Etichetă: iertare

La 30 de ani, îmi pun Aripi de Drum! Revin la dragostea dintâi: Cuvântul

Relatii

La 30 de ani, îmi pun Aripi de Drum! Revin la dragostea dintâi: Cuvântul

Distribuiți vă rog

În urmă cu un an, renunţam la a scrie. Renunţam la visul meu, la a bucura suflete, cu tot ce ţinea de cuvânt. Ştiam că Dumnezeu mi-a dat harul de a vindeca prin slovă. O iubire bifată greşit mi-a fost, însă, ucigaş. Am renunţat, din durerea unei iubiri ce n-a putut trăi mai mult decât i-a fost dat. M-am încăpăţânat eu, atunci, să o resuscitez, cu toate ce ştiam. Dar când nu vrea Dumnezeu- şi ştie El de ce nu vrea!-, n-avem noi, cei de pe margine, ce să facem.

Am renunţat atunci, şi o spuneam cu ştreangul legat de suflet, aici.

Azi, după ce m-am vindecat de trecut, de certitudini ieftine şi de imperfecţiuni scumpe, am revenit.

2 iunie 2016.

Fotoliu maro.

În fața  mea, femeia care mi-a adunat cioburile de suflet timp de 6 luni. Le-a mângâiat cu ochi tăcuți  si  le-a pus într-o palmă de gând. E terapeut. E OM cu litere mari. E ceea ce n-am crezut vreodată că pot ântâlni, dar ce am cerut lui Dumnezeu luni de zile, noapte de noapte, cu oceane de lacrimi vărsate. M-am zbătut singură, luni de zile! Crezând că pot. Că nu am nevoie de nimeni, că nu există fiinţă umană care să-mi poată lua suferinţa.

Şi aşa e, nimeni nu ţi-o poate lua, dar ţi-o poate îndulci. Şi de n-are miere, are rugăciune. Şi cu ea face minuni. FEMEIA asta, cu litere mari, a adunat într-o zi cioburile mele de suflet şi a suflat peste ele. Cu praf de stea. Aceea pe care eu nu am atins-o niciodată.
Până azi. 2 iunie 2016. Când am decis să vă arăt singurătatea din Cuvânt.
Când îți pui viața într-o palmă  străină, cu tot cu frici, cu vulnerabilități și speranțe, rămâi atât de gol, că ai senzația, inițial, că te afli în Eden și Dumnezeu te strigă. Să-ți ceară socoteală pentru păcate. Ți-e frică. Și frig.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

De-atâta  gol, se umplu toate întrebările cu răspunsuri. Și răspunsurile cu neguri. Ca la teatru. Abia după marele negru se luminează de moarte. Moartea marelui Nu știu. Tragi cortina si din moarte se naste tăria. De a spune răspicat: “That’s it!”
Pe mine arta m-a trăit! Am scris toată viața mea să pot trăi. De n-ar fi fost cuvântul, aș fi murit demult. M-am vindecat prin cuvânt mai abitir decât m-aș fi vindecat cu toată medicația psihiatrica a marilor medici.
Am fost bolnavă de iubire. O iubire.  Două. Trei. Toate 3 într -o singură inimă. A mea. Ca trinitatea. Tată. Fiu si Duh Sfânt.
Așa e iubirea: împletită în trei. Fără aceste trei Persoane noi n-am exista. Ca pământeni.
Fără  acele 3 iubiri, eu n-aș exista ca femeie. SINGURĂ.
Punctul pe I. 🙂
Sunt singură. Femeie. 30 de ani. 🙂 sună a matrimoniale:). Dar nu-i. E o realitate pe care mulți o condamnă si care, pe multe femei le sperie.
Pe mine mă înalță.

Pentru că  îmi port cu mândrie coronița din flori de singuratate și știu că nu se va ofili niciodată.
Și azi, după ani în care credeam că zbaterea mea a fost fără rost, am îmbrățișat femeia care, din cioburile mele, a făcut aripă. De drum.
Într -o zi vă voi spune numele ei. Până atunci, vă spun doar:
“Luați singurătate cu împrumut! Merită!”
De azi, vă redau colțul de liniște în care să vă  strigați durerea. Fericirea sau curajul: în singurătate!
Până data viitoare, eu îmi pun aripile de drum și pornesc la trăit de una singură binecuvântarea de a fi fiică de Împărat!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog

Copii cu nevoi speciale

Cum e să fii Mamă de copil nenăscut?

Distribuiți vă rog

Cum e să fii Mamă de copil nenăscut?

Sunt mamă de 13 ani.

Fără să fi născut.

Fără să fi alăptat şi fără să fi trăit vreodată bucuria împreună cu tatăl copiilor mei.

Sunt o mamă cu peste 50 de copii…
Sunt o mamă frumoasă.

Aşa mi se spune de fiecare dată când sunt văzută pe stradă cu ai mei copii, mult mai frumoși ca mine.
Sunt frumoasă nu pentru perfecțiunea mea fizică, cea câștigată la ruletă. Sunt sigură de asta pentru că îmi ştiu minusurile. Uneori le mai pun şi de la mine, când uit să  trasez linia verticală :).

Am  deja o colecție impresionantă de linii orizontale :).
Sunt frumoasă pentru modul în care râd copiii mei atunci când ne jucăm pe banca din metrou, pentru modul cum alergăm unul după altul în parcuri, după modul cum împart cu ei covrigul cu gem de vişine. După modul cum le explic fiecare detaliu, de o mie de ori câte o mie… după modul în care îi disciplinez fără să cedez… „Îmi pare rău că suferi, dar nu pot să-ţi mai dau voie la leagăn pentru că ai lovit… ai muşcat.. etc. Te iubesc şi te îmbrăţişez, dar trebuie să respectăm ce am stabilit!”
Aşa mi-a spus într -o zi o doamnă cu zăpada pe umeri: „Mămico, eşti atât de frumoasă când îi explici cu atâta emoţie!”.

I-am mulțumit frumos, cu pumnul de durere în suflet. Durerea de nemamă.

Sursa Foto: Google

Când n-ai copilul tău, şi trebuie să-l duci acasă după terapie, oricât de grea ți-a fost ziua din cauza crizelor lui de plâns, de frici sau frustrare, te doare despărțirea.
S-ar putea să spuneți că meseria de terapeut de copii, e ca orice meserie. Că pleci acasă seara, şi îți continui viața frumos, fără griji, iar părinții sunt singurii care ştiu ce înseamnă durerea şi disperarea.

Să ştiţi însă, că nu e deloc aşa. Mama care nu naşte, ci învaţă copilul altei mame să crească frumos, are şi ea durerile ei. Strigătele ei către Dumnezeu. Disperarea şi „De ce?”- urile ei.

Şi eu am nopţi de nesomn, vise frumoase sau pline de frici, pentru că al „meu” copil nu face progrese, deşi am încercat orice… şi eu, mamă de împrumut, sunt tentată să ridic tonul, şi o fac uneori.

Cu toate studiile noastre, suntem oameni.

Şi trebuie să recunoaştem că nu suntem perfecte.

Aşa terapeute, cum suntem.

Şi noi greşim, şi de nu recunoaştem, nu o facem pentru că ne e frică de judecata lumii.

De: „Ce fel de terapeut eşti tu, dacă…?

Voi povesti altădată despre aceste „Ce fel de..?” -uri … a

Acum, însă, vă arăt faţa nevăzută a mamelor de îngeri frumoşi..
Când eşti mamă de copil cu autism, te doare cel mai tare tăcerea. Tăcerea copilului tău, care nici măcar “M” nu spune uneori, ce să mai ai pretenţia de a pronunţa  „mama”, sau de a te recunoaşte?
Mereu am spus că mamele de copii speciali sunt, la rândul lor, îngeri.
Dar, vine o zi, când  ți se spune cu lacrimi, că tu, terapeutul, eşti îngerul copilului unei mame demult plecate din lumea bucuriei.

Mai binecuvântată ca atunci nu te poţi crede, orice mari realizări ai avea tu…

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

Sunt mamă de copii speciali, mai speciali ca toate make-up-urile mele, mai speciali decât toate saloanele de înfrumuseţare ale mamelor din lumea întreagă. Şi o spun cu mândria mamei care ştie că nu rezultatele copilului său sunt cele ce o fac fericită, ci încercările lui repetate de A FI.

Sunt mamă pusă pe trăit la foc automat, formată de propriii copii să gândească în fiecare secundă orice gest, orice tăcere, orice zâmbet, orice lacrimă.

Sursă video: Youtube

Sunt mamă desconsiderată de mamele din lumea perfectă a copiilor lor, când, în public, copilul mă loveşte, mă muşcă, mă scuipă, mă înjură ori mă ignoră.

Atât de desconsiderată, că des aud: „Ia-ţi, cucoană, copilul de aici! Că nu ştii să-l educi! Pleacă de aici cu animalul ăsta, dacă nu ştii să ţi-l ţii în lesă! Doamnă, nu vezi că e apucat? Fă-i ceva să-i treacă, ce stai şi te uiţi la el ca la maşini străine?”

În 11 ani, am primit la insulte, că, de-aş face din ele perle, aş deveni miliardară în euro.

Dar toate m-au făcut mai bogată decât orice latifundiar. Pentru că mi-am îmbăgăţit sufletul cu răbdare. Putere şi credinţa că se poate.

Când toţi din jur îţi spun, chiar şi medicii psihiatri uneori, chiar şi părinţii lor, că aceşti copii nu au nici o şansă, şi tu continui să spui răspicat:”Ba au! Şi am să vă arăt eu că au!”, minunea se întâmplă! Trebuie doar să crezi în ea. Şi să faci orice îţi stă în putinţă să reuşeşti.

Am căzut de multe ori în aceşti 11 ani.

Plângând de frustrarea nereuşitei.

Crezând că e vina mea, şi uneori chiar era.

Când lucrezi cu copii speciali, doare de 3 ori mai tare. Pentru că ei nu ştiu să-ţi spună ce-i doare şi de ce… tu trebuie să îţi foloseşti cunoştinţele, flerul şi credinţa, spre a înţelege motivul pentru care au crizele lor, fricile lor, necuvintele lor.

Când eşti mamă de copil special, îţi faci din citit scut cu care te lupţi împotriva lumii întregi. Porneşti la război cu rugăciunea în braţe. „Dă-mi, Doamne, soluţii!”

Când eşti mamă de copil special, nu ai timp de „N-am timp să citesc! N-am timp să caut!”

N-ai timp să argumentezi oamenilor nebunia ta.

Când eşti mamă cu copii nenăscuţi de tine, Dumnezeu ţi-a dat Har! Mulţumeşte-i pentru el şi porneşte la drum!

Te îmbrăţişez, mamică frumoasă, de copil nenăscut sau adevărată!

Poate vei vrea să îmi împărtăşeşti povestea! O aştept cu mâinile făcute rugă…

Semnează:

O “mamă” de îngeri!

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

Distribuiți vă rog
Dumnezeu ştie întotdeauna DE CE! De ce îngăduie furtuna în viaţa ta, de ce NU potoleşte valurile. De ce te priveşte cum te prăbuşeşti la pământ, şi … TACE.

Credinta

Dumnezeu ştie întotdeauna DE CE! De ce îngăduie furtuna în viaţa ta, de ce NU potoleşte valurile. De ce te priveşte cum te prăbuşeşti la pământ, şi … TACE.

Distribuiți vă rog

Dumnezeu ştie întotdeauna DE CE! De ce îngăduie furtuna în viaţa ta, de ce NU potoleşte valurile. De ce te priveşte cum te prăbuşeşti la pământ, şi … TACE. ŞI NU doar că tace, dar nici nu intervine. Şi simţi că nu e drept, şi te întrebi, la capătul puterilor: “Doamne, Tu chiar eşti nepăsător, sau nu exişti? Tu chiar eşti un CĂLĂU, sau eşti o născocire a lumii, care, de atâta nevoie de alinare, Te-a creat aşa, din neant, să se amăgească?”

Simona Pop, femeia care a învins cancerul de 2 ori, spunea AICI:

„CÂND PRIVESC ÎN URMĂ, FĂRĂ CANCER, AŞ FI DETESTAT PERSOANA CARE URMA SĂ DEVIN…”

 

 

Şi ne dă tuturor o lecţie de viaţă mai dură, dar mai adevărată decât toate lecţiile pe care le-am învăţat pe băncile şcolii.

Nu am trecut, personal, prin ce a trecut Simona, dar mi-amintesc ca ieri, de cancerul din inima mea. Am refuzat ani de zile să-l scot. Am refuzat citostaticele, am refuzat regimul, am refuzat transfuziile. Am spus NU tuturor şanselor de a mă vindeca de nefericire.

Am trăit ani la rând, mâncând obsesiv orice hrană fără nutrienţi. Şi nu doar fără nutrienţi, ci infestată cu otravă. Mă hrăneam natural, ziceam eu, cu cei mai frumoşi idoli ai lumii: IUBIRILE mari, pentru oameni mici. Nu mici, în sensul de defecţi şi neînsemnaţi. Şi pe ei, pe toţi, pe numele lor, Dumnezeu îi iubeşte ca şi pe mine; nu mici, în sensul de mai păcătoşi ca mine, ci mici faţă de Marele Mântuitor.

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

Mi-am otrăvit sufletul cu cele mai nocive minciuni, ce aveau cele mai dulci gusturi cu putinţă. Credeam în amăgiri pe care le cumpăram scump, de pe rafturile cele mai accesate ale lumii. Pentru că devenisem dependentă de dulce. Un dulce care mi-a infestat inima. Şi trupul. Şi mintea. Pe toate, la promoţie.

Când nu-mi luam drogul, iubirea aia de care făceam rost fie din braţe de bărbat dependent de orice altceva, numai de Dumnezeu NU, fie din reviste, fie din cărţi imprimate cu ispitele dulci ale altor femei, mai norocoase decât mine, fie din vreun colţişor de iluzie… întram în sevraj. De iubire, da…

Nu însă una îmbrăcată de sărbătoare. Sub nici o formă. Ci zdrenţuită, mirosind a putred.

Şi, să-mi pot reveni, căutam alta. Şi găseam. Una şi mai zdrenţuită. Şi mai putredă. Şi mai în delir.

Şi-am dus-o aşa, ani mulţi. Până ce-am ajuns, într-o noapte, la capătul unui drum ce se sfârşea cu nişte aripi. Pe care scria, cu litere tremurânde: “Ia-le! Puneţi-le, şi zboară spre Iubirea adevărată!”

Le-am luat, să ştiţi! Le-am luat, căci de frica morţii, facem orice! N-aveam însă habar  unde mă vor duce. Am fost sigură că Dumnezeu mi le-a trimis, pe ele, pe aripi, adică, 🙂 să mă scoată (şi de data asta!) din iad.

Dar nu. De data asta, Dumnezeu le-a folosit, să mă ducă în pustie. Unde nu că n-aveam apă. Ori pâine. Ori oameni. Ori aer. Aveam de toate, mai puţin putere să iau din ele. Dumnezeu îmi arăta întinderea de ape în care mă puteam scălda, în schimb, îmi dăduse un ocean de dureri, din cauza cărora nu puteam să mai fac nici un pas.

Tot ce mi-a mai rămas, după ani în care mă amăgisem că fusesem cea mai iubită femeie din Univers, a fost durerea. Mă alesesem cu un cancer în ultimă fază. Al inimii. De care încercasem să scap tot cu cancer. Şi-atunci, pe patul de moarte, am strigat către El.

Nu, nu m-a vindecat miraculos. M-a vindecat în 2 ani şi jumătate de citostatice. De transfuzii. De regimuri. Încă mă lupt cu boala. Da, aia făcută de păcat. Da, ăla ce-a fost spălat la Golgota, pe Cruce. Dar vindecarea nu a presupus automat înlăturarea tuturor durerilor. Nu! A presupus intensificarea lor. A însemnat îngenunchere. Regret. Părere de rău. Smerire. Vinovăţie. Lacrimi. Conştientizare. Dar, mai presus de toate, Asumare.

Mi-am asumat cancerul, cu tot ce presupunea el. Nu Dumnezeu mi-l dăduse, ci eu mă pricopsisem cu el, după ani în care tot ce simţisem că are gust dulce, mâncasem, fără să mă gândesc la consecinţe. Ajunsesem dependentă, şi din dependentă, un tâlhar. Care fura orice, numai să aibă cu ce-şi cumpăra drogul. Furam de la mine, însă. Timp. Respect. Stimă de sine.

Pe toate le vindeam apoi la preţuri de nimic, să-mi iau doza de iubire. Otrăvită.

Şi într-o zi, iubirile astea ale mele, toate la un loc, s-au întâlnit şi s-au sfătuit să mă răstignească. Da, tocmai ele, pentru care făcusem totul. Le dădusem totul.

Şi… cu mâinile şi picioarele strupunse de piroaie, cu sângele şiroind, mi-am întors capul. Aiurea, Fără rost. Aşa am crezut atunci. Şi-am văzut lângă mine, Un Împărat. Răstignit şi El. Condamnat la moarte, pentru că prea mult a iubit. Aproape ca mine, ziceam. 🙂 Nu era aproape, era CU MULT MAI MULT CA MINE.

Cu ultima suflare, am şoptit către El: “Doamne, iartă-mă! Fie-Ţi milă de mine! Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”

Şi-am murit. Faţă de lume. Şi m-am născut din nou. Din Dumnezeu.

Şi povestea mea o veţi citi într-o zi, între file reale de carte, pe toată, dar până atunci… fiţi încredinţaţi că Dumnezeu ne trece prin valea morţii, pentru a ne învăţa că da, mai mult decât suntem noi conştienţi, putem duce!

Şi da, azi, cu mândrie sfântă, recunosc, asemeni Simonei:

 

„CÂND PRIVESC ÎN URMĂ, FĂRĂ CANCER, AŞ FI DETESTAT PERSOANA CARE URMA SĂ DEVIN…”

Comandă AICI cartea mea, Pune ultima piesă!, să afli iubiri ce te vor duce întotdeauna la răstignire! Să înveţi drumul pe care niciodată să NU mergi! Dar, dacă acum te-ai oprit, şi durerile sunt mari, fii sigur că ceva bun urmează să se întâmple!

Totul începe cu ASUMAREA! Pleacă-te pe genunchi, cere-ţi iertare de la Dumnezeu pentru tot ce-ai făcut, caută un specialist, şi începe chimioterapia. Va durea, va durea cum n-a durut niciodată, şi vei vrea de mii de ori să te întorci înapoi, la vechile dependenţe, şi vei vrea să renunţi; dar la finalul drumului, vei spune ca şi mine, despre iubirile alese în grabă:

Mulţumesc, Doamne, pentru NU!

 

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

 

Distribuiți vă rog
20 de caracteristici ale iubirii adictive. Află-le şi ieşi din cercul vicios! Se poate!

Sanatate mintala

20 de caracteristici ale iubirii adictive. Află-le şi ieşi din cercul vicios! Se poate!

Distribuiți vă rog

Specialişii spun că experienţele din copilărie au impact direct asupra modului în care iubim, ca adulţi. Adică, dacă în copilărie am avut parte de părinţi care ne-au arătat o iubire puternică, vom şti să ne iubim şi noi, pe noi înşine, şi să dezvoltăm relaţii sănătoase cu cei din jurul nostru, inclusiv cu persoanele de sex opus.

Dacă, însă, în copilărie am fost abuzaţi sau neglijaţi, avem tendinţa să iubim imatur (“Te iubesc pentru că am nevoie de tine!”) sau infantil (“Te iubtesc pentru că mă iubeşti!”)

Brenda Schaeffer, psihoterapeut specializat în tratamentul adicţiilor, ne spune că oamenii aflaţi în relaţii adictive fac următoarele :

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

  1. Se simt mistuiţi: Gândesc pe principiul: “Nu pot trăi fără tine!” Îşi amână sau anulează dezvoltarea propriei personalităţi, pentru a se concentra pe împlinirea nevoilor celuilalt.
  2. Au dificultăţi în stabilirea graniţelor Eului: îşi pierd identitatea pentru a se apropia de cealaltă persoană
  3. Au tendinţe masochiste: Unul din parteneri dăruieşte mai mult decât celălalt, şi e de acord bucuros s-o facă, până acolo încât poate accepta abuzul.
  4. Renunţă greu la relaţii abuzive: rămân în aceste relaţii, din frica de singurătate.
  5. Le e teamă de riscuri, schimbări şi necunoscut: de teama despărţirii, care ar aduce schimbare în viaţa lor, (deşi în bine!) rămân sau se întorc repetat la abuzatori
  6. Experimentează o creştere individuală insuficientă: stagnează, pentru că dedică tot timpul grijii faţă de relaţie, în detrimentul autorealizării.
  7. Au dificultăţi în experiementarea intimităţii reale: refuză să fie vulnerabili în faţa celuilalt, şi susceptibili la a fi răniţi şi dezamăgiţi
  8. Joacă jocuri psihologice: îşi asumă roluri ca: victimă, agresor sau persecutor.
  9. Dăruiesc pentru a primi ceva în schimb: “Dacă voi face ce trebuie, voi obţine ceea ce doresc!” Exemplu: Dacă voi fi gospodina care îşi doreşte, nu mă va părăsi!
  10. Încearcă să îi schimbe pe ceilalţi: încearcă să-şi mascheze nerealizările şi spaimele, prin încercarea de a-i schimba pe ceilalţi. Exemplu: Dacă tu ai munci mai puţin, nu aş mai ajunge în faţa laptopului, uitându-mă la pornografie!
  11. Au nevoie de ceilalţi pentru a se simţi împliniţi, iar gândul pierderii le provoacă o asemenea anxietate, că, fie ajung victime, fie ajung agresori. “Mai bine aceept să fiu bătută, decât să nu-l mai am!- Mai bine o omor, decît să trăiesc fără ea!”
  12. Caută soluţii în afara lor: pun pe seama altora, propria lor fericire: “Dacă aş avea o relaţie, nu m-aş mai masturba! sau: Până la urmă, va vedea cît de mult valorez şi se va schimba!”
  13. Pretind şi aşteaptă dragoste necondiţionată: vor să primească ceea ce nu au primit în copilărie, sau ceea ce ar putea să-şi ofere singuri. Iubirea necondiţionată ne poate fi oferită NUMAI de către părinţi. Dacă nu am avut parte de ea, nu este datoria partenerului să ne-o ofere.
  14. Refuză sau abundă de implicare: “Eu îmi văd de treaba mea, şi tu de a ta, pe principiul FRIENDS WITH BENEFITS!”, sau se implică în mod abuziv în viaţa celuilalt: “Eşti a mea, faci ce-ţi spun eu!”
  15. Aşteaptă de la alţii recunoaştere şi apreciere: dacă o relaţia se sfârşeşte, asociază pierderea acelei persoane cu pierderea stimei de sine şi devalorizarea. Exemplu: “Dacă nu am pe cine să iubesc, nu sunt nimic!”
  16. Se tem să nu fie abandonaţi când au loc despărţiri de rutină: se simt abandonaţi şi dacă partenerul pleacă pentru câteva ore de lângă ei, fiindu-le teamă că nu se va mai întoarce.
  17. Recrează sentimente negative familiare: gol, vinovăţie, depresie, respingere, anxietate, furie, stimă de sine scăzută.
  18. Îşi doresc apropierea, deşi se tem de ea: “Dacă mă voi îndrăgosti din nou, aş putea să sufăr, ca în trecut!”
  19. Încearcă să “repare” sentimentele celorlalţi: îşi asumă responsabilitatea stării de bine a celuilalt. Exemplu: “Eu trebuie să îl fac să se simtă bine, după moartea mamei sale. E datoria mea să-l scot din depresie!”
  20. Joacă jocuri de putere, prin care îi manipulează pe ceilalţi. Exemplu: “Ai făcut bine, dar fără mine nu ai fi reuşit!”

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Descoperirea şi încurajarea talentelor copiilor sau cum să creştem copii fericiţi, într-o lume robotizată?

Copii tipici

Descoperirea şi încurajarea talentelor copiilor sau cum să creştem copii fericiţi, într-o lume robotizată?

Distribuiți vă rog

Descoperirea şi încurajarea talentelor copiilor sau cum să creştem copii fericiţi, într-o lume robotizată?

Am scris AICI că notele nu au capacitatea de a prevedea cine va reuşi în viaţă şi cine nu. Adaug acum că absolvirea unei facultăţi nu spune altceva despre acea persoană, decât că a avut succes într-un loc unde toată munca lui a fost evaluată în note. Asta nu spune nimic despre capacitatea lui de trece prin viaţă, în ciuda obstacolelor.

Am să vă spun acum o poveste, a cărei eroină este o fetiţă de 4 ani, care părea foarte introvertită. Nu ieşea în pauze cu ai ei colegi, nu era în centrul atenţiei şi nu se juca jocuri de grup cu acelaşi entuziasm ca restul copiilor.

Într-o zi însă, educatoarea a iniţiat un joc în care păuşile aveau, în loc de cap, fotografii ale copiilor şi ale educatoarelor. Acest joc este destinat testării percepţiei sociale.

Astfel, când educatoarea i-a cerut fetiţei să aşeze fiecare fetiţă şi fiecare băieţel alături de cei cu care le place fiecăruia să se joace, aceasta a observat că fetiţa a ştiut exact prieteniile formate. Iar atunci când educatoarea i-a sugerat să aşeze fiecare copil în colţul activităţilor, aceasta i-a aşezat exact acolo unde într-adevăr aceştia mergeau de obicei. (colţurile dedicate artei, cuburilor, poveştilor, etc)a făcut acest lucru cu o acurateţe extraordinară. Ceea ce spune despre fetiţa aceasta că are calităţi excepţionale în abordarea oamenilor.

Mai exact, are talent în domeniul social! Acest talent al ei, la fel ca orice talent al copiilor dvs. Este extrem de important, iar educaţia trebuie să se axeze pe consolidarea acestora, nicidecum pe ignorarea lor.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

Există o contribuţie unică pe care educaţia trebuie să o aducă în dezvoltarea copiilor, şi anume îndrumarea acestora spre domenii în care talentele lor să fie folosite, pentru a putea astfel fi mulţumit de munca lui şi competent.

Daniel Goleman spunea: „Am supus pe toată lumea unei educaţii conform căreia nu poţi reuşi altceva decât să fii profesor universitar. Ar trebui să petrecem mult mai puţin timp în a-i înregimenta pe copii şi mult mai mult pentru a-i ajuta să-şi identifice talentele date de Dumnezeu şi să şi le cultive.”

Ştim de la Gardner că nu exită un singur tip de inteligenţă care să asigure reuşita în viaţă, ci 7 posibilităţi dintr-un spectru larg:

  • Inteligenţa verbală: abilităţi de exprimare şi comunicare, de nuanţare şi ritm a cuvintelor. Este inteligenţa specifică traducătorilor, scriitorilor, poeţilor şi avocaţilor. Copiii care posedă acest tip de inteligenţă sunt pasionaţi de citit, de imbi străine şi de scris.
  • Logica matematică: abilităţi de deducţii logice şi cifre.
  • Inteligenţa spaţială: memorie vizuală foarte bună, capacităţi de orientare spaşială şi reprezentare viazuală a conceptelor geometrice.
  • Inteligenţa kinestezică: capacitatea de a-ţi controla mişcările corpului. E specifică actorilor, medicilor, piloţilor, atleţilor.
  • Inteligenţa muzicală: abilităţi de ritm şi sunet.
  • Inteligenţa interpersonală: abilităţi de a-i înţelege pe ceilalţi
  • Inteligenţa intrapersonală: capacitatea de a avea acces la propriile sentimente, de a discerne între ele şi a putea să le stăpâneşti, pentru a avea un comportament adecvat.

Mai târziu, Gardner şi cercetătorii săi au împărţit inteligenţa interpersonală în:

  • Spirit de conducere
  • Capacitatea de a cultiva relaţii şi a păsatra prietenii
  • Capacitate de a face analize sociale
  • capacitate de a rezolva conflicte

Cunoaşteţi cu siguranţă oameni în jurul dumneavoastră, cu un  IQ de 160, care lucrează pentru cei cu un IQ de 100.

De ce? Pentru că cei cu un IQ de 100 au o inteligenţă intrapersonală ridicată. De dumneavoastră depinde în ce categorie va fi într-o zi copilul pe care azi îl ţineţi în braţe!

Să le dăm, deci, copiilor, drumul să zboare! Dacă au un IQ de 100, nu înseamnă că nu pot ajunge să conducă mari companii de top, atâta timp cât au fost învăţaţi şi încurajaţi să fie atenţi la nevoile altora, la emoţiile şi sentimentele acestora şi cât i-am învăţat să-şi gestioneze propriile emoţii!

Ştiţi de asemenea persoane cu IQ 160, căsătorite cu oameni agresivi, abuzivi, şi vă întrebaţi DE CE rămân în acele relaţii, la cât de deştepţi sunt!

Răspunsul? Inteligenţa intrapersonală. Ea este cea mai importantă!

Aşadar, rolul principal al adulţilor, pe lângă asigurarea confortului fizic al copiilor, este acela de a observa înclinaţiile acestora şi a-i ajuta să le extindă şi să le folosească la maxim.

Joaca este principala „tehnică” de care avem nevoie pentru a descoperi talentele copiilor noştri, de a-i încuraja spre domeniul în care se simt cel mai bine şi în care şi-ar petrece timpul mereu, fără să simtă munca din acel domeniu ca pe o corvoadă.

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

 

# Sursa foro: Google

Distribuiți vă rog
Nu, nu am primit flori de Mărţişor, dar lalelele galbene stau cuminţi, printre cărţi despre iubire. Despre credinţă şi har. E de ajuns.

Relatii

Nu, nu am primit flori de Mărţişor, dar lalelele galbene stau cuminţi, printre cărţi despre iubire. Despre credinţă şi har. E de ajuns.

Distribuiți vă rog

Nu, nu am primit flori de Mărţişor, dar lalelele galbene stau cuminţi, printre cărţi despre iubire. Despre credinţă şi har. E de ajuns. Ce dacă eşti singură, femeie frumoasă? Ce dacă nu are cine să te ţină de mână, să te ducă pe margine de lac, să-ţi spună cât contezi? Ce dacă încă ţi-e jumătatea de pat goală, şi timpul ţi-e lung? Ce dacă pleci de acasă cu tine de mână, pe deget fără inel, şi cu telefonul sunând a prietenie, familie şi job?

Ieri am muncit. Mult. Am ajuns acasă trecut de ora 22. Am ieşit din metrou şi am fost “împroşcată”  cu flori. Florăria de lângă mine mirosea a sărbătoare, şi femeile ţineau în braţe buchete de bucurie. Atâţia bărbaţi cu flori în mână, pe metru pătrat, n-am mai văzut de un an.

Mi-era dor. Dor să văd iubire. Nu una însă plină de inimioare, de Valentine’s day! Dor de Iubirea adevărată, cusută cu alb şi roşu, să ţină de deochi şi de blesteme ce ne-au fost aruncate spre împlinire. Mi-era dor de flori. De primăvară şi de viaţă. Una care să înceapă cu Femeia.

Nu ştiu ce gândiţi voi, dar mie mi-a rămas gândul la cuvintele Nicoletei, din interviul de ieri: “Dacă vrei să fii fericit, iubeşte o femeie!”

Iubeşte-o, bărbat îndrăgostit de viaţă, pe cea pe care-o ai! Preţuieşte-o pentru ceea ce e, şi fă-i castele de vis, căruia să-i puneţi împreună numele “Binecuvântare”. Iubeşte-o, bărbat înţelept, pentru castraveţii de pe ochi, pentru pijamalele cu Miky Mousse, pentru zâmbetul tâmp, pentru oja vărsată pe lenjeria de pat, pentru nervii scoşi de la naftalină, pentru mâncarea arsă şi frica de întuneric!

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Sursa Foto: Google

Preţuişte-o atât cât o ai! Nu-i contoriza timpul petrecut în braţele tale, nici pe cel amestecat cu confuzie, cu amărăciune şi disperare, din zile în care îţi spune plângând că s-a săturat. De nedreptate, de atâta ură, de minciună şi răzbunare.

Iubeşte-o pentru că are nevoie de tine! Pentru că te priveşte cum dormi, pentru că te aşteaptă cu o felie de tort, cumpărat de peste drum, pentru că îţi pregăteşte o cină ce miroase a dragoste matură, pentru că te ceartă când nu mănânci, când nu te îmbraci, când uiţi de tine!

Iubeşte-o, pentru fiecare clipă în care se dăruieşte ţie din dragoste curată, cusută cu aţă roşie. Din timp împărţit la doi, din vieţi în care eroii desenelor ei preferate credeau în “până la adânci bătrâneţi”.

Iubeşte-o, însă, mai presus de orice, pentru că n-ai idee câtă nevoie vei avea de ea, atunci când o vei vedea într-o zi, într-o florărie simplă, umplându-şi braţele cu lalele galbene, pentru că iubirea se contorizează în bătăi de pleoape, pe timp de nesomn. Şi se bate cu petale de flori, culese dintr-un suflet în care ai lovit. Şi n-ai mai avut timp să-l vindeci.

Iar tu, femeie frumoasă, nu te întrista pentru că în pragul casei tale, decât vreun curier mai apare, din când în când, să-ţi aducă un braţ de cărţi, pe care le-ai comandat cu foame nebună. De Dumnezeu.

Nu te întrista, pentru că lalelele galbene aşteaptă cuminţi să le îngrijeşti, până când EL se va despărţi de iubiri bifate greşit, de frici, de lipsă de timp, de imaturitate, de slăbiciuni şi de lumesc, şi va deveni dependent de Dumnezeu.

Şi aşa, cu El de mână, vor veni să-ţi aducă în dar, pentru tot ce ai devenit, singură, un buchet de lalele care nu se ofili niciodată: credinţa şi iubirea.

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Da, şi bărbaţii iubesc! Asa: “Eu prefer să mă port cu tine cu mănuşi, decât cu mine!”

Relatii

Da, şi bărbaţii iubesc! Asa: “Eu prefer să mă port cu tine cu mănuşi, decât cu mine!”

Distribuiți vă rog

“Eu prefer să mă port cu tine cu mănuşi, decât cu mine!”

Dacă nu ai auzit niciodată aceste cuvinte, nu te speria! Nici eu nu le-am auzit sunetul!
Am tânjit doar, toată viața, după mâini calde, împreunate în rugi înghețate de atâta ger ce mi-era în suflet.

Nu am auzit cuvintele astea niciodată. Ar fi fost prea frumos să fie adevărat. Prea simplu, să fie perfect, si prea imperfect să fie complicat.

Când vezi mâinile  unui bărbat care muncește să dezlege blestemul strămoșesc (cu sudoarea frunții îți vei câştiga pâinea!), te pierzi intr-un amalgam de întrebări. Si dorințe de a avea şi tu un bărbat la fel, intr-o zi!
Uneori te doare că şi el e al alteia deja. Sau că încă o iubeşte  pe cea care-a fost …


Alteori te zdruncina mângâierea lui, de pe ochii celei care nu dă doi bani pe palmele-i.
Te întrebi într-o zi cum îşi cuibăreşte femeia lui sufletul între mâinile sale.
Cum îi strânge la piept degetele uneori umflate de nedreptăți, alteori învineţite de dor, sau cum i le încălzește sfioasă între palmele ei…
Te întrebi ce ar trebui să faci să poți primi şi tu binecuvântarea femeii ce-l are. Şi ce ar trebui să ai tu, pentru ca palmele unui bărbat ca el să-ți strivească temerile şi să zideasca tăcut, cu ele, iubirea care va arunca în aer durerea din sufletul tău.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Taci. Şi auzi un răspuns blând, de Dumnezeu:
Să împleteşti tu, femeie frumoasă, o pereche de mănuși pentru el, din bătăile inimii tale, şi să i le duci într-o zi, la margine de suflet. Să i le laşi într-o stație de autobuz, fără mesaj. 
Să ai grijă să şi le pună în mâini, să- (ţi) şi  care cu ele trecutul, să-l urce într-un camion cu amintiri, să-l ducă la groapa de la marginea povestii deja moarte, şi să pună pământ peste el.


Apoi, de te va iubi, va şti să te găsească.
Să-ți mulțumească apoi pentru grijă, mîngâindu-ți rănile cu degete vindecate de mănuşi fără glas.
Tăcute, ca sufletele voastre.

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
De Martisor, despre cariera, vocatie si feminitate, cu Nicoleta Burlacu, : “Ceea ce avem in interior si nu poate fi palpabil si vizibil, la exterior se contureaza in : ce fac, ce simt, cum ma imbrac, cum gandesc, ce respect, ce nu accept.”

Oameni cu aripi

De Martisor, despre cariera, vocatie si feminitate, cu Nicoleta Burlacu, : “Ceea ce avem in interior si nu poate fi palpabil si vizibil, la exterior se contureaza in : ce fac, ce simt, cum ma imbrac, cum gandesc, ce respect, ce nu accept.”

Distribuiți vă rog

O  stiu pe Nicoleta Burlacu de multi ani. Este psiholog clinician, si sotie. NU insa meseria ei m-a determinat sa o rog sa-mi ofere cateva clipe. Ci pacea ei molipsitoare.

Despre psihologul Nicoleta Burlacu, vom afla in curand, intr-un alt interviu, dar azi vorbim despre primavara. Adica despre feminitate.

La Nicoleta, m-a fascinat intotdeauna simplitatea din eleganta ei. Da, ati citit foarte bine: simplitatea din eleganta. Pentru ca Feminitatea nu se masoara in numarul zorzoanelor. Nici al culorilor. Si nici al listelor interminabile,  cu iubiri amagitoare:).

Despre suflet, cariera, bucurie si dragoste, intr-un interviu care pe mine m-a facut mandra sa fiu CEEA CE SUNT.

Multumesc, Nicoleta, pentru zbateri de ganduri, pe care ni le-ai facut martisor, si ni le-au trimis sa-l purtam cu mandrie!

Monica Berceanu: Nicoleta, spune-mi, te rog, cum definești tu feminitatea?

Feminitatea, inseamna, pentru mine, sensibilitate, eleganta,  dragoste, energie, conectare, respect, gingasie, copilarie, maturitate. Aceste ingrediente ma fac sa fiu o femeie puternica, si sa lupt zi de zi cu schimbarile si noutatile din viata mea.

Cu siguranta feminitatea face parte din viata fiecarei femei. Ceea ce avem in interior si nu poate fi palpabil si vizibil, la exterior se contureaza in : ce fac, ce simt, cum ma imbrac, cum gandesc, ce respect, ce nu accept. Fiecare femeie isi reprezinta feminitatea intr-un mod unic, asa cum simte.

Avand in vedere avalansa de informatii care ne invadeaza zi de zi, cred ca abilitatile de baza a unei femei ar trebui sa fie flexibilitate, adaptabilitate si independenta. Feminitatea este importanta si exista in fiecare femeie, descoperirea ei, insa, depinde in mare parte de cum dorim sa o aratam sau sa o expunem.

Monica Berceanu: Cum vezi, în România zilelor noastre, rolul femeii?

In Romania zilelor noastre se vorbeste tot mai des de o emancipare a femei si de o eliminare a discriminarii. Femeia si barbatul au drepturi egale. Daca pana nu de mult, rolul femeii era de sotie, de mama si de gospodina, in zilele noastre toate aceste atributiuni au fost ajustate atat prin progresul tehnologiei, cat si prin adaptarea la noile cerinte ale societatii. Societatea este o forma de “scolarizare” a femei, care a incurajat iesirea din rolul de baza al femei, si anume cel de sotie.

Femeia are la acest moment aceleasi drepturi ca si barbatul, insa diferenta cred ca o face feminitatea.

Daca luam in calcul cat de usor este la acest moment sa divortezi, sau sa te desparti de o persoana, putem spune ca o femei este in deplina independenta fara a fi nevoita sa “fie pe buletinul unui barbat”.  Independenta femei este un mare plus pentru societate, dar si barbatul trebuie sa-si mentina rolul sau. Consider ca este extrem de important sa pastram valoarea adevarata a unui barbat, prin ceea ce il reprezinta, si sa nu invalidam rolul si scopul lui in societate.

Monica Berceanu: Este femeia perceputa ca ignoranta, pentru că se implică tot mai mult în carieră, si pune familia pe locul al doilea?

Cred ca nu egalitatea si emanciparea femei a dus la ignoranta familiei, ci mai degraba volumul de munca si disponibilitatea financiara, fac ca acest rol sa nu mai coincida cu ceea ce insemna odinioara sotia, mama si gospodina.

Avand in vedere gustul “dulce-amar” al banilor si puterea lor, cred ca s-a generat o adevarata moda in a avea amanta in loc de sotie, bona in loc de mama si menajera/bucatareasa in loc de gospodina. Teoretic, se considera ca este mai usor sa delegam persoane pentru toate aceste roluri, dar practic este “otrava” unei relatii.

Avand in vedere volumul de munca la care sunt supusi atat femeia cat si barbatul, nu mai exista momente de conectare totala a celor doi, a partenerilor, si inevitabil, toleranta la frustrare, furia,si disponibilitatea in timp produc rupturi si rani extrem de puternice. Acestea pot avea repercusiuni in timp, fara a fi un scop.

Nu de multe ori intalnim (apropo de drepturi egale) femei care sunt singure, independente, care au pretentii foarte mari de la un partener, care considera ca se pot descurca singure, si ca barbatul este doar un pasager al vietii. Barbatul are un rol important in viata noastra si consider ca este un liant al unei vieti armonioase si stabile, daca gasim in noi echilibru, rabdare si disponibilitate.

Femeia trebuie sa creze un echilibru intre cariera si viata personala.Toate cele mentionate mai sunt sunt si se aplica in anumite cazuri, poate in cele mai multe. 🙂

Monica Berceanu: Cum reusesti tu sa te împarți intre rolul de sotie si cel de psiholog?

Da! Este o intrebare care ma duce de fiecare data cu gandul la cat de simpla este viata, daca nu o complicam 🙂

Eu am un mare noroc!  Sotul meu este un om intelept si rabdator. In timp am invatat sa fiu si eu la fel. Conteaza foarte mult cat de multa disponibilitate ai pentru o relatie, si ce doresti cu adevarat de la ea.

Sincer, recunosc ca si la noi sunt discutii, foarte rare, ce-i drept, dar pe teme foarte puerile si fara sens. Am invatat, insa, sa trecem cu bine peste toate aceste momente tensionate. Cum? Am facut cateva reguli in caz de “incendiu ” sau “cutremur”.

Monica Berceanu: Are femeia nevoie de ajutorul bărbatului, pentru a urca pe scară ierarhică, în carieră?

DA, cu siguranta! Asa cum se spune ca “in spatele unui barbat de succes sta o femeie puternica”, eu pot sa spun ca “in spatele unei femei puternice sta un barbat rabdator, tolerant, iubitor, respectuos, disponibil, romantic, atent, matur si pragmatic”.

“In spatele unei femei puternice sta un barbat rabdator, tolerant, iubitor, respectuos, disponibil, romantic, atent, matur si pragmatic”.

Monica Berceanu: Cum comentezi dictonul: “Femeia stă acasă si are grijă de casă si copii, iar bărbatul muncește!” ? Mai are el relevanță astăzi?

Nu cred ca acest dicton se mai aplica in zilele noastre, sau, mai bine spus, este mult mai evoluat. Sunt si in zilele noastre femei care stau acasa cu copii si gatesc, dar pentru un timp limitat.  In mediul urban nu se mai aplica, deoarece munca ocupa o foarte mare parte din timp. In mediul rural cred ca avem ocazia sa intalnim mult mai multe femei care sunt preocupate de gospodarie si copii.

De multe ori suntem judecate pentru ceea ce facem, indiferent ca sunt o femeie de cariera, sau sunt o mama dedicata copiilor si familiei.

Iubirea fata de propriul copil este neconditionata si cred ca fiecare face totul dupa propriile reguli sociale, dar nu putem sa judecam si sa criticam o mama pana nu stim cu exactitate ce se ascunde in spatele acestei decizii, fie ca este un om de cariera, sau o mama casnica.

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

Daca vorbim de o mama care isi doreste o cariera, cu siguranta vorbim de o persoana care: este precauta, ingrijorata, sensibila, iubitoare, grijulie, fata de propriul copil.  Siguranta absoluta a propriului copil este lucrul care conteaza cel mai mult.

Nu as pune fata in fata cele 2 situatii: acasa cu copilul, sau cariera, deoarece cel mai important este de fapt timpul de calitate petrecut cu copilul si familia, si mai putin conteaza cantitatea de timp care o ofer acestora.

Monica Berceanu: Nicoleta, cum iubește o femeie?

Femeia iubeste liber, sincer, pasional si fara inhibitii.

“Daca vrei sa traiesti cu adevarat… Iubeste o femeie! ” – Nicoleta Burlacu

Femeia care iubeste este senina, zambitoare, plina de energie, bucuroasa, energica.

Intre noi fie vorba, cred ca acum am inteles cu adevarat pacea Nicoletei. Determinarea si energia pe care le vad la ea de fiecare data. 🙂 IUBESTE!  Poate ne da si noua reteta unei mari iubiri. Sa vedem…

Monica Berceanu: Ce sfat ai da tinerelor care ies de pe băncile facultăților, in ceea ce priveste cariera?

Cel mai important lucru este sa poata avea puterea unei delimitari clare a ceea ce vor sa faca, sa-si identifice foarte bine limitele si abilitatile specifice meseriei /profesiei pentru care au studiat.

Daca faci o profesie  pentru ca trebuie si pentru a-ti ridica statutul financiar, o vei face cu dezgust si lipsa de motivatie. Ideal este sa gasim si sa studiem o meserie/profesie care ne defineste si care ne motiveaza zi de zi.

Carirea nu inseamna nimic daca nu face parte din vocatie.

Putem face o analiza simpla intre slujba – cariera-vocatie.

Slujba – dorinta de a avea un beneficiu financiar fara pretentii de promovare, si fara implicatii emotionale (Am terminat treaba. plec acasa.)

Cariera – dorinta puternica de crestere ierarhica intr-o companie, dobandirea unui prestigiu si a unor venituri mai mari.

Vocatie – dorinta puternica de satisfactie, implinire a ceea ce fac, simt, transmit,  cu beneficii financiare echilibrate.

Ma simt putin vizata la acest raspuns. Dupa 11 ani, abia dupa 11 ani, mi-am luat inima in dinti sa incep proiectul acestui blog. Nu este deci, intamplatoare, intalnirea mea cu Nicoleta, si nici faptul ca a fost prima persoana care m-a contactat imediat ce l-am lansat, pentru a ma felicita si a ma atentiona cu cateva mici detalii. Dar, mai presus de orice, cred ca a fost prima persoana care a citit blogul de la cap la coada. 🙂 Asta spune multe…

Monica Berceanu: De ce crezi că rămân femeile în relații cu bărbați abuzivi? Si ce sfat le dai celor care acceptă astfel de “tratamente”?

Femeile raman in relatii toxice deoarece

  • le este frica de singuratate,
  • considera ca toti barbati sunt la fel
  • de dragul copiilor, daca acestia exista
  • rusinea fata de familie, prieteni (in unele cazuri mai mult in mediu rural)
  • varsta prea inaintata
  • obisnuita
  • frica de schimbare
  • dependente financiare
  • statut

In SUA statisticile arata ca este nevoie de sapte astfel de cicluri de separare-impacare pentru ca o persoana sa nu mai revina intr-o relatie toxica.

Din pacate, este un cerc vicios, si de multe ori femeile care sunt victimele acestor abuzuri fizice sau/si psihice, sunt atrase din nou de parteneri care au un astfel de comportament.

Sfat? Cred ca cel mai important lucru este apelarea la un specialist (psihoterapeut) pentru a redescoperi respectul de sine, valoarea , curajul, echilibrul, puterea de a merge mai departe, si redobandirea libertatii si valorii adevarate a vietii umane.

Monica Berceanu: Spune-mi, Nicoleta, pe cine ai vrea sa citesti in paginile acestui blog? 

Nu iti voi da un nume, ci o caracteristica.  As vrea sa citesc acele persoane ale caror interese sunt atinse de subiectele acestui blog, si acele persoane care sunt dispuse sa primeasca in dar informatii pentru bunastare, liniste, libertate si iubire, intr-un mod simplu si echilibrat, fara retete spectaculoase, de urmat.

 

Recitesc interviul de cateva ori, si ma intreb daca vom putea vreodata, noi, femeile, sa fim noi insine, asa cum vrea Dumnezeu. Fara zorzoane, fara culori, si fara liste interminabile,  cu iubiri amagitoare:)?

Voi ce credeti?

Multumesc, Nicoleta, pentru timp si darurire! Dar, mai presus de toate, pentru ca ESTI.

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

 

Distribuiți vă rog
De ce e important să ai prieteni creştini?

Credinta

De ce e important să ai prieteni creştini?

Distribuiți vă rog

De ce e important să ai prieteni creştini? Am citit cândva, nu mai reţin însă unde, că e vai de omul pentru care nu are cine să se roage. Şi m-a lovit puternic acel adevăr. M-am gândit la viaţa mea. La iubirile bifate greşit, la prietenii pentru care aş fi făcut orice, şi care mă învăţau de fapt să trăiesc după standarde lumeşti, la clipe în care realizam că nimeni nu are cum să mă ajute, deşi, cu siguanţă, ar vrea …

eu si jess

Am fost în rugăciunilor multor oameni. Am aflat asta anul trecut, din întâmplace, când un pastor din afara ţării mi-a spus că s-a rugat pentru mine. Am lăcrimat din durerea unui trecut în care am fost sigură că mă voi descurca singură. Şi din bucuria binecuvântării Dumnezeului pe care , de multe ori, L-am lăsat la poartă, să aştepte până îmi fac eu timp să îi deschid. Pe care L-am păstrat ca rezervă, să apelez la El în ultimă instanţă…

Îmi dau seama azi că, dacă nu s-ar fi rugat biserici întregi pentru mine, nu aş fi azi aici. Poate nici măcar liberă. Nu glumesc când spun că poate aş zace într-un spital de psihiatrie, privind printre gratii oamenii care vin… şi nu se opresc niciodată la mine … nu glumesc, pentru că, atunci când îţi este infectat sufletul, ani la rând, cu toate cele negre, ai toate şansele din lume să ajungi acolo. În locul acela de care toţi râdem. Dar unde merg de fapt, oamenii care, dintr-o mare suferinţă, clachează!

Am cunoscut în urmă cu doar un an şi jumătate, bucuria părtăşiei. Am învăţat să cer ajutor, să spun când nu mai pot, să plâng şi să spun: „Nu (mai) am curaj!” Am înţeles apoi că a suferi nu este o ruşine, a iubi nu este un motiv de condamnare. A ierta nu este un act de înjosire, ci de har!

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

Când oamenii din jur râdeau de naivitatea cu care am bifat iubiri ce aveau să-mi aducă cenuşă pe inimă, oameni pe care nici măcar nu îi cunoşteam, se rugau să găsesc pacea şi liniştea unui Dumnezeu care mă iubeşte necondiţionat, indiferent de păcatul meu, de greşala mea, de depărtarea mea, de nepăsarea mea…

Am înţeles târziu, că a stărui în rugăciune pentru oameni cărora nici nu le pasă de tine, este cheia salvării sufletelor lor. Că a lor consecvenţă şi certitudine, că Dummenzeu poate transforma orice suflet, îl poate spăla şi curăţi, m-a adus în familia Lui.

eu si jess 2

Azi mă odihnesc la umbra unei iubiri adevărate, la umbra Singurei iubiri adevărate: a Celui ce m-a salvat din prăpastia în care căzusem din încrederea ne neclintit în oameni care nu Îl cunoşteau.

Azi plâng şi râd cu oameni care au crezut până la prăbuşire, că Dumnezeu mă va scoate de acolo de unde am ales să intru.

De ce e important să ai prieteni creştini?

Pentru că ai siguranţa că oricând, dar absolut oricând, vei putea veni, smerit, să-ţi pui sufletul pe tavă, fără teama că vei fi judecat. Vei fi responsabilizat, dar nu aruncat la gunoi, pentru păcate făcute la vreme de neştinţă sau de prea bunăştiinţă.

Orice dragoste lumească se stinge cu un strop de dragoste cerească. Doar cu un strop!

Ea e doar una din dovezile că sunt iubită, mai mult decât am crezut eu vreodată că merit!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

 

Distribuiți vă rog
7 lucruri la care să fii atentă când un bărbat te curtează

Relatii

7 lucruri la care să fii atentă când un bărbat te curtează

Distribuiți vă rog

12 lucruri la care să fii atentă când un bărbat te curtează

„Nu e uşor să fii femeie!”, îmi spunea o amică, în urmă cu ceva vreme, dezamăgită de faptul că pentru a-ţi alege partenerul de viaţă, ai nevoie de mult timp şi răbdare. „De ce nu sunt şi bărbaţii ăştia maturi? De ce trebuie să fie aşa dificil să te căsătoreşti, în ziua de azi?” 🙂

Trecând peste partea că uneori, noi, femeile, ne considerăm superioare bărbaţilor, argumentând absolut irelevant faptul că „ei se maturizează mai târziu, deci niciodată!” (subiect pe care îl voi aborda într-un articol viitor), iată câteva sugestii pentru perioada de curtare. Aspecte la care să fii atentă:

  1. Cum te priveşte: Să ştii că privirea spune mai multe decât spun o mie de cuvinte, exact ca şi imaginea. Dacă întâlnirea voastră a stat doar sub semnul unei dorinţe fizice, atunci gândeşte-te de fix o mie de ori înainte să spui DA. 🙂

Nu spun că nu ar trebui să simţi că eşti atrăgătoare pentru el, sau că el ar trebui să stea numai cu Biblia în mână şi să-ţi citească din Proverbe 31 :), însă dacă se uită insistent doar la anumite părţi ale corpului tău, fără să fie interesat de CEEA CE SPUI, de ceea ce GÂNDEŞTI şi de ceea ce SIMŢI, atunci s-ar putea să fii aproape de gura lupului. 🙂 Fii înţeleaptă şi nu-ţi pierde raţiunea! Cere înţelepciunea de la Dumnezeu, fiind convinsă că „orice veţi cere în Numele Lui, veţi primi!”

2. Cum îţi vorbeşte: “Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot* ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” (Filipeni 4:8)

Dacă foloseşte cuvinte murdare, (chiar dacă nu îţi sunt adresate direct ţie) despre lucruri sau alţi oameni, depărtează-te!

Să ştii că într-o zi şi tu vei deveni „dintre ceilalţi”, pentru că într-o zi vei deveni destul de comună pentru el, încât să îşi permiţi să te tratetze ca pe ceilalţi. Şi, o dată trecuţi hormonii îndrăgostirii,  văzându-se “cu mâţa în sac”, căsătorit, să uite să-şi mai păzeească limba, pentru a nu te răni.

3. Unde te invită: un bărbat serios va dori să-ţi împărtăşească poveşti din viaţă. Pasiunile sale, dorinţele şi visele sale. Dacă vrea doar să ieşiţi în club, “să beţi ceva”, gândeşte-te de o mie de ori la ce vei răspunde.

Nu că ar fi greşit să bei sau să mergi într-un loc anume, dar un bărbat care frecventează astfel de locuri FĂRĂ un scop sănătos (evanghelizare, participarea la anumite concerte cu mesaj moral, etc) nu prea îţi poate dovedi că Dumnezeu este în centrul vieţii lui. Atenţie la jugul acela nepotrivit!

Aşteaptă! Roagă-te şi iubeşte doar bărbatul dependent de Dumnezeu!

4. Ce prieteni are: Suflete preacurvare!Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.” (Iacov 4:4)

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Nu înseamnă că a avea prieteni necreştini este o greşală, ci spun că partenerul tău de viaţă trebuie să fie pe deplin dedicat lui Dumnezeu. Ori dacă iese numai cu prieteni necreştini, şi nu are părtăşie cu cei din biserică, atunci riscă să cadă din barcă.

5. Relaţia lui cu Dumnezeu: Tot ceea ce face un om arată de fapt relaţia pe care o are cu Dumnezeu. Caută să vezi cum se comportă cu oamenii, cu tine, cum se raportează la lume (ce crede că este important să faci cu viaţa ta, în lume), dacă dedică timp rugăciunii şi studiului Scripturii (atenţie, nu vorbesc aici despre a vorbi numai despre Dumnezeu în relaţia voastră, sau a vorbi în versete :), ci vorbesc despre a avea o disciplină spirituală).

Dacă îţi spune: „Citesc din când în când Biblia, mă rog câte o dată la masă, nu am timp de Biblie, nu vom sta mereu să facem studii biblice”, etc, pune-ţi UN MARE semn de întrebare şi roagă-te pentru călăuzire. Bărbatul care nu-şi ghidează viaţa după principiile Scripturii, nu va şti să te respecte aşa cum cere Dumnezeu, pentru că nu a fost interesat să înveţe cum se trăieşte viaţa de creştin.

6. Care sunt hobby-urile lui şi cât timp stă pe telefon sau laptop şi la ce se uită: nu neglija sub nici o formă acest aspect! Nu crede că „nu ne vom certa noi de la asta!”, pentru că nu este aşa!

Gândeşte-te că în căsnicie nu vei fi doar tu sau doar el, ci veţi fi 2! Dacă el petrece 5 ore pe zi la laptop, aşteaptă-te ca şi în căsătorie să facă la fel! Întreabă-te unde va fi el când tu vei avea nevoie de un umăr pe care să te odihneşti? LA LAPTOP!

Unde va fi el când vei vrea să dormiţi împreună? LA LAPTOP! Dacă joacă jocuri sau se uită la pornografie… sau citeşte reviste de can can în timpul în care ar trebui să înveţe, să se odihnească sau să muncească, gândeşte-te de o mie de ori înainte de a spune DA!

Hobby-urile lui vor fi cele care îi vor ocupa parte din timpul petrecut cu tine şi cu Dumnezeu. Şi dacă ele îl depărtează de moralitate … dă-ţi seama ce vei avea de suportat! Dacă îţi sumi, go on, dar eu sunt datoare să te previn! 🙂 Nu pentru că sunt sfântă, ci pentru că am trecut pe acolo!

7. Cum vorbeşte de oameni în general: Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi, dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător.” (Iacov 4:11)

La un moment dat, repet, şi tu vei fi „ceilalţi”. Modul cum vorbeşte despre ei acum, e foarte posibil să devină şi modul în care va vorbi despre tine, în situaţii de certuri şi dispute între voi!

Dacă ai găsit util articolul meu, împărtăşeşte-l şi altora!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
3 faze ale Infidelităţii. Învaţă despre ele şi decide!

Relatii

3 faze ale Infidelităţii. Învaţă despre ele şi decide!

Distribuiți vă rog

Cele 3 faze ale Infidelităţii şi cum le gestionezi

Când ai fost trădat, simţi că întregul tău sistem de valori a fost dereglat, că ai intrat într-un subsol din care ţi-e imposibil să mai ieşi şi că întreaga ta viaţă se opreşte la litera I.

Specialiştii spun că există 3 faze prin care trece fiecare persoană care a descoperit infidelitatea partenerului. Vreau să ţi le prezint, pentru a vedea că nu eşti singurul-singura care trece prin aceste etape, şi a nu cădea pradă vinovăţiei sau a răzbunării.

  • Carousselul
  • Monitorizarea
  • Reclădirea încrederii
  1. Carousselul: senzaţia aceea de „Îl iubesc şi-l urăsc în acelaşi timp!”. În această fază te poţi simţi confuz, plin de vinovăţie sau furie atât faţă de partener, cât şi faţă de tine însăţi. Întrebări ca: „Ce are ea şi nu am eu?”, „Cum de nu mi-am dat seama?”, „Mai pot avea vreodată încredere în el, dacă îl iert?”, etc, vor duce la agitaţie, la dorinţa de a renunţa la relaţie sau din contră, la a lupta pentru relaţie, la depresie sau la dorinţa de a afla cât mai multe detalii despre tot, fără să îţi dai seama că asta îţi va otrăvi sufletul.

Pot exista dorinţe de a recuceri partenerul, deşi s-ar putea să descoperi că eşti singurul care investeşte în relaţie. Poţi asista la îndepărtarea partenerului din ce în ce mai mult, atâta timp cât i-ai spus că ştii despre infidelitate, căci îşi dă seama că acum fructul este interzis, şi atunci s-ar putea să dorească să îşi întâlnească amanta şi mai des.

E perioada în care poţi începe o serie de discuţii, urmate de negocieri, ţipete, certuri, ameninţări, mituiri. Iar în plan personal interesul pentru muncă scade, plângi foarte uşor, te retragi din anturaj, uneori de ruşine, slăbeşti şi-sau te odihneşti mult mai puţin.

  1.  2. Monitorizarea: După ce a trecut etapa de confuzie şi furie, urmează monitorizarea, în care, deşi emoţiile fluctuează, sunt mai domoale. Amândoi se poate să fiţi mai liniştiţi şi mai încrezători că se poate schimba ceva.

Vorbesc acum de cazul în care partenerul care a trădat doreşte să rămână în relaţie. Dacă nu, a insista tu, nu este soluţia cea mai bună, pentru simplul motiv că dragoste cu sila nu se poate, şi a te înjosi în faţa cuiva nu te face mai demn de iubit, ci mai demn de milă. Iar mila nu este o emoţie care să ţină un partener lângă tine o veşnicie, purtându-ţi în acelaşi timp şi respect.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

  1. 3. Reclădirea încrederii: este faza în care ambii decid că pentru a continua relaţia, trebuie să-şi asume fiecare responsabilitatea atât pentru trecut, cât şi pentru prezent şi viitor. Decid să lucreze la descoperirea motivelor care au dus la infidelitate, spre a putea preveni în viitor o posibilă recădere. Este etapa în care decid să se ierte, să reia comunicarea şi să continue să-şi construiască o căsnicie solidă.

Pare imposibil? S-ar putea, însă atâta timp cât ambii îşi asumă tot ce fac, cu siguranţă există o soluţie. Ce vreau să mai spun este că, în cazul în care eşti cel trădat, îţi sugerez să te întorci NUMAI atunci când partenerul tău ţi-a dovedit că face orice pentru a se schimba: şi-a cerut iertare, merge la consiliere, şi cel mai important, a renunţat la relaţia de adulter.

Dacă acest articol ţi-a fost util, împărtăşeşte-l şi cu prietenii tăi! 🙂

 Sursa foto: Google

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
De ce televizorul nu se ţine în dormitorul matrimonial? 5 motive să-ţi trăieşti propria viaţă, nu pe cea a starurilor

Relatii

De ce televizorul nu se ţine în dormitorul matrimonial? 5 motive să-ţi trăieşti propria viaţă, nu pe cea a starurilor

Distribuiți vă rog

De ce televizorul nu se ţine în dormitorul matrimonial? 5 motive să-ţi trăieşti propria viaţă, nu pe cea a starurilor. Ştiu atâtea cupluri care au ajuns colegi de apartament, sau de cameră, că aş putea să trăiesc o viaţă fără să mai fac nimic dacă mi-ar da fiecare câte 1 leu.

De principiu nu mă uit la televizor. Nici măcar n-am unul acasă. Sunt atât de sictirită de ştiri şi plastic, că să pierd vremea doar să aflu instrumente pentru coşmaruri, mi se pare de-a dreptul masochist!

Relaţiile încep frumos. Fluturaşi, flori, iar fluturaşi, ieşiri, fluturi (observaţi că dispar diminutivele cu trecerea vremii) J, poveşti, futuri iar, certuri, fluturi care-şi rup câte o aripă… şi tot aşa, până rămân o amărâtă de molie fără viaţă. Despre ce le face să rămână un punct  pe o foaie pe care cândva se scriau romane, e mult de povestit.

Ce vreau să vă zic acum, e treaba asta cu televizorul.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

O relaţie se construieşte şi se măsoară în timp petrecut împreună!

 

  • Dragul meu, mergem să dormim?
  • Da, răspunde el cu telecomanda în mână.
  • Am zis să dormim. Nu să ne uităm la tv.
  • Dar mă uit eu, nu tu. Ce treabă ai cu mine?
  • Niciodată nu vrei să stai cu mine, numai când ai nevoie de sex îţi aduci aminte că ai o nevastă!
  • Ştii ceva? De când sunt cu tine parcă sunt într-o închisoare. Eu aşa dorm: cu tv aprins, aşa că dacă nu-ţi convine … găseşte-ţi altul după gustul tău.

Cunoscut scenariul?

Ce face femeia, într-un final?

  1. Ajunge la terapie personală, crezând că e nebună.
  2. Cere terapie de cuplu, să rezolve problema.

În rarele situaţii când el acceptă, se aşează confortabil pe canapeaua unui terapeut, şi scenariul continuă:

  • El stă numai la tv şi eu trebuie să adorm mereu singură.
  • Păi ea vrea să stau mereu cu ea. Să vină să stea la mine în braţe dacă vrea, dar eu am meci de văzut.

Nu mai continuu, căci de aici ştiţi şi voi ce urmează… 🙂

Ce vreau să vă spun azi, este că:

  1. Dormitorul e pentru dormit. Şi pentru exerciţii de iubire:). Nicidecum pentru cele de adormire a pasiunii.
  2. Televizorul e pentru privit împreună şi împărtăşit momente şi gânduri, nu pentru crearea zidurilor dintre voi!
  3. Relaţia este pentru construit, nu pentru destrămat.
  4. Oamenii sunt pentru evoluţie, nu pentru involuţie. Iar timpul petrecut la televizor, fără limite, modifică circuitele neuronale! DA, aţi citit bine!
  5. Avem de trăit propria viaţă, nu pe a celor din spatele ecranului!
  6. Merităm mai mult decât o emisiune rece, de dumincă în familie. Chiar dacă Mihaela Rădulescu ştie să se vândă, ea trăieşte cu adevărat pentru că noi ne ignorăm vieţile, pentru a le trăi pe ale altora!

surse foto: Google

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Poemul de vineri, între frumos şi pierdut: Îmi zgârii inima cu gheare de pisică?

Artistii lumii

Poemul de vineri, între frumos şi pierdut: Îmi zgârii inima cu gheare de pisică?

Distribuiți vă rog

Îmi zgârii inima cu gheare de pisică?

Notează-ţi gândurile! Într-o zi pot deveni poem!

îmi zgârii inima cu gheare de pisică
lăsând urme de sânge pe trupul vertebrelor
de fiecare dată când te reîntâlnesc pe cărările gândurilor mele,
tragi dungi late pe carnea plină de cheaguri
laşi dâre de sânge pe cămăruţele ventriculelor.
cred că îţi place durerea pe care o provoci.
şi mai rău ai început să îmi injectezi acestă plăcere.
îmi zgârii inima cu gheare de pisică ce
cresc la fiecare reîntâlnire şi se îngroaşă.
pentru ca durerea să fie mai profundă şi mai adâncă.
pentru ca tu să poţi să introduci mai adânc dorinţa de te păstra în mine,
împlinirea pe care o simt atunci când te revăd şi
durerea pe care mi-o dai când îmi întorci spatele şi pleci!

12 iulie 2009

#Scrie şi tu pe Invata.Crede.Iubeste, folosind formularul de contact de aici

Surse Foto: Google

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
De ce să spui NU bărbatului însurat? 5 motive care îţi spun cât eşti de valoroasă

Relatii

De ce să spui NU bărbatului însurat? 5 motive care îţi spun cât eşti de valoroasă

Distribuiți vă rog

De ce să spui NU bărbatului însurat? Draga mea, azi îţi vorbesc despre adulter. Din perspectiva ta, ca femeie. Perspectiva lui o lăsăm pentru data viitoare, şi probabil că o voi prezenta printr-un interviu cu un bărbat moral, cu o relaţie sănătoasă, care să îţi vorbească despre ce înseamnă căsătoria şi cum ar trebui ea privită şi trăită.

Până atunci, ne ocupăm de tine. 🙂

Aşadar, de ce să spui Nu bărbatului care are acasă o soţie, de care fie se plânge, fie s-a plictisit, şi acum caută „delicii” în braţele altor femei? Iată câteva motive care sper să te convingă să îl refuzi cu demnitate. Nu prea ştiu cum să tratez bărbaţii „adulterini” într-un mod pozitiv, deci la asta mai am de lucrat şi nu te pot ajuta. Sunt foarte drastică şi deloc finuţă în exprimare când mai primesc câte o invitaţie la cafea de la un astfel de bărbat. „Cu mare drag, dacă vine şi soţia ta!”, îmi este răspunsul (evident ironic!) sau: „Pentru terapie de cuplu îţi recomand terapeutul x!”

Nu voi vorbi aici despre prieteniile sincere dintre noi, femeile necăsătorite şi bărbaţii căsătoriţi, dar promit să scriu despre acest subiect. Acum mă limitez la a-ţi prezenta lista:

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Nu, nu vreau să fiu amanta ta!
  • Nu eşti un obiect de împrumut: când iei ceva doar când ai nevoie de el, fără a-ţi asuma vreo obligaţie faţă de persoana de la care împrumuţi, se numeşte „A TE FOLOSI DE …” Nu e rău să foloseşti obiectele, dar tocmai aici este problema: bărbaţii însuraţi, care te vor în viaţa lor, te vor de împrumut. Te împrumută de la tine însăţi, pentru o perioadă de câteva ore, zile (foarte rar săptămâni) , apoi te duc înapoi de unde te-au „cules” şi dau un semn abia când mai simt nevoia de … altceva. Cere de la un bărbat respect! Şi un mod de a ţi-l arăta este de a te cere în căsătorie, nu de împrumut!
  • Nu eşti prostituată! Oricâţi bani ar avea un bărbat, şi ţi-ar da, nu uita că unul însurat TE PLĂTEŞTE, nu îşi asumă o responsabilitate pentru tine! Responsabilitatea şi-a asumat-o faţă de femeia căreia i-a jurat „pentru totdeauna” dragoste şi căreia i-a dat numele său! Un bărbat care îţi dă bani pentru a face sex cu el în afara căsniciei, chiar dacă îţi spune că te iubeşte, (ceea ce te asigur că este FALS!) este un bărbat obişnuit să OBŢINĂ, nu să ÎŞI ASUME!
  • Nu vei fi niciodată prioritatea, ci opţiunea din viaţa lui! Oricât de „grea” ar fi situaţia lui de acasă, (ceea ce, din nou te asigur, este Fals!) nu eşti mama lui, nici terapeuta lui, să-l scapi de nefericire! Oricând vei avea nevoie de el, va trebui să aştepţi până îşi va face timp şi pentru tine! Orice problemă vei avea, nu te vei putea bizui pe el să te ajute să o depăşeşti! Un bărbat însurat, care vrea o amantă, gândeşte aşa: „Ea este acolo pentru mine, nu eu pentru ea!” şi dacă nu mă crezi, întrebă-ţi tatăl! Eu am făcut-o şi ceea ce mi-a răspuns nu voi uita niciodată!
  • Eşti TU, nu o oarecare! Bărbatul însurat, care vrea o relaţie extraconjugală, CAUTĂ una, nu este dispus să îşi rezolve probleme din căsnicie! Crede-mă, nu este real ce îţi şopteşte: „Numai cu tine mi-am înşelat nevasta, numai tu m-ai făcut să simt ce simt!” Draga mea, aceste cuvinte sunt atât de des folosite, că şi-au pierdut din orice fel de importanţă, dacă au avut vreodată vreuna! Dacă el CAUTĂ o altă femeie, acea femeie putea fi o oarecare, pentru că important pentru el este să îşi satisfacă o nevoie, nu să IUBEASCĂ ! (şi el poate confunda iubirea cu atracţia sexuală, şi de cele mai multe ori, bărbaţii care înşală, fac o astfel de confuzie, pentru că nu au ajuns la stadiul de maturitate, în care să ştie ce înseamnă dragostea adevărată. Dacă încă au nevoie de fluturaşi în stomac să poată defini iubirea, atunci sunt încă nişte adolescenţi în căutare de senzaţional!)
  • Ai nevoie de un bărbat NUMAI AL TĂU, nu de o jumătate de bărbat! Lăsând la o parte ruşinea de a te afişa cu un bărbat despre care toată lumea ştie că are acasă o nevastă, meriţi să fii apreciată şi iubită, nu dusă cu zăhărelul! O femeie are nevoie să se simtă mândră de bărbatul ei. Tu cu ce te mândreşti, când ştii că este cu mâna pe tine, şi cu sufletul pe tava soţiei lui?

 Draga mea, NICIODATĂ, dar NICIODATĂ, un bărbat însurat nu este soluţia pentru singurătatea ta! Pe lângă faptul că nimeni, în afară de Dumnezeu, nu îţi poate împlini toate nevoile, bărbatul cu nevastă acasă nu împlineşte nimic! Nici măcar datoria de soţ!

Şi ca pentru final, te întreb: dacă pe soţia lui o înşală, crezi cumva că pe tine nu te va lăsa pentru alta? Ceea ce face, ţine de CARACTERUL lui, nu de frumuseţea ta, şi nici de „neajunsurile” soţiei lui! Iar caracterul nu se schimbă de pe o zi pe alta! Spune-i NU dacă te curtează, şi RENUNŢĂ la relaţie, dacă o ai deja cu un astfel de bărbat! Şi oricât de mult ar insista să te întorci, refuză!

# Scrie şi tu pe Invata.Crede.Iubeste, folosind formularul de contact de aici.

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog