul cel mai emoţionant pe care, ca terapeut, l-am auzit vreodată:

Dumnezeu, cand ne-a trimis acest dar si ne-a invatat despre cea mai frumoasa dintre arte -nu si-a ales nici teritoriile, nici culoarea oamenilor, nici pozitia lor in societate; EL doar a reusit sa ne ”imbrace ”pe toti, in cea mai adevarata haina: MUZICA!
Cred ca Romania e tot pe Pamantul acesta… si de ce n-ar fi pregatita sa sustina un alfel de om, ce canta o muzica divina…!?

Te invit aşadar, om bun, să citeşti un interviu cu şi despre suflet. Cu cel care crede cu tărie că muzica este vindecare!

Eugen, nu cred ca mai ai nevoie de vreo prezentare.:) Te stim cu totii, cu mic, cu mare. Motivul acestui interviu nu este promovarea ta, deci nu te voi intreba cine esti si ce canti:). Te intreb pentru inceput CINE esti? Asta pentru ca pe contul tau de Facebook ai scris: “Creator de muzici si NU compozitor, textier si NU poet, instrumentist si NU chitarist.” Ce face diferenta intre toateaceste etichete?

Sunt un om normal ce am primit aceasta vocatie din partea Divinitatii…
Nu pot spune ca indeplinesc o functie anume, de chitarist sau compozitor, narator sau scenarist, cantautor sau maestru-interpret…”Abtibildele” acestea le pun cei care fac statistici si se ocupa cu criteriile de departajare…
Sunt un om normal, ce a primit o menire clara aici, pe Pamant: Sa cant, sa bucur lumeA, sa fiu aplaudat pentru ceea ce fac cu credinta…!

In curand, KRIPTON implineste mai mult decat varsta mea:). Spune-mi, te rog, in lumea in care fast food-ul nu exista numai in alimentatie, ci si in arta, care a fost “dieta” care a asigurat longevitatea acestei trupe?

Faina expunere vis-a-vis de intrebarea ta..
Da, noi KRYPTON, am cam strans in bagajul nostru 35 de ani de concerte, de turnee, de plimbari in tara si dincolo de tara, de fani, de albume, de nopti nedormite, de zile cu soare dar si de ”tsunami”-uri uneori aproape devastatoare, caci asta se-ntampla in viata oricarui artist…!
N-as spune ”dieta”, ci mai degraba reteta de a rezista dupa, si in atatia ani, a constat in echilibrul, ratiunea si mentalitatea de invingator pe care am ”condimentat-o” in adn-ul fiecaruia din noi, indiferent de etapele prin care am trecut…!

Nu CE canti, te intreb, Eugen, ci de ce inca mai canti  ceea ce canti?  Nu te-ai “afiliat” la moda vremii, compunand piese bazate pe sexualitate…

Ma inspir din frumosul care ma inconjoara si daca muza imi vorbeste de sexualitate, n-am s-o privesc doar ca pe un val ce tine de o ”moda” anume, ci ca pe o parte din viata asta in care exista si dragoste, dar si ura, si lumina, dar si intuneric, si caldura, dar si racoare, sinceritate, bucurie, chemare dar si… sex!

Ce te inspira in scriereapieselor, si dupa 30 de ani? Cand ma gandesc la KRIPTON, o fac terapeutic: intr-o casatorie de 30 de ani, ce aduc acei oameni, sa continuie inca sa isi scrie povestea? Exact asta e scenariul pe care-l am cand ascult piesele tale…

Cred ca ce am scris la întrebarea precedentă, reprezinta si raspunsul pentru aceasta..:))!
Doar mai adaug…
Nu fac parte din folderul celor ce scriu ‘la comanda” piese sau texte (poezii…) si am invatat in toti anii acestia sa astept escalele inoportune si vizitele uneori foarte tarzii, evident neanuntate, ale unei persoane dragi mie-Muza!
Dupa plecarea ei, imi iau condeiul…!

Este muzica o terapie pentru suflet?

Am spus-o cu simtire si credinta, ca muzica este un medicament -elixir terapeutic pentru suflet si uneori o stare de criogenizare chiar si pentru tesuturile vii…!

De 12 anilucrez cu copii cu autism. Pe unii dintre ei i-am putut scoate din lumea aceea rigida, dandu-le o toba, o chitara sau un pian. Fara sa  stiu care va fi rezultatul. Si de acolo a inceput viata lor, desi niciodata nu au fost indrumati catre arta, de către parinti. Spune-mi, din toata experienta ta, este muzica din Romania pregatita sa primeasca “un om altfel”, care sa o cante? (o persoana cu nevoi speciale)

Te felicit pentru altruismul si rabdarea ta de a lucra cu ”oamenii altfel…”
Dumnezeu, cand ne-a trimis acest dar si ne-a invatat despre cea mai frumoasa dintre arte -nu si-a ales nici teritoriile, nici culoarea oamenilor, nici pozitia lor in societate; EL doar a reusit sa ne ”imbrace ”pe toti, in cea mai adevarata haina: MUZICA!
Cred ca Romania e tot pe Pamantul acesta… si de ce n-ar fi pregatita sa sustina un alfel de om, ce canta o muzica divina…!?

Am cunoscut oameni pe care muzica i-a salvat de la sinucidere. Cand si-au dat seama ca au hoinarit in lume degeaba, ani de zile, in joburi care nu le aduceaunici o implinire, si au decis sa renunte la tot, pentru pasiunea de o viata, si-au revenit fara ca psihiatrii sa inteleaga CUM. Care este explicatia pe care o dai tu, ca ARTIST, aceastei “minuni”?

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

Am avut astfel de exemple si in trupa mea…Oamenii se reintorc dupa ani si ani, acolo unde si-au regasit alter-ego-ul, in locul unde au simtit pentru prima data – lumina, dragostea, recunostinta, faima, bucuria…!
E o ”chemare” ,in primul rand spre…tine!

Te intreb tot terapeutic: ai decis, la un moment dat, sa-ti continui cariera solo, pentru cativa ani, apoi tot tu ai fost cel ce a redat viata trupei, avandu-l ca solist vocal pe RazvanFodor. Ce te-a determinat “sa renunti la singuratate”, in detrimentul comuniunii?

Proiectele ”solo” sunt ”variatiuni pe teme diferite” de cele pe care le pictezi, in cadrul subiectului-”mamă”…! Ele iti aduc o alta stare de bine atunci cand simti nevoia de exprimare si in alte ”tablouri”, cu expuneri diferite de nuante si atitudini, dar cu aceeasi amprenta, stilistic vorbind…!
Etapa Fodor… -un alt episod marca KRYPTON, un episod in care mi-am propus o introspectie, vis-a-vis de o dilema cu launtrul meu, punandu-mi intrebarea shakesperiana, de a fi sau nu ”comercial…”?
Reusisem atunci, feedback-ul propagandu-se destul de repede dar…
Era o muzica scrisa de mine, dar departe de ceea ce simteam si imi doream… Atunci, chiar m-am simtit asemeni unui croitor ce creeaza si ajusteaza haine in functie de client…!

M-am reintors la scurt timp, la radacinile plecarii mele in viata asta de rock-er si mi-am continuat drumul, cu blugii rupti si o pleata in vant, printre ”armatele de ovedrivere” …!

Eugen, traiesti exclusiv din muzica in acest moment, sau este o pasiune care te mentine in viata, la nivel emotional?

Asemeni furnicutei harnice din fabulele lui La Fontaine, am pus deoparte tot ce am castigat si castig din muzica- cu titlul de investitor, intr-un domeniu care iti aduce o liniste financiara, dar nicidecum o satisfactie spirituala…!
Asadar pot spune sincer ca traiesc din si pentru MUZICA…!

Se poate trai in Romania, din muzica de calitate? Cand spun “de calitate” ma refer, fara a avea intentia de a jigni pe cineva, la substanta unui act de creatie, si nu la imaginea de plastic, creata de sexualitate…

Se poate trai din muzica si in Romania… dar cred ca ecuatia fericirii ramane totusi credinta si constanta evolutiva, pentru ca istoria sa te recunoasca INVINGATOR…!

Multumesc pentru traire si suflet, Eugen Mihaescu! Sa-i aducaDumnezeu pe toti membrii KRYPTON la nunta de platina!:)

Fain spus… Nunta de platina…!
Eu zic mai tot timpul, la sfarsit de concert :
Sa dea Dumnezeu sa ne mai vedem in viata asta cu bine…! 🙂

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Medicamentele Psihotrope În Autism: Ce Rol Au Și Cum Se Administrează

Copii cu nevoi speciale

Medicamentele Psihotrope În Autism: Ce Rol Au Și Cum Se Administrează

Distribuiți vă rog

Pentru că este aprilie, şi site-ul Învaţă.Crede.Iubeşte şi-a propus să o dedice AUTISMULUI, astăzi vin către voi, părinţi şi specialişti, cu un subiect controversat: medicamentele psihotrope, în diagnosticul de autism.

Ne oferă informaţiile doamna Alice Piperea, farmcist spcecialist în laborator farmaceutic  doctor în științe farmaceutice și Lector universitar la Facultatea de Farmacie a Universității Titu Maiorescu, unde predă două discipline de importanță majoră pentru profesia de farmacist: chimia analitică și toxicologia.

 

Spuneţi-ne, în primul rând, de ce blogging.

Am ales să creez un website axat pe probleme de interes actual în domeniul sănătate și frumusețe, deoarece publicului, la ora actuală, îi lipsesc informațiile documentate din punct de vedere științific. Informațiile prezentate pe website-ul meu, www.alicepiperea.ro, sunt documentate din punct de vedere științific, dar explicate pe înțelesul tuturor.

Avem nevoie de această informație documentată științific, explicată de specialiști; pentru că aceştia sunt capabili să interpreteze critic rezultatele studiilor și să prezinte concluziile nedeformate și necosmetizate. Chiar dacă sunt, probabil, mai puțin atrăgătoare, ele trebuie prezentate exact așa cum sunt și publicul trebuie informat corect.

În căutarea senzaționalului, există, în media, o tendință de exagerare a datelor articolelor de specialitate, care trebuie temperată de specialiștii în domeniu. În momentul în care ai lucrat cu mâna ta din punct de vedere științific, îți dai seama cât este de dificil să tragi concluziile în urma studiului efectuat. În știință lucrurile nu merg șnur, trebuie să ții cont de foarte multe variabile

 În știință se discută în termeni statistici, nu în certitudini.

 Părinţii copiilor cu tulburări din spectrul autist se plâng de efectele adverse ale medicamentelor prescrise de specialişti, aşa că avem nevoie să ne spuneţi  în primul rând ce înseamnă medicaţie psihotropă.

Medicația psihotropă este acea medicație care acționează asupra creierului, care modifică concentrația unor substanțe-cheie la nivelul acestuia. Aceste medicamente influențează procesele psihice și dispoziția şi acţionează asupra căilor nervoase din zone specifice ale creierului şi ajută la corectarea anumitor dezechilibre chimice din creier care produc simptomele bolilor psihice.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

In laborator

Substanțele psihotrope pot acționa asupra creierului în două sensuri, și anume:

-prin stimularea acestor procese, și se numesc psihoanaleptice;

-prin deprimarea acestor procese, și se numesc psiholeptice;

În categoria substanțelor psihotrope se încadrează și psihodislepticele, adică substanțele care creează halucinații, precum LSD-ul, dar care nu se utilizează însă ca medicamente.

 Ce conţin următoarele medicamente, şi de la ce vârstă sunt indicate: Rispolept, Clopixol, Cerebrorizin, Tonotil, Strattera, PureDHA?  

Medicamentul Rispolept conține risperidonă. Risperidona este un neuroleptic (adică antipsihotic, tranchilizant major), indicat în schizofrenie, acționând predominant pe simptomele negative ale acesteia (precum izolarea, apatia, dificultatea în vorbire, care se întâlnesc în cazul autismului).

Risperidona este indicată și în tratamentul simptomatic de durată scurtă (cel mult 6 săptămâni) al agresivităţii persistente din tulburarea de comportament la copii, începând de la vârsta de 5 ani, şi adolescenţi cu dezvoltare intelectuală sub medie sau cu retard mintal.

Medicamentul Clopixol conține substanța activă zuclopentixol, un antipsihotic, ca si risperidona, indicat in principal în tratamentul schizofreniei şi altor psihoze înrudite cu schizofrenia, in manie si starea de agitaţie şi a agresivitate la pacienţii cu handicap mintal.

Clopixol nu este recomandat a fi administrat copiilor si adolescentilor.

Medicamentul Cerebrolysin contine fragmente mici de proteine care ajută la funcţionarea celulelor creierului, ajutand la protecţia şi refacerea acestuia. Studiile la animale tinere, adulte si batrâne cu probleme cognitive, au aratat ca acesta poate imbunatati capacitatea de a invata.

Cerebrolysin poate fi administrat la copii, conform indicatiilor medicului de specialitate. Cerebrolysin se administreaza injectabil.

Medicamentul Tonotil N contine aminoacizi. Aminoacizii sunt substante din care sunt alcatuite proteinele. Acesta poate fi administrat la copii. Este indicat in dementa senila, boli care afecteaza metabolismul neuronal, ca tonic in stari de slabiciune, anorexie si in convalescenta. Tonotil N are efect de stimulare a activitatii cerebrale, de producere de energie si de crestere a utilizarii oxigenului la nivel celular.

Medicamentul Strattera contine substanta activa atomoxetina. Este indicat în tulburări cu deficit de atenţie/hiperactivitate (ADHD). Acesta se administreaza la copii mai mari de 6 ani si adolescenti. Spre deosebire de alte medicamente administrate in ADHD, acesta nu este un medicament stimulant, nu este o amfetamina.

Suplimentul alimentar Pure DHA conține acizi omega-3 (acidul docosahexaenoic) din ulei de pește. Suplimentele cu omega 3 din ulei de peste sunt recomandate de Societatea Romana de Pediatrie si Societatea de Neurologie si Psihiatrie a Copilului si Adolescentului din Romania (SNPCAR) pentru a mentine functia normala a creierului.

Aceste suplimente se pot administra începând cu varsta de 6 luni. DHA este un acid gras foarte important în vederea dezvoltării si functionării normale a creierului copilului mic si pe durata intregii vieti.

 În ce condiţii se administrează substanţele psihotrope? De exemplu, dacă un copil este agitat, în sensul de „nu stă locului”, fără a prezenta alte tulburări, este indicat să se folosească medicaţia, sau ar trebui încercate toate soluţiile, psihoterapeutic, apoi, ca ultimă soluţie să administrăm medicaţia psihotropă?

Se recomandă ca acel copil să fie consultat de un specialist în neurologie infantilă şi în psihiatria infantilă şi a adolescentului, sau de medici care sunt bine familiarizaţi cu tratamentul tulburării de comportament la copii şi adolescenţi.

Tratamentul farmacologic nu este indicat in cazul tuturor copiilor cu acest sindrom şi decizia administrării acestor medicamente trebuie să se bazeze pe o evaluare foarte atentă de catre medic a severităţii simptomelor copilului, în raport cu vârsta sa şi persistenţa acestora. Deci decizia aparține medicului.

În orice caz, tratamentul medicamentos trebuie să fie parte integrantă a unui program de tratament mai cuprinzător, care include intervenţii psihosociale şi educaţionale, psihoterapie, măsuri educaţionale şi sociale şi are ca scop stabilizarea copiilor cu sindrom comportamental, caracterizat prin simptome care pot include antecedente de reducere cronică a capacităţii de menţinere a atenţiei, distractibilitate, labilitate emoţională, impulsivitate sau hiperactivitate moderată până la severă.

Ce modificări, la nivelul creierului, produc aceste substanţe?

Mecanismul de actiune al acestor substante este diferit, in functie de fiecare substanta in parte.

Psihotropele administrate în autism acționează asupra setotoninei si dopaminei din creier, care în acest caz sunt în exces, modificând transmisiile de la nivel neuronal în așa fel încât să le aducă la normal.

Autismul se produce, de regulă, pe fondul acțiunii în exces a serotoninei din creier.

Rispoleptul actionează, de exemplu, prin blocarea receptorilor pe care acționează serotonina, scăzând acest exces de acțiune.

Clopixolul actionează prin blocarea receptorilor pe care acționează dopamina, scăzând hiperfuncția sa și, posibil să blocheze și receptorii pe care acționează serotonina.

 Ce se întâmplă atunci când medicaţia este întreruptă brusc?

Întreruperea bruscă a tratamentului de lungă durată cu unele substanțe psihotrope poate duce la apariția unui set de simptome care poartă numele de sindrom de abstinență, de retragere, de sevraj sau de întrerupere.

La întreruperea bruscă a administrării Rispolept pot apărea, de exemplu, greață, vomă, transpirații, dificultate în a adormi.

La întreruperea bruscă a Clopixolului pot apărea, de exemplu, rigiditate musculară, senzație de rău, dificultate în a adormi.

În cazul Strattera nu s-au semnalat simptome ale sindromului se abstinență.

În cazul Cerebrolysin, Tonotil N și Pure DHA întreruperea bruscă a tratamentului nu presupune apariția sindromului de abstinență.

 Care sunt avantajele folosirii medicaţiei psihotrope? Ce conexiuni fac ele în creier? Se poate recupera copilul cu autism NUMAI cu medicaţie?

Așa cum am spus puțin mai devreme, psihotropele administrate în autism acționează asupra setotoninei si dopaminei din creier, care în acest caz sunt în exces, modificând transmisiile de la nivel neuronal în așa fel încât să le aducă la normal.

Este imperios necesar ca tratamentul medicamentos să fie parte integrantă a unui program de tratament mai cuprinzător care include intervenţii psihosociale şi educaţionale, psihoterapie, măsuri educaţionale şi sociale şi având ca scop stabilizarea copiilor cu acest sindrom comportamental.

Când vorbim despre malpraxis, în cazul administrării medicaţiei psihotrope?

Este greu de spus, pentru că fiecare caz este unic. Malpraxisul poate fi stabilit doar de comisii medicale de specialitate, nu se poate încadra într-un șablon.

Cu fiecare situație în parte, medicul specialist este pus în fața unui caz unic, pentru care va stabili administrarea medicamentelor psihotrope pe baza raportului beneficiu/risc, care trebuie să fie cât mai mare (adică beneficiile aduse de administrarea medicației psihotrope trebuie să depășească cât mai mult riscurile pe care le presupune o astfel de medicație în contextul dat).

Malpraxisul medical este definit ca“eroare profesională realizată de prestatorul de servicii de sănătate prin acţiune, inacţiune, din neglijență, imprudență, ignoranță sau prin nerespectarea reglementărilor privind confidențialitatea, consimțămîntul și obligativitatea acordării serviciilor de sănătate, soldată cu producerea prejudiciilor asupra pacientului și care implică angajarea răspunderii civile.” Este, pe scurt, o eroare profesională medicală care aduce prejudicii pacientului.

Cuvântul-cheie pentru malpraxis este eroarea. Ce trebuie să înțeleagă publicul este că, în contextul malpraxisului, eroarea are două componente: eroarea de fapt (dependentă de natura actului medical) și eroarea de normă (dependentă de lacunele de atitudine profesională).

Eroarea de fapt nu poate fi atribuită prestatorului de servicii medicale, deoarece este consecința unei imperfecțiuni a științei medicale la momentul actual sau a unei reacții specifice, individuale a pacientului, care determină o înțelegere greșită a situației respective de către medicul implicat și de către orice alt medic.

Eroarea de normă este greșeala medicală care poate fi atribuită prestatorului de servicii medicale, deoarece este rezultatul nerespectării anumitor norme acceptate în mod unanim în practica medicală. Acestea pot fi comise fie prin întreprinderea unor acțiuni care nu sunt necesare, fie prin neîntreprinderea unor acțiuni care sunt necesare în cazul de față.

În final doresc să precizez că informatiile din acest interviu sunt furnizate cu scop strict informativ si ca nu inlocuiesc sfaturile sau prescriptiile medicului. Inainte de achizitionarea sau/si administrarea oricarui supliment alimentar, produs naturist sau medicament pacientul este sfătuit să consulte medicul (mai ales daca exista vreo afectiune medicala) care va stabili un tratament individualizat strict pe simptomatologia acestuia.

Despre Alice poți afla mai multe AICI.

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

 

Distribuiți vă rog
  Cum tratăm autismul? Din interior, cu metode exterioare

Copii cu nevoi speciale

  Cum tratăm autismul? Din interior, cu metode exterioare

Distribuiți vă rog

Autismul este o tulburare pervazivă (globală) de dezvoltare, afectând capacitatea de interacţiune socială sau de comunicare verbală şi non-verbală.

Tratarea autismului incepe din interior

Din nefericire, atunci când tratăm autismul, tendinţa este de a-l aborda dintr-o perspectivă care ţine de exterior, iar nu de interior, de unde se naşte, de fapt. Acest lucru înseamnă că persoana cu autism prezintă dificultăţi în aria socială şi de exprimare, probleme care ţin de modalitatea de a-şi exprima sentimente şi trăiri, dorinţe şi dezaprobări.

Prin urmare, tendinţa noastră poate fi aceea de a încerca să tratăm problema, fără să ţinem cont de motivul pentru care a apărut, adică exact de incapacitatea de a exprima neputinţele.

De aceea, demersul recuperării trebuie făcut  în sens invers.. Intrăm în lumea copilului, nu ne arătăm superioritatea aducându-l pe el în lumea noastră, obligându-l să iasă din sfera sa lăuntrică.

Gândiţi-vă că întâlniţi pentru prima dată o persoană, aşteptând să plătiţi factura telefonică. Cum v-aţi simţi dacă această persoană ar sări la gâtul dvs, v-ar îmbrăţişa, v-ar pune să o ajutaţi să îşi strângă de jos dosarele care i-au căzut, v-ar povesti apoi ce a făcut la serviciu şi v-ar obliga să îi povestiţi cum a fost viaţa dvs?

Cam aşa se simte un copil cu autism când noi acţionăm din exterior pentru a-l recupera.

Spun CAM AŞA, pentru ca nu este chiar aşa, ci mult mai greu şi mai frustrant. Pentru că noi avem capacitatea de a ne exprima dorinţele, emoţiile. Şi nu doar capacitatea, ci şi puterea.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

metoda corecta de a face terapie

Prin urmare, abordarea corectă este prin  a-l lăsa pe copil să se acomodeze cu mediul- persoanele noi, să aleagă el momentul în care să interacţioneze. Pentru aceasta, aveţi nevoie să îl atrageţi spre dvs. Acest lucru se realizează printr-un joc (începeţi  să vă jucaţi ceva, să cântaţi, etc) sau prin a-i oferi obiecte/dulciuri care îi plac. În clipa în care va fi interesat de ceea ce aveţi, va dori să vi se alăture.

Dacă aţi reuşit să îl atrageţi, continuaţi să va jucaţi fără a-i adresa cereri. Va fi nevoie de timp pentru a prinde încredere, iar dvs aveţi nevoie de un copil care să fie independent şi fericit, nu doar de un copil responsiv, care ascultă comezile şi le execută.

În ceea ce priveşte comportamentul, dacă vrem să ajutăm un copil să nu mai muşte, soluţia  este a analiza  de ce a ajuns la acest comportament. Dacă interiorul este descoperit, exteriorul va veni în ajutor printr-o abordare care să-i prevină acest comportament.

În acest caz, abordarea este următoarea: aplicaţi o consecinţă compatibilă cu comportamentul manifestat: dacă a muşcat pentru că sarcina pe care i-aţi dat-o a fost prea grea, diminuaţi cerinţa. Dacă a muşcat pentru  s-a terminat pauza, pregăţi-l înainte: „te mai joci puţin, apoi vom face x!” şi lucraţi pe prevenire, dând mereu recompense pentru fiecare pas.

De asemenea, când copilul renunţă să muşte într-o situaţie în care ştiţi că o făcea de obicei, recompensaţi-l foarte puternic. Ar fi foarte util să păstraţi anumite recompense foarte motivante pentru el, pe care să le folosiţi doar pentru comportament.

rolul tratamentului medicamentos

Încă un aspect foarte important: soluţia nu este de a-i da doar  medicamente, crezând că aşa va dispărea problema. Tratăm şi cauza, nu doar efectul. Acest lucru se realizează prin terapie comportamentală (educaţie specială). Terapia care a dat cele mai bune rezultate în cazul copiilor cu autism este ABA. (analiză comportamentală aplicată).

De ce nu ajută numai medicaţia?

Pentru că medicaţia „rezolvă” BOALA. Iar autismul nu este boală. Nici măcar una psihică.

Este o tulburare.

Boala psihică o are ca formă de tratament principal  pe cea  psihiatrică. Tulburarea pervazivă are ca formă de tratament principal educaţia specială. Terapia.

Care se bazează pe principiul :”Azi semăn, o să culeg roadele!” (observaţi că această afirmaţie nu implică referire la timp şi/sau cantitate)

cand se vad rezultatele terapiei aba

„Când?” vor întreba mulţi. În special părinţii. Din păcate, acest răspuns nu vi-l poate oferi nimeni. Nici garanta.

Un răspuns de: „La anul!” (într-un an, în 2, etc) este egal cu a răspunde unui om care seamănă 1 hectar de pământ şi care întreabă „Când voi culege roadele?” răspunsul: „LA ANUL!” este o supoziţie, căci cine vă poate garanta succesul? Dacă va fi secetă? Dacă nu veţi putea să mai suportaţi financiar plata celor care muncesc pământul, sau dacă nu veţi mai vrea să faceţi asta? Motive pot fi nenumărate.

La fel şi în cazul copilului dvs. Cum poţi garanta ceva, bazându-te pe supoziţii? Sau pe încrederea că acest copil va lucra 8 ore pe zi la cel mai înalt nivel posibil, cu cei mai buni terapeuţi, cu o implicare 100% a familiei, etc?

Recuperarea copilului cu autism depinde de calitatea şi cantitatea orelor investite în educaţia sa şi  implicarea totală a părinţilor. Terapia nu înseamnă 8 ore pe zi de stat în casă, la măsuţa de lucru, ci intervenţie pe toate palierele vieţii copilului: social, cognitiv, comunicare, motor, şi în toate mediile. (parc, grădiniţă, şcoală, la bunici, vacanţă, etc)

Prin urmare, copilul trebuie (şi merită tratat) ca un copil, cu întreaga lui lume interioară. Pe care, cel mult, putem să îl ajutăm să o exteriorizeze.

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

 

Distribuiți vă rog
Produce Televizorul Autism La Copii? Interviu Cu Directoarea Centrului AITA

Copii cu nevoi speciale

Produce Televizorul Autism La Copii? Interviu Cu Directoarea Centrului AITA

Distribuiți vă rog

E 2 APRILIE. E despre copii si parinti speciali. Despre ALTFEL de viata si ALTFEL de suflet…

DESPRE COPIII CU AUTISM Stam azi de vorba cu psiholog Daniela Gavankar, directoarea centrului AITA, SI AFLAM….

  • Vreau sa incepem prin a ne raspunde la una din cele mai frecvente intrebari care personal, imi sunt adresate de catre parinti: influenteaza televizorul si tabletele/telefoanele, etc, creierul copilului, pana acolo incat sa poata produce tulburari de limbaj si dezvoltare, inclusiv elemente din spectrul autist? Daca da, spune-ne cum.

Daniela Gvankar: Acesta este un subiect pe cat de sensibil, pe atat de periculos. Din pacate, sunt familii unde TV se porneste la trezire si se inchide noaptea tarziu, copiii nu mai mananca decat cu televizorul pornit, asteapta ceva doar cu telefonul in fata, familia merge la restaurant cu tableta in geanta, copiii merg cu masina doar cu ochii in telefon etc.

Exista o dependenta toatal gresit inteleseasa si explicata – copilul este considerat a fi ori foarte destept, ori foarte cuminte, si din aceasta dependenta copilul nu mai poate iesi fara ajutor. Parintii ajung la noi declarand ca nu se mai pot intelege cu copilul in absenta tabletei, deci ca nu pot sa nu le-o ofere, dar pe de alta parte enumera cate cuvinte a invatat copilul cu tableta (uneori in engleza), deci cat de utila si stimulatoare este aceasta.

Ca sa-ti raspund la intrebare – autismul nu poate fi provocat de suprastimularea cu TV ori alte gadgeturi. Tulburarea este prezenta de la nastere, dar desigur este agravata de absenta stimularii si a interactiunii umane, si este agravata sever de suprastimularea primita de copil de la TV.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

Copilul nestimulat si care nu are parte de experiente directe de invatare, dezvolta tulburari de limbaj, pana la absenta totala a acestuia, sau prezenta unor cuvinte accidentale, fara scop de comunicare (cifre, culori etc), fara ca nici macar la 3 ani sa nu fie capabil sa vorbeasca in propozitii, sa exprime preferinta, placerea, neplacerea.

Acesti copii nici macar nu raspund cu DA/NU la intrebari care necesita acest tip de raspuns, desi pot insira unele cuvinte in engleza, dar fara scop de comunicare.

Intarzierea in dezvoltarea limbajului duce la intarzieri cognitive, si intarzieri in dezvoltarea abilitatilor sociale, care nu se dezvolta decat in relatii umane directe, afectuoase si pline de provocari pentru copil. Copilul care nu invata cum sa comunice si cum sa exprime ce doreste, va deveni frustrat, furios si temator excesiv in situatii tipice de viata, pe care insa el nu stie sa le gestioneze.

Nu va avea incredere in cei din jur si nu va stii sa se joace ori sa initieze sau sa raspunda interactiunilor cu cei din jur. Absenta experientelor directe duce si la intarzierea autonomiei si a independentei – mananca doar pasat, bea numai cu biberonul, nu stie sa se imbrace/dezbrace etc.

In plus, trebuie sa stim cu totii ca inteligenta este o functie care se dezvolta, si poate fi cu atat mai performanta cu cat este mai antrenata si mai stimulata social si in experiente directe cu o alta persoana!

Pe langa dotarea nativa, copilul mic este si foarte interesat de orice joc care i-ar putea stimula capacitatile si care l-ar ajuta sa dezvolte ceea ce a asimilat. Copilul trebuie sa fie invatat sa invete, sa creeze, sa exploreze, sa-si foloseasca agerimea spiritului.

O atitudine pasiva si asteptarea copilului de a se dezvolta singur, sau de “a-si da drumul” nu vor ajuta la dezvoltarea inteligentei sau personalitatii copilului. Inteligenta nu este o valoare simpla si uniforma pe care unii au mostenit-o si altii nu. Este o aptitudine complexa care se dezvolta daca este stimulata. Ori atunci cand copilul este abandonat in fata TV, toate functiile sale psihice, nu doar ca nu sunt folosite si nu se dezvolta, ci intra in regres.

Nu s-au descoperit cauzele autismului inca. Sunt zeci de speculatii, insa ce stim sigur este ca autismul este diferit de o intarziere de limbaj, de exemplu. Poate fi prevenita intarzierea in dezvoltare, in vreun fel? Daca da, spune-ne cum. 

Daniela Gvankar: In discutia despre cauzele autismului nu vreau sa intram, este mult prea ampla si ambigua, si nu am aduce clarificari importante. Autismul nu poate fi prevenit, nici tulburarile de dezvoltare la copil, insa acestia, indiferent daca sunt tipici sau atipici in dezvoltare, evolueaza diferit in functie de stimularea de care au parte in primii 3 ani de viata.

Copilul mic se dezvolta si invata jucandu-se si amuzandu-se cu cei dragi, invata prin manevrearea obiectelor, descoperiri si rezolvari de probleme. El are nevoie si doreste sa fie mereu activ, sa fie in preajma adultilor si de asemnea, isi doreste ca adultul sa fie interesat de el si sa-i acorde timpul si afectiunea sa.

Jocul este modalitatea prin care copilul invata si face dovada sanatatii mentale si fizice, fiind pentru el la fel de important ca hrana si siguranta. Adultii trebuie doar sa vina activ in viata copilului, si in fara de a-l hrani, sa se si  joace cu el si sa-l invete veselia, increderea, afectiunea. Doar in acest fel parintii vor avea un copil sanatos, fericit si inteligent.

  • Stiu ca la centrul coordonat de tine se pune mult accent pe socializare. Te rog sa explici parintilor ce presupune socializarea intr-un centru. Am aceasta rugaminte pentru ca majoritatea parintilor doresc terapie la domiciliu, din lipsa de incredere in profesionalismul din centrele specializate in lucrul cu copiii cu tulburari de spectru autist.

Inainte de a vorbi despre socializare, as vorbi putin despre increderea parintilor, si cand se stirbeste. Exista cateva situatii si as vrea sa le enumar:
fie parintele cauta terapeuti care sa lucreze cu copilul si nu verifica in niciun fel cine sunt si ce pregatire au. Tulburarea de spectru autist este una foarte severa si recuperarea duce la rezultate bune daca specialistul este specialist, daca stie ce face.

Iar parintii pot gasi persoane care sa lucreze cu copilul, ieftin, dar fara nici un habar, si atunci desigur increderea scade pe masura ce rezultatele nu apar.
fie incep terapia cu asteptari ca totul sa se rezolve intr-un timp de x luni/sedinte, ceea ce este foarte inselator si dezamagitor.

In toata experienta mea, nu am lucrat decat programe intensive (in fiecare zi), si niciodata mai putin de un an pentru rezultate remarcabile. Invatarea este un proces, nu poti recupera o intarziere de 3 ani, de exemplu in 3,4 luni, mai ales ca in timpul asta si copilul creste, nu sta pe loc.

Ne-am pus cu totii de acord ca autismul este o tulburare cu care te nasti si care se pastreaza pe durata intregii vieti, si atunci gandul la rezolvarea in cateva luni este aducator de mari frustrari, cand parintele isi da seama ca nu se poate indeplini.

fie progresul copiilor nu este la fel ca al lui x sau y.

Si aici este foarte greu de gestionat situatia si foarte dificil pentru parinte sa inteleaga de ce un alt copil care a venit in acelas timp cu al sau, are aceeasi varsta, acelasi numar de ore, aceeasi echipa, este la fel sustinut de parinti si totusi are rezultate atat de diferite.

Severitatea diagnosticului seteaza limitele in terapie alaturi de ceilalti factori indicati mai sus, iar terapeutul nu poate, oricat de mult ar vrea si oricat de mult ar sti, sa treaca peste limitarile impuse de gravitatea manifestarilor copilului.
fie parintii lucreaza cu terapeuti care nu-i implica in terapie si nu ii invata cum sa continue terapia in lipsa lor, ceea ce este o mare eroare.

Terapia fara implicarea parintilor isi pierde sensul, copilul nu va demonstra ce stie decat terapeutului, iar in viata copilului nu va gasi ancore.

De aceea recomand tuturor parintilor sa se informeze atent cu cine lasa copiii si recuperarea lor.

Despre grupurile de socializare de la ASOCIATIA AITA!

In tulburarea de spectru autist intalnim 3 mari categorii de dificultati care trebuie tratate cu aceeasi rigurozitate.
– de comunicare si limbaj;
– de socializare
– comportamente neadecvate sub forma autostimularilor si stereotipiilor.

Copilul cu autism nu-si va da drumul daca merge in colectivitate, pentru ca el nu imita si nu are interese social orientate. Intr-o grupa de 10 copii el isi va lua o jucarie si se va juca cu ea ignorand grupul, sau poate va merge catre copii si chiar va zambi, dar nu va stii ce sa faca.

Si atunci la grupurile de socializare este invatat sa imite copiii, sa stea cu ei in acelasi timp la masuta, sa isi astepte randul, sa se tina de manuta, sa raspunda in conditii de galagie si cand atentia nu este orientata catre el 100%, sa raspunda la instructiuni colective de genul “toti copiii sa…”, “toata lumea…” sa raspunda unei persoane care nu se afla chiar langa el – lucruri care nu se pot face intr-o sesiune de lucru individuala.

Grupurile reprezinta pasul intermediar intre terapia individuala si grupa de gradinita, iar la centrul AITA initial grupurile sunt de maxim 3,4 copii, dar avem si grupe de pregatire pentru scoala de 7-10 copii, care fac activitati tipice de gradinita, iar copiii care vin cel putin 3 ore pe zi la noi, au o ora de grup in fiecare zi si 2 individuale pe zi.

  • Cum ar trebui sa arate o zi din viata unui copil cu autism? 

Copilul, cu autism sau nu, are nevoie sa fie introdus in viata de familie, iar parintii au nevoie sa fie invatati in primul rand cum sa aiba control asupra copiilor, cum sa ii ajute sa fie cooperanti, apoi trebuie sa  stie ce face copilul la terapie pentru a generaliza acasa.

Daca a invatat legumele – acasa mama poate face o generalizare cand gateste, cerandu-i sa ii dea pentru mancare ceapa, cartoful, ardeiul dintr-o cutie. Daca a invatat potrivirea, dupa ce mama spala vasele ii poate cere copilului sa sorteze tacamurile in sertar.

Daca a invatat partile corpului, seara la baita, mama/tata i-ar putea cere lui sa spele burtica, manutele, obrajii si astfel ar face generalizarea si ar da functionalitatea unor cunostinte care altfel ar ramane fara conexiune cu viata reala, si s-ar pierde.

Daca a invatat culorile, pot identifica prin casa obiecte de diferite culori. Acasa, mama/tata nu trebuie sa stea neaparat la masuta cu copilul, dar este esential ca ceea ce invata copilul la terapie sa isi poata gasi aplicabilitate in viata de familie. Altfel, toate cunostintele s-ar uita daca nu ar fi utilizate functional in viata lor de zi cu zi.

Indiferent cate ore lucreaza un copil cu terapeutii, terapia nu se limiteaza la camera de terapie, ci este viata lui, pe care o invata de la terapeut si o exerseaza apoi in toate mediile pe unde merge. Un copil mic nu poate lucra decat 2,3 ore consecutive cu terapeutii pe zi, iar in restul timpului este important sa foloseasca ce a invatat.

Noi, la AITA, avem caiete de corespondenta in care le scriem in fiecare zi parintilor ce a facut copilul la Centru, si le dam teme si multe detalii despre cum sa le faca, iar in weekend pot lua dosarele copiilor acasa pentru a fi la curent cu tot ce lucreaza copiii, si mai ales pentru a ne stabili si lucra la obiective comune.

In familiile unde nu se lucreaza cu copiii, parintii nici nu pot avea o idée clara despre ce stie copilul, pentru ca daca nu e o rutina de interactiune, cand acestia vor incerca sa lucreze cu el, copilul va protesta sau doar ii va ignora.

Copiii vor deveni cooperanti cu parintii, doar daca acestia lucreaza cu ei in fiecare zi, daca ii implica in activitati si sunt fermi si conseventi, cu rabdare si afectiune.

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

 

Distribuiți vă rog
Eu donez pentru familiile nevoiase, da-mi si tu mana, si hai sa facem o hora a binecuvantarii!

Copii tipici

Eu donez pentru familiile nevoiase, da-mi si tu mana, si hai sa facem o hora a binecuvantarii!

Distribuiți vă rog

UMANITARA AMZACEA- Campanie pentru familiile nevoiase

JCI Constanța demarează o nouă campanie umanitară și facem un apel către toti constănțenii: împreună putem ajuta alte suflete să zâmbească! Maica Tereza spunea că „Nu contează cât dăruiești, ci cât de multă dragoste pui în ceea ce dăruiești.”

Sunt zeci de mii de copii care nu au avut aceeași soartă ca noi și au fost mai puțin norocoși. Viața a fost mai dură și le-a arătat mai mult latura întunecată. Ne este imposibil să îi ajutăm pe toți în același timp, dar încetul cu încetul, putem să le dăm un strop de lumină.

UMANITARA organizată pe data de 8 Aprilie are drept scop ajutarea a 32 de copii din 13 familii nevoiase din satul Amzacea, județul Constanța. Familiile selectate locuiesc în condiții precare: casele sunt dărăpănate, duc lipsa de haine și alimente de bază.

Evenimentul organizat este un apel la implicarea și responsabilitatea socială, cu scopul de a atrage atenția asupra condițiilor în care trăiesc semenii noștri în anumite zone din județ, în special copii, și de a veni în sprijinul lor în preajma Sărbătorilor Pascale.

Vor fi donate obiectele primite în urma evenimentului Atelierul Zânelor organizat special de JCI Constanta pentru susținerea campaniei Umanitare Amzacea și alte colectări constând în haine, jucării, alimente neperisabile, produse de curățenie și obiecte de igienă corporala.

Donațiile se primesc la sediul JCI Constanta – strada Gheorghe Lazar nr 6 ( intrare din Cuza Voda), birou 12, interfon 12 începand cu data de 3 Aprilie – 7 Aprilie 2017 între orele 18:00 – 21:00.

Pe 8 Aprilie toate donațiilor vor fi transportate la Nisipari de către voluntarii JCI.

Donațiile constând în sume de bani se pot vira:

Banca:  Transilvania Constanta

ASOCIATIA JUNIOR CHAMBER INTERNATIONAL CONSTANTA

  1. ORD. REG COM/ ANUL: HJ31/24.03.2014

CIF: 33043911

Judetul: Constanta

Cont: RO21BTRLRONCRT0235391701

(Vă rugam specificati la detalii plată- donație Umanitara Amzacea)

Detalii la numărul de telefon : 0732.833.443

Manager Proiect: Mihaela Bălăceanu

Parteneri:  X-Printing, Cora, PlayXP, Aqua Flux Distributie, Dobrogea Grup, RIK Papetarie, IBIS Constanta, Party Baloony, Creative Start Center, Blike Development, Junior Grup, Detectivi Constanta, Dream Explorer, City Events Ballons, Serban Films, English Teens.

Parteneri media: Evenimente Constanta, Libertatea Cuvintelor, Constanta News, Cuget Liber, Telegraf, Sky FM, mihaelabalaceanu.ro, Dosar de mama, ADN de femeie, Monica Berceanu, Agurita.ro, Despre viata, mama si bebei.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

Puteti viziona imagini de la editiile trecute:

Umanitara Credinta 

Umanitara Viișoara

Despre JCI:

Junior Chamber International (JCI) este o organizaţie neguvernamentală internaţională care numără 200.000 de membri – tineri lideri, antreprenori şi profesionişti cu vârste între 18 şi 40 de ani – în peste 100 de ţări. Pornind de la viziunea JCI „de a fi cea mai importantă reţea globală de tineri activi”, membrii JCI îşi propun să transpună în realitate misiunea JCI „de a oferi oportunităţi de dezvoltare prin care tinerii să dobândească puterea de a crea schimbări pozitive”. Printre membrii marcanți ai Junior Chamber International s-au numarat: Kofi Annan (Secretar General al ONU), foști președinți ai SUA : George Bush Sr., Bill Clinton, Gerald Ford, Richard Nixon, președintele Franței, Jacques Chirac, prințul Albert de Monaco, fostul Prim-Ministru al Japoniei, Keizo Obuchi, fostul Prim-Ministru al Poloniei, Jan Bielecki, și multe alte personalități, care s-au afirmat ulterior în cele mai diverse domenii.

În România, Junior Chamber International s-a înfiinţat în anul 2002 la Bucureşti, în prezent existând organizaţii locale JCI în mai multe orașe din țară: București, Timişoara, Constanţa, Braşov, Iaşi, Cluj Napoca, Craiova, Prahova, Targu Mures, Galati, Suceava. Proiectele JCI România sunt întreprinse pe una din cele 4 mari arii promovate de JCI la nivel internaţional: afaceri (proiectul Tineri Antreprenori, Business Networking Event, etc.), dezvoltare individuală (JCI Training), relaţii internaţionale (conferinţe internaţionale JCI şi programe de twinning) şi responsabilitate faţă de comunitate (Share Your Blood, Umanitara).

Be Better! Vizitați pagina de internet www.jciconstanta.ro pentru a afla știri la zi și informații de ultima oră despre JCI Constanța.

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Despre Retardul De Limbaj Cu Ana Hodea: Ce Este Și Cum Îl Corectăm?

Copii cu nevoi speciale

Despre Retardul De Limbaj Cu Ana Hodea: Ce Este Și Cum Îl Corectăm?

Distribuiți vă rog

Aprilie. Luna care te scoate din cotidian şi te plimbă printre altfel de oameni. Nu, nu nebuni, nu ciudaţi, nu proşti, nu “ăia”, nu “de-ăia”, ci ALTFEL. Diferiţi. Frumoşi. Binecuvântaţi. Toată această lună vom sta de vorbă cu specialişti din diverse domenii ale psihoterapiei.

Începem cu…

Ana Hodea – logoped. Despre RETARDUL DE limbaj, comunicare, autism,  diagnostic

Ana, spune-ne, te rog, ce înseamnă că un copil are o întârziere în dezvoltarea limbajului?

Intarzierea in dezvoltarea limbaJului presupune folosirea unui numar redus de cuvinte de cele mai multe ori pronuntate gresit si neintegrate in propozitii simple. Copilul cu intarziere in dezvoltarea limbajului are auzul bun si organele aparatului fono-articulator normal dezvoltate. In literatura de specialitate este definit ca retard verbal, facand parte din categoria tulburarilor de dezvoltare.

Tulburari de dezvoltare se impart in :

Retardul simplu: copii cu retard simplu de limbaj comunica verbal cu anturajul, dar exprimarea si intelegerea este inferioara fata de copiii de aceeasi varsta a caror dezvoltare lingvistica este normala

Retardul complex: tulburare functionala a limbajului fara substrat lezional organic, ce se manifesta printr-o elaborare tardiva si imperfecta a limbajului.

Retardul pe fondul autismului: se manifesta printr-un deficit privind dezvoltarea atipica a limbajului

Mutismul psihogenblocare a vorbirii in conditii de stres afectiv

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

Deci vorbim despre dificultati  in organizarea limbajului, nu doar de o pronuntie defectuasa.

De la ce vârstă poate un copil sa înceapă terapia logopedica?

Daca vorbim despre un copil cu dezvoltare normala, evaluarea logopedica se impune daca apar dificultati de vorbire dupa varsta de 4 ani. Insa cum noi vorbim despre copiii cu cerinte educationale speciale, evaluarea logopedica se poate face mult mai devreme; imediat dupa ce i-a fost pus diagnosticul.

Insa inceperea terapiei logopedice necesita cateva prerechizite si anume: intelegerea unor instructii simple, capacitatea de a sorta si de a potrivi imagini si obiecte similare, imitatie nonverbala grosiera si fina, cateva abilitati de joaca.

Pana la inceperea terapiei logopedice recomand sa fie urmarite urmatoarele obiective :

  • Stimularea dorinței de comunicare a copilului
  • Transformarea comunicarii într-o activitate distractiva
  • In stimularea folosirii spontane a limbajului este important ca elevul sa descopere beneficiile folosirii limbajului expresiv si sa aiba initiativa intr-o conversatie

 Care este diferența intre comunicare si limbaj verbal?

De cele mai multe ori, copiii cu cerinte educationale speciale incep sa vorbeasca, insă fara a comunica ceva. Putem vorbi aici de ecolalie si autostimulari verbale. Pentru a vorbi de comunicare este foarte important sa intelegem ca un cuvant  nu este dat de forma sa,  (substantiv, adjectiv, verb etc. ) ci de categoria sa functionala si anume cerere, etichetare, imitare, raspuns la o afirmatie, text, identificare.

Din puntul meu de vedere este foarte important ca un copil sa comunice, nu doar sa repete la cerere anumite structuri sau doar sa raspunda atunci cand este intrebat. Este  mult mai important ca el sa poata spune: nu vreau, lasa-ma, vreau x, nu mai vreau, haide, sunt vesel, sunt trist, ma doare x, etc., decat sa poata sa enumere 10 animale, 5 culori, 10 meserii, 20 de verbe, 7 forme etc., fara a putea insa sa exprime ce-si doreste si ce simte.

 Cum putem ajuta un copil non verbal sa comunice?

Exista o serie de modalitati alternative de comuicare. Acestea pot fi: limbajul semnelor, comunicarea cu ajutorul pictogramelor, folosirea unor aplicatii specifice. Aceste modalitati de comunicare sunt alese in functie de  nevoile fiecarui copil in parte. Ele trebuie particularizate in functie de capacitatile fiecarui copil.

Poate un copil sa recupereze întârzierea în dezvoltarea limbajului doar prin terapia cu logopedul, sau este necesară implicarea tuturor membrilor familiei? De ce, si ce presupune această implicare?

Din punctul meu de vedere lucrul in echipa este  cel mai eficent. Din experienta am observat: cu cat parintii sunt mai implicati in terapia copilului, cu atat rezultatele sunt mai rapide si mai durabile. Sunt de parere ca parintele este un beneficiar indirect al terapiei si cum copilul este invatat  sa comunice la fel si parintele trebuie indrumat punctual cum sa continue activitatile din cabinet.

 Cum ar trebui sa stimuleze părinții limbajul copilul, încă de la naștere?

Este bine cunoscut faptul ca un copil incepe sa comunice inca din primele luni de viata, si cu cat parintele este mai entuziast si mai receptiv la gangurelile copilului, cu atat acestea vor creste ca frecventa si se vor diversifica.

Va propun cateva jocuri pentru stimularea limbajului

0-1 an : priviti copilul in ochi si surazand, scoateti un sunet foarte simplu si bine articulat. Incepeti din nou operatiuna cu acelasi suras si entuziasm, pana cand copilul va imita la randul lui.

Oferitii diferite jucarii cu lumini, sunete, culori vii.

Jocul de tip CUCU-BAU

2-3 ani: Fuga dupa culori: – copilul trebuie sa caute un obiect de o anumita culoare intr-un interval de timp apoi va spune el culoarea

Comanda: – joc de memorie si de vocabular, apoi i se dau copilului diverse instructiuni pe care trebuie sa le execute; se pleaca de la sarcini simple si se cresc progresiv, apoi faceti schimb de roluri

3-4 ani: Gaseste desenul- copilul trebuie sa identifice un personaj dintr-o revista dupa descrierea dvs si invers dvs trebuie sa gasiti un personaj dupa descrierea copilului

Adevarat sau fals

Am fost la piata…copilul trebuie sa continue lista de cumparaturi

5-6 ani: Cum functioneaza asta?-incercati sa oferiti explicatii cat mai diverse  si mai amuzante

Pamant, aer, apa- copilul trebuie sa spuna numele unui animal potrivit descrierii dvs.

Nici da, nici nu, nici alb, nici negru – copilul trebuie sa raspunda la intrebari, evitand aceste cuvinte

Numaratoarea pe degete- numarul mai mare castiga

Ce sa pun in…- copilul trebuie sa continue afirmatia “Ce pot sa pun in masina\ cutie\sa\ etc.”

Sunt televizorul si tableta o piedică in dezvoltarea limbajului? Pentru cât timp consideri că este oportun pentru a nu se ajunge la tulburări, si ce ar trebui sa facă fiecare părinte în timpul în care copilul are acces la aceste mijloace?

Din punctul meu de vedere televizorul, tableta, telefonul sunt cele mai proaste bone, insa pot devenii cele mai interesante jocuri. Am spus jocuri si nu jucarii pentru ca celor din urma nu li se impun reguli, insa jocul, prin definitia sa, presupune un set de reguli.

Cu alte cuvinte, daca respectam cateva reguli de baza, tableta, telefonul si televizorul nu sunt o piedica in dezvotarea limbajului. Regulile jocului ar fi urmatoarele: pana la 2 ani restrictionat accesul, dupa varsta de 2 ani jocurile se realizeaza impreuna cu copilul si nu in paralel, este important ca jocurile de pe tableta sa fie alternate cu jocuri fizice de miscare, recomand sa va uitati impreuna cu copilul dvs la tv si sa vorbiti despre ceea ce vedeti. Nu considerati ca daca o imagine apare repetitiv pe televizor, copilul o va invata de la sine.

Există pericolul ca un copil sa nu mai poată recupera niciodata întârzierea DE LIMBAJ si în ce condiții?

Intarzierea in dezvoltarea limbajului este ca orice alta intarziere in plan academic, motric, social, autoservire. Daca nu se intervine, decalajul intre varsta cronologica si cea a limbajului va creste. Daca se realizeaza o interventie specializata, recuperarea se produce intr-o maniera mai mare sau mai mica in functie de limitele fiecarui copil.

Mulţumim, Ana, pentru daruirea si implicarea ta! Iar voi, dragi parinti, daca v-a fost util articolul, impartasiti-l cu alti parinti! Dar din dar se face Rai!

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

 

 

Distribuiți vă rog
Testul prăjiturii sau cum să-ţi înveţi copilul să reuşească în viaţă?

Copii tipici

Testul prăjiturii sau cum să-ţi înveţi copilul să reuşească în viaţă?

Distribuiți vă rog

Psihologul Walter Michel a făcut acest test în cadrul unei grădiniţe, în anii 60, pentru a testa importanţa autocontrolului emoţional. Copilaşii prezenţi la acest test aveau între 4 şi 5 anişori. Desfăşurarea testului probabil este foarte cunoscută, însă o voi scrie, pe scurt:

Copiilor li s-a pus pe masă o prăjitură şi li s-a spus că dacă au rabdare până se întoarce examinatorul, în 20 de minute, o vor primi pe a doua. Dacă nu, sunt rugaţi să sune dintr-un clopoţel şi, la întoarcerea examinatorului, vor putea mânca prăjitura de pe masă.

Adică: ai răbdare mai mult timp, primeşti mai mult!

Aceşti copii au fost monitorizaţi pe o perioadă de aproximativ 18 ani şi s-a descoperit că la vârsta adultă, cei care nu au avut răbdare au experiementat eşecuri repetate, din cauza incapacităţii lor de a face faţă frustrărilor, incapacităţii de a amâna răsplata. Adulţi care au cedat în faţa vicisitudinilor vieţii şi care nu puteau să ducă la bun sfârşit o sarcină, dacă apăreau probleme pe parcurs. Nehotărâţi, fără putere de a persevera.

În schimb, cei care au avut răbdare, s-au dovedit a fi adulţi responsabili, perseverenţi şi echilibraţi emoţional, care nu cedau în faţa greutăţilor, ci, prin consecvenţă, căutau soluţii la problemele care apăreau în viaţa lor.

Cunoaşteţi pe cineva, în grupul sau familia dvs., care face parte dintr-o tabără? Dar din cealaltă?

Cu siguranţă toţi părinţii doresc binele copiilor lor. Fiecare părinte îşi imaginează copilul pe un covor roşu, pe un podium de pe care să coboare cu medalia la gât, în ropotele de aplauze ale tuturor. Fiecare părinte doreşte pentru copilul lui o viaţă lipsită de griji, fără dureri şi bariere.

Spunea însă cândva, un psihoterapeut drag mie, Dan Lebsack  că „Realitatea vieţii este aceasta: Ori eşti într-o încercare, ori te îndrepți spre una!

Ceea ce avem noi, ca adulţi, de făcut, este să ne învăţăm copiii să facă faţă acestor încercări, căci într-o zi, noi nu vom mai fi, să le rezolvăm problemele!

Un lucru foarte important pe care trebuie să îl reţinem este că autocontrolul este educabil! Un copil cu un autontrol redus poate învăţa să gestioneze cele mai grele situaţii limită, dacă este învăţat CUM să o facă.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

Iată câteva CUM-uri de folosit pentru a-i învăţa pe copii autocontrolul emoţional:

 

  • Învăţaţi-l pe copil de la câteva luni să amâne recompensa! Poate suna traumatic şi nedrept, însă, cu cât începem învăţarea mai devreme, cu atât copilul va fi mai capabil să facă faţă frustrărilor în viaţă. Folosiţi jocuri pentru a-l învăţa, nu privarea de hrană sau somn: Ăi arătaţi o păpuşică, i-o daţi când întinde mânuţa spre ea, apoi repetaţi jocul, crescând timpul între cerinţa copilului şi primirea ei. Joaca îl va determina pe copil să nu simtă atât de puternic privarea de recompensă, şi îl va ajuta să înţeleagă faptul că O VA PRIMI, chiar dacă pentru asta va trebui să aştepte puţin (mai mult!) 🙂
  • Învăţaţi copilul să se îmbrace, să se încalţe şi să mănânce singur, cât mai repede cu putinţă! Replica: „Are el timp să înveţe, când mai creşte, acum eu mă grăbesc să ajung la serviciu, nu pot sta după el!”, are următoarele consecinţe: copilul învaţă că poate cineva rezolva în locul lui, motiv pentru care nu va depunde nici un efort, va învăţa că el nu are respinsabilităţi, are decât drepturi, ceea ce va duce la răzvrătire, la adolescenţă, căci nu va înţelege schimbarea dvs. De atitudine: „Până acum nu m-au pus la nimic, acum vor să-mi găsesc job de vacanţă!”
  • Învăţaţi copilul valoarea banilor! Cunoaştem cu toţii părinţi care, din dragoste pentru proprii copii, le cumpără acestora orice doresc, aşteptând ca aceştia să crească frumos şi să fie mereu ferciiţi. Problema nu este acum, şi atunci, atunci când mami şi tati nu vor mai fi, sau vor fi bolnavi sau nu vor mai avea ca acum. E poate tragic să vorbesc despre ce ar putea deveni părinţii care le oferă copiilor orice, însă în viaţă, nu uitaţi: dacă nu suntem într-o încercare, vom fi! Nu neapărat financiară, dar dacă al nostru copil este obişnuit că nimic nu costă, totul e gratuit, va plăti cu propria durere zbaterile noastre de a fi părinţi perfecţi pentru ei! Daţi-i de mic banii în mânuţă, să cumpere, învăţaţi-l să ţină o puşculiţă unde să strângă bănuţii, şi când strânge o anumită sumă, îşi va putea cumpăra x sau y!
  • Învăţaţi copilul să-şi aştepte rândul! Vedem cu toţii cozile de la tobogane sau leagăne, în parc:). Este primul contact al copilului, poate, cu aşteptarea în afara casei. Cu cât aveţi mai multe reguli de aşteptare acasă, cu atât mai uşor va fi pentru copil să demonstreze această abilitate la locul de joacă şi mai târziu, la şcoală şi în societate.

În casă, o idee de joc este: ne jucăm v-aţi ascunselea. Întâi eu mă ascund, apoi tu. Rândul meu, rândul tău!

  • Învăţaţi copilul să îşi asume responsabilitatea pentru propriile acţiuni! Dacă a spart o cană, lăudaţi-l pentru că v-a recunoscut că el a fost cel care a spart-o, şi spuneţi-i că îl iubiţi foarte mult, chiar dacă face greşeli. Apoi învăţaţi-l CUM să gestioneze situaţiile de acest gen în viitor.
  • Învăţaţi-l să îşi recunoască propriile merite şi succese! De exemplu, dacă vine acasă cu un desen de la grădiniţă, spuneţi-i cât de mândru trebuie să fie de reuşita lui şi întrebaţi-l cum se simte pentru succesul lui. Încurajaţi-l să verbalizeze fiecare emoţie pe care o trăieşte. Copiiii au nevoie să ştie că a fi mândru de succesul tău nu este o greşală sau egoism, ci un motiv de bucurie, care va duce la alt succes, pe viitor!

 

La toate acestea, am de adăugat:

  1. TU EŞTI MODELUL PROPRIULUI COPIL! ACESTA ÎNVAŢĂ PRIN IMITAŢIE, DECI FĂ ÎNTOTDEAUNA CEEA CE DOREŞTI SĂ-L ÎNVEŢI! Nu ne aşteptăm ca el să înveţe să traverseze strada regulamentar, dacă noi nu aşteptăm niciodată verdele semaforului!
  2. LAUDĂ-ŢI copilul de fiecare dată când încearcă aceste comportamente, apoi, când reuşeşte singur, faceţi un adevărat party! 🙂 copilul trebuie să vadă că ceea ce face este foarte bine primit şi de alţi oameni!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Cum sa iti creezi propria afacere online, cand esti mama unui copil cu autism?

Copii cu nevoi speciale

Cum sa iti creezi propria afacere online, cand esti mama unui copil cu autism?

Distribuiți vă rog

 Azi vorbim despre cariera. Nu insa una obisnuita, ci a memelor de copii speciali. Am ales-o “ca model” pe Cristina Stoica, o mamica draga sufletului meu, despre care nu aveam habar atunci cand am cunoscut-o, ca are o fetita care tocmai primise diagnosticul de autism.

Pentru ca tot ceea ce cititi pe blogul acesta ma caracterizeaza, aflati astazi despre ce inseamna o afacere online, cum poti, ca mama de copil cu nevoi speciale sa mergi mai departe, dupa un diagnostic ce ti-a rupt lumea in bucati, si ce poti face, concret, ca si femeie, pentru visul tau.

Bună, Cristina! Cine este Cristinne, de ce acest nume şi nu Cristina Stoica, (ai tu o strategie ascunsă pe undeva, cu siguranţă) 🙂 şi cu ce se ocupă ea? 🙂

Buna Monica. In primul rand, multumesc pentru invitatia la interviu. Motivul pentru care am demarat blogul Cristinne la jumatea anului 2013, este acela de a impartasi si altora din experienta mea ca antreprenor. Stiu ca orice antreprenor, pentru a avea succes in activitatea sa, trebuie sa fie atent la o varietate de aspecte (sa fii antreprenor e frumos… dar asta nu inseamna ca e si usor 😀 ). Iată cu ce mă ocup:

  • dezvoltare personala – pentru ca odata cu evolutia noastra, ne putem aduce si afacerea proprie la un nivel superior
  • strategii de marketing si vanzari – se spune ca „reclama e sufletul comertului”; poti sa ai cel mai bun produs sau serviciu, insa daca nu stii cum sa il promovezi, afacerea ta e sortita esecului. Iata de ce… a vinde este o abilitate esentiala oricarui antreprenor de succes
  • managementul timpului si al banilor – pentru ca da, cu multitudinea de tentatii pe care le avem in jurul nostru in ziua de azi, e din ce in ce mai dificil sa stii sa te axezi pe acele activitati care iti aduc cu adevarat bani. Si odata obtinuti acesti bani, trebuie sa stii sa-i gestionezi si sa-i investesti in mod corect, in activitati menite sa-i inmulteasca.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

Toate aceste elemente compun un tot: viata antreprenorului de zi cu zi. Si eu incerc, prin prisma experientelor prin care trec zilnic, sa trag invatamintele necesare, pentru a nu mai face aceleasi greseli si alta data; si totodata… aleg sa nu le tin doar pentru mine, ci sa le impartasesc si celor care ma urmaresc pe blogul meu.

De cateva luni de zile am inceput sa tin si Workshopuri de Blogging, pentru ca am constatat in aproape 4 ani de zile de cand scriu pe blog, ca exista foarte putine bloguri care ofera informatii de calitate, iar persoanele care scriu, nu scriu neaparat nisat, ci scriu despre „orice” si „oricand”, neavand o strategie clara in minte. Si daca nu actionezi strategic, rezultatele sunt cu mult sub astepatari… si acesta este principalul motiv pentru care majoritatea bloggerilor noi renunta.

De ce Cristinne? Pentru ca voiam sa nu voiam sa atrag atentia doar asupra mea, ca persoana. Am vrut sa pot crea sub acest nume o afacere de familie si zic eu… am reusit. 🙂 Pe langa asta, numele Cristina Stoica e unul mult prea comun. Ca dovada: asa cum povesteam in acest articol pe blogul meu, colega mea de banca, toti cei 4 ani de liceu, a fost o fata cu acelasi nume ca si mine, iar la unul din primele Cursuri de Blogging pe care le-am organizat a venit o cursanta care avea acelasi nume ca mine… sau eu aveam acelasi nume ca ea 😀 Deci Bucurestiul e plin de Cristine Stoica, asa ca, alegerea brandului Cristinne a fost o alegere inteligenta zic eu 🙂 .    

Când ne-ai împărtăşit la cursul de blogging faptul că eşti mama a 2 copii, ochii mei au ieşit din orbite, iar mintea mi-a născut un „WHAT???? Mamă a 2 copii? Şi timp de blogging când mai are? Şi timp de cursuri? Şi … şi …”  Spune-mi, te rog, cum te te împarţi între carieră şi familie? Te ajută cineva?

Raspunsul scurt ar fi: cu greu 🙂

Iar raspunsul lung… Eu cred ca atunci cand faci totul cu nespusa pasiune, nu simti pentru nici o clipa ca lucrezi. Imi place enorm ce fac. Nu ma vad facand altceva. 🙂

Copiii au venit pentru ca trebuiau sa vina. Eu cred ca, in viata exista anumite momente cheie in care trebuie sa faci anumite lucruri… altfel spus: „Fiecare lucru la timpul lui.”

Stiam ca o sa fie greu ( insa nu stiam ca o sa fie chiar atat de greu ). In acelasi timp insa este si frumos. Asta pentru ca ai mei copii ma ajuta sa cresc, sa evoluez ca persoana si datorita lor am trecut prin experiente deosebit de frumoase si am simtit sentimente pe care doar un parinte le poate simti.

E foarte greu sa te ocupi de 2 copii si sa muncesti. Insa asta nu inseamna ca e imposibil. Insa totul se face printre picaturi. Atunci cand lucrez de acasa si nu vin la birou, ma trezesc la 5-6 dimineata si lucrez un pic pana se trezesc fetele, apoi la pranz, cand ele dorm, iarasi e un moment propice pentru a baga o portie buna de lucru. Eu cred ca… daca vrei cu adevarat sa faci ceva, vei gasi intotdeauna resursele potrivite pentru a reusi. Nu exista nu pot. Exista doar: nu vreau suficient de mult incat sa trec la fapte.

Pana acum 2 luni, fetita mea cea mare ( de 4 ani ) mergea la gradinita 8 ore pe zi, timp in care eu lucram la birou, iar cu ingrijirea surioarei ei mai mici ( 2 ani ) ma ajuta mama. Dar lucrurile sunt pe cale sa se schimbe…

     De curând, fetiţa ta a fost diagnosticată cu autism. Nu vreau să ne spui cum a fost şi cum ai trecut peste durerea veştii, vreau să ne împărtăşeşti ce faci concret în această direcţie acum, fiind o mamă cu o carieră în plină ascensiune.

La inceputul acestui an planurile noastre s-au modificat radical. Si chiar daca din punct de vedere profesional imi mergea foarte foarte bine, momentan va trebui sa imi indrept pasii inspre alta directie: avem 2 ani la dispozitie pentru ca Gabriela ( fetita mea cea mare ) sa ajunga la nivelul celorlalti copii de varsta ei si sa o putem integra cu brio in invatamantul de masa. Pentru asta, pentru ca ea sa nu piarda acest „start” in viata, am decis sa aman o parte din obiectivele profesionale pe care mi le setasem.

Concret: la cateva zile dupa ce am aflat diagnosticul oficial, am si trecut la fapte. Avem deja o luna si jumatate in acest moment, de cand Gabriela merge la sedinte de neurofeedback, practica terapia prin joaca (concret: metoda son rise ) si tine regim alimentar fara gluten si cazeina.

Nu stiu care dintre cele 3 lucruri a avut cel mai mare impact, cert este ca: rezultatele se vad. Fetita mea, intr-o luna de cand lucrez ( mai bine spus… ma joc ) cu ea, a facut progrese majore, si nu pot decat sa ma simt foarte foarte mandra de ea. 🙂

In paralel, i-am creat o camera de joaca. La finalul lunii martie urmeaza sa o retragem de la gradinita si in acest moment, camera de joaca va deveni locul principal unde ea se va juca si va invata zilnic lucruri noi, alaturi de partenerii ei de joaca, unu la unu.

Si cand spun parteneri de joaca ma refer la voluntarii pe care urmeaza sa-i recrutam si sa-i instruim in aplicarea tehnicilor si principiilor Son Rise, pentru ca ei sa poata sa interactioneze cu copilul dupa anumite reguli.

E greu. E foarte greu. In Romania nu exista terapeuti Son Rise asa ca, eu si sotul meu vom calatori in America pentru a ne specializa si apoi a-i invata pe oamenii cu suflet frumos, care vor sa ne intinda o mana de ajutor si sa devina o particica din viata Gabrielei, tot ceea ce ei trebuie sa stie.

Asta pentru ca, nu suntem de acord cu metoda ABA ( adica singura metoda de terapie pentru copiii cu autism care se practica masiv in Romania ); cel putin nu ceea ce am vazut eu: un dresaj aplicat pe oameni (copii ).

Son Rise reprezinta o alternativa care rezoneaza cu modul nostru de a fi, cu modul cum noi concepem sa ne crestem copiii.

Pe langa crearea camerei speciale de joaca, am creat si un birou pentru mine, acolo unde voi munci printre picaturi, in urmatorii ani de zile, pentru a-mi tine afacerea profitabila.

Pe langa asta, as vrea sa fac si un blog in care sa descriu pas cu pas, rezultatele pe care le inregistrez lucrand cu Gabriela, pentru ca alti parinti, care se confrunta cu probleme asemanatoare, cu copiii lor, sa vada ca exista o solutie si sa nu cada prada disperarii.

Deci chiar daca situatia prin care trec nu e deloc usoara, am planuri mari. Si nu concep sa nu ies altfel, din aceasta lupta decat invingatoare. 🙂 Varianta 2 nu exista.

Majoritatea mamelor renunţă la serviciu, pentru a se dedica exclusiv copilului. Vezi în asta o soluţie care aduce beneficii, sau, din contră, o adânceşte pe mamă în gânduri negre, nemaiavând viaţă socială, ajungând „la mâna soţului”, care uneori este nevoit să lucreze dublu, pentru a se descurca financiar?

Eu promovez independenta femeii. Stiu ca poate, unii din barbatii care vor citi acest articol vor aruncacu pietre in mine… dar cred cu tarie in egalitatea drepturilor intre barbati si femei. In familia noastra: ceea ce fac eu, face si sotul meu in ceea ce priveste curatenia, ingrijitul copiilor, gatitul etc. Incercam sa ne completam cat mai bine unul pe celalalt si sa avem in egala masura grija de copii. Este important ca ai nostri copii sa simta ca au langa ei ambii parinti; prezenta mai mult a unuia dintre ei, nu poate inlocui lipsa celuilalt.

Nu concep sa renunt la viata mea profesionala. Asta pentru ca, aceasta activitate reprezinta totodata hobby-ul meu. E metoda prin care uit pentru cateva clipe de situatia prin care trec si practic ma „destresez” din punct de vedere moral si totodata, imi ajut familia financiar.

Unul din Workshopurile de Blogging pe care le-am tinut, a avut loc la 2 zile dupa ce am aflat diagnosticul oficial de autism al fetitei mele. Daca am reusit ca, la 48 de ore de la o asemenea veste sa tin un curs de 9 ore, in fata altor persoane, cred ca sunt capabila sa fac fata si altor situatii care vor urma de acum incolo.

Cert este ca, a face si altceva, imi face bine, asa ca incurajez pe toti cei care au o problema, pentru a-i face fata mai usor, sa se implice si in alte activitati, sa isi ocupe timpul, nu sa se inchida in sine, sa se retraga in casa, si sa-si umple timpul liber cu tot felul de ganduri pesimiste.

Tu ai reuşit să câştigi bani din online.  Spune-ne, pe scurt, povestea ta. Cum ai început şi de ce,  unde ai ajuns şi unde vrei să ajungi  în 2018?

E o poveste lunga si cred ca as putea scrie cu usurinta o carte, cu toate intamplarile prin care am trecut si toate prostiile pe care le-am facut, inainte sa ajung aici unde sunt astazi.

Foarte pe scurt: mi-am dedicat timpul exclusiv afacerilor online incepand cu 2009 cand mi-am dat demisia de la jobul pe care-l aveam. Mai intai am practicat afilierea si asa am ajuns ca, in 3-4 luni, de la 0 lei sa ajung la 1500-1600 lei/luna datorita experientei mele anterioare in MLM. Apoi mi-am creat eu propriul MLM ( un magazin online cu cosmetice ). Dupa 5 ani de zile, am hotarat ca vreau o afacere care sa functioneze de la sine, care sa-mi aduca venituri pasive si atunci a fost prima oara cand m-am gandit serios sa-mi creez un blog. Cand m-am apucat sa scriu pe blog, fetita mea Gabriela avea doar cateva luni. Am continuat, in paralel cu cresterea ei, sa scriu articole interesante, inspirate din experienta mea si dupa primul an de blogging am lansat si primul curs video, din care am castigat primii bani. Apoi pas cu pas, pe masura ce blogul meu a devenit cunoscut, am inceput sa ofer o gama mai larga de cursuri online, carti si servicii, iar acum de curand, am inceput sa tin si cursuri live de blogging.

Cel mai mare obiectiv pe care-l am si care are ca deadline septembrie 2018 este cel referitor la starea de sanatate a copilului meu. Partea profesionala o voi lasa pe locul doi si voi incerca, cat de mult pot, sa-mi pastrez cat mai multi din clientii actuali. De asemenea, iau in considerare tinerea de cursuri live mai des pentru ca am observat ca exista multi oameni interesati de cursurile pe care eu le organizez si toata lumea pleaca foarte multumita. Si trecand peste aspectul financiar, aceasta activitate imi ofera si mie o stare de satisfactie, de multumire, stiind ca informatiile pe care le detin ii pot ajuta pe cei din jurul meu.

Poate orice altă mamă să aibă rezultatele tale, sau consideri că „trebuie să fie făcute pentru asta”?

Asa cum spuneam mai devreme: este greu, dar nu e imposibil. Cine nu poate, cel mai probabil nu a incercat suficient. De multe ori, e mai simplu sa stai in pat, sa dormi la pranz cu copilul, sau sa privesti diverse emisiuni de doi bani la tv, in loc sa stai aplecata asupra tastaturii si sa te gandesti ce sa mai scrii pe blog sau sa dai telefoane clientilor. Eu cred asa: daca exista oamenii care fac asta, daca exista mamici bloggerite care au reusit sa se imparta intre afacere si familie, atunci poti si tu. Si tu ai tot 24 ore intr-o zi, si tu ai tot un cap pe umeri, 2 maini si 2 picioare. Daca alte mamici pot, tu de ce sa te lasi mai prejos?!

Spune-le, te rog, mamelor, ce pot face concret pentru a avea propria afacere online, care să le permită flexibilitate şi totodată implicare în viaţa copiilor lor.

Sa-si cumpere un site. Sa ia in considerare ca, ele de fapt demareaza o afacere, motiv pentru care, n-ar trebui sa se teama sa faca o investitie initiala. Aceasta investitie oricum va fi mult mai mica decat investitia pe care ar presupune-o demararea unei afaceri clasice. Concret, pentru a demara un blog ca la carte iti trebuie: un nume de domeniu, gazduire web ( gazduirea + numele de domeniu n-ar trebui sa te coste mai mult de 150 lei/an, iar daca iti iei serviciile de gazduire de la noi, iti instalam Gratuit WordPress-ul si cateva pluginuri utile, pentru ca tu sa te poti apuca imediat sa scrii articole 🙂 ), un design pentru site, un curs de blogging ( pentru a face totul cu strategic, nu dupa cum isi dau cu parerea unii sau altii pe net ), timp pentru scrierea articolelor si rabdare. Asa cum spuneam: vorbim de o afacere. In aceasta afacere, investitia este reprezentata in mare parte de timpul pe care il dedici scrierii articolelor tale, pentru crearea unei audiente fidele. Dupa ce blogul tau devine popular, exista o gramada de metode prin care poti scoate bani de pe urma lui: de la instalarea de reclame adsense, practicarea afilierii, la vanzarea propriilor produse si servicii.

Îţi mulţumesc pentru sinceritate, pentru motivaţia pe care mi-ai dat-o, şi, în numele cititoarelor mele, pentru informaţiile extrem de utile pe care le-ai oferit, şi care, sper eu, să le schimbe viaţa.

 Multumesc si eu pentru interviu Monica si iti doresc mult mult succes cu cresterea blogului tau.

*Daca doresti sa faci ceva special pentru copilul tau, comanda AICI scrisoarea personalizata catre el.

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

Distribuiți vă rog