Etichetă: autism

Descoperă Importanța Modelării Video În Recuperarea Copiilor Cu Autism

Copii cu nevoi speciale

Descoperă Importanța Modelării Video În Recuperarea Copiilor Cu Autism

Distribuiți vă rog

AUTISM. Fiecare părinte, la auzul acestui diagnostic, se simte oarecum pierdut. Nu ştie ce, cum şi de unde să înceapă. Astăzi vorbim despre MODELAREA VIDEO, un concept foarte important în programele copiilor cu acest diagnostic, despre care se vorbeşte foarte rar, şi pe care am dorit să îl scot din buzunarele experienţei altor psihoterapeuţi care lucrează cu persoane cu tulburare de spectru autist, şi nu numai.

Am rugat-o pe CARMEN HOTAR, preşedinta asociaţiei ARICA , şi psiholog clinician, să ne împărtăşească tainele recuperarii copiilor cu autism folosind modelarea video.

Carmen, spune-ne, te rog, ce înseamnă modelarea video şi de unde a pornit conceptul?

Modelarea video (VM) presupune prezentarea unui filmuleţ în care i se arată persoanei comportamentul ce se doreşte a fi imitat. Aceasta este o metodă eficace şi simplă prin care copilul cu autism achizitionează noi comportamente şi aptitudini.

Modelarea video a fost combinată cu alte metode şi strategii (de ex.: reîntărirea) pentru a învaţa copiii cu autism diferite aptitudini de comunicare şi autoservire, iar rezultatele studiilor au sugerat că, spre deosebire de modelarea in vivo, modelarea video duce la un proces mai rapid al învaţării şi al generalizării.

Achiziţiile privind comportamentele sociale şi de limbaj care pot fi predate utilizeând modelarea video sunt: limbajul receptiv, limbajul expresiv, achiziţii academice şi funcţionale, comportamente de interactiune socială, cereri spontane, achiziţii pentru joc, perceperea emoţiilor celorlalţi.

În numeroase studii s-a arătat că modelarea video este una dintre cele mai eficiente metode pentru predarea aptitudinilor sociale şi a comportamentelor ţintă a copiilor cu autism. De asemenea, studiile au arătat că abilităţile dobândite prin modelarea video sunt menţinute în timp şi transferate către persoane sau situaţii. În plus, modelarea video are abilitatea dovedita ştiinţific, de a scădea comportamentele problemă, şi anume: agresivitatea.

Pornind de la cercetările lui Albert Bandura, care a pus bazele teoriei învaţării observaţionale, modelarea video are la bază numeroase studii care îşi au originea în ideea că oamenii, şi în special copiii, învaţă prin observare-imitare.

Ce abilităţi putem preda copilului cu autism prin modelarea video?

Prin modelarea video, copilul poate învăţa orice abilitate specifică oricărei arii de dezvoltare: limbaj, autoservire, cognitiv, motricitate, socializare, comportament.

Care sunt beneficiile aplicării metodei prin modelare video in tratamentul autismului?

Beneficiile sunt multiple: îmbunătaţirea atenţiei în timpul sarcinilor, îmbunătaţirea abilitatilor de interacţiune socială, îmbunătaţirea limbajului şi a cantitaţii limbajului funcţional, înţelegerea expresiilor faciale şi determinarea copilului de a acţiona adecvat în situaţii de ordin social, scăderea comportamentelor neadecvate şi uşurinţă în spargerea rutinelor, a abilitaţilor de imitare cu şi fără obiecte, sporirea gradului de idependenţă a unor activităţi, sporirea capacităţii de a se proteja (etapa care este greu inţeleasă de un copil cu autism dacă este predată 1:1 în cadrul terapiei), îmbunatăţirea abilităţilor de joc funcţional, scăderea nivelului de anxietate fată de anumite activităţi.

Când poate un copil să înveţe prin modelare video? 

Conform Centrului National de Dezvoltare Profesionala pentru Tulburarile din Spectrul Autist din America de Nord, modelarea video este o metodă validată ştiinţiific şi este utilă la orice varstă.

Ce abilităţi trebuie să aibă copilul pentru a putea înţelege conceptul?

Conceptul nu este de ajutor  pentru persoanele care au instalat retardul mental.

Cum predăm concret unui copil, prin această metodă, de exemplu, abilitatea de a face cumpărături? 

Exista 10 paşi care sunt parcurşi în modelarea video:

  1. Direcţionarea unui comportament de predare

Profesorii identifică un comportament țintă care este important de învatat pentru elev.

Aceştia definesc şi descriu comportamentul ţintă, astfel încât acesta să fie observabil şi măsurabil. Comportamentele țintă pot include inclusiv abilităţi de comunicare. În cazul de faţă dorim să predăm abilitatea de a face cumpărături.

 

  1. Achiziţionarea echipamentului

Profesorii trebuie să aibă acces la două tipuri de bază de echipament pentru punerea în aplicare a tehnicilor de modelare video cu elevii şi anume,  aparatura pentru a face video şi  aparatura pentru a afișa videoclipurile.

 

  1. Planificarea pentru înregistrarea video

Profesorii creaza script-uri care pot fi folosite în timpul procesului de înregistrare.

Aceştia scriu o analiză şi detaliază exact ceea ce trebuie spus şi / sau făcut pe video pentru a-i expune copilului cat mai adecvat, care sunt etapele mersului la cumparaturi.

Crearea unei analize de  sarcină care trebuie predată este foarte importanta pentru modelarea video. Un script spune elevilor ce au nevoie pentru a spune sau face in timpul procesului de înregistrare. O analiză de sarcină este de ajutor pentru spargerea unei abilităţi complexe într-o secvenţă de mai multe comportamente. Acesta ar trebui să includă o listă cu toate etapele necesare pentru a finaliza comportamentul țintă.

 

  1. Colectarea de date

Înainte de instruire, este important să se identifice abilităţile pe care elevii le au deja.

Profesorii colecteaza date de bază pentru a identifica etapele analizei de sarcină pe care elevul le poate finaliza fara a fi ajutat.

Video-urile utilizate în timpul intervenției ar trebui să fie definite de date de referință. De exemplu, în cazul în care cursantul știe deja primii trei pași, atunci numai pașii rămași ar putea fi inclus.

 

  1. Efectuarea video

Profesorii vor face video-uri care vor fi utilizate pentru a preda o abilitate specifică în timpul intervenţiei de modelare video.

Profesorii identifică tipul de modelare video care este adecvat pentru elev (de exemplu, modelare video de bază, video auto-modelare, modelare punct de vedere), precum şi comportamentul țintă.

Pentru modelarea videoclip de bază, profesorii  identifică și pregătesc modelul. Pentru auto-modelare, profesorii vor pregăti elevul cu TSA. În funcție de nivelul de dezvoltare precum si de abilitatile cognitive, există diferite tehnici de predare care pot fi utilizate pentru a pregati persoana cu autism. Acestea pot include furnizarea de informaţii, role-playing, spargerea sarcinii  în pași ( analiza sarcinilor), sau modelarea comportamentelor dorite. Uneori, video-urile pot fi înregistrate în timp real.

Profesorii înregistreaza un videoclip, care este satisfăcător ca şi calitate și care reflecta cu acurateţe etapele analizei sarcinii apoi editeaza video şi elimină orice erori.

Profesorii pot edita vocea lor pe fundal, dacă este necesar.

Vocile pot fi utilizate pentru a creşte capacitatea de înţelegere a elevului.

 

  1. Amenajarea mediului pentru vizionarea videoclipurilor

În această etapă, profesorii aranjeaza mediul, astfel încât elevii cu T SA sa poată viziona video-ul şi să învețe cum să folosească abilitatea tintă, în cazul acesta mersul la cumparaturi.

Profesorii identifica mediul în care videoclipul va fi urmărit, ţinând cont de cum va fi apoi generalizat in mediu.

Profesorii trebuie să se asigure că materialele pentru efectuarea comportamentului țintă se potrivesc cu cele de pe video.

Predarea ar trebui să fie în cel mai natural loc. Apoi se stabileşte momentul în care comportamentul țintă poate fi folosit într-un mod funcțional (de exemplu, elevul  poate avea nevoie sa faca cumpărături în momentul în care observă că frigiderul este gol, astfel, videoclipul va trebui  prezentat chiar înainte de ultima masa, atunci când frigiderul va rămâne gol). Este important să se folosească aceleași materiale în timpul intervenției ca şi cele care sunt utilizate în video.

 

  1. Vizionarea videoclipului

Pofesorii arată videoclipul care demonstrează utilizarea comportamentului țintă  (mersul la cumparaturi)  elevilor cu TSA.

Profesorul permite cursantului să vizioneze videoclipul și captează atenţia elevului.

Mulţi elevi cu TSA vor sta pe scaun şi vor urmari videoclipul fara să li se ceară ceva.

Profesorii vor permite cursantului să vadă de un număr corespunzător de ori filmuleţul.

Profesorul îi poate arăta filmuleţul de mai multe ori înainte de a-i cere elevului cu TSA să folosească comportamentul ţintă.

Profesorii vor opri videoclipul după fiecare pas al analizei de sarcină, astfel încât elevul să poată asimila informaţia şi să imite acţiunea.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

  1. Monitorizarea progresului elevului este foarte importantă pentru a determina eficacitatea intervenţiei.

Profesorii vor colecta date cu privire la performanţa  comportamentului țintă, menționând etapele comportamentelor care s-au manifestat independent.

Profesorii vor înregistra date referitoare la cât de des este folosit comportamentul ţintă.

În cazul în care, după colectarea de date pe trei până la cinci ori, cursanţii nu fac progrese, profesorii ar trebui să înceapă programul de rezolvare a problemei (pasul 9).

În cazul în care elevii fac progrese, instruirea este continuata până cand se ajunge la competenţa maximă.

9. Programul de rezolvare a problemelor în cazul în care cursantul nu face progrese

Pofesorii folosesc tehnici de schimbare pentru a ajuta elevii cu TSA sa  dobândescă comportamentul țintă în cazul în care acestia nu fac progrese.

Profesorii analizează progresul studentului şi monitorizeaza elevul pentru a identifica modificările necesare în procedura de modelare video.

În primul rând, datele monitorizarii progresului sunt analizate pentru a determina dacă sunt necesare modificări ale strategiei de modelare video pentru a îmbunătăți progresul cursantului.

Profesorii trebuie sa adapteze tehnici de intervenție pentru a-i ajuta pe elevi să înregistreze progrese prin luarea în considerare a următoarelor întrebări:

a.Sunt suficiente vizionările elevului pe săptămână?

b. Participă elevul la părțile cele mai relevante?

c. Elevul primeşte suficientă recompensă de la adulţi pentru a utiliza comportamentul țintă?

d.Este un film prea complex?

e.Este o analiză clară care să arate că videoclipul include etapele corecte?

f.Elevul are abilități (de exemplu, imită, are spirit de observare) necesare pentru a beneficia de modelare video?

Pasul 10. Estomparea video şi indicarea

Profesorii vor încuraja utilizarea independenta şi întreţinerea comportamentelor ţintă.

Ca și în predarea clasică, solicitările sunt șterse de îndată ce elevul arată progresul  si este capabil de a utiliza comportamentul țintă în mod constant. Dispariția solicitărilor dă elevului posibilitatea de a utiliza în mod independent comportamentul țintă în situații noi şi cu diferite persoane (generalizare).

Cine poate crea aceste filmuleţe?

Aceste filmulete pot fi create de catre părinţi sau alţi însoţitori (membri ai familiei extinse, bone, asistenţi din centrul de zi), educatoare, profesori, specialişti în intervenţie timpurie, psihopedagogi, logopezi, kinetoterapeuţi, specialişti în sănătate mintala.

De ce funcţionează modelarea video in recuperarea copiilor cu autism sau tsa?

Sunt câteva caracteristici ale copiilor cu autism care favorizeaza utilizarea acestei metode. Un studiu realizat de Corbett&Abdullah (2005): atentia supra-selectivă (îi face foarte uşor de distras), câmpuri reduse de interes, preferinţa pentru stimuli vizuali , evitarea interacţiunii faţă în faţă, abilitatea de a procesa informaţia vizuală mai repede decat informaţia verbală.

Care sunt costurile pentru a implementa aceasta metoda?

Costurile utilizării acestei metode sunt minime, având nevoie doar de o camera defilmat/smartphone. Filmuleţele pot fi revizualizate de nenumarate ori, atat cat e nevoie, fară alte costuri. Întrucât copiii cu autism răspund mai bine la indicaţii vizuale, videoclipurile şi televizorul au un efect mai puternic asupra lor. Videoclipurile sunt elemente mai motivatoare decat modelarea in vivo şi asigură o reîntărire pozitivă pentru copiii cu autism.

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

 

 

Distribuiți vă rog
Eugen Mihaescu- KRYPTON spune că autismul nu este un obstacol în a-ţi trăi pasiunea. Tu ce spui?

Artistii lumii

Eugen Mihaescu- KRYPTON spune că autismul nu este un obstacol în a-ţi trăi pasiunea. Tu ce spui?

Distribuiți vă rog

Pentru că am promis că toată luna aprilie este dedicată AUTISMULUI, azi vă aduc o notă pe portativ. De la Eugen Mihăescu. Trupa KRIPTON s-a născut, a crescut şi trăieşte frumos, între coarde de chitară şi iubire divină, pentru a scrie pe cer mesajul cel mai emoţionant pe care, ca terapeut, l-am auzit vreodată:

Dumnezeu, cand ne-a trimis acest dar si ne-a invatat despre cea mai frumoasa dintre arte -nu si-a ales nici teritoriile, nici culoarea oamenilor, nici pozitia lor in societate; EL doar a reusit sa ne ”imbrace ”pe toti, in cea mai adevarata haina: MUZICA!
Cred ca Romania e tot pe Pamantul acesta… si de ce n-ar fi pregatita sa sustina un alfel de om, ce canta o muzica divina…!?

Te invit aşadar, om bun, să citeşti un interviu cu şi despre suflet. Cu cel care crede cu tărie că muzica este vindecare!

Eugen, nu cred ca mai ai nevoie de vreo prezentare.:) Te stim cu totii, cu mic, cu mare. Motivul acestui interviu nu este promovarea ta, deci nu te voi intreba cine esti si ce canti:). Te intreb pentru inceput CINE esti? Asta pentru ca pe contul tau de Facebook ai scris: “Creator de muzici si NU compozitor, textier si NU poet, instrumentist si NU chitarist.” Ce face diferenta intre toateaceste etichete?

Sunt un om normal ce am primit aceasta vocatie din partea Divinitatii…
Nu pot spune ca indeplinesc o functie anume, de chitarist sau compozitor, narator sau scenarist, cantautor sau maestru-interpret…”Abtibildele” acestea le pun cei care fac statistici si se ocupa cu criteriile de departajare…
Sunt un om normal, ce a primit o menire clara aici, pe Pamant: Sa cant, sa bucur lumeA, sa fiu aplaudat pentru ceea ce fac cu credinta…!

In curand, KRIPTON implineste mai mult decat varsta mea:). Spune-mi, te rog, in lumea in care fast food-ul nu exista numai in alimentatie, ci si in arta, care a fost “dieta” care a asigurat longevitatea acestei trupe?

Faina expunere vis-a-vis de intrebarea ta..
Da, noi KRYPTON, am cam strans in bagajul nostru 35 de ani de concerte, de turnee, de plimbari in tara si dincolo de tara, de fani, de albume, de nopti nedormite, de zile cu soare dar si de ”tsunami”-uri uneori aproape devastatoare, caci asta se-ntampla in viata oricarui artist…!
N-as spune ”dieta”, ci mai degraba reteta de a rezista dupa, si in atatia ani, a constat in echilibrul, ratiunea si mentalitatea de invingator pe care am ”condimentat-o” in adn-ul fiecaruia din noi, indiferent de etapele prin care am trecut…!

Nu CE canti, te intreb, Eugen, ci de ce inca mai canti  ceea ce canti?  Nu te-ai “afiliat” la moda vremii, compunand piese bazate pe sexualitate…

Ma inspir din frumosul care ma inconjoara si daca muza imi vorbeste de sexualitate, n-am s-o privesc doar ca pe un val ce tine de o ”moda” anume, ci ca pe o parte din viata asta in care exista si dragoste, dar si ura, si lumina, dar si intuneric, si caldura, dar si racoare, sinceritate, bucurie, chemare dar si… sex!

Ce te inspira in scriereapieselor, si dupa 30 de ani? Cand ma gandesc la KRIPTON, o fac terapeutic: intr-o casatorie de 30 de ani, ce aduc acei oameni, sa continuie inca sa isi scrie povestea? Exact asta e scenariul pe care-l am cand ascult piesele tale…

Cred ca ce am scris la întrebarea precedentă, reprezinta si raspunsul pentru aceasta..:))!
Doar mai adaug…
Nu fac parte din folderul celor ce scriu ‘la comanda” piese sau texte (poezii…) si am invatat in toti anii acestia sa astept escalele inoportune si vizitele uneori foarte tarzii, evident neanuntate, ale unei persoane dragi mie-Muza!
Dupa plecarea ei, imi iau condeiul…!

Este muzica o terapie pentru suflet?

Am spus-o cu simtire si credinta, ca muzica este un medicament -elixir terapeutic pentru suflet si uneori o stare de criogenizare chiar si pentru tesuturile vii…!

De 12 anilucrez cu copii cu autism. Pe unii dintre ei i-am putut scoate din lumea aceea rigida, dandu-le o toba, o chitara sau un pian. Fara sa  stiu care va fi rezultatul. Si de acolo a inceput viata lor, desi niciodata nu au fost indrumati catre arta, de către parinti. Spune-mi, din toata experienta ta, este muzica din Romania pregatita sa primeasca “un om altfel”, care sa o cante? (o persoana cu nevoi speciale)

Te felicit pentru altruismul si rabdarea ta de a lucra cu ”oamenii altfel…”
Dumnezeu, cand ne-a trimis acest dar si ne-a invatat despre cea mai frumoasa dintre arte -nu si-a ales nici teritoriile, nici culoarea oamenilor, nici pozitia lor in societate; EL doar a reusit sa ne ”imbrace ”pe toti, in cea mai adevarata haina: MUZICA!
Cred ca Romania e tot pe Pamantul acesta… si de ce n-ar fi pregatita sa sustina un alfel de om, ce canta o muzica divina…!?

Am cunoscut oameni pe care muzica i-a salvat de la sinucidere. Cand si-au dat seama ca au hoinarit in lume degeaba, ani de zile, in joburi care nu le aduceaunici o implinire, si au decis sa renunte la tot, pentru pasiunea de o viata, si-au revenit fara ca psihiatrii sa inteleaga CUM. Care este explicatia pe care o dai tu, ca ARTIST, aceastei “minuni”?

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

Am avut astfel de exemple si in trupa mea…Oamenii se reintorc dupa ani si ani, acolo unde si-au regasit alter-ego-ul, in locul unde au simtit pentru prima data – lumina, dragostea, recunostinta, faima, bucuria…!
E o ”chemare” ,in primul rand spre…tine!

Te intreb tot terapeutic: ai decis, la un moment dat, sa-ti continui cariera solo, pentru cativa ani, apoi tot tu ai fost cel ce a redat viata trupei, avandu-l ca solist vocal pe RazvanFodor. Ce te-a determinat “sa renunti la singuratate”, in detrimentul comuniunii?

Proiectele ”solo” sunt ”variatiuni pe teme diferite” de cele pe care le pictezi, in cadrul subiectului-”mamă”…! Ele iti aduc o alta stare de bine atunci cand simti nevoia de exprimare si in alte ”tablouri”, cu expuneri diferite de nuante si atitudini, dar cu aceeasi amprenta, stilistic vorbind…!
Etapa Fodor… -un alt episod marca KRYPTON, un episod in care mi-am propus o introspectie, vis-a-vis de o dilema cu launtrul meu, punandu-mi intrebarea shakesperiana, de a fi sau nu ”comercial…”?
Reusisem atunci, feedback-ul propagandu-se destul de repede dar…
Era o muzica scrisa de mine, dar departe de ceea ce simteam si imi doream… Atunci, chiar m-am simtit asemeni unui croitor ce creeaza si ajusteaza haine in functie de client…!

M-am reintors la scurt timp, la radacinile plecarii mele in viata asta de rock-er si mi-am continuat drumul, cu blugii rupti si o pleata in vant, printre ”armatele de ovedrivere” …!

Eugen, traiesti exclusiv din muzica in acest moment, sau este o pasiune care te mentine in viata, la nivel emotional?

Asemeni furnicutei harnice din fabulele lui La Fontaine, am pus deoparte tot ce am castigat si castig din muzica- cu titlul de investitor, intr-un domeniu care iti aduce o liniste financiara, dar nicidecum o satisfactie spirituala…!
Asadar pot spune sincer ca traiesc din si pentru MUZICA…!

Se poate trai in Romania, din muzica de calitate? Cand spun “de calitate” ma refer, fara a avea intentia de a jigni pe cineva, la substanta unui act de creatie, si nu la imaginea de plastic, creata de sexualitate…

Se poate trai din muzica si in Romania… dar cred ca ecuatia fericirii ramane totusi credinta si constanta evolutiva, pentru ca istoria sa te recunoasca INVINGATOR…!

Multumesc pentru traire si suflet, Eugen Mihaescu! Sa-i aducaDumnezeu pe toti membrii KRYPTON la nunta de platina!:)

Fain spus… Nunta de platina…!
Eu zic mai tot timpul, la sfarsit de concert :
Sa dea Dumnezeu sa ne mai vedem in viata asta cu bine…! 🙂

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Medicamentele Psihotrope În Autism: Ce Rol Au Și Cum Se Administrează

Copii cu nevoi speciale

Medicamentele Psihotrope În Autism: Ce Rol Au Și Cum Se Administrează

Distribuiți vă rog

Pentru că este aprilie, şi site-ul Învaţă.Crede.Iubeşte şi-a propus să o dedice AUTISMULUI, astăzi vin către voi, părinţi şi specialişti, cu un subiect controversat: medicamentele psihotrope, în diagnosticul de autism.

Ne oferă informaţiile doamna Alice Piperea, farmcist spcecialist în laborator farmaceutic  doctor în științe farmaceutice și Lector universitar la Facultatea de Farmacie a Universității Titu Maiorescu, unde predă două discipline de importanță majoră pentru profesia de farmacist: chimia analitică și toxicologia.

 

Spuneţi-ne, în primul rând, de ce blogging.

Am ales să creez un website axat pe probleme de interes actual în domeniul sănătate și frumusețe, deoarece publicului, la ora actuală, îi lipsesc informațiile documentate din punct de vedere științific. Informațiile prezentate pe website-ul meu, www.alicepiperea.ro, sunt documentate din punct de vedere științific, dar explicate pe înțelesul tuturor.

Avem nevoie de această informație documentată științific, explicată de specialiști; pentru că aceştia sunt capabili să interpreteze critic rezultatele studiilor și să prezinte concluziile nedeformate și necosmetizate. Chiar dacă sunt, probabil, mai puțin atrăgătoare, ele trebuie prezentate exact așa cum sunt și publicul trebuie informat corect.

În căutarea senzaționalului, există, în media, o tendință de exagerare a datelor articolelor de specialitate, care trebuie temperată de specialiștii în domeniu. În momentul în care ai lucrat cu mâna ta din punct de vedere științific, îți dai seama cât este de dificil să tragi concluziile în urma studiului efectuat. În știință lucrurile nu merg șnur, trebuie să ții cont de foarte multe variabile

 În știință se discută în termeni statistici, nu în certitudini.

 Părinţii copiilor cu tulburări din spectrul autist se plâng de efectele adverse ale medicamentelor prescrise de specialişti, aşa că avem nevoie să ne spuneţi  în primul rând ce înseamnă medicaţie psihotropă.

Medicația psihotropă este acea medicație care acționează asupra creierului, care modifică concentrația unor substanțe-cheie la nivelul acestuia. Aceste medicamente influențează procesele psihice și dispoziția şi acţionează asupra căilor nervoase din zone specifice ale creierului şi ajută la corectarea anumitor dezechilibre chimice din creier care produc simptomele bolilor psihice.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

In laborator

Substanțele psihotrope pot acționa asupra creierului în două sensuri, și anume:

-prin stimularea acestor procese, și se numesc psihoanaleptice;

-prin deprimarea acestor procese, și se numesc psiholeptice;

În categoria substanțelor psihotrope se încadrează și psihodislepticele, adică substanțele care creează halucinații, precum LSD-ul, dar care nu se utilizează însă ca medicamente.

 Ce conţin următoarele medicamente, şi de la ce vârstă sunt indicate: Rispolept, Clopixol, Cerebrorizin, Tonotil, Strattera, PureDHA?  

Medicamentul Rispolept conține risperidonă. Risperidona este un neuroleptic (adică antipsihotic, tranchilizant major), indicat în schizofrenie, acționând predominant pe simptomele negative ale acesteia (precum izolarea, apatia, dificultatea în vorbire, care se întâlnesc în cazul autismului).

Risperidona este indicată și în tratamentul simptomatic de durată scurtă (cel mult 6 săptămâni) al agresivităţii persistente din tulburarea de comportament la copii, începând de la vârsta de 5 ani, şi adolescenţi cu dezvoltare intelectuală sub medie sau cu retard mintal.

Medicamentul Clopixol conține substanța activă zuclopentixol, un antipsihotic, ca si risperidona, indicat in principal în tratamentul schizofreniei şi altor psihoze înrudite cu schizofrenia, in manie si starea de agitaţie şi a agresivitate la pacienţii cu handicap mintal.

Clopixol nu este recomandat a fi administrat copiilor si adolescentilor.

Medicamentul Cerebrolysin contine fragmente mici de proteine care ajută la funcţionarea celulelor creierului, ajutand la protecţia şi refacerea acestuia. Studiile la animale tinere, adulte si batrâne cu probleme cognitive, au aratat ca acesta poate imbunatati capacitatea de a invata.

Cerebrolysin poate fi administrat la copii, conform indicatiilor medicului de specialitate. Cerebrolysin se administreaza injectabil.

Medicamentul Tonotil N contine aminoacizi. Aminoacizii sunt substante din care sunt alcatuite proteinele. Acesta poate fi administrat la copii. Este indicat in dementa senila, boli care afecteaza metabolismul neuronal, ca tonic in stari de slabiciune, anorexie si in convalescenta. Tonotil N are efect de stimulare a activitatii cerebrale, de producere de energie si de crestere a utilizarii oxigenului la nivel celular.

Medicamentul Strattera contine substanta activa atomoxetina. Este indicat în tulburări cu deficit de atenţie/hiperactivitate (ADHD). Acesta se administreaza la copii mai mari de 6 ani si adolescenti. Spre deosebire de alte medicamente administrate in ADHD, acesta nu este un medicament stimulant, nu este o amfetamina.

Suplimentul alimentar Pure DHA conține acizi omega-3 (acidul docosahexaenoic) din ulei de pește. Suplimentele cu omega 3 din ulei de peste sunt recomandate de Societatea Romana de Pediatrie si Societatea de Neurologie si Psihiatrie a Copilului si Adolescentului din Romania (SNPCAR) pentru a mentine functia normala a creierului.

Aceste suplimente se pot administra începând cu varsta de 6 luni. DHA este un acid gras foarte important în vederea dezvoltării si functionării normale a creierului copilului mic si pe durata intregii vieti.

 În ce condiţii se administrează substanţele psihotrope? De exemplu, dacă un copil este agitat, în sensul de „nu stă locului”, fără a prezenta alte tulburări, este indicat să se folosească medicaţia, sau ar trebui încercate toate soluţiile, psihoterapeutic, apoi, ca ultimă soluţie să administrăm medicaţia psihotropă?

Se recomandă ca acel copil să fie consultat de un specialist în neurologie infantilă şi în psihiatria infantilă şi a adolescentului, sau de medici care sunt bine familiarizaţi cu tratamentul tulburării de comportament la copii şi adolescenţi.

Tratamentul farmacologic nu este indicat in cazul tuturor copiilor cu acest sindrom şi decizia administrării acestor medicamente trebuie să se bazeze pe o evaluare foarte atentă de catre medic a severităţii simptomelor copilului, în raport cu vârsta sa şi persistenţa acestora. Deci decizia aparține medicului.

În orice caz, tratamentul medicamentos trebuie să fie parte integrantă a unui program de tratament mai cuprinzător, care include intervenţii psihosociale şi educaţionale, psihoterapie, măsuri educaţionale şi sociale şi are ca scop stabilizarea copiilor cu sindrom comportamental, caracterizat prin simptome care pot include antecedente de reducere cronică a capacităţii de menţinere a atenţiei, distractibilitate, labilitate emoţională, impulsivitate sau hiperactivitate moderată până la severă.

Ce modificări, la nivelul creierului, produc aceste substanţe?

Mecanismul de actiune al acestor substante este diferit, in functie de fiecare substanta in parte.

Psihotropele administrate în autism acționează asupra setotoninei si dopaminei din creier, care în acest caz sunt în exces, modificând transmisiile de la nivel neuronal în așa fel încât să le aducă la normal.

Autismul se produce, de regulă, pe fondul acțiunii în exces a serotoninei din creier.

Rispoleptul actionează, de exemplu, prin blocarea receptorilor pe care acționează serotonina, scăzând acest exces de acțiune.

Clopixolul actionează prin blocarea receptorilor pe care acționează dopamina, scăzând hiperfuncția sa și, posibil să blocheze și receptorii pe care acționează serotonina.

 Ce se întâmplă atunci când medicaţia este întreruptă brusc?

Întreruperea bruscă a tratamentului de lungă durată cu unele substanțe psihotrope poate duce la apariția unui set de simptome care poartă numele de sindrom de abstinență, de retragere, de sevraj sau de întrerupere.

La întreruperea bruscă a administrării Rispolept pot apărea, de exemplu, greață, vomă, transpirații, dificultate în a adormi.

La întreruperea bruscă a Clopixolului pot apărea, de exemplu, rigiditate musculară, senzație de rău, dificultate în a adormi.

În cazul Strattera nu s-au semnalat simptome ale sindromului se abstinență.

În cazul Cerebrolysin, Tonotil N și Pure DHA întreruperea bruscă a tratamentului nu presupune apariția sindromului de abstinență.

 Care sunt avantajele folosirii medicaţiei psihotrope? Ce conexiuni fac ele în creier? Se poate recupera copilul cu autism NUMAI cu medicaţie?

Așa cum am spus puțin mai devreme, psihotropele administrate în autism acționează asupra setotoninei si dopaminei din creier, care în acest caz sunt în exces, modificând transmisiile de la nivel neuronal în așa fel încât să le aducă la normal.

Este imperios necesar ca tratamentul medicamentos să fie parte integrantă a unui program de tratament mai cuprinzător care include intervenţii psihosociale şi educaţionale, psihoterapie, măsuri educaţionale şi sociale şi având ca scop stabilizarea copiilor cu acest sindrom comportamental.

Când vorbim despre malpraxis, în cazul administrării medicaţiei psihotrope?

Este greu de spus, pentru că fiecare caz este unic. Malpraxisul poate fi stabilit doar de comisii medicale de specialitate, nu se poate încadra într-un șablon.

Cu fiecare situație în parte, medicul specialist este pus în fața unui caz unic, pentru care va stabili administrarea medicamentelor psihotrope pe baza raportului beneficiu/risc, care trebuie să fie cât mai mare (adică beneficiile aduse de administrarea medicației psihotrope trebuie să depășească cât mai mult riscurile pe care le presupune o astfel de medicație în contextul dat).

Malpraxisul medical este definit ca“eroare profesională realizată de prestatorul de servicii de sănătate prin acţiune, inacţiune, din neglijență, imprudență, ignoranță sau prin nerespectarea reglementărilor privind confidențialitatea, consimțămîntul și obligativitatea acordării serviciilor de sănătate, soldată cu producerea prejudiciilor asupra pacientului și care implică angajarea răspunderii civile.” Este, pe scurt, o eroare profesională medicală care aduce prejudicii pacientului.

Cuvântul-cheie pentru malpraxis este eroarea. Ce trebuie să înțeleagă publicul este că, în contextul malpraxisului, eroarea are două componente: eroarea de fapt (dependentă de natura actului medical) și eroarea de normă (dependentă de lacunele de atitudine profesională).

Eroarea de fapt nu poate fi atribuită prestatorului de servicii medicale, deoarece este consecința unei imperfecțiuni a științei medicale la momentul actual sau a unei reacții specifice, individuale a pacientului, care determină o înțelegere greșită a situației respective de către medicul implicat și de către orice alt medic.

Eroarea de normă este greșeala medicală care poate fi atribuită prestatorului de servicii medicale, deoarece este rezultatul nerespectării anumitor norme acceptate în mod unanim în practica medicală. Acestea pot fi comise fie prin întreprinderea unor acțiuni care nu sunt necesare, fie prin neîntreprinderea unor acțiuni care sunt necesare în cazul de față.

În final doresc să precizez că informatiile din acest interviu sunt furnizate cu scop strict informativ si ca nu inlocuiesc sfaturile sau prescriptiile medicului. Inainte de achizitionarea sau/si administrarea oricarui supliment alimentar, produs naturist sau medicament pacientul este sfătuit să consulte medicul (mai ales daca exista vreo afectiune medicala) care va stabili un tratament individualizat strict pe simptomatologia acestuia.

Despre Alice poți afla mai multe AICI.

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

 

Distribuiți vă rog
  Cum tratăm autismul? Din interior, cu metode exterioare

Copii cu nevoi speciale

  Cum tratăm autismul? Din interior, cu metode exterioare

Distribuiți vă rog

Autismul este o tulburare pervazivă (globală) de dezvoltare, afectând capacitatea de interacţiune socială sau de comunicare verbală şi non-verbală.

Tratarea autismului incepe din interior

Din nefericire, atunci când tratăm autismul, tendinţa este de a-l aborda dintr-o perspectivă care ţine de exterior, iar nu de interior, de unde se naşte, de fapt. Acest lucru înseamnă că persoana cu autism prezintă dificultăţi în aria socială şi de exprimare, probleme care ţin de modalitatea de a-şi exprima sentimente şi trăiri, dorinţe şi dezaprobări.

Prin urmare, tendinţa noastră poate fi aceea de a încerca să tratăm problema, fără să ţinem cont de motivul pentru care a apărut, adică exact de incapacitatea de a exprima neputinţele.

De aceea, demersul recuperării trebuie făcut  în sens invers.. Intrăm în lumea copilului, nu ne arătăm superioritatea aducându-l pe el în lumea noastră, obligându-l să iasă din sfera sa lăuntrică.

Gândiţi-vă că întâlniţi pentru prima dată o persoană, aşteptând să plătiţi factura telefonică. Cum v-aţi simţi dacă această persoană ar sări la gâtul dvs, v-ar îmbrăţişa, v-ar pune să o ajutaţi să îşi strângă de jos dosarele care i-au căzut, v-ar povesti apoi ce a făcut la serviciu şi v-ar obliga să îi povestiţi cum a fost viaţa dvs?

Cam aşa se simte un copil cu autism când noi acţionăm din exterior pentru a-l recupera.

Spun CAM AŞA, pentru ca nu este chiar aşa, ci mult mai greu şi mai frustrant. Pentru că noi avem capacitatea de a ne exprima dorinţele, emoţiile. Şi nu doar capacitatea, ci şi puterea.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

metoda corecta de a face terapie

Prin urmare, abordarea corectă este prin  a-l lăsa pe copil să se acomodeze cu mediul- persoanele noi, să aleagă el momentul în care să interacţioneze. Pentru aceasta, aveţi nevoie să îl atrageţi spre dvs. Acest lucru se realizează printr-un joc (începeţi  să vă jucaţi ceva, să cântaţi, etc) sau prin a-i oferi obiecte/dulciuri care îi plac. În clipa în care va fi interesat de ceea ce aveţi, va dori să vi se alăture.

Dacă aţi reuşit să îl atrageţi, continuaţi să va jucaţi fără a-i adresa cereri. Va fi nevoie de timp pentru a prinde încredere, iar dvs aveţi nevoie de un copil care să fie independent şi fericit, nu doar de un copil responsiv, care ascultă comezile şi le execută.

În ceea ce priveşte comportamentul, dacă vrem să ajutăm un copil să nu mai muşte, soluţia  este a analiza  de ce a ajuns la acest comportament. Dacă interiorul este descoperit, exteriorul va veni în ajutor printr-o abordare care să-i prevină acest comportament.

În acest caz, abordarea este următoarea: aplicaţi o consecinţă compatibilă cu comportamentul manifestat: dacă a muşcat pentru că sarcina pe care i-aţi dat-o a fost prea grea, diminuaţi cerinţa. Dacă a muşcat pentru  s-a terminat pauza, pregăţi-l înainte: „te mai joci puţin, apoi vom face x!” şi lucraţi pe prevenire, dând mereu recompense pentru fiecare pas.

De asemenea, când copilul renunţă să muşte într-o situaţie în care ştiţi că o făcea de obicei, recompensaţi-l foarte puternic. Ar fi foarte util să păstraţi anumite recompense foarte motivante pentru el, pe care să le folosiţi doar pentru comportament.

rolul tratamentului medicamentos

Încă un aspect foarte important: soluţia nu este de a-i da doar  medicamente, crezând că aşa va dispărea problema. Tratăm şi cauza, nu doar efectul. Acest lucru se realizează prin terapie comportamentală (educaţie specială). Terapia care a dat cele mai bune rezultate în cazul copiilor cu autism este ABA. (analiză comportamentală aplicată).

De ce nu ajută numai medicaţia?

Pentru că medicaţia „rezolvă” BOALA. Iar autismul nu este boală. Nici măcar una psihică.

Este o tulburare.

Boala psihică o are ca formă de tratament principal  pe cea  psihiatrică. Tulburarea pervazivă are ca formă de tratament principal educaţia specială. Terapia.

Care se bazează pe principiul :”Azi semăn, o să culeg roadele!” (observaţi că această afirmaţie nu implică referire la timp şi/sau cantitate)

cand se vad rezultatele terapiei aba

„Când?” vor întreba mulţi. În special părinţii. Din păcate, acest răspuns nu vi-l poate oferi nimeni. Nici garanta.

Un răspuns de: „La anul!” (într-un an, în 2, etc) este egal cu a răspunde unui om care seamănă 1 hectar de pământ şi care întreabă „Când voi culege roadele?” răspunsul: „LA ANUL!” este o supoziţie, căci cine vă poate garanta succesul? Dacă va fi secetă? Dacă nu veţi putea să mai suportaţi financiar plata celor care muncesc pământul, sau dacă nu veţi mai vrea să faceţi asta? Motive pot fi nenumărate.

La fel şi în cazul copilului dvs. Cum poţi garanta ceva, bazându-te pe supoziţii? Sau pe încrederea că acest copil va lucra 8 ore pe zi la cel mai înalt nivel posibil, cu cei mai buni terapeuţi, cu o implicare 100% a familiei, etc?

Recuperarea copilului cu autism depinde de calitatea şi cantitatea orelor investite în educaţia sa şi  implicarea totală a părinţilor. Terapia nu înseamnă 8 ore pe zi de stat în casă, la măsuţa de lucru, ci intervenţie pe toate palierele vieţii copilului: social, cognitiv, comunicare, motor, şi în toate mediile. (parc, grădiniţă, şcoală, la bunici, vacanţă, etc)

Prin urmare, copilul trebuie (şi merită tratat) ca un copil, cu întreaga lui lume interioară. Pe care, cel mult, putem să îl ajutăm să o exteriorizeze.

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

 

Distribuiți vă rog
Trucuri şi cursuri pentru cupluri fericite. Paşi spre vindecare cu uleiuri esenţiale

Sanatate Sanatate fizica Sanatate mintala

Trucuri şi cursuri pentru cupluri fericite. Paşi spre vindecare cu uleiuri esenţiale

Distribuiți vă rog

Pentru că e primăvară, iubim intens. Scriem şi cântăm în paşi de dragoste mirosind a vindecare. Pentru aceia dintre voi, care credeţi în puterea miracolului, în magia artei şi în suflet, LIDER ACADEMY a pregătit pentru voi o serie de cursuri practice, unde veţi învăţa relaxarea, iubirea de sine şi respectul faţă de propriul corp şi de propria viaţă.

De asemenea, participând la workshop-uri, învăţaţi dragostea faţă de artă, de frumos şi de suflet, pe care, de multe ori, avem tendinţa să-l lăsăm undeva, pe-un raft prăfuit.

Câştigaţi memente de linişte şi de pace, învăţaţi să conversaţi cu voi înşivă, într-un cadru special amenajat deschiderii în faţa iubirii de sine.

Cu mic, cu mare, participă la seminariile pregătite de Luiza Ramona Dirlea, psiholog şi educator parental,

pentru a învăţa să-ţi preţuieşti singurătatea.

Învaţă. Crede.Iubeşte să fii tu însuţi, într-o lume în care uităm să creăm din visele noastre, poveşti care să-i inspire pe alţii.

Înscrierule se fac pe email, la adresa: drramonagrosu@gmail.com, sau la telefon 0741 621 408

Cursurile vor avea loc în intervalul 4, 5 şi 6 aprilie, 2017, la EURO HOTELS, strada GH. POLIZU NR4, Bucureşti

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Produce Televizorul Autism La Copii? Interviu Cu Directoarea Centrului AITA

Copii cu nevoi speciale

Produce Televizorul Autism La Copii? Interviu Cu Directoarea Centrului AITA

Distribuiți vă rog

E 2 APRILIE. E despre copii si parinti speciali. Despre ALTFEL de viata si ALTFEL de suflet…

DESPRE COPIII CU AUTISM Stam azi de vorba cu psiholog Daniela Gavankar, directoarea centrului AITA, SI AFLAM….

  • Vreau sa incepem prin a ne raspunde la una din cele mai frecvente intrebari care personal, imi sunt adresate de catre parinti: influenteaza televizorul si tabletele/telefoanele, etc, creierul copilului, pana acolo incat sa poata produce tulburari de limbaj si dezvoltare, inclusiv elemente din spectrul autist? Daca da, spune-ne cum.

Daniela Gvankar: Acesta este un subiect pe cat de sensibil, pe atat de periculos. Din pacate, sunt familii unde TV se porneste la trezire si se inchide noaptea tarziu, copiii nu mai mananca decat cu televizorul pornit, asteapta ceva doar cu telefonul in fata, familia merge la restaurant cu tableta in geanta, copiii merg cu masina doar cu ochii in telefon etc.

Exista o dependenta toatal gresit inteleseasa si explicata – copilul este considerat a fi ori foarte destept, ori foarte cuminte, si din aceasta dependenta copilul nu mai poate iesi fara ajutor. Parintii ajung la noi declarand ca nu se mai pot intelege cu copilul in absenta tabletei, deci ca nu pot sa nu le-o ofere, dar pe de alta parte enumera cate cuvinte a invatat copilul cu tableta (uneori in engleza), deci cat de utila si stimulatoare este aceasta.

Ca sa-ti raspund la intrebare – autismul nu poate fi provocat de suprastimularea cu TV ori alte gadgeturi. Tulburarea este prezenta de la nastere, dar desigur este agravata de absenta stimularii si a interactiunii umane, si este agravata sever de suprastimularea primita de copil de la TV.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

Copilul nestimulat si care nu are parte de experiente directe de invatare, dezvolta tulburari de limbaj, pana la absenta totala a acestuia, sau prezenta unor cuvinte accidentale, fara scop de comunicare (cifre, culori etc), fara ca nici macar la 3 ani sa nu fie capabil sa vorbeasca in propozitii, sa exprime preferinta, placerea, neplacerea.

Acesti copii nici macar nu raspund cu DA/NU la intrebari care necesita acest tip de raspuns, desi pot insira unele cuvinte in engleza, dar fara scop de comunicare.

Intarzierea in dezvoltarea limbajului duce la intarzieri cognitive, si intarzieri in dezvoltarea abilitatilor sociale, care nu se dezvolta decat in relatii umane directe, afectuoase si pline de provocari pentru copil. Copilul care nu invata cum sa comunice si cum sa exprime ce doreste, va deveni frustrat, furios si temator excesiv in situatii tipice de viata, pe care insa el nu stie sa le gestioneze.

Nu va avea incredere in cei din jur si nu va stii sa se joace ori sa initieze sau sa raspunda interactiunilor cu cei din jur. Absenta experientelor directe duce si la intarzierea autonomiei si a independentei – mananca doar pasat, bea numai cu biberonul, nu stie sa se imbrace/dezbrace etc.

In plus, trebuie sa stim cu totii ca inteligenta este o functie care se dezvolta, si poate fi cu atat mai performanta cu cat este mai antrenata si mai stimulata social si in experiente directe cu o alta persoana!

Pe langa dotarea nativa, copilul mic este si foarte interesat de orice joc care i-ar putea stimula capacitatile si care l-ar ajuta sa dezvolte ceea ce a asimilat. Copilul trebuie sa fie invatat sa invete, sa creeze, sa exploreze, sa-si foloseasca agerimea spiritului.

O atitudine pasiva si asteptarea copilului de a se dezvolta singur, sau de “a-si da drumul” nu vor ajuta la dezvoltarea inteligentei sau personalitatii copilului. Inteligenta nu este o valoare simpla si uniforma pe care unii au mostenit-o si altii nu. Este o aptitudine complexa care se dezvolta daca este stimulata. Ori atunci cand copilul este abandonat in fata TV, toate functiile sale psihice, nu doar ca nu sunt folosite si nu se dezvolta, ci intra in regres.

Nu s-au descoperit cauzele autismului inca. Sunt zeci de speculatii, insa ce stim sigur este ca autismul este diferit de o intarziere de limbaj, de exemplu. Poate fi prevenita intarzierea in dezvoltare, in vreun fel? Daca da, spune-ne cum. 

Daniela Gvankar: In discutia despre cauzele autismului nu vreau sa intram, este mult prea ampla si ambigua, si nu am aduce clarificari importante. Autismul nu poate fi prevenit, nici tulburarile de dezvoltare la copil, insa acestia, indiferent daca sunt tipici sau atipici in dezvoltare, evolueaza diferit in functie de stimularea de care au parte in primii 3 ani de viata.

Copilul mic se dezvolta si invata jucandu-se si amuzandu-se cu cei dragi, invata prin manevrearea obiectelor, descoperiri si rezolvari de probleme. El are nevoie si doreste sa fie mereu activ, sa fie in preajma adultilor si de asemnea, isi doreste ca adultul sa fie interesat de el si sa-i acorde timpul si afectiunea sa.

Jocul este modalitatea prin care copilul invata si face dovada sanatatii mentale si fizice, fiind pentru el la fel de important ca hrana si siguranta. Adultii trebuie doar sa vina activ in viata copilului, si in fara de a-l hrani, sa se si  joace cu el si sa-l invete veselia, increderea, afectiunea. Doar in acest fel parintii vor avea un copil sanatos, fericit si inteligent.

  • Stiu ca la centrul coordonat de tine se pune mult accent pe socializare. Te rog sa explici parintilor ce presupune socializarea intr-un centru. Am aceasta rugaminte pentru ca majoritatea parintilor doresc terapie la domiciliu, din lipsa de incredere in profesionalismul din centrele specializate in lucrul cu copiii cu tulburari de spectru autist.

Inainte de a vorbi despre socializare, as vorbi putin despre increderea parintilor, si cand se stirbeste. Exista cateva situatii si as vrea sa le enumar:
fie parintele cauta terapeuti care sa lucreze cu copilul si nu verifica in niciun fel cine sunt si ce pregatire au. Tulburarea de spectru autist este una foarte severa si recuperarea duce la rezultate bune daca specialistul este specialist, daca stie ce face.

Iar parintii pot gasi persoane care sa lucreze cu copilul, ieftin, dar fara nici un habar, si atunci desigur increderea scade pe masura ce rezultatele nu apar.
fie incep terapia cu asteptari ca totul sa se rezolve intr-un timp de x luni/sedinte, ceea ce este foarte inselator si dezamagitor.

In toata experienta mea, nu am lucrat decat programe intensive (in fiecare zi), si niciodata mai putin de un an pentru rezultate remarcabile. Invatarea este un proces, nu poti recupera o intarziere de 3 ani, de exemplu in 3,4 luni, mai ales ca in timpul asta si copilul creste, nu sta pe loc.

Ne-am pus cu totii de acord ca autismul este o tulburare cu care te nasti si care se pastreaza pe durata intregii vieti, si atunci gandul la rezolvarea in cateva luni este aducator de mari frustrari, cand parintele isi da seama ca nu se poate indeplini.

fie progresul copiilor nu este la fel ca al lui x sau y.

Si aici este foarte greu de gestionat situatia si foarte dificil pentru parinte sa inteleaga de ce un alt copil care a venit in acelas timp cu al sau, are aceeasi varsta, acelasi numar de ore, aceeasi echipa, este la fel sustinut de parinti si totusi are rezultate atat de diferite.

Severitatea diagnosticului seteaza limitele in terapie alaturi de ceilalti factori indicati mai sus, iar terapeutul nu poate, oricat de mult ar vrea si oricat de mult ar sti, sa treaca peste limitarile impuse de gravitatea manifestarilor copilului.
fie parintii lucreaza cu terapeuti care nu-i implica in terapie si nu ii invata cum sa continue terapia in lipsa lor, ceea ce este o mare eroare.

Terapia fara implicarea parintilor isi pierde sensul, copilul nu va demonstra ce stie decat terapeutului, iar in viata copilului nu va gasi ancore.

De aceea recomand tuturor parintilor sa se informeze atent cu cine lasa copiii si recuperarea lor.

Despre grupurile de socializare de la ASOCIATIA AITA!

In tulburarea de spectru autist intalnim 3 mari categorii de dificultati care trebuie tratate cu aceeasi rigurozitate.
– de comunicare si limbaj;
– de socializare
– comportamente neadecvate sub forma autostimularilor si stereotipiilor.

Copilul cu autism nu-si va da drumul daca merge in colectivitate, pentru ca el nu imita si nu are interese social orientate. Intr-o grupa de 10 copii el isi va lua o jucarie si se va juca cu ea ignorand grupul, sau poate va merge catre copii si chiar va zambi, dar nu va stii ce sa faca.

Si atunci la grupurile de socializare este invatat sa imite copiii, sa stea cu ei in acelasi timp la masuta, sa isi astepte randul, sa se tina de manuta, sa raspunda in conditii de galagie si cand atentia nu este orientata catre el 100%, sa raspunda la instructiuni colective de genul “toti copiii sa…”, “toata lumea…” sa raspunda unei persoane care nu se afla chiar langa el – lucruri care nu se pot face intr-o sesiune de lucru individuala.

Grupurile reprezinta pasul intermediar intre terapia individuala si grupa de gradinita, iar la centrul AITA initial grupurile sunt de maxim 3,4 copii, dar avem si grupe de pregatire pentru scoala de 7-10 copii, care fac activitati tipice de gradinita, iar copiii care vin cel putin 3 ore pe zi la noi, au o ora de grup in fiecare zi si 2 individuale pe zi.

  • Cum ar trebui sa arate o zi din viata unui copil cu autism? 

Copilul, cu autism sau nu, are nevoie sa fie introdus in viata de familie, iar parintii au nevoie sa fie invatati in primul rand cum sa aiba control asupra copiilor, cum sa ii ajute sa fie cooperanti, apoi trebuie sa  stie ce face copilul la terapie pentru a generaliza acasa.

Daca a invatat legumele – acasa mama poate face o generalizare cand gateste, cerandu-i sa ii dea pentru mancare ceapa, cartoful, ardeiul dintr-o cutie. Daca a invatat potrivirea, dupa ce mama spala vasele ii poate cere copilului sa sorteze tacamurile in sertar.

Daca a invatat partile corpului, seara la baita, mama/tata i-ar putea cere lui sa spele burtica, manutele, obrajii si astfel ar face generalizarea si ar da functionalitatea unor cunostinte care altfel ar ramane fara conexiune cu viata reala, si s-ar pierde.

Daca a invatat culorile, pot identifica prin casa obiecte de diferite culori. Acasa, mama/tata nu trebuie sa stea neaparat la masuta cu copilul, dar este esential ca ceea ce invata copilul la terapie sa isi poata gasi aplicabilitate in viata de familie. Altfel, toate cunostintele s-ar uita daca nu ar fi utilizate functional in viata lor de zi cu zi.

Indiferent cate ore lucreaza un copil cu terapeutii, terapia nu se limiteaza la camera de terapie, ci este viata lui, pe care o invata de la terapeut si o exerseaza apoi in toate mediile pe unde merge. Un copil mic nu poate lucra decat 2,3 ore consecutive cu terapeutii pe zi, iar in restul timpului este important sa foloseasca ce a invatat.

Noi, la AITA, avem caiete de corespondenta in care le scriem in fiecare zi parintilor ce a facut copilul la Centru, si le dam teme si multe detalii despre cum sa le faca, iar in weekend pot lua dosarele copiilor acasa pentru a fi la curent cu tot ce lucreaza copiii, si mai ales pentru a ne stabili si lucra la obiective comune.

In familiile unde nu se lucreaza cu copiii, parintii nici nu pot avea o idée clara despre ce stie copilul, pentru ca daca nu e o rutina de interactiune, cand acestia vor incerca sa lucreze cu el, copilul va protesta sau doar ii va ignora.

Copiii vor deveni cooperanti cu parintii, doar daca acestia lucreaza cu ei in fiecare zi, daca ii implica in activitati si sunt fermi si conseventi, cu rabdare si afectiune.

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

 

Distribuiți vă rog
Despre Retardul De Limbaj Cu Ana Hodea: Ce Este Și Cum Îl Corectăm?

Copii cu nevoi speciale

Despre Retardul De Limbaj Cu Ana Hodea: Ce Este Și Cum Îl Corectăm?

Distribuiți vă rog

Aprilie. Luna care te scoate din cotidian şi te plimbă printre altfel de oameni. Nu, nu nebuni, nu ciudaţi, nu proşti, nu “ăia”, nu “de-ăia”, ci ALTFEL. Diferiţi. Frumoşi. Binecuvântaţi. Toată această lună vom sta de vorbă cu specialişti din diverse domenii ale psihoterapiei.

Începem cu…

Ana Hodea – logoped. Despre RETARDUL DE limbaj, comunicare, autism,  diagnostic

Ana, spune-ne, te rog, ce înseamnă că un copil are o întârziere în dezvoltarea limbajului?

Intarzierea in dezvoltarea limbaJului presupune folosirea unui numar redus de cuvinte de cele mai multe ori pronuntate gresit si neintegrate in propozitii simple. Copilul cu intarziere in dezvoltarea limbajului are auzul bun si organele aparatului fono-articulator normal dezvoltate. In literatura de specialitate este definit ca retard verbal, facand parte din categoria tulburarilor de dezvoltare.

Tulburari de dezvoltare se impart in :

Retardul simplu: copii cu retard simplu de limbaj comunica verbal cu anturajul, dar exprimarea si intelegerea este inferioara fata de copiii de aceeasi varsta a caror dezvoltare lingvistica este normala

Retardul complex: tulburare functionala a limbajului fara substrat lezional organic, ce se manifesta printr-o elaborare tardiva si imperfecta a limbajului.

Retardul pe fondul autismului: se manifesta printr-un deficit privind dezvoltarea atipica a limbajului

Mutismul psihogenblocare a vorbirii in conditii de stres afectiv

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

Deci vorbim despre dificultati  in organizarea limbajului, nu doar de o pronuntie defectuasa.

De la ce vârstă poate un copil sa înceapă terapia logopedica?

Daca vorbim despre un copil cu dezvoltare normala, evaluarea logopedica se impune daca apar dificultati de vorbire dupa varsta de 4 ani. Insa cum noi vorbim despre copiii cu cerinte educationale speciale, evaluarea logopedica se poate face mult mai devreme; imediat dupa ce i-a fost pus diagnosticul.

Insa inceperea terapiei logopedice necesita cateva prerechizite si anume: intelegerea unor instructii simple, capacitatea de a sorta si de a potrivi imagini si obiecte similare, imitatie nonverbala grosiera si fina, cateva abilitati de joaca.

Pana la inceperea terapiei logopedice recomand sa fie urmarite urmatoarele obiective :

  • Stimularea dorinței de comunicare a copilului
  • Transformarea comunicarii într-o activitate distractiva
  • In stimularea folosirii spontane a limbajului este important ca elevul sa descopere beneficiile folosirii limbajului expresiv si sa aiba initiativa intr-o conversatie

 Care este diferența intre comunicare si limbaj verbal?

De cele mai multe ori, copiii cu cerinte educationale speciale incep sa vorbeasca, insă fara a comunica ceva. Putem vorbi aici de ecolalie si autostimulari verbale. Pentru a vorbi de comunicare este foarte important sa intelegem ca un cuvant  nu este dat de forma sa,  (substantiv, adjectiv, verb etc. ) ci de categoria sa functionala si anume cerere, etichetare, imitare, raspuns la o afirmatie, text, identificare.

Din puntul meu de vedere este foarte important ca un copil sa comunice, nu doar sa repete la cerere anumite structuri sau doar sa raspunda atunci cand este intrebat. Este  mult mai important ca el sa poata spune: nu vreau, lasa-ma, vreau x, nu mai vreau, haide, sunt vesel, sunt trist, ma doare x, etc., decat sa poata sa enumere 10 animale, 5 culori, 10 meserii, 20 de verbe, 7 forme etc., fara a putea insa sa exprime ce-si doreste si ce simte.

 Cum putem ajuta un copil non verbal sa comunice?

Exista o serie de modalitati alternative de comuicare. Acestea pot fi: limbajul semnelor, comunicarea cu ajutorul pictogramelor, folosirea unor aplicatii specifice. Aceste modalitati de comunicare sunt alese in functie de  nevoile fiecarui copil in parte. Ele trebuie particularizate in functie de capacitatile fiecarui copil.

Poate un copil sa recupereze întârzierea în dezvoltarea limbajului doar prin terapia cu logopedul, sau este necesară implicarea tuturor membrilor familiei? De ce, si ce presupune această implicare?

Din punctul meu de vedere lucrul in echipa este  cel mai eficent. Din experienta am observat: cu cat parintii sunt mai implicati in terapia copilului, cu atat rezultatele sunt mai rapide si mai durabile. Sunt de parere ca parintele este un beneficiar indirect al terapiei si cum copilul este invatat  sa comunice la fel si parintele trebuie indrumat punctual cum sa continue activitatile din cabinet.

 Cum ar trebui sa stimuleze părinții limbajul copilul, încă de la naștere?

Este bine cunoscut faptul ca un copil incepe sa comunice inca din primele luni de viata, si cu cat parintele este mai entuziast si mai receptiv la gangurelile copilului, cu atat acestea vor creste ca frecventa si se vor diversifica.

Va propun cateva jocuri pentru stimularea limbajului

0-1 an : priviti copilul in ochi si surazand, scoateti un sunet foarte simplu si bine articulat. Incepeti din nou operatiuna cu acelasi suras si entuziasm, pana cand copilul va imita la randul lui.

Oferitii diferite jucarii cu lumini, sunete, culori vii.

Jocul de tip CUCU-BAU

2-3 ani: Fuga dupa culori: – copilul trebuie sa caute un obiect de o anumita culoare intr-un interval de timp apoi va spune el culoarea

Comanda: – joc de memorie si de vocabular, apoi i se dau copilului diverse instructiuni pe care trebuie sa le execute; se pleaca de la sarcini simple si se cresc progresiv, apoi faceti schimb de roluri

3-4 ani: Gaseste desenul- copilul trebuie sa identifice un personaj dintr-o revista dupa descrierea dvs si invers dvs trebuie sa gasiti un personaj dupa descrierea copilului

Adevarat sau fals

Am fost la piata…copilul trebuie sa continue lista de cumparaturi

5-6 ani: Cum functioneaza asta?-incercati sa oferiti explicatii cat mai diverse  si mai amuzante

Pamant, aer, apa- copilul trebuie sa spuna numele unui animal potrivit descrierii dvs.

Nici da, nici nu, nici alb, nici negru – copilul trebuie sa raspunda la intrebari, evitand aceste cuvinte

Numaratoarea pe degete- numarul mai mare castiga

Ce sa pun in…- copilul trebuie sa continue afirmatia “Ce pot sa pun in masina\ cutie\sa\ etc.”

Sunt televizorul si tableta o piedică in dezvoltarea limbajului? Pentru cât timp consideri că este oportun pentru a nu se ajunge la tulburări, si ce ar trebui sa facă fiecare părinte în timpul în care copilul are acces la aceste mijloace?

Din punctul meu de vedere televizorul, tableta, telefonul sunt cele mai proaste bone, insa pot devenii cele mai interesante jocuri. Am spus jocuri si nu jucarii pentru ca celor din urma nu li se impun reguli, insa jocul, prin definitia sa, presupune un set de reguli.

Cu alte cuvinte, daca respectam cateva reguli de baza, tableta, telefonul si televizorul nu sunt o piedica in dezvotarea limbajului. Regulile jocului ar fi urmatoarele: pana la 2 ani restrictionat accesul, dupa varsta de 2 ani jocurile se realizeaza impreuna cu copilul si nu in paralel, este important ca jocurile de pe tableta sa fie alternate cu jocuri fizice de miscare, recomand sa va uitati impreuna cu copilul dvs la tv si sa vorbiti despre ceea ce vedeti. Nu considerati ca daca o imagine apare repetitiv pe televizor, copilul o va invata de la sine.

Există pericolul ca un copil sa nu mai poată recupera niciodata întârzierea DE LIMBAJ si în ce condiții?

Intarzierea in dezvoltarea limbajului este ca orice alta intarziere in plan academic, motric, social, autoservire. Daca nu se intervine, decalajul intre varsta cronologica si cea a limbajului va creste. Daca se realizeaza o interventie specializata, recuperarea se produce intr-o maniera mai mare sau mai mica in functie de limitele fiecarui copil.

Mulţumim, Ana, pentru daruirea si implicarea ta! Iar voi, dragi parinti, daca v-a fost util articolul, impartasiti-l cu alti parinti! Dar din dar se face Rai!

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

 

 

Distribuiți vă rog
Testul prăjiturii sau cum să-ţi înveţi copilul să reuşească în viaţă?

Copii tipici

Testul prăjiturii sau cum să-ţi înveţi copilul să reuşească în viaţă?

Distribuiți vă rog

Psihologul Walter Michel a făcut acest test în cadrul unei grădiniţe, în anii 60, pentru a testa importanţa autocontrolului emoţional. Copilaşii prezenţi la acest test aveau între 4 şi 5 anişori. Desfăşurarea testului probabil este foarte cunoscută, însă o voi scrie, pe scurt:

Copiilor li s-a pus pe masă o prăjitură şi li s-a spus că dacă au rabdare până se întoarce examinatorul, în 20 de minute, o vor primi pe a doua. Dacă nu, sunt rugaţi să sune dintr-un clopoţel şi, la întoarcerea examinatorului, vor putea mânca prăjitura de pe masă.

Adică: ai răbdare mai mult timp, primeşti mai mult!

Aceşti copii au fost monitorizaţi pe o perioadă de aproximativ 18 ani şi s-a descoperit că la vârsta adultă, cei care nu au avut răbdare au experiementat eşecuri repetate, din cauza incapacităţii lor de a face faţă frustrărilor, incapacităţii de a amâna răsplata. Adulţi care au cedat în faţa vicisitudinilor vieţii şi care nu puteau să ducă la bun sfârşit o sarcină, dacă apăreau probleme pe parcurs. Nehotărâţi, fără putere de a persevera.

În schimb, cei care au avut răbdare, s-au dovedit a fi adulţi responsabili, perseverenţi şi echilibraţi emoţional, care nu cedau în faţa greutăţilor, ci, prin consecvenţă, căutau soluţii la problemele care apăreau în viaţa lor.

Cunoaşteţi pe cineva, în grupul sau familia dvs., care face parte dintr-o tabără? Dar din cealaltă?

Cu siguranţă toţi părinţii doresc binele copiilor lor. Fiecare părinte îşi imaginează copilul pe un covor roşu, pe un podium de pe care să coboare cu medalia la gât, în ropotele de aplauze ale tuturor. Fiecare părinte doreşte pentru copilul lui o viaţă lipsită de griji, fără dureri şi bariere.

Spunea însă cândva, un psihoterapeut drag mie, Dan Lebsack  că „Realitatea vieţii este aceasta: Ori eşti într-o încercare, ori te îndrepți spre una!

Ceea ce avem noi, ca adulţi, de făcut, este să ne învăţăm copiii să facă faţă acestor încercări, căci într-o zi, noi nu vom mai fi, să le rezolvăm problemele!

Un lucru foarte important pe care trebuie să îl reţinem este că autocontrolul este educabil! Un copil cu un autontrol redus poate învăţa să gestioneze cele mai grele situaţii limită, dacă este învăţat CUM să o facă.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

Iată câteva CUM-uri de folosit pentru a-i învăţa pe copii autocontrolul emoţional:

 

  • Învăţaţi-l pe copil de la câteva luni să amâne recompensa! Poate suna traumatic şi nedrept, însă, cu cât începem învăţarea mai devreme, cu atât copilul va fi mai capabil să facă faţă frustrărilor în viaţă. Folosiţi jocuri pentru a-l învăţa, nu privarea de hrană sau somn: Ăi arătaţi o păpuşică, i-o daţi când întinde mânuţa spre ea, apoi repetaţi jocul, crescând timpul între cerinţa copilului şi primirea ei. Joaca îl va determina pe copil să nu simtă atât de puternic privarea de recompensă, şi îl va ajuta să înţeleagă faptul că O VA PRIMI, chiar dacă pentru asta va trebui să aştepte puţin (mai mult!) 🙂
  • Învăţaţi copilul să se îmbrace, să se încalţe şi să mănânce singur, cât mai repede cu putinţă! Replica: „Are el timp să înveţe, când mai creşte, acum eu mă grăbesc să ajung la serviciu, nu pot sta după el!”, are următoarele consecinţe: copilul învaţă că poate cineva rezolva în locul lui, motiv pentru care nu va depunde nici un efort, va învăţa că el nu are respinsabilităţi, are decât drepturi, ceea ce va duce la răzvrătire, la adolescenţă, căci nu va înţelege schimbarea dvs. De atitudine: „Până acum nu m-au pus la nimic, acum vor să-mi găsesc job de vacanţă!”
  • Învăţaţi copilul valoarea banilor! Cunoaştem cu toţii părinţi care, din dragoste pentru proprii copii, le cumpără acestora orice doresc, aşteptând ca aceştia să crească frumos şi să fie mereu ferciiţi. Problema nu este acum, şi atunci, atunci când mami şi tati nu vor mai fi, sau vor fi bolnavi sau nu vor mai avea ca acum. E poate tragic să vorbesc despre ce ar putea deveni părinţii care le oferă copiilor orice, însă în viaţă, nu uitaţi: dacă nu suntem într-o încercare, vom fi! Nu neapărat financiară, dar dacă al nostru copil este obişnuit că nimic nu costă, totul e gratuit, va plăti cu propria durere zbaterile noastre de a fi părinţi perfecţi pentru ei! Daţi-i de mic banii în mânuţă, să cumpere, învăţaţi-l să ţină o puşculiţă unde să strângă bănuţii, şi când strânge o anumită sumă, îşi va putea cumpăra x sau y!
  • Învăţaţi copilul să-şi aştepte rândul! Vedem cu toţii cozile de la tobogane sau leagăne, în parc:). Este primul contact al copilului, poate, cu aşteptarea în afara casei. Cu cât aveţi mai multe reguli de aşteptare acasă, cu atât mai uşor va fi pentru copil să demonstreze această abilitate la locul de joacă şi mai târziu, la şcoală şi în societate.

În casă, o idee de joc este: ne jucăm v-aţi ascunselea. Întâi eu mă ascund, apoi tu. Rândul meu, rândul tău!

  • Învăţaţi copilul să îşi asume responsabilitatea pentru propriile acţiuni! Dacă a spart o cană, lăudaţi-l pentru că v-a recunoscut că el a fost cel care a spart-o, şi spuneţi-i că îl iubiţi foarte mult, chiar dacă face greşeli. Apoi învăţaţi-l CUM să gestioneze situaţiile de acest gen în viitor.
  • Învăţaţi-l să îşi recunoască propriile merite şi succese! De exemplu, dacă vine acasă cu un desen de la grădiniţă, spuneţi-i cât de mândru trebuie să fie de reuşita lui şi întrebaţi-l cum se simte pentru succesul lui. Încurajaţi-l să verbalizeze fiecare emoţie pe care o trăieşte. Copiiii au nevoie să ştie că a fi mândru de succesul tău nu este o greşală sau egoism, ci un motiv de bucurie, care va duce la alt succes, pe viitor!

 

La toate acestea, am de adăugat:

  1. TU EŞTI MODELUL PROPRIULUI COPIL! ACESTA ÎNVAŢĂ PRIN IMITAŢIE, DECI FĂ ÎNTOTDEAUNA CEEA CE DOREŞTI SĂ-L ÎNVEŢI! Nu ne aşteptăm ca el să înveţe să traverseze strada regulamentar, dacă noi nu aşteptăm niciodată verdele semaforului!
  2. LAUDĂ-ŢI copilul de fiecare dată când încearcă aceste comportamente, apoi, când reuşeşte singur, faceţi un adevărat party! 🙂 copilul trebuie să vadă că ceea ce face este foarte bine primit şi de alţi oameni!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
De ce sa participi cu copilul tau la evenimente caritabile? Sustine si tu proiectul umanitar  “Magie în Atelierul Zânelor JCI Constanța!”

Oameni cu aripi

De ce sa participi cu copilul tau la evenimente caritabile? Sustine si tu proiectul umanitar “Magie în Atelierul Zânelor JCI Constanța!”

Distribuiți vă rog

 

Magie în Atelierul Zânelor JCI Constanța!

M-am alăturat Atelierului Zânelor, susţinând cauza copiilor defavorizaţi, pentru că încă mai cred în poveşti. În iubire şi în bucurie adevărată. Încă mai sper într-o iubire dumnezeiască şi în zâmbetul copiilor fericiţi până la adânci bătrâneţi.

Ca psihoterapeut, încurajez toţi părinţii să participe la acest atelier, atât fizic, cât şi cu donaţii mici, de haine, alimente, bani, astfel încât minunile de oameni mici, dar cu suflet uriaş, să aibă parte de bucurii şi binecuvântări în viaţile lor.

De ce aţi participa împreună cu micuţii voştri la acest fel de evenimente?

  1. Pentru că vă învăţaţi micuţii ce înseamnă empatia, dragostea necondiţionată şi bucuria de a dărui.
  2. Pentru că aveţi ocazia să îi învăţaţi că există şi oameni care nu au, iar ei sunt binecuvântaţi cu tot ceea ce le-a fost hărăzit.
  3. Pentru că le arătaţi concret ce înseamnă dărnicia, şi o inimă caldă.
  4. Pentru că vor pleca de acolo mai bogaţi cu o emoţie.
  5. Pentru că vor învăţa ce înseamnă faptele bune.
  6. Pentru că se vor simţi folositori.
  7. Pentru că vor învăţa despre lipsuri şi nevoi.
  8. Pentru că îi vei pregăti pentru o lume în care nimic nu se primeşte gratuit. Doar viaţa.
  9. Pentru că eşti un părinte responsabil şi îţi doreşti ca al tău copil să investească în el. Şi să fie fericit cu un părinte care îl învaţă neîncetat despre oameni şi vise.

Daca doriti sa faceti o donatie, va rog sa o faceti in contul RO21BTRLRONCRT0235391701, BANCA TRANSILVANIA CONSTANTA!

Constanța – Sâmbătă 1 aprilie 2017, Hotel Ibis, str. Mircea cel Bătrân nr. 39B – 41, de la ora 16.00, JCI Constanța dăruiește din magia sa la „Atelierul Zânelor” prin joc și multă distracție.

Atelierul Zânelor este un eveniment caritabil ajuns la cea de-a 15-a ediție, prin care copiii pot face fapte bune și pot oferi cadouri altor micuți din familii defavorizate.

Un număr de aproximativ 50 de perechi formate din copii și părinți vor participa la activitățile organizate de Zâne timp de aproape 3 ceasuri. Prin rotație, echipele vor participa la cele cinci ateliere.

Activitățile din cadrul Atelierului Zânelor sunt următoarele:

  1. Atelierul Bocanilă – în acest atelier copiii vor realiza măști. Cu ajutorul lor se pot deghiza și se vor distra alături de Zâna Măștilor. Fiecare prichindel își va pune amprenta și personalitatea pe propria mască.
  2. Atelierul De încondeiat Ouă – are la bază tradițiile și obiceiurile românești. În acest atelier cei mici vor realiza alături de zâne, cele mai frumoase ouă într-un stil unic.
  3. Atelierul Dactilopictură – Ne vom încălzi bine degeţelele pentru a realiza cele mai frumoase lucrări împreună cu Zâna cea Frumoasă.
  4. Atelierul Kraft – Zâna Primaverii ne așteaptă voioasă şi bucuroasă. Decupăm împreună și facem primăvara să înflorească.
  5. Atelierul Dulcica – după multă joacă şi distracție, colorat sau decupat, Zâna Dulcica ne așteaptă la atelier sa realizăm pentru părinți și bunici cele mai bune prăjiturici.

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

Condițiile de participare presupun ca fiecare copil înscris la „Atelierul Zânelor” să aducă un mic cadou (hăinuțe, jucării, dulciuri, etc.) pentru cazurile sociale selectate de Zâne. Aceste cadouri vor fi oferite în etapa a doua a evenimentului – PARTEA CARITABILĂ, înainte de Paşte. Micuţii din comuna Amzacea vor primi anul acesta vizita iepuraşului mai devreme cu ajutorul voluntarilor JCI Constanţa şi al constănţenilor care vor face donaţii în perioada 3 – 7 aprilie.

Vârsta copiilor: 3 – 11 ani.

Participare: 50 de lei de copil.

Înscrieri și detalii: 0732.833.443

Manager Proiect: Geanina Roșca

Parteneri: X-Printing, Cora, PlayXP, Aqua Flux Distributie, Dobrogea Grup, RIK Papetarie, IBIS Constanta, Party Ballony, Creative Start Center, Blike Development

Parteneri media: Evenimente Constanta, Libertatea Cuvintelor, Dobrogea TV, Kiss FM, Constanta News, Sky FM, Litoral TV, Cuget Liber, Telegraf,  Dosar de mama, Un parinte cuminte,  Mama de printesa, O lume perfecta, AND de femeie, Monica Berceanu, Maria Agurita, Despre viata mama si bebei, Gust de fericire, Carmen Life.

Despre JCI:

Junior Chamber International (JCI) este o organizaţie neguvernamentală internaţională care numără 200.000 de membri – tineri lideri, antreprenori şi profesionişti cu vârste între 18 şi 40 de ani – în peste 100 de ţări. Pornind de la viziunea JCI „de a fi cea mai importantă reţea globală de tineri activi”, membrii JCI îşi propun să transpună în realitate misiunea JCI „de a oferi oportunităţi de dezvoltare prin care tinerii să dobândească puterea de a crea schimbări pozitive”. Printre membrii marcanți ai Junior Chamber International s-au numarat: Kofi Annan (Secretar General al ONU), foști președinți ai SUA : George Bush Sr., Bill Clinton, Gerald Ford, Richard Nixon, președintele Franței, Jacques Chirac, prințul Albert de Monaco, fostul Prim-Ministru al Japoniei, Keizo Obuchi, fostul Prim-Ministru al Poloniei, Jan Bielecki, și multe alte personalități, care s-au afirmat ulterior în cele mai diverse domenii.

În România, Junior Chamber International s-a înfiinţat în anul 2002 la Bucureşti, în prezent existând organizaţii locale JCI în mai multe orașe din țară: București, Timişoara, Constanţa, Braşov, Iaşi, Cluj Napoca, Craiova, Prahova, Targu Mures, Galati, Suceava. Proiectele JCI România sunt întreprinse pe una din cele 4 mari arii promovate de JCI la nivel internaţional: afaceri (proiectul Tineri Antreprenori, Business Networking Event, etc.), dezvoltare individuală (JCI Training), relaţii internaţionale (conferinţe internaţionale JCI şi programe de twinning) şi responsabilitate faţă de comunitate (Share Your Blood, Umanitara).

 

Be Better! Vizitați pagina de internet www.jciconstanta.ro pentru a afla știri la zi și informații de ultima oră despre JCI Constanța.

 [ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
De ce se tem parintii copiilor cu autism?

Copii cu nevoi speciale

De ce se tem parintii copiilor cu autism?

Distribuiți vă rog

A fi parinte este cel mai greu job din lume. A fi insa parinte de copil cu autism este o lume plina de joburi. Esti mama/tata, terapeut, logoped, kinetoterapeut, partener de joaca, profesor, psiholog.

Terapia copilului tau nu incepe la ora 9 dimineata cu terapeutul x si se sfarseste la ora 17 cu terapeutul y. Terapia micutului tau incepe la trezire si se incheie la culcare.

Temerile generale ale parintilor:

-“are autism, ce fac? Mi s-a dat doar un diagnostic!” Luati legatura cu o persoana specializata in lucrul cu copii cu autism. Daca nu cunoasteti (si e normal sa se intample asta!) cautati site-uri, intrebati pe forumuri, nu apelati la oricine din disperararea de a incepe cat mai curand terapia.

-etichetari (copilul meu va fi strigat toata viata “autistule, ciudatule!”): absolut toate problemele  in viata au o solutie. Care fie va rezolva problema 90%, fie o va ameliora. Luptati sa aveti un copil cat mai aproape de normal, implicandu-va in recuperarea sa. Colaborati cu echipa de terapeuti pentru a transfera ceea ce invata cu ei la dvs. Rugati terapeutii sa va exemplifice cum trebuie sa reactionati in situatii de criza.

A fi parinte este cel mai greu job din lume.

-“viata copilului meu nu va avea sens, nu va fi niciodata ca ceilalti copii!” Nu va comparati copilul cu altii, nu va asteptati sa faca ceea ce fac copiii prietenilor, etc. Fiecare copil este unic. Iubiti-l pentru ceea ce este si incercati sa descoperiti ceea ce il face fericit (pictura, desen, muzica, dans, etc) Motivandu-l, ii dati un sens vietii sale!

“nu-mi voi permite sa platesc terapia, deci nu are sanse de recuperare!”: daca posibilitatile finaciare sunt limitate, potentialul copilului nu este direct proportional cu venitul dvs! Puteti fi terapeutii copilului dvs. Luati legatura cu o persoana specializata in lucrul cu copii cu autism si ea va va ghida munca. Terapia este invatare speciala, nu o operatie cu bisturiu! Fiti optimisti si tratati-va copilul ca pe unul tipic!

-“mi-e teama sa schimb terapeutii, chiar daca vad multe greseli pe care le fac!” Nu perseverati in decizii, doar pentru ca va este teama de schimbare!  Daca aveti dubii in ceea ce priveste modul in care se desfasoara terapia (terapeutii il forteza, il invata lucruri prea grele pentru varsta lui, va confruntati cu proteste extrem de puternice din partea copilului, observati balbaieli ale terapeutului la intrebarile pe care le puneti despre anumite subiecte referitoare la terapie, nu ezitati sa apelati la alt specialist. Nu va ganditi ca “poate asa trebuie sa faca! Asa o fi terapia ABA!”)

-“suntem parinti, de ce trebuie sa ne purtam cu copilul nostru ca si terapeutii? Rolul nostru este sa-l iubim!si atat” Rolul parintelui este sa isi invete copilul (sa-l educe) prin iubire. Nu sunteti rai daca sunteti consecventi si aplicati reguli de disciplina atunci cand copilul refuza sa cooperze cu dvs. Un terapeut bun va va ghida pentru a invata sa depasiti momentele dificile pe care le intampinati cu copilul.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

Mergi cu fruntea sus cu copilul tau in parc, chiar daca stii ca va protesta la plecare, chiar daca stii ca nu se va juca precum ceilalti copii. Copilul tau nu este bolnav, si nici delincvent. Este un copil cu o tulburare care are nevoie de multa munca pentru a se recupera

-“cand se va sfarsi cosmarul acesta? Cand se incheie terapia?” Nimeni nu va poate da un raspuns sigur la aceste intrebari. Daca un specialist face afirmatii de genul: “in 6 luni va fi perfect normal/ nu va faceti probleme, va vorbi dupa 1 an de terapie, etc”, nu ezitati sa consultati un al doilea specialist. Luati ca exemplu situatia in care iubitul/iubita dvs va intreaba “cand ma vei iubi mai mult?” Poate el/ea sa va raspunda “dupa 2 sapt/3 luni/5 ani?” Nu asteptati miracole doar pentru ca sunt spuse de un specialist. Veti ajunge sa numarati zilele pana se fac cele 6 luni si realitatea va poate izbi direct in fata! Copilul dvs este un copil ca toti ceilalti, se dezvolta pe etape. Daca a invatat sa vorbeasca, nu inseamna ca va opriti acolo si renuntati sa il mai duceti la scoala! Totul are o continuitate.

-“Am aflat despre terapia prin  masaj cu ulei de migdale/delfini/cai/medicatie Indiana/acatiste la Biserica/vizita la vrajiroare care descanta, etc, care imi garanteaza recuperarea copilului fara ABA, in foarte scurt timp”. Din pacate, o tulburare nu se recupereaza printr-o vizita la un medic chirurg, care face operatie pe creier si am scapat! Nu putem ajunge doctoranzi dupa ce am terminat gradinita. Nu bem 2 cani de apa sfintita la 7 ani  si la 8 ani terminam facultatea de Medicina. Desi dau sperante, aceste zvonuri raman doar zvonuri. Cautati sa aflati aplicabilitatea practica a oricarui zvon si experimentele stiintificare care stau la baza rezultatelor promise!

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

 

Distribuiți vă rog
Cum îmbunătăţim contactul vizual al copilului, în special al celui cu autism?

Copii cu nevoi speciale

Cum îmbunătăţim contactul vizual al copilului, în special al celui cu autism?

Distribuiți vă rog

Dragi părinţi, azi vorbim despre contactul vizual, una dintre cele mai importante abilităţii ale oricărei persoane. La fel ca orice alt copil, şi al vostru are nevoie de dragoste necondiţionată, şi o caută neîncetat. Chiar dacă ai senzaţia că este lipsit de orice fel de trăire, că stă într-o lume total necunoscută ţie, şi aşa va rămâne mereu, dă-mi voie să îţi spun că nu este aşa!

Ştiu, s-ar putea să fi auzit până acum de sute de ori celebra replică: “E autist, aşa va rămâne totdeauna!” Dar asta nu înseamnă că trebuie să te opreşti din luptă. Am scris AICI despre vindecarea autismului, şi cum poţi fi “păcălit” de oameni bine intenţionaţi.

Copilul reuşeşte să-şi concentreze privirea pe ceva începând de la 2-4 săptămâni. Primul lucru care îi atrage atenţia este faţa umană, în special ochii. Iar o dată cu prima reuşită, urmează dorinţa de a capta alţi ochi. Se va “îndrăgosti” de ai mamei imediat. Ştim că atunci când este alăptat, bebeluşul priveşte fix în ochii mamei sale.

Problema apare atunci când adulţii înlocuiesc ochii reali cu gadgeturi sau televizor. Practic, copilul nu are o relaţie reală cu oamenii, ci dezvoltă una cu tot ce ţine de virtual. Neavând în ochii cui să se uite, copilul îşi fixează privirea pe obiecte, mai ales dacă acestea se află în mişcare, pe ecranele mai sus menţionate.

Despre efectele televizorului şi ale tabletelor asupra dezvoltării psihice a copilor s-a tot scris şi se va mai scrie. Deci nu voi insista aici asupra acestui aspect. Ceea ce vreau să dezvolt acum este CUM îi facem pe copii să se uite la noi. Nu uitaţi, totul ţine de persoanele adulte pe care acesta le are în preajmă! Dacă laşi un bebeluş în junglă, până la 15 ani, fii sigur că va învăţa “limba maimuţelor”.

Aşadar, deşi copilul încă nu a ajuns să deţină controlul asupra privirii, el se hrăneşte afectiv prin intermediului contactului vizual cu ochii mamei sale. Încă din primele luni de viaţă, acesta îşi umple rezervorul emoţional, prin intermediul ochilor. Dacă însă este privat de aceştia (părinţii absenţi fizic sau emoţional de lângă copil) nu  se poate dezvolta normal.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

Dacă însă nu aţi ştiut aceste detalii, şi aţi privat copilul de aceşti stimuli esenţiali, vreau să ştiţi că nu este prea târziu. Iată câteva metode pe care le-am descoperit în lucrul direct cu copiii, în peste 11 ani de terapie.

  • Folosiţi-vă de un obiect care copilului îi place extrem de mult, şi ţineţi-l la nivelul ochilor. Fie că îl strigaţi pe copil pe nume, fie că nu, atunci când acesta se va uita spre obiect daţi-i-l. La început e posibil să nu vă capteze privirea, pentru că nu va fi interesat (nu a primit stimuli recompensatori până acum de acolo, şi nu are motive să privească înspre ochii voştri). După o perioadă veţi vedea că va începe să vă privească în ochi, pentru că va dori obiectul respctiv, şi va face orice să îl capete.
  • Folosiţi obiecte sau alimente care îi plac, şi mutaţi-le în raza vizuală a copilului astfel: dreapta-stânga, sus-jos, circular, astfel încât copilul să poată urmări obiectul sau alimentul în mişcare şi să îşi dorească să i-l daţi. Treptat, se va uita şi în ochii voştri, pentru că vă va asocia cu o recompensă puternică
  • Jucaţi-vă foarte multe jocuri fizice împreună. Încercaţi orice, chiar dacă la început vă refuză! În timpul jocurilor, căutaţi privirea copilului şi recompensaţi prin laude faptul că se uită la voi. Oricărui copil îi place să fie gâdilat, îmbrăţişat, “smotocit”. Chiar dacă acum pare că evită orice contact fizic, îşi doreşte de fapt stimulare, însă nu ştie cum să v-o ceară. Iar dacă a stat şi foarte mult timp la televizor, fără a interacţiona cu oamenii prea mult, atunci nu ştie foarte bine senzaţia de bine, în timpul interacţiunilor fizice.
  • Recompensaţi foarte puternic orice întâlnire a ochilor voştri, în mod întâmplător. Chiar dacă nu îşi susţine privirea mult timp, atunci când va vedea că primeşte recompense pentru faptul că v-a privit, va dori să menţină contactul vizual. La început va fi pentru recompensa alimentară sau materială, apoi, pe măsură ce voi vă veţi juca, el va ajunge să vă caute privirea pentru a primi reacţiile voastre de bucurie şi atenţie

Dacă aveţi întrebări sau poveşti de împărtăşit, le aştept AICI sau într-un comentariu.

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

 

Distribuiți vă rog
Ajută-ţi copilul doar când nu poate singur. Oricând altcândva este o piedică în calea dezvoltării lui

Copii tipici

Ajută-ţi copilul doar când nu poate singur. Oricând altcândva este o piedică în calea dezvoltării lui

Distribuiți vă rog

Dragă părinte, îţi scriu de azi înainte, câte o scrisoare, în locul tipicelor articole. Am ales calea asta, pentru că te simt mai aproape de sufletul meu. Eu, această mămică de copil nenăscut. Care ţi-a ajutat copilul să spună MAMA, să se încalţe, să se îmbrace, sau să spună “NU!” Plângând, râzând sau pe-amândouă o dată.

Îşi scriu, părinte drag, pentru a te ajuta să creşti un copil frumos, ca iubirea ce i-o porţi. Pentru că şi eu am fost copil. Şi-am vrut. Şi n-am vrut. Să fi avut. Şi să nu fi avut. Lucruri şi fiinţe. Vise şi realizări.

Îţi scriu astăzi despre ce înseamnă să-ţi opreşti copilul din dezvoltarea firească. Am multe pe suflet, şi e posibil să par dură, prea directă, sau rigidă. Oricum ar fi, îmi asum. Şi o fac pentru că ştiu cum e să nu ai dreptul la cuvânt, doar pentru că eşti copil, dar ştiu şi ce înseamnă să ai numai drepturi, şi nici o obligaţie, doar pentru că eşti mic.

Ce înseamnă, aşadar, dezvoltarea copilului?

Înseamnă să crească fizic, psihic şi spiritual. Să înveţe tot ce are nevoie pentru a se descurca în viaţă.

Fiecare etapă de vârstă are propriile hopuri de trecut, propriile nelinişti, frici, reuşite şi bucurii. Rolul tău este acela de a-ţi ajuta copilul să le treacă pe toate. Cu lacrimi, cu siguranţă, căci nimic bun nu se obţine bătând din palme!

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

Ia-ţi copilul de mână, mamă frumoasă, şi învaţă-l să sară! Nu, nu îşi va frânge picioarele, nu va face pneumonie pentru că transpiră, nu va deranja vecinii (şi dacă o va face, îţi poţi cere scuze cu o faţă de mămică obosită şi smerită, şi îţi continui viaţa!) şi nici nu va strica salteaua. Asta pentru că vei avea grijă să-i cumperi o plasă de sărit.

Stai cu el la masă şi învaţă-l să mănânce singur! Nu, nu se va îneca nici cu bucăţica de carne, nici cu apa din pahar. Atâta timp cât ai grijă să îi asiguri tot ce are nevoie pentru a fi în siguranţă, (dragostea ta, prezenţa ta, răbdarea ta, încurajarea ta!) va fi mândru să-ţi arate ce poate!

Mergi cu el în magazine şi învaţă-l să pună în coş, să aleagă împreună cu tine fructele şi legumele, să cântărească, să împingă coşul! Poate şi vrea să fie de ajutor, trebuie doar să-i dai voie să se desprindă de “fusta ta”!

Mergi cu el în parc şi învaţă-l să se împrietenească! Dacă îl loveşte un copil, fii înţelegătoare, atâta timp cât nu este ceva grav. Dacă vrea să se dea pe tobogan fără tine, stai mai departe şi priveşte-l (asigură-te numai că este unul conform vârstei lui!), nu vorbi în locul lui, atunci când cineva îl întreabă ceva, şi nu interveni dacă se ceartă. Atâta timp cât nu există pericole de agresivitate, lasă-i posibilitatea să se descurce.

Dă o fugă în magazine şi cumpără-i bicicletă, trotinetă şi role! Nu, nu va ajunge în ghips, atâta timp cât eşti atentă la nevoile lui. Şi chiar dacă o va face, nu e capăt de lume! Ştiu că te doare, dar nu vei putea niciodată să stai în spatele lui. Va trebui să înveţe ce înseamnă pericolul.

 

Du-l în locuri cu obstacole: munte, mare, căţărări, diverse sporturi, locuri de joacă, etc. E necesar pentru dezvoltarea sa, atât fizică, dar mai ales psihică, să înveţe să facă faţă vieţii, şi să găsească soluţii când este în impas. Ajută-l mereu, explicându-i ce are de făcut, dar nu înainte de a-l lăsa pe el să gândească primul soluţia.

Aşează-te în genunchi şi învaţă-l să se închidă la şireturi, să se încalţe şi să se îmbrace! Ştiu că eşti mereu pe fugă, dar fiecare clipă în care faci ceva în locul lui, înseamnă timp pierdut pentru crearea propriei sale independenţe. Şi crede-mă, dacă nu ai un copil cu nevoi speciale, nu ştii ce înseamnă să plăteşti mai târziu un terapeut să ţi-l înveţe ceea ce tu nu ai avut timp!

Ia-l în braţe seara şi citeşte-i poveşti! Da, de la câteva săptămâni! Aude! Nu aştepta să înţeleagă, crezând că apoi poţi începe să-i citeşti! Copilul învaţă în timp ce tu îi vorbeşti, nu invers!

Ia-l cu tine la bucătărie şi învaţă-l să toarne făină când faci prăjituri, să spele farfuria, să pună şi să strângă masa, să-şi facă sandvish, să toarne apă, să şteargă masa, să te ajute cu aspiratorul! Toate acestea îl vor ajuta să se simtă util, iubit şi important pentru tine!

Dragă părinte, copilul nu este un bibelou atât de fragil, care se sparge dacă doar l-ai atins, ci o comoară a cărei valoare o creşti cu fiecare pas pe care îl încurajezi să-l facă! Fiecare copil are nevoie de independenţă! Şi ţi-o spune cu lacrimile în suflet, un terapeut care şi-a auzit clienţi strigând cu durere: “Dacă părinţii mei m-ar fi învăţat să pescuiesc, decât să-mi dea peştele de-a gata, azi nu aş fi într-un spital de psihiatrie sau dependent de pastile, crezând că nu pot să fac nimic fără ei!”

Dacă ai întrebări sau vrei să ne împărtăşeşti povestea ta te aştept AICI sau într-un comentariu, şi dacă vrei să-i scrii copilului o scrisoare personalizată, comandă AICI! Dacă aceste rânduri ţi-au fost de folos, ajută cu un share şi alţi părinţi care au nevoie de ele!

Sursă foto: Google

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Nu, autismul nu se vindeca! Si cu atat mai putin prin odihna sau exorcizari!

Copii cu nevoi speciale

Nu, autismul nu se vindeca! Si cu atat mai putin prin odihna sau exorcizari!

Distribuiți vă rog

Nu, autismul nu se vindeca! Si cu atat mai putin prin odihna sau exorcizari! Nici cu miracole din  acelea care vin de la terapii cu delfini, cu ingeri ori cu masaje cu ulei de migdale!

Mi-a fost dat, in 13 ani, de cand lucrez cu copiii cu acest diagnostic, sa aud si sa vad sute de alternative la terapia ABA. Unii parinti si-au dus copii la terapia cu oxigen, asteptand miracolul, altii au cheltuit milioane pe terapii cu caini, cai si alte idei ingenioase de vindecare.

Nu spun ca acestea nu ajuta copilul sa interacționeze cu altceva, nu spun ca fac rau copilului, ci spun ca NU VINDECA! Dragi parinti, NU VINDECA! Stiu ca e de datoria fiecaruia din voi sa faceti totul pentru propriul copil, insa investigati inainte ce spune stiinta despre aceste alternative!

Stiu si ca exista miracole in lume! Si eu am trait cateva in viata mea, si da, exista Dumnezeu, si eu sustin existenta Lui cu tarie de otel, insa de la autism la Dumnezeu nu este o strada de trecut, ci un drum. Unul care implica munca, rabdare, dragoste, suferinta, crize, agresivitate, frustrare, lupta.

Nu ii subestimez puterea lui Dumnezeu, stiu ca El poate orice, deci implicit sa vindece orice, insa a sta si a astepta minuni, sau a merge la sfintele moaste si a da bani preotilor, pentru vindecare, este o risipa de timp si de bani. Cu riscul de a fi judecata, o spun cat pot de clar: dragi parinti, AUTISMUL NU SE VINDECA!

De ce? Pentru ca autismul NU este o boala! Autismul este o tulburare de dezvoltare. Aceasta nu dispare, ci implica ALTFEL de viata. Atat pentru dvs., ca parinti, cat si pentru ei, ca si copii. Nu, autismul nu este o tumora, sa fie vindecata cu credinta bolnavului in Dumnezeu, ori prin 1 an de citostatice! Dacă nu se vindecă, nu înseamnă însă că al vostru copil nu poate fi ”scos din diagnostic” după ani de terapie, ci spun că dacă ar fi o boală, s-ar putea vindeca. DAR fiidcă nu este, nu avem ce vindeca. Putem numai să ajutăm copilul prin educație speciale să recupereze deficitele și să ”iasă din diagnostic”.

Nu, dragi părinți, nu aveți un copil BOLNAV DE AUTISM, ci un copil altfel, care are nevoie de voi pentru a scăpa de etichetele puse de societate!

Nu sustin ca nu ar trebui sa faceti ORICE pentru copilul vostru, dar acest orice, cred ca ar trebui, si va indemn, sa fie bine documentat! Am cunoscut copii carora le-a fost oprita terapia, pe motiv ca uleiul de migdale, asociat cu 3 prune uscate, 3 curmale, si odihna, va recupera autismul! Si nu, nu va spun bancuri acum! Va spun realitati din cei 13 ani in care am luptat alaturi de familii intregi, pentru a da un sens vietii puilor de om!

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

Ce s-a intamplat, dupa acele pauze? Copilul a pierdut TOATE achizitiile, si familia s-a trezit cu banii si timpul pierduti. Bani si timp investiti in abilitati pe care copilul le-a dobandit in ani de terapie si le-a pierdut in cateva luni. Si asta numai pentru ca anumiti “specialisti” au recomandat odihna, si stoparea “dresajului” copiilor.

Da, terapia ABA  fost si este inteleasa ca dresaj, dar NU este asa!

AUTISMUL VORBESTE DESPRE O VIATA TRAITA ALTFEL, nu despre minuni facute in vazul lumii, de preoti care deschid carti sau exorcizeaza copilul care “are drac/ e posedat”, atunci cand arunca, loveste, se da cu capul de pereti, s.a.m.d.

Nu, dragi parinti, copiii cu autism nu sunt posedati! Sunt neintelesi!

Nu, dragi parinti, nu credeti in promisiuni desarte, in certitudini ale oamenilor care nu au lucrat niciodata cu un diagnostic asa!

Foto: Google

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

Distribuiți vă rog
Raluca Tita: ” prezenta mamei este indispensabila pentru buna dezvoltare a copilului, mai ales in primii ani de viata. O data cu intrarea copilului in colectivitate (mersul la gradinita), mama poate sa-si rezerve cateva ore pentru alte preocupari. “

Copii tipici

Raluca Tita: ” prezenta mamei este indispensabila pentru buna dezvoltare a copilului, mai ales in primii ani de viata. O data cu intrarea copilului in colectivitate (mersul la gradinita), mama poate sa-si rezerve cateva ore pentru alte preocupari. “

Distribuiți vă rog

Pentru ca este 8 Martie, am ales pentru azi un subiect care “arde”: cariera femeii. Vorbim despre el cu Raluca Tita, o femeie despre care a decis sa ajute, sa sprijine si sa iubeasca, dincolo de ea insasi. Prin Fundatia pe care o conduce.

O femeie de la care veti afla ce inseamna feminitatea, dragostea si lupta. Oricarei femei care doreste sa fie “de 3 ori”. 🙂  Si pentru ca este o zi speciala pentru Raluca, si anume ziua celor 2 gemeni ai ei, ii dorim sa se bucure de familia sa frumoasa, sa fie sanatosi copiii cu care a binecuvantat-o Dumnezeu, si sa fie mereu ea insasi! Si sa ne mai invete. Despere a Crede, a Iubi si a Invata. Ca femeie.

Raluca, pentru ca este luna Martie, si subiectul lunii il reprezinta femeia, vreau sa incepem prin a ne spune cateva cuvinte despre tine: ce face FEMEIA Raluca Tita, cine este ea, si de ce face ceea ce face.

Raluca Tita: Mulțumesc pentru că îmi oferiți ocazia să vorbesc despre mine, așa cum mă percep, desigur identificându-mă cu multe femei de vârsta și condiția mea. Mă bucur de această lună minunată, așa cum mă bucur de toate lunile anului, mai exact de toate zilele din an.

Îmi place sa-mi trăiesc viața într-o dispoziție bună, cu bucurie, cosiderând că nici nu pot fi altfel, în primul rând pentru că sunt o persoană pozitivă. și în al doilea rând pentru că vreau să transmit celor din jur bună dispoziție, energie pozitivă, pentru că familia, ai mei copii trebuie să trăiască într-un climat plin de dragoste și veselie.

Cei 3 copii ai Ralucai Tita

Sunt o tânară mamică, cu trei copii minunați, cu o familie inchegată, în care relațiile dintre membrii ei sunt bazate pe dragoste și respect. Sunt un psiholog dornic să se dezvolte profesional și să-și facă meseria cu dăruire, sunt președintele unei fundații umanitare care derulează programe sociale, în special pentru copii cu dizabilități și familii aflate în dificulatate.

Îmi place mult tot ceea ce fac, deși, nu vă ascund faptul că nu întodeauna este ușor, mai ales în activitatea din cadrul fundației. E dificil să te zbați, încercând să ajuți cât mai multă lume, conștienta fiind că resursele sunt insuficiente pentru câtă nevoie există. Am alături oameni minunați care se implică în proiectele noastre și, partea bună este că această activitate ne pune creativitatea la încercare.

 Dezvolta, te rog, subiectul Fundatia Gimminy. De cand exista, cine sunt beneficiarii si de ce ati ales aceasta nisa.

Raluca Tita: Fundația Gimmyni a luat ființă în martie 1999. Scopul ei a fost  acela de a ajuta copii aflați în dificultate, a derulat proiecte  de responsabilitate socială, care vizeazau strângerea de donații pentru copiii defavorizați, strângerea de haine , materiale educaționale (jucării, cărți, materiale didactice) și dulciuri pentru copiii aflați în centrele de plasament, spitale, centre de recuperare, în familiile fară posibilități materiale sau în familii substitutive (asistenți maternali, familii de plasament, rude).

În acea perioada, sistemul de protectie a copilului era in plina reforma, opinia publica aflase despre conditiile oferite copiilor, de catre centrele de plasament, fostele case de copii, si era necesar ca societatea civila sa se implice in restructurarea acestora in vederea imbunatatirii conditiilor de trai pentru copii si oferirea de alternative de tip familial pentru cei aflati in sistemul de protectie sociala.

Din anul 2014 am fost aleasa presedinta fundatiei. Am largit aria activitatilor, in sensul ca actiunile umanitare se adreseaza si persoanelor cu dizabilitati, varstnicilor, familiilor sarace, avem programe in domeniul economiei sociale si protectiei mediului.

Am infiintat “Centrul de terapie, consiliere psihologică, orientare în carieră, consiliere  juridică și sociala”, în coordonarea mea, fiind direct responsabilă de infințarea, organizarea și coordonarea activităților și a personalului.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

Sloganul nostru „We all deserve a better life” (Cu toţii merităm o viaţă mai bună) rezumă principiul esenţial după care ne ghidăm.  Construirea unei societăţi mai bune, mai responsabilă, mai deschisă, care  să răspundă în mod egal şi necontenit nevoilor beneficiarilor proiectelor și programelor noastre.

Serviciile pe care le oferim în cadrul Centrului sunt: Psihoterapie individuală și de grup pentru copii și adulți (inclusiv pentru copii cu dizabilități), Logopedie, Kinetoterapie, Consiliere Psihologică, Consiliere juridică, Orientare în carieră, Dezvoltare  personală si Consiliere sociala. Dar cel mai mult, îmi place să fac programe de dezvoltare personală pentru copii, si  să le sustin. Lucrăm în gradinițe și școli, dar si individual, la Centru.

Am primit informatii pretioase, de la o femeie la fel de pretioasa, Nicoleta Burlacu, cum ca ti-ai reinceput cariera, dupa 6 ani de lipsa din campul muncii, pentru ca in acest timp te-ai dedicat intru totul familiei tale. Spune-ne, te rog, pentru ce perioada ar trebui sa fie mama prezenta 24/24 de ore langa copilul ei, si cat de importanta este aceasta perioada, in evolutia copilului?

Raluca Tita: Doamna psiholog  Nicoleta Burlacu este o persoana absolut deosebita si un profesionist de mare marca.

Este adevarat ca o data cu aparitia primului copil am luat decizia sa fiu alaturi de el tot timpul. Da… prezenta mamei este indispensabila pentru buna dezvoltare a copilului, mai ales in primii ani de viata. O data cu intrarea copilului in colectivitate (mersul la gradinita), mama poate sa-si rezerve cateva ore pentru alte preocupari.

Cand baietelul mare avea trei ani si un pic, familia noastra s-a marit prin aparitia a doi gemeni: un baietel si o fetita. Pe langa bucuria imensa au venit si responsabilitati mai mari legate nu numai de ingrijirea copiilor, dar si de asigurarea confortului psihic al lor, de impartirea timpului, de asigurarea climatului propice creeri atasamentelor sigure, a dragostei intre frati, a stimularii psihice in vederea dezvotarii normale, etc.

Timpul  pentru reinnodarea carierei a vent o data cu intrarea gemenilor la gradinita. Cand acestia au implinit 2 ani si jumatate si si-au exprimat dorinta de a sta cu copiii, evident, dupa o perioada de acomodare, am decis ca pot sa imi incep activitatea profesionala.

Greu? Nu…nu a fost de loc pentru ca nu am pierdut contactul cu noutatile in domeniu, informandu-ma din lucrarile de specialitate, din media si din discutiile cu profesionistii din domeniu, asa cum este buna mea prietena Nicoleta Burlacu.

Exista viata dupa meseria de mama? 🙂 Mai poate o femeie sa revina in campul muncii, dupa o lipsa atat de mare? Cum ai reusit tu, si ce sfat le dai mamelor carora le este teama sa renunte la meseria lor, pentru a-si dedica tot timpul cresterii propriilor copii?

Întodeauna familia va fi prioritatea mea. Copii, soțul, famila extinsă, sigur vor ocupa întodeauna centrul atenției mele, dar asta nu exclude dezvoltarea unei cariere de psiholog clinician, coordonarea activităților Fundației Gimmyni, organizarea activităților Centrului. Sunt în proces de supervizare în specializarea: psiholog în domeniul siguranței naționale și în tehnica Points of You”.

 Sigur ca poti sa-ti reiei activitatea profesionala dupa niste ani de absenta. Sa nu uitam ca oricum trebuie sa ne specializam necontenit in domeniul nostru de activitate. Poate ca este un oarecare efort initial, dar cu perseverenta, poti sa fii in pas cu noutatile in meseria pentru care te-ai pregatit.

Sfatul meu pentru mamici este sa puna intodeauna interesele copiilor pe primul plan. Prezenta mamei este absolut necesara in primii ani de viata ai copilului, pentru a-i satisface nevoile: de  îngrijire de bază, de oferire a dragostei necondiționate, să-l stimuleze: să dezvolte capacitatea de a gândi pentru sine, să facă corelaţia între cauză şi efect, să testeze realitatea, să depăşească limitele mediului, să înceapă să urmeze comenzi simple de siguranţă, să exprime mânia şi alte sentimente.

Să înveţe să se separe din când în când de părinţi, fără a pierde iubirea lor, să înceapă să renunţe la credinţa că el este „centrul universului”. Ca mama, trebuie decât să îl susții și să îl încurajezi să cunoască lumea pe care încă o vede prin ochii tăi.

Ambii parinti trebuie sa susțină copiii întodeauna, să le fie alături în orice situație, să îi facă să înțeleagă că sunt de partea lor în orice împrejurare și, mai ales, să îi facă să conștientizeze că sunt iubiți necondiționat. Rezultatul va fi dezvoltarea unui atașament sigur al copiilor față de părinți, care va determina, din partea copiilor, atitudini comportamentale pozitive și dorința de progres continuu.

 Pe langa mama si femeie de cariera, esti si sotie. Spune-ne, te rog, care ai descoperit, in anii tai de casatorie, ca este cel mai important ingredient al unei casnicii autentice?

Raluca Tita: Eu cred ca o casnicie fericita trebuie sa aiba o baza solida: dragostea, compatibilitatea, aprecierea, dorinta de a fi impreuna, sprijinul reciproc neconditionat, buna comunicare, obiective comune. Pe langa eforturile comune ale ambilor soti, casnicia trebuie sa asigure tot ce este mai bun si mai bine pentru copii, si deopotriva pentru cei doi parteneri, iar acestia trebuie sa se completeze reciproc.

Avem sansa sa beneficiem de sprijinul parintilor nostri, astfel incat, ne facem timp si pentru noi. Iesim in oras destul de des, ne intalnim cu prieteni, mergem in concedii cu copii, dar si fara ei.

 Are barbatul vreun rol in relansarea sotiei sale, in cariera, dupa o absenta atat de mare, ca a ta? Detaliaza, te rog.

Am șansa să am o familie care mă ajută, mai ales un soț care m-a sustinut întodeauna necondiționat.

Sotul meu este omul stiintelor exacte, un om practic, care poate sa asigure confortul familiei din toate punctele de vedere. I-a fost putin dificil sa inteleaga de ce trebuie sa ma implic in multe activitati, sa invat mereu, sa tin casa, sa ma ocup de copii, dar a constientiat faptul ca asta imi doresc. Stie ca s-a casatorit cu o femeie destul de puternica si independenta.

 Adesea ma întrebată: Nu-ți ajunge cate faci pentru acasă? Iar eu raspund: Nu! Mi se pare foarte important să ajut copii care au nevoie de terapie psihologica în procesul de dezvoltare, sa incerc sa sprijin familiile si persoanele care traverseaza situatii dificile, etc.

Ca femeie, este esential sa beneficiezi de sprijin, dar mai ales de intelegere din partea sotului, atunci cand doresti sa cresti si sa-ti educi copii dupa cele mai inalte standarde, sa-ti dezvolti cariera, sa ai viata sociala si sa capeti noi competente profesionale, urmand diverse cursuri de specialitate.

Multumim, Raluca, pentru implicare, dragoste si model de femeie care DECIDE sa fie deopotriva MAMA, SOTIE si PSIHOTERAPEUT.

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

Distribuiți vă rog