Etichetă: trup

3 argumente ale bărbaţilor certaţi cu Iubirea, pentru femeile care o confundă cu dependenţa

Relatii

3 argumente ale bărbaţilor certaţi cu Iubirea, pentru femeile care o confundă cu dependenţa

Distribuiți vă rog
3 argumente ale bărbaţilor certaţi cu Iubirea, pentru femeile care o confundă cu dependenţa 

„Rămâi cu bine, eu am rău de rămâneri.! Eu sunt călător. Eu sunt hoinar. Eu sunt trubadur. Eu sunt artist.
Eu sunt bun la maratoane. N-am pierdut niciodată.
Mă antrenez în toate locurile. Nu pot să stau, iubito, ‘ntr-un singur loc. Starturile nu se dau mereu de pe acelaşi drum.
Îmi pare rău că suferi, să nu-ți pară rău că plec!

 Tu eşti mai frumoasă când plângi, eu sunt mai bărbat când te fac să plângi!
Te rog, iubita mea, să rămâi cu bine! În pragul casei în care m-aşteptai să vin din fiecare maraton. Nu te luam cu mine, iubita mea, n-aveam cum să te rănesc atât de mult. La fiecare start m-aştepta alta şi la fiecare tren cealaltă. Acum înțelegi de ce nu te luam? Că te iubeam, dragostea mea, şi nu puteam să te văd cum te zbaţi. Şi cum râd altele de tine. Tu nu erai ca ele. Frumoasă şi cochetă.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Tu erai ştearsă, draga mea, şi eu nu te puteam purta aşa. Nu te-asortai cu mine!
Eu plec, iubita mea, şi-ţi las în brațe toate medaliile câștigate. Nu-mi mai trebuie, o să câștig altele.
Dar tu, iubita mea, în cuibul nostru mirosind a doi, să nu aduci altul. Trebuie să vină, iubita mea, în fiecare zi, inima mea, să o adormi. Ea nu poate adormi în brațele alteia. Decât trupul meu poate. El are nevoie de maratoane.
Să nu te căsătorești niciodată, iubito! Să rămâi mereu singură, imperfectă şi simplă.
– Adio, dragul meu, eu nu sunt prelungire…
– Nu adio, iubita mea, ci rămas bun! O să revin. Iar ție o să-ți treacă supărarea!”
Nu, dragul meu, nu mi-a trecut. Că nu există supărare într-o poveste fără început. A trecut doar viața, pe lângă mine, şi acum, cu anii în traistă, te-am ajuns din urmă. Sunt la start. Cu tine. Ne desparte o palmă de adevăr. Când voi ajunge, prima, am să  te-aştept!
Adică niciodată.

 Eu nu sunt bună maratonista.

Am participat doar pentru caritate.
Te-ai prins?

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Poemul de vineri, între frumos şi pierdut: Îmi zgârii inima cu gheare de pisică?

Artistii lumii

Poemul de vineri, între frumos şi pierdut: Îmi zgârii inima cu gheare de pisică?

Distribuiți vă rog

Îmi zgârii inima cu gheare de pisică?

Notează-ţi gândurile! Într-o zi pot deveni poem!

îmi zgârii inima cu gheare de pisică
lăsând urme de sânge pe trupul vertebrelor
de fiecare dată când te reîntâlnesc pe cărările gândurilor mele,
tragi dungi late pe carnea plină de cheaguri
laşi dâre de sânge pe cămăruţele ventriculelor.
cred că îţi place durerea pe care o provoci.
şi mai rău ai început să îmi injectezi acestă plăcere.
îmi zgârii inima cu gheare de pisică ce
cresc la fiecare reîntâlnire şi se îngroaşă.
pentru ca durerea să fie mai profundă şi mai adâncă.
pentru ca tu să poţi să introduci mai adânc dorinţa de te păstra în mine,
împlinirea pe care o simt atunci când te revăd şi
durerea pe care mi-o dai când îmi întorci spatele şi pleci!

12 iulie 2009

#Scrie şi tu pe Invata.Crede.Iubeste, folosind formularul de contact de aici

Surse Foto: Google

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
6 principii biblice care te echipeaza pentru călătoria spre o viaţă plină de semnificație

Credinta

6 principii biblice care te echipeaza pentru călătoria spre o viaţă plină de semnificație

Distribuiți vă rog

Când am început studiul biblic „Femeia împlinită”, mi-au venit în minte versurile poetului Adrian Păunescu:

Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…

Am zâmbit la ideea de „imposibil fără noi”, dar am simţit cum mi se rup bucăţi din suflet când mi-am amintit cum am fost eu. Convinsă că nu valorez mai nimic, că nu am drepturi, decât obligaţii, că nu ştiu, că nu pot, că sunt urâtă, că sunt slăbănoagă, că sunt o copilă fără minte. Şi lista poate continua cât n-aveţi voi habar.

Cândva, mă potriveam perfect acestor versuri:

Cântec femeiesc 

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte „ele” ce slujesc pe „ei”.

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…

(Adrian Păunescu, Destinul femeiesc)

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

Dar, după lungi ani de „delir”, am înţeles că sunt fiică de Dumnezeu, nicidecum femeie cu destin blestemat.

Începutul vindecării mele a fost greu. Ca toate începuturile schimbării. Mi-era dificil până şi să ascult un compliment pe care mi-l făcea cineva, că imediat găseam vreun defect să-l fac vizibil lumii.

Mi-era greu până şi să gândesc că aş fi iubită necondiţionat de Dumnezeu, să nu mai vorbesc de a simţi dreptul la iubire. Avusesem parte de atâtea „iubiri perfecte” (toate bifate greşit) că şi de aş fi vrut să cred că cineva mă iubeşte aşa cum sunt, şi tot n-aş fi putut. Eram convinsă că e ceva în neregulă cu mine. Şi DOAR cu mine. Eu eram responsabilă pentru toate. Habar nu aveam pe atunci ce aşteaptă Dumnezeu de la mine: credinţă. Şi prin ea, fi-voi vindecată.

Primul pas era să accept ajutorul oamenilor, dragostea lor şi neputinţele mele.

Habar nu aveam că sunt unică DOAR pentru că El m-a creat aşa şi că imaginea de sine reală este aceea văzută prin ochii lui Dumnezeu. Că nu mă pot baza pe modul în care mă văd eu sau alţii, ci doar pe modul în care mă vede El. Orice altceva e „ca reflexia într-o oglindă spartă”, cum spunea cineva.

Am preluat azi, pentru voi, principiile din studiul „Femeia împlinită” , pentru a vi le împărtăşi.

Principiile care, spune studiul, te echipează pentru a trăi o viaţă plină de semnificaţie:


1) Conștientizează-ţi unicitatea! : eşti unică pentru că aşa te-a creat Dumnezeu, nu pentru că ai un trup perfect şi o minte la fel de perfectă!


2) Acceptă sursa! Totul vine de la Dunnezeu, nu de la oameni. Nici măcar de la părinţii tăi. Dumnezeu ţi-a dat această unicitate!

Acestea reprezintă FUNDAŢIA pe care îţi vei construi viaţa.
3) Activează-ți misiunea! Află pentru ce domeniu te-a pregătit Dumnezeu, fiind mereu conştientă că scopul fiecăreia dintre noi este să-i aducem slavă lui Dumnezeu. Şi, cu acest adevăr în minte, să găseşti modalitatea prin care să duci la împlinire planul lui. Eu am aflat că scriitura este arma mea, tu ai altă pasiune poate. Foloseşte-o! El ţi-a dat un talant să-l înmulţeşti, nu să-l ţii ascuns!


4) Redirecţionează-ţi viaţa
!

Acestea  două (3 şi 4) reprezintă DIRECŢIA care îţi modelează intelectul, emoţiile şi voinţa.
5) Traieşte proactiv!

6) Fii perseverentă! 

Acestea (5 şi 6) reperezintă ACŢIUNEA, cu ajutorul căreia vei progresa în viaţă.

Autorii studiului biblic explică mai mult ca perfect îmbinarea celor 3:

FUNDAŢIE + DIRECŢIE+ACŢIUNE : echiparea pentru o viaţă împlinită

Fundaţie+Direcţie (fără acţiune): ştiu cine sunt, cui aparţin şi de ce am fost creată, ştiu că Dumnezeu îşi doreşte însemnătate pentru viaţa mea, însă NU FAC NICI UN PAS către acest lucru.

Fundaţie+Acţiune (fără direcţie): ştiu cine sunt, cui aparţin, dar Nu îmi trăiesc viaţa după planul lui Dumnezeu, trasat de El pentru mine.

Acţiune+Direcţie (fără fundaţie): mă preocupă faptele mele, ştiu că Dumnezeu îşi doreşte ca viaţa mea să aibă însemnătate, dar nu mă accept în totalitate.

Fii sigură că fără Dumnezeu nu eşti nimic mai mult decât o femeie. Cu Dumnezeu eşti prinţesă. De Rege. Creată să devii ceea ce El te-a creat să fii.

Dacă ai întrebări sau nelămuriri în ceea ce priveşte feminitatea ta, foloseşte formularul de contact, şi îţi răspund în cel mai scurt timp. Pentru orice problemă, Dumnezeu a oferit o soluţie!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Assign a menu in the Right Menu options.