Etichetă: terapie aba

Ce aş face cu 2 milioane de Euro? O copilărie adevărată. Cum? Iată!

Copii cu nevoi speciale

Ce aş face cu 2 milioane de Euro? O copilărie adevărată. Cum? Iată!

Distribuiți vă rog

Copii cu autismAm visat cândva să fie bucurie în lume, şi, cum niciodată nu s-a văzut una mai mare decât cea născută din zâmbetul unui copil, am decis să lucrez cu copii cu autism.

De mai bine de 11 ani, niciodată nu mi-a fost ucisă, de nimeni, speranţa că într-o zi, aceşti copii vor avea o casuţă a lor, alta decât cea din propria familie.

Am visat la o Românie în care fiecare pitic să fie mândru de copilăria lui, de identitatea lui şi de viaţa lui. De părinţii şi de visele sale.

Încă visez. Şi încă nu s-a împlinit acest vis. Însă am credinţă. Şi ştiu că orice voi cere lui Dumnezeu, cu credinţă, va împlini. Cât va dura, nu ştiu, dar ce ştiu sigur este că cineva, cândva, cumva, va auzi strigătul tuturor părinţilor şi al specialiştilor care lucrează cu aceşti copii, şi ne va îmbrăţişa credinţa.

În România, în acest moment, copiii care au început terapia de acum 11 ani, au devenit adolescenţi. Unii au progrese mari, alţii mai mici… alţii… deloc. Unii şi-au permis terapia, alţii şi-au permis doar plecarea pe genunchi şi mersul la biserică. Sperând într-o minune!

M-am înfuriat într-o zi pe Preafericitul Daniel. Aici.

Că vrea Catedrala Neamului, şi ai noştri copii se leagănă obsesiv şi muşcă pe cine prind. Şi câte mai fac, numai părinte să nu fii, să afli, nu ai vrea!

Ce văd eu de 11 ani încoace, nu poate să mă convingă că România e ţara unde să rămâi, mai ales dacă ai copil. Dacă e şi special… „fugi cât te ţin picioarele, că aici, să-l primească la şcoală dai şpagă sau suporţi jignirile şi indiferenţa multora…” aud părinţii îndemnându-i pe alţii.

Ce aş face cu 2 milioane de euro?

  • Aş face centru pentru Autism, cu şcoală şi grădiniţă, cu tot. Să aibă profesori specializaţi în autism, să aibă programe speciale pentru aceşti copii, să aibă părinţii cu cine să discute, gratuit, despre durerile lor.

 

  • Aş integra copiii ăştia în şcolile de masă, dar în clase speciale, dacă nivelul lor nu e foarte ridicat. Dar să trăiască printre cei tipici, oameni buni, să înveţe şi cei care nu ştiu ce înseamnă să tremuri de frica unui sunet mai strident sau să râzi fără motiv.

Să înveţe şi copiii care nu poartă povara indiferenţei altora, pe umeri, ce înseamnă empatia. Să poată şi copiii „mai norocoşi” să-i înţeleagă pe cei „speciali” şi să înveţe iubirea necondiţionată, de la ceilalţi. Cei „mai puţin norocoşi”.

  • Aş implementa programe speciale pentru familiile acestor copii. Oameni buni, a fi părinte de copil cu autism nu e blestem. Nu e nici zbor lin, dar cu siguranţă e o luptă. Am scris aici  despre temerile lor, vă invit să le citiţi sufletul!

„Oare copiii ăştia, să re recupereze, nu au nevoie de părinţi liniştiţi, încrezători, puternici?”

Pe părinţii acestor copii nimeni nu-i întreabă dacă mai pot. Dacă mai au cu ce, de unde şi ce. Să dea. Lor, copiilor. Pe părinţii lor nimeni nu-i pofteşte la „spovedanie”, când, de sărbători, se chinuie să strângă un ban să cumpere un cadou, pentru sufletul sufletului lor. Oameni buni, pe părinţii acestor copii îi învinovăţim de multe ori. Îi tratăm de parcă ar avea ciumă. Fugim de ei, îi ocolim sau ţipăm la ei. Îi jignim: că nu ştiu, că nu sunt educaţi, că nu vor, că n-au harbar. Le dăm lecţii de viaţă pe neştiute şi pe nevăzute, fără să ne întrebăm dacă motivul urletelor copiilor lor se datorează vreunei dureri. Am scris aici despre un grup de suport pentru ei.

Copii cu nevoi speciale

Pe părinţi acestor copii nu-i îmbrăţişează nimeni, să le dea din liniştea lor. Le dăm numai câte o privire rece sau scrutătoare, când, la semafor, copilul lor vrea s-o zbughească, ori în magazin urlă ca din gură de şarpe. De ei nimeni nu are grijă, de parcă ar fi suflete-plastic, ori parcă şi-ar fi injectat nişte botox-nepăsare în inimă. Nimeni nu-şi pune întrebarea: „Oare copiii ăştia, să re recupereze, nu au nevoie de părinţi liniştiţi, încrezători, puternici?”

Nu-i întrebăm, cerem de la ei „super-scheme”.  Sau, cum îmi cerea într-o zi un copil  „al meu”: „Moni, fă tu o magie, să nu mai lovesc copilul, să-mi dai eugenie!” Tu îţi poţi stăpâni lacrimile, la auzul unor asemenea cerinţe?

Credeţi voi că acestor părinţi nu le-ar fi de folos o magie d-asta, să se dea şi cineva peste cap de 3 ori pentru ei, să le ia durerile, să le mai dea ani, să mai trăiască o viaţă în plus, să-şi ajute copiii?

Aş face un centru pentru autism. Da. Pentru că în România asta avem de toate: 3 farmacii pe metrul pătrat, 10 biserici pe stradă, 1000 de pariuri sportive, 2000 de saloane de videochat, un milion de saloane de cosmetică şi 0 centre de autism. Vorbesc de centre cu toate de trebuinţă. Vorbesc de un sistem de educaţie pus la punct, nu pus la cerşit. 

Facem saloane de înfrumuseţare trupul, că sufletul nu se vede, la ce bun să-l dăm cu un pic de vopsea, la ce bun să-i facem un lifting? Să să-l dăm puţin la slăbit judecăţile?

De ce aş face un centrul pentru autism, cu 2 milioane de euro?

  • Pentru că aceşti copii POT să trăiască frumos. POT. Noi nu le oferim condiţiile pentru o viaţă frumoasă. Unii pentru că nu vrem, alţii că nu putem!
  • Pentru că acesţi copii ar aduce la bugetul statului român miliarde de euro! Da, aţi citit bine! Dacă ei ar fi învăţaţi şi acceptaţi, copiii ăştia ar descoperi multe. Poate chiar cauza propriilor boli. Dar noi le îngropăm talentele şi harul într-un diagnostic căruia nu-i dăm nici o şansă, şi apoi ne plângem că n-avem bani pentru sănătate.
  • Pentru că aceşti copii ne-ar învăţa bucuria. Credinţa. Minunea. Dumnezeu şi adevărul. Dar ce ne trebuie astăzi nouă acestea? Noi nu avem timp de prostii. Ne trebuie bani. Şi „autiştii ăştia” nu ni-i dau, ci ni-i iau. Din bugetul statului, zic! Atât de fals, atât de nedrept!
  • Pentru că ŞTIU CĂ EI POT! Femeia care mie mi-a salvat sufletul din ghilotină, terapeuta care mi-a schimbat viaţa adică, mi-a spus într-o zi: „Monica, EI, cei speciali,  sunt TU într-o altă ipostază! Şi noi am putea oricând ajunge într-un spital de psihiatrie, sedaţi până la refuz!”
  •  Pentru că ştiu ce înseamnă să fii respins. Să nu se joace copiii cu tine, că eşti „handicapată”. Când eram mică, având un accident de maşină, şi rămânând cu piciorul în ghips pentru 3 luni, apoi mult timp în recuperare, am stat mult timp prin spitale. Mă uitam pe geamul-temniţă, la copiii care jucau mingea, în timp ce eu plângeam că toţi mă evită. N-am să uit niciodată vorbele unei mame rele, implacabil de rele, care i-a strigat fetiţei ei: „Nu mai sta, mamă cu asta, nu vezi că e handicapată?”

Eram handicapată pentru că nu puteam merge.

Eu ştiu cum e să fii privit cu milă şi nimeni să nu se joace cu tine, pentru că eşti altfel. Cum e să îţi arunce cineva jucării de milă, dar un pumn de iubire, niciodată… Pentru că nu (mai) poţi să fii ca ceilalţi.  ÎNCĂ.

De ce aş face un centru pentru copii cu autism?

Pentru că Dumnezeu nu se găseşte în saloane de masaj erotic, nu în pariuri sportive, nu în spa-uri, nu în botox şi nici în silicoane. Dumnezeu se găseşte în sufletul unui copil. Că are un diagnostic sau nu, copilul acela îl adăposteşte pe Dumnezeu. În sufletul lui. Îi dă să bea cu mânuţele lui şi îl mângâie cu braţele lui.

În timp ce noi, cei de pe margine, ne facem planuri, liniştiţi, de vacanţe cu gust de răutate. Indiferenţă şi egoism.

De ce?

Pentru că ne credem dumnezei.

Şi nu, nu suntem!

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

 

 

 

Distribuiți vă rog
IUBIREA E SINGURA CARE VINDECA sau despre CUM A REUŞIT UN COPIL CU AUTISM SĂ ÎMI SCHIMBE VIAŢA

Oameni cu aripi

IUBIREA E SINGURA CARE VINDECA sau despre CUM A REUŞIT UN COPIL CU AUTISM SĂ ÎMI SCHIMBE VIAŢA

Distribuiți vă rog

IUBIREA E SINGURA CARE VINDECA sau despre CUM A REUŞIT UN COPIL CU AUTISM SĂ ÎMI SCHIMBE VIAŢA. Azi e ziua copilului care mi-a schimbat viata!
In urma cu peste 6 ani, aveam sa cunosc un pitic carliontat, cu ochi frumosi, in care puteai citi bucuria copilăriei. O trăia cu toate fiinta lui.

Nu asa cum o trăiau copiii de varsta lui,  dar o simțea la fel.
Lumea spunea ca nu avea trăiri, ca nu putea, ca nu va putea niciodată sa … poata!
Dar el vroia. Vroia sa spuna tot ce trăia. Pentru sine. Cu sine. Lumea nu-l înțelegea. Pentru ca era Altfel. Unii il respingeau. Pentru ca nu era ca ei. Altii aveau mila. Altii indiferenta, sa-i ofere.
Am ajuns la el intr-o zi de vara, dupa ziua lui de nastere, relativ la o luna. In august, mai exact. M-a dus de mana Catalina. O femeie în care vedeai frumusețea la orice gest.

Pe atunci avea cam varsta mea. Trecuse prin viata mai dur si mai mult ca mine. Invatase din greseli. Din vise si din împliniri. Eram colege la alt copil frumos…
Ea era de fapt cea care ma invata. Specialistul de la care invatam .
Nu stiu ce a determinat-o sa ma aleaga sa fac parte din viata piticului carliontat, dar m-a ales. Habar nu avea pe atunci ca imi deschidea acelasi drum pe care l-a deschis lui.
Piticul nostru era greu de stăpânit. Unii ar spune greu de iubit.
Si eu eram la fel: vulcanica, greu de inteles. Fara genialitate. Greu de iubit.
Catalina era opusul nostru. Calma, plina de răbdare si genialitate.
Am crezut atunci ca eu nu pot. Ma uitam la ea si incercam sa copiez. Nu stiam pe atunci ca ce aveam de facut era sa traiesc. Si din trăirile mele sa fac metoda de predare. Asa făcea ea.
Am crescut împreună cu piticul frumos si carliontat. Catalina ne-a crescut frumos. Eram atat de greu de „educat” amândoi, ca, mai tarziu, ma  intrebam unde găsea atata  creativitate si atata rabdare. Azi, la vreme scurtă dupa ce am aflat raspunsul, vi-l spun si voua: il găsea în Iubire.

O iubire necondiționată. Frumoasa. Ca sufletul ei.
Ne-a crescut pe amândoi la fel de frumosi.

Fara modestie o spun. Am invatat ca oamenii care nu-si recunosc potențialul si frumusețea sunt oameni care nu (se) iubesc. Cândva, credeam ca a-ti recunoaste valoarea inseamna sa te lauzi.
Azi stiu ca toata zbaterea mea a fost cu un rost. O zbatere ca a ei. Învățată de la ea.
Nu stiu daca a fost vreodată constientă ca o data cu Luca, acest copil-minune, ma crestea si pe mine. Mult mai dramatic decat il crestea pe el.
Eu simteam si ma loveam de toate intrebarile. Pe care, de multe ori, mi-era frica sa i le pun. Mi se parea ca Luca e mult mai castigat, pentru ca nu intelegea. De fapt, intelegea la fel de bine ca nu poate. Diferenta era ca eu stiam sa vorbesc. Sa intreb si sa exprim. Mi-era insa fruca. Frica de judecata.
Luca, azi e ziua ta! O sărbătoresc împreună cu tine, rugandu-te ca in august sa sărbătorim impreuna ziua mea. Aceea in care m-am nascut ca om, a doua oară. Cand mi s-a dat sansa sa alerg intr-o lume pe care mi-era frica sa o intreb ceva. De teama răspunsurilor care m-ar fi lovit. M-ar fi muscat mai rau decat o făceai tu.
Inteleg azi, copil frumos, mai bine ca oricine, comportamentul tau. Muscai din frustrare, din neputinta de a spune „Gata!” Dar mai ales, din neputinta de a scăpa din lumea in care noi, adulți asa zis maturi, te inchideam . Crezând ca iti facem un mare bine.
A venit intr-o zi Catalina, cu iubirea ei cu tot, sa revoluționeze lumea (terapiei). Habar nu avea pe atunci ca va schimba 2 suflete. Ale noastre. Al tau si al meu.
Catalina a dăruit iubire fara sa judece. Fara sa spuna ca  tipetele si loviturile copilului Luca nu erau de vindecat. Stia doar ca e nevoie de timp.
Stia ca furia mea impotriva lumii nu era pentru ca eram plina de ură, ci pentru ca eram plina de neputințe. Nu stiam sa vorbesc pe limba corecta.
Am invatat împreună cu tine, copil frumos, sa rabd. Sa accept ca altii ma pot invata. Ca nu pot de una singura. Ca nu aveam un model sănătos de urmat.
Pana la Catalina.

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]
Azi suntem copii ai unui suflet care a crezut in Iubire. A inteles ca iubirea e singura care vindeca. Si a luptat impotriva lumii sa dovedească.
As avea multe de spus. Nu e timp si nici putere. Pentru a multumi lui, sufletului, pentru tot.
La multi ani tie, copil frumos!  La multi ani plini de iubire! O iubire pe care sa o impartasesti asa cum tie ti-a fost impartasita !
Nu intelegeai, acum înțelegi! Nu puteai, acum poti! Nu stiai, acum stii!
Ca te-a salvat iubirea.

Si pe mine tot ea m-a salvat.
Ca te-a vindecat de frici. Si pe mine tot ea m-a vindecat.
Luca, a fi diferit inseamna a iubi altfel. Nu inseamna a fi altfel decat e normal.

A fi diferit nu inseamna a fi anormal. Inseamna a trai frumos, pe o alta frunza, din aceeasi lume. Mai stii?  Asa cum te invatam ca pe lac sunt broscute care stau pe frunze. Nu erau anormale fata de cele care stăteau pe mal. Erau doar altfel. Dar tot broscute erau.
La multi ani, copil drag! Visul Cătălinei, de acum  multi ani, a devenit realitate: stii ca te-a visat frumos, înalt, cu multe carti in brate?
Asa sa fii, suflet frumos!  Cărțile ne sunt prieteni. Ne sunt terapeuti si ne sunt alinare.
Uita-te mereu inainte, orice ar spune lumea! În fața e drumul tau,  nu in spate! Nu iti duce privirea la cei de jos! Tinteste sus, asa cum te-a invatat Cata, cand iti arata sa urmăresti cu privirea!
Uita-te la ea cand ti-e frica, si ai incredere in ce iti spune: „HAI, ca poti!”
Si mie mi-a spus la fel. Numai asa am reusit!
Te imbratisez, copil drag, si iti împletesc din iubirea mea, coroniTa de incredere!
Hai, Luca, poti!
Sa nu uiti asta niciodată!
Ps: sa stii ca si eu am nevoie de incurajari!  Si Cata!  Toți! Da-ne mana, cand nu mai putem si spune-ne cu incredere:
„Haideți, puteti!” 🙂

Iti amintesti?:)

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

 

Distribuiți vă rog
De ce să nu renunți niciodată când ai un copil cu Autism?

Copii cu nevoi speciale

De ce să nu renunți niciodată când ai un copil cu Autism?

Distribuiți vă rog

Dragi părinți,

Nu sunt mămică. Am fost, însă, de-a lungul celor 11 ani de când lucrez cu copii, prietena a zeci dintre ei.

Am crescut frumos împreună. Cu greu, uneori, cu lacrimi, alteori, cu nervi, cu lovituri, cu dinți înfipți în suflet, după  ce-i scoteau din carnea mea.
Am văzut multe minuni. Am fost martora transformării tăcerilor în poveşti. A povesştilor în realitate şi a realității în vise şi mai mari.
N-am fost perfectă. Nu voi fi niciodată. N-am cerut perfecțiune. Pentru că ştiu că numai Dumnezeu o are. Am cerut înțelepciune şi putere să rezist. Până la final. Încă n-am ajuns la final. Dumnezeu ştie când va veni. El, finalul.
N-am ştiut uneori cum să vă explic cum să reacţionaţi la reacțiile copiilor voştri. Pentru că nici eu nu ştiam. Alteori ştiam, dar vă explicam altfel decât aş fi vrut. Uneori cu durere, alteori cu frustrare.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

Au fost momente când eram singura care ŞTIA că se poate. Nu ştiam cum să fac, dar siguranța că se poate, m-a ajutat să continuu, în ciuda fricilor şi a căderilor voastre.
Şi eu am căzut. Sunt om. Ştiau că am căzut numai pernele în care plângeam, dezamăgită de mine. Mă auzeau pereții cum strigam în tăcere şi-n sunetul lacrimilor, către Dumnezeu. Să găsească El o cale de a ajuta. Copiii voştri.
Nu spune nimeni că e usor, dar nimeni nu vă poate dovedi că NU SE POATE!

Se poate!

Copiii aceştia nu ştiu CUM să facă lucruri, dar POT să le facă.
Trebuie doar să găsească oamenii potriviți care să-i învețe.
Da, ştiu că e greu! Ştiu că după o zi de muncă, vreți şi voi linişte. O îmbrățișare de la copilul vostru, şi o pauză. Ştiu. Dar ei vor doar ajutorul vostru! Doar asa vor reuşi!  Nu au pe nimeni altcineva.
Am să scriu următorul articol cu câteva soluții pentru atunci când simțiți că numai puteți. Până atunci însă, vreau să aveți încrederea că SE POATE.
Dacă nu în voi, aveți încredere în SE POATE-le spus de cei care au văzut zeci de minuni.
Nu în mine, ci în realitățile pe care le-am văzut născându-se!
Nu renunțați, pentru că minunea e sub ochii voştri !

Nu spun că ai voştri copii vor fi ca ceilalți pe care îi vedeți. Fiecare copil e unic, însă! Nu vorbesc la fel, nu iubesc la fel, nu se joacă la fel!
Nu renunțați, pentru că minunile există! Şi vi le pot arăta părinții care au crezut şi nu au cedat niciodată!
Nu renunțați, pentru că ce e azi copil, va fi mâine adult, şi veţi vrea să spună într-o zi:

MULŢUMESC PENTRU CĂ NU AŢI RENUNȚAT!”
Nu renunțați, pentru că ştiu că niciunul nu vă doriți să vină ziua în care să întrebați:

„Cum ar fi fost dacă nu am fi renunțat?”
Nu renunțați, pentru că răsplata vine după muncă, după sudoare, după lacrimi, după practică.

Practică. Practică. Şi iar practică.
Nu renunțați, pentru că al vostru copil abia aşteaptă să spună lumii întregi:

„Sunt opera părinţilor mei! Sunt azi ceea ce sunt, pentru că părinții mei nu au renunțat!
Dacă azi nu stau într-un colț, muşcând din ziduri, şi nu mă legăn fără rost, e pentru că PĂRINȚII MEU AU REFUZAT SĂ CEDEZE, CÂND ALȚII SPUNEAU CĂ NU SE POATE!”

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

Distribuiți vă rog
Ce înseamnă EXTINCŢIA şi cum se aplică în terapie ABA?

Copii cu nevoi speciale

Ce înseamnă EXTINCŢIA şi cum se aplică în terapie ABA?

Distribuiți vă rog

EXTINCŢIA se referă la înlăturarea recompensei care meţine comportamentul.

exemplu1: Un copil se loveşte cu capul de masă pentru a simţi durere. Aplicând extincţia, i se poate pune pe cap o cască. Astfel, deşi copilul poate continua să se lovească, DUREREA (recompensa comportamentului) este înlăturată, sau, dacă se loveşte într-un singur loc, asiguraţi-vă că acela este destul de moale (puneţi o saltea) astfel încât copilul să nu mai simtă durerea, şi astfel comportamentul va descreşte.

sursa: Google
sursa: Google

exemplu2: 2 soţi se ceartă. Soţul ţipă pentru că ştie că astfel soţia va plânge şi în final va ceda. Soţia rămâne în cameră, ascultă în continuare cum el ţipă, însă nu plânge. astfel, eliminând recompensa pe care soţul o primea de obicei (lacrimile femeii), soţia a folosit extincţia.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

De remarcat: cu cât recomepensa a fost mai puternică, cu atât rezistenţa la extincţie va fi mai puternică. Astfel, cu cât timpul în care soţul a fost recompensat prin lacrimi, a fost mai mare, cu atât ţipetele sale vor fi mai puternice pentru că speră că într-un final va obţine ce vrea. (tu te vei întoarce la el, chiar dacă te-a abuzat de 100 de ori)

Tot aşa, cu cât timpul în care copilul a fost lăsat să se lovească a fost mai mare, cu atât rezistenţa sa la extincţie va fi mai puternică. Se va aştepta să primească durerea într-un final.

 

sursa: YOUTUBE

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

Distribuiți vă rog
Când considerăm învăţat un item nou, în terapie ABA? Trucuri pentru scăderea frustrării

Copii cu nevoi speciale

Când considerăm învăţat un item nou, în terapie ABA? Trucuri pentru scăderea frustrării

Distribuiți vă rog

Când considerăm învăţat un item nou? Trucuri pentru scăderea frustrării

Ştiu cât de dificil este uneori,  pentru un copil cu tulburare de spectru autist, să înveţe un item nou. Vă ofer câteva trucuri pentru scăderea frustrării. Pe unele le-am învăţat de la alţii, pe altele le-am adaptat, în funcţie de copil.

  1. Verifică nivelul de frustrare al copilului: dacă are tendinţa să se enerveze sau să plângă atunci când nu ştie ceva, asigură-te că ai dat suficiente prompturi (ajutoruri) şi recompensă suficient de puternică. Ţine un dosar de Comportament şi notează fiecare comportament indezirabil, astfel încât întreaga echipă, inclousiv părinţii, să vadă de unde a pornit frustrarea copilului şi cum a reacţionat fiecare din echipă la frustrarea sa. Dacă se frustrează  foarte repede pentru că recompensa este prea mică, atunci fie o schimbi, fie îi dai o cantitate mai mare. Dacă frustrarea sa vine de la faptul că nu îl ajuţi suficient, stabileşte cu întreaga echipă tipul de prompt pe care îl folosiţi în momentul actual, pentru a fi toţi pe aceeaşi lungime de undă.

Ex: Dacă un terapeut îi dă un prompt total- mână peste mână şi apoi recompensa, chiar dacă itemul este încă în învăţare, iar alt teraăeut nu îi dă nici un Prompt, ci aşteaptă câteva secunde să vadă dacă reuşeşte singur (verifică), atunci problema este la ineficienta coordonare între terapeuţi!

 

2. Verifică Modul de recompensare: dacă un terapeut îi oferă recompensă pentru fiecare răspuns, indiferent că este promptat sau nu, atunci frustrarea apare pentru că acel copil nu mai înţelege de ce nu i se oferă mereu ceea ce doreşte, indiferent de răspunsul său. Ca să înţelegeţi cum se simte el, gândiţi-vă că sunteţi salariat şi sunteţi plătit cu aceeaşi sumă de bani indiferent că munciţi 8 ore pe zi sau munciţi 2. Dacă într-o zi, după ce aţi fost obişnuit să munciţi numai 2 ore pentru 5000 ron, şi dintr-o dată cineva vine şi spune: trebuie să munceşti 8 ore pentru aceeaşi sumă, automat veţi fi frustrat. Sunteţi confuz, şi confuzia duce la frustrare în toate cazurile:).

3. Verifică itemul în lucru, cu o serie de itemi distractori, în funcţie de dificultatea lor:

ex: Vreţi să îl învăţaţi pe copil EXPRESIV „TAIE”

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

SD: Ce face copilul?

R: taie.

Oferiţi la început prompturi cât mai multe, (recomand ca, pentru un copil cu mari probleme de comportament să aveţi primul sitting numai Promptat!) apoi folosişi reguladescreşterii promptului cât mai curând posibil, şi înainte de a trece itemul în RR, folosiţi ca distractori itemi foarte uşori, al căror răspuns copilul îl ştie foarte bine, şi evitaţi ultimul item învăţat.

ex: Ce face copilul?

R: taie.

T: Fă aşa! (terapeutul bate din palme)- item pe care copilul îl stăpâneşte excelent

R:Ce face copilul? Promptaţi imediat: Spune TAIE. (e mai simplu pentru copil să fie ajutat imediat după distractor, pentru a nu se frustra atunci când trebuie să facă tranziţia de la distractor la itemul în lucru) – nu oferiţi recompensă

T: Ce face copilul?

R: taie.

T: excelent, ai dreptate, copilul taie!  OFERIŢI SUPER RECOMPENSĂ pentru că a spus singur, deşi este un răspuns dat după un răspuns promptat anterior. Cum te cheamă? (item- distractor foarte bine cunoscut)

R: Cristina.

T: Ce face băiatul? (aşteptaţi maxim 2 secunde, dacă nu răspunde, Promptaţi imediat, dar încercaţi un Prompt mai slab, ex: Ta…)

R: TAIE.

T: Bravo, taie. (accentuaţi TAIE) CE FACE COPILUL? – nu mai oferiţi P, aşteptaţi 2 secunde să vedeţi dacă reuşeşte, având în vedere că a avut deja un răspuns promptat.

R: Taie.

T: Excelent, taie – oferiţi recompensă

Abia după ce copilul răspunde în 80% din timp corect, cu distractpri foarte bine ştiuţi, treceţi la a adăuga RR propriu-zis (ultimul item învăţat, cu cel actual. Ex: taie cu urcă- dacă URCĂ e ultimul item învăţat)

Atenţie: nu toţi copiii învaţă la fel, prin urmare tot ceea ce scriu reprezintă experienţă proprie şi nu se poate aplica oricărui copil. Încercaţi cât de mult puteţi să folosiţi regulile ABA-VB, însă dacă orice aţi încerca din tehnici nu merge, axaţi-vă pe fler şi „simţiţi”  copilul. Nu recomand rigiditatea, doar pentru că „aşa scrie la carte”! De-a lungul anilor, am învăţat mai multe de la copii, decât din cărţi. Şi după mult timp, am descoperit că ceea ce aplicam, fără să ştiu dacă există ca şi tehnică, era descoperit de cercetători. Nu cred în ADEVĂR ABSOLUT decât dacă este vorba de Dumnezeu. Altfel, consider că ORICE poate fi adaptat în funcţie de copil.

Mult Succes!

¤ Dacă doreşti să scrii pe acest site, foloseşte pagina de contact!

** Sursa foto titlu: Google

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

Distribuiți vă rog
De ce este importantă Menţinerea programelor, în terapia ABA, şi CUM o aplicăm?

Copii cu nevoi speciale

De ce este importantă Menţinerea programelor, în terapia ABA, şi CUM o aplicăm?

Distribuiți vă rog

De ce este importantă Menţinerea programelor, în terapia ABA?

Menţinerea presupune repetarea itemilor pe care copilul îi învaţă, pentru ca aceştia să nu fie uitaţi. Aud foarte des expresia: „Copilul cu autism uită!” Nu doar copilul cu autism uită, dragi părinţi, ci ORICE om uită! Tot ce nu este repetat consecvent, se uită! Gândiţi-vă la o limbă străină pe care dacă nu o vorbiţi 3 luni, deja „vă iese din ritm” fluenţa. Iar atunci când este în proces de învăţare, orice limbă străină are nevoie de repetiţii sistematice. (nu doar limbile străine, ci orice altceva, acesta este doar un exemplu!)

Eu recomand ca programul de Menţinere să fie efectuat de 3 ori pe săptămână, pentru început, apoi scăzut la 1 dată pe săptămână, urmând apoi a trece în generalizare.

exemplu: Dacă aveţi 30 de itemi învăţaţi în programul de SORTARE, menţineţi-i de 3 ori pe săptămână, până când vă asiguraţi că deja copilul îi are foarte bine fixaţi, apoi, după ce scădeţi la 1 dată pe săptămână, generalizaţi. (persoane, locaţii, distanţă, etc). Eu lucrez prin a generaliza de la început: SD-urile (EX: Sortează creiaonele şi caii-Pune caii la cai şi creioanele la creioane- pune în categoria potrivită- pune acolo unde vezi aceleaşi animele, etc), ITEMII (cât mai mulţi cai, cât mai multe creioane, de diferite feluri), TONUL VOCII (ex: mai tare, mai încet, cântat, etc). Procedez aşa, generalizând de la început, (dacă acel copil deja ştie 10-15 itemi din programele RECEPTIV- IMITAŢIE) pentru a nu lua apoi de la 0 programul, învăţându-l că toţi caii sunt cai. Este mult mai natural, iar noi dorim ca orice copil să ajungă să se integreze cât mai repede şi să devină cât mai independent.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

Recomand să aveţi un dosar foarte bine pus la punct pentru menţinerea fiecărui program, şi să lucraţi pe zile. Exemplu: itemii pe care i-aţi lucrat luni, nu îi mai lucraţi miercuri, dacă nu este timp pentru a verifica într-o singură zi TOŢI acei itemi. Este nevoie de organizare pentru că puteţi ajunge să lucraţi NUMAI ANUMIŢI itemi, şi pe restul să îi rătăciţi.

Meţinerea este o parte foarte importantă a terapiei, deci nu o ignoraţi, şi nici nu vă îngrijoraţi, crezând că numai copilul dvs. uită! Întotdeauna, când lucraţi cu un copil, gândiţi-vă dacă dvs. sau alţi copii au dificultăţi ca şi al dvs. Mi-aduc aminte că ni s-a spus acum mulţi ani, de către un consultant ABA din Anglia: „Nu cereţi copilului să facă ceea ce voi înşivă nu sunteţi în stare să faceţi, sau copiii de vârsta lui nu fac. Există şi oameni care sunt EXCEPŢIA de la regulă, deci care ştiu mai mult, dar nu fiţi absurzi!” Nu am uitat niciodată acel sfat, şi mi-a prins bine de-a lungul anilor.

Succes!

¤ Dacă vrei să scrii pe acest blog, foloseşte formularul de contact! Suntem recunoscători să aflăm orice informaţie care ne-ar putea fi de folos în lucrul cu copiii!

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

Distribuiți vă rog
Cum să nu renunți în lupta cu autismul? 7 moduri de a merge mai departe

Copii cu nevoi speciale

Cum să nu renunți în lupta cu autismul? 7 moduri de a merge mai departe

Distribuiți vă rog

Te întrebi cum să nu renunţi niciodată, când abia mai poţi privi înainte prin viaţă? Iată câteva soluţii pe care ţi le ofer din cei 11 ani de experienţă în lucrul cu copii cu dizabilităţi:

1) Implică-te 100% în programul de terapie al copilului. Tot ce învață cu terapeutic trebuie să experimenteze si cu voi, părinții. Fiind la curent cu fiecare pas făcut de copil, vei avea mai mult curaj ei mai multă determinare să mergi mai departe. Stii că un elefant SA mănâncă bucățică cu bucățică. Deci, continua sa sedimentezi si sa pui cărămizi la construcţia vieții propriului copil! Ai aici un început.

2) Pune întrebari si caută soluții noi!
Întreabă mereu: terapeuţi, coordonatori, psihiatri, părinți!
Orice problemă are o rezolvare! Atâta timp când știi că eşti în viața copilului tău spre a-l ajuta, nu te sfii să întrebi orice, oricât de stupid ar fi. Cea mai utilă lecție pe care am primit-o de la una din mentorele mele, Alice Nicolae, a fost aceasta: „Cât timp esti în procesul acesta de formare si dezvoltare cu mine, dă -ți voie să fii cât de proastă poți fi! Ori de câte ori vei crede despre tine că esti proastă pentru că nu stii ceva, adu-ți aminte că toți marii oameni ai lumii au fost mici la început. Succesul e datorat eșecurilor repetate!” N-am uitat niciodată asta, si încă întreb orice, oricât de stupid ar părea. Prefer să râdă oamenii de mine pentru că sunt proastă, decât să fac rău altora, din neștiință. Determinat a, neștiința  asta, de refuzul de a fi smerită si a recunoaște că nu sunt perfectă si că am de învățat si de zi.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

Așadar, întreabă! Lasă -i pe cei ce rad să râdă si tu priveste sus, la SCOPUL tău : recuperarea propriului copil! Nimic si nimeni nu merită mai mult pe lumea asta, decât el! Citeşte aici apelul meu către părinţii copiilor „tipici”, care nu vă înţeleg.
3) Participă la grupuri de suport pentru părinți!
Dacă nu ştii unul, poți să mă contactezi, şi găsim soluții. Dacă nu, poți organiza tu un astfel de grup. A împărtăși propriile temeri şi reuşite cu alții, te ajută să mergi mai departe. Am scris un articol despre cum trebuie organizat un astfel de grup de suport. Aici. Folosește informațiile de aici, puneți aripile, si … la Drum! POȚI!

sursă foto: Google

4) Ia-ți concedii împreună cu partenerul tău, singuri, sau câte un week-end o dată la câteva luni! Ştiu că unii dintre voi vă creşteri singuri copiii şi nu aveţi bunici care să vă ajute, dar cerând ajutor, veți primi! O bonă, o familie foarte apropiată, se va găsi să vă ajute pt 2 zile. Aveți nevoie de intimitatea voastră, ca şi cuplu, oricât de implicați ați fi în viața copilului! Nu uitați că nici un copil nu e fericit dacă părinții lui nu sunt fericiți. Iar problemele şi stresul pot bloca o relaţie. Voi aveți nevoie mult mai mare acum unul de altul!
5) Împărțiți-vă sarcinile!
Amândoi sunteți părinții copilului, deci aveți aceleași responsabilități. Stiu că e greu! Dar impartindu-le, va fi mai usor. Vă puteți face un program săptămânal: săptămână aceasta tu duci gunoiul, speli hainele,  calci si iesi cu copilul în fiecare seara, iar în week-end iesim împreună, iar săptămâna viitoare inversam rolurile. A fost un exemplu, puteți însă fi cât vreți de creativi!
6) Întâlniţi-vă cu prietenii! De obicei, când apare un diagnostic, prietenii se triază: unii pleacă pentru că. .. pentru că  şi pentru că. .. Iar de alții vă îndepărtați voi, pentru că, pentru că şi pentru că…

Pe principiul că dragoste cu forța nu se poate, e clar că nu puteți face nimic în privința celor care decid să vă părăsească, dar aveți posibilitatea să nu vă îndepărtați voi de cei care v-au rămas. Ieşţi în oraş, invitați-i acasă sau mergeți voi la ei în vizită. Uneori cu copiii, alteori singuri. Trăiți printre oamenii fără diagnostic, o parafă nu vă trimite automat între cei care au acelaşi diagnostic. Aveți mereu în minte faptul că al vostru copil trebuie să fie ca şi ceilalți, chiar dacă e special. Dacă voi veți fi primii care il veți marginaliza, ceilalți cu atât mai mult!

7) Faceți terapie de cuplu, dacă ați ajuns într-un impas în relație!
A cere ajutorul unui specialist nu e o rușine, ci o dovadă de curaj şi de maturitate! Voi aveți un scop în viață : recuperarea propriului copil! Dacă ați ajuns în groapă, nu înseamnă că trebuie să rămâneți acolo, pentru că acum e prioritar copilul! Nu uitați, am sa vă repet mereu:

Nici un copil nu este fericit, dacă părinții lui sunt nefericiți!

Dacă banii sunt o problemă, să ştiţi că există şi persoane care fac acest lucru voluntar, fiind în proces de formare. Nu vă opriți pentru că ţi nu au experiență, credeți -mă că există specialişti foarte determinați să învețe, muncesc mult şi au în spatele lor supervizori cu care se consultă,  în caz de impas. Ei îi plătesc pe aceşti supervizori, nu dumneavoastră!
Dragi părinți, soluții există mereu!
Nu ezitați să-mi scrieți, pentru orice întrebare. Cu drag voi răspunde!

# Şi tu poţi scrie pe Învaţă.Crede.Iubeşte. Foloseşte formularul de contact de aici şi împărtăşeşte-ne experienţa ta!

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

Distribuiți vă rog
Cum să creezi un grup de suport pentru părinți? 6 pasi care te vor ajuta să construiești o relație frumoasă cu oamenii care împărtăşesc aceleaşi trăiri ca şi tine

Copii cu nevoi speciale

Cum să creezi un grup de suport pentru părinți? 6 pasi care te vor ajuta să construiești o relație frumoasă cu oamenii care împărtăşesc aceleaşi trăiri ca şi tine

Distribuiți vă rog

Cum să creezi un grup de suport pentru părinți? 6 pasi care te vor ajuta să construiești o relație frumoasă cu oamenii care împărtăşesc aceleaşi trăiri ca şi tine. Scopul oricărui părinte este ca al său copil să fie fericit. Nu există părinți care nu-şi iubesc copiii, există doar părinți speriați!
M-am  gândit că îți va fi de folos să ştii câteva reguli pentru a crea un grup de suport, menit să te ajute să împărtăşeşti experiența ta cu alții. Iată aici paşii, fără să îmi plătești vreo sesiune:
1) Crează grupul. O destinație începe cu primul pas. Slavă Domnului, acum există Facebook! Folosește-l în beneficiul tău si al copilului tău! Scrie o descriere concisă si hai la drum! Dacă intâmpini dificultăți, scrie-mi un e-mail sau lasă-mi un mesaj aici. Te ajut cu drag, fără a-ți percepe vreo taxă! 🙂

Dacă vrei să te alături grupului pe care l-am creat eu, dă click aici. E gratuit.
2) Invită toți părinții de copii speciali pe care îi cunoști. Chiar dacă nu au copii cu Autism, să ştii că e de un real folos să auzi si experiențele lor. Soluțiile la problemele tale pot veni uneori de unde te aştepti mai puțin! Citeşte ce am scris aici despre cum să continui, oricât de greu ar fi.
3) Ai curajul să pui întrebări pe grup si să inviţi la discuții. Sfatul meu este ca o data la minim 2 săptămâni să vă întâlniți personal, pentru a împărtăși față în fața experiențe şi a exemplifica anumite tehnici pe care le ştiti şi care i-ar ajuta pe alții. Puteți să vă vedeți acasă la cineva, sau vă puteți întâlni într-o cafenea. Dacă aveți nevoie de un spațiu doar al vostru, puteți cere un separeu, pentru a nu-i deranja pe alții, a exemplifica şi lucra în linişte. Aveți 2 opțiuni: fie vă întâlniți doar voi, fie plătiți un terapeut care e dispus să susțină astfel de grupuri. Fiind mai mulți, veți plăti mai puțin şi veți putea beneficia de un suport de specialitate.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

sursă foto: Google

4) Păstrați limita confidențialității! Nimănui nu-i place să i se dezvăluie viața în public! Pentru o mai bună siguranță, puteți apela la un specialist, cum v-am spus mai sus, care vine pregătit cu un contract! După ce l-ați semnat fiecare, porniţi la drum!
5) Nu judecați! Țineți minte că scopul dvs. este acela de a vă ajuta copilul! Sunteți acolo să învățați unul de la altul! Fiecare om greşeşte. În cazul în care cineva judecă, aduceți -i aminte cu CALM şi BLÂNDEȚE  Scopul pentru care v-ați întâlnit! Un exemplu constructiv de a da un feed-back este acesta:
„În situația aceasta eu aş face aşa … oare dacă ai fi făcut asta cum ar fi fost? Ce spui de soluția asta? Crezi că soluția asta ar putea avea un efect negativ-pozitiv asupra copilului?”
Este cu totul diferit de: „Din cauza ta a facut aşa! Tu nu vezi că dacă faci aşa, copilul face x? Nu eşti în stare, lasă-i pe alții să facă, ei ştiu mai bine!
Vă rog să țineți cont de următorul aspect: dumneavoastră sunteți expertul în familia dumneavoastră.! Dumneavoastră faceți regulile, dumneavoastră cereţi ajutor, nimeni nu are dreptul să vă jignească!
Am experimentat, din păcate, aceste judecăți de valoare, şi ştiu cum este să simți că ai escaladat Everestrul şi când ai ajuns în vârf, chiar dacă nu aveai echipamentul corespunzător,  în loc să  fii felicitat şi încurajat, ai fost devalorizat şi judecat pentru lipsa echipamentului!
Dragi părinți, când învățăm, cu toții facem greșeli. Singurul om fără greșeală e cel care NU FACE NIMIC ! Nu permiteți altora să vă spulbere visele, doar pentru că ei se cred mai buni ca voi! Citeşte AICI discriminarea copiilor speciali şi ia atitudine! Copilul tău merită!


6) Stabiliți-vă câte o temă pe care să o abordați pt fiecare întâlnire si o sesiune de întrebări si răspunsuri.
Fiți foarte structuraţi, pentru o sesiune cât mai plină de esență. Altfel, vă veți pierde în detalii inutile. Nu uitați, scopul vostru este acela de a vă ajuta copiii! Aveţi AICI, AICI şi AICI informaţii extrem de utile care te vor ajuta în lucrul cu copilul tău.

Succes!

# Scrie şi tu pe Învaţă.Crede.Iubeşte! Foloseşte formularul de aici şi împărtăşeşte-ne din experienţa ta!

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

Distribuiți vă rog
Cum evaluezi eficienţa terapeutului cu care lucrează copilul tău? Iată o fişă care vă va ajuta pe toţi cei din echipă  să învăţaţi unul de la altul

Copii cu nevoi speciale

Cum evaluezi eficienţa terapeutului cu care lucrează copilul tău? Iată o fişă care vă va ajuta pe toţi cei din echipă să învăţaţi unul de la altul

Distribuiți vă rog

Cum evaluezi eficienţa terapeutului cu care lucrează copilul tău?Iată un exemplu de fişă pe care să o folosiţi la şedinţele de coordonare, pentru a da un feed-back terapeuţilor. Această fişă este gândită de mine, deci conţine informaţii strict subiective, puteţi adăuga şi modifica în funcţie de nevoile proprii sau de creativitatea dvs.! Sugerez ca fiecare părinte să folosească această fişă, după ce a fost instruit corect de către coordonatorul copilului, în ceea ce priveşte regulile şi tehnicile ABA. Eu recomand ca fiecare părinte să ceară un training de 8 ore, axat pe PRACTICĂ, atunci când începe terapia cu copilul, pentru a înţelege exact ce anume se discută la şedinţe, etc. Este foarte important şi pentru gestionarea echipei de terapeuţi începători, mai ales dacă staţi acasă cu copilul şi sunteţi implicaţi în terapia copilului. Dacă nu ştiţi dvs. înşivă conceptele şi tehnica (nu la nivel avansat, însă atât cât să pricepeţi ce se lucrează cu copilul), nu veţi şti dacă terapeuţii îşi fac treaba. Din păcate, sunt foarte multe cazuri când terapeuţii repetă la infinit aceleaşi programe, şi copiii stagnează. Găsiţi aici informaţii despre ce ar trebui să evaluaţi la un terapeut, atunci când îl angajaţi!

Vă sugerez să adăugaţi la această listă ceea ce consideraţi, şi să împărtăşiţi cu alţi părinţi ceea ce aţi decis, accesând Grupul de suport pentru părinţi pe care l-am creat pe facebook. Îl găsiţi aici.

Evaluează-ţi terapeuţii pentru a creşte eficienţa terapiei copilului tău!

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

Iată, aşadar, fişa:

 

Fisa evaluare terapeut

Realizat de: Monica Berceanu

Dată şi Nume terapeut

 

  • SD
  1. Atentia in timpul sd-ului
  2. Varierea sd-ului

c)Rapiditatea oferirii Sd-ului

  • Recompensa

 

  1. Oferirea rapidă a recompensei
  2. Recompensa motivantă

 

  1. Varierea recompenselor
  2. Recompensa socială motivantă
  3. Recompensa diferentiata

 

  • Prompt
  1. Eficienta prompturilor

 

  1. Cresterea si diminuarea prompturilor

 

 

  1. Urmarirea obiectivului

 

  1. Corectarea greșelilor

 

 

  • Organizare
  1. Stabilirea planului de predare si a obiectivelor clare
  2. Materiale accesibile: pregăteşte materialele astfel încât să-i fie uşor să le folosească

 

  • Ritmul sesiunii
  1. Lungimea intervalelor dintre trialuri
  2. Ritm potrivit pt copiL
  3. Predare intensivă

 

 

  • Nivel de predare
  1. Nivel adecvat de dificultate a sarcinilor
  2. Combinarea programelor dificile cu cele cu un nivel mai scăzut de dificultate
  3. Dovezi de invatare: îşi dă seama când un iem este învăţat de către copil

 

  • Control instructional
  1. Se concentreaza asupra sarcinii
  2. Mentinerea atentiei copilului

 

 

 

  • Generalizare
  1. Varierea materialelor
  2. Mixarea sarcinilor
  3. Lucrul la masă
  4. Predarea în situații naturale
  5. Generalizarea răspunsurilor

 

 

  • Comportament
  1. Rezultatele comportamentelor disruptive
  2. Recompensarea comportamentelor corecte şi corectarea celor disruptive
  3. Utilizarea tehnicilor de preventie a Comportamentelor disruptive

 

 

PUNCTE TARI

……………………………………………………………………………

 

 

 

PUNCTE CE NECESITA IMBUNATATIRI

………………………………………………………………………………….

 

Scrie şi tu pe Invată.Crede.Iubeste, folsoind formularul de contact de aici.

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

Distribuiți vă rog
Scrisoarea Unui Copil Autist Către Părinţi Și Terapeuţi

Copii cu nevoi speciale

Scrisoarea Unui Copil Autist Către Părinţi Și Terapeuţi

Distribuiți vă rog

“Privesc tăcută în zarea îndepărtată a lumii voastre; voi vreţi să vă privesc în ochi. Zăresc chipuri cioplite prin spargeri de gânduri cărora nu le cunosc sensul, cărora nu le pot striga bucuria mea de copil, cărora nu le pot da răspunsuri înţelese. Voi vreţi să le numesc “ cuvinte ”.

Văd ciudăţenii care se mişcă încoace şi încolo, care se grăbesc să prindă autobuzul şi care îşi încruntă frunţile când uşile le-au fost închise în nas. Voi vreţi să îi numesc “ oameni ”.
Aud zgomote care îmi tulbură liniştea tâmplelor şi nu înţeleg nimic. Voi vreţi să le numesc “ chemări ”.

… din nou “Ghiong Ghiong”!

Mă trezesc rătăcită dimineaţa, cu ochii buimăciţi de visele copilăriei mele şi cineva îmi apare în prag, se schimonoseşte la mine şi repetă aceleaşi cuvinte pe care le aud în fiecare zi “spune Bună”!
Eu tac. Mă uit nedumerită la el. Voi spuneţi că este un om! Bun, atunci aşa îi voi spune şi eu: este un om!

Dar asta nu înseamnă că trebuie să repet dupa el! Nu înţeleg de ce nu poate să îşi vadă de treburile sale în continuare, aşa cum o făcea şi înainte ca eu să apar în prag şi să mă lase să îmi clătesc ochii la chestia aia de pe masă, unde se tot schimbă imaginile între ele . Voi spuneţi că se numeşte televizor. Bun, atunci aşa îi spun şi eu: televizor!

“Ghiong Ghiong!”

Merg la baie, trebuie să mă spăl. Aşa am auzit la voi! Dar tot nu înţeleg de ce nu am voie să îmi pun în cap tot lichidul acela care miroase atât de bine?!, ci mă forţaţi să îmi spăl mâinile şi faţă cu apă şi săpun, apoi mă trimiteţi la masă?
Nu înţeleg de ce tot repetaţi la nesfârşit acel “Fă ca mine!” care mă scoate din sărite şi mă face să îmi muşc palmele şi să ţip?! Apoi îmi luaţi mâinile şi îmi arătaţi cum se face! Oare voi cum v-aţi simţi să stea cineva mereu în picioarele voastre?

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

În fine … “Ghiong Ghiong”.
Ajung la masă. Îndeplinesc acelaşi ritual pe care mi l-aţi repetat până când îl văd chiar şi în vise: trag scaunul, aştept cuminte farfuria cu mâncare şi .. începe chinul: trebuie să mănânc singură! Şi culmea! Şi cu obiectele acelea ciudate care trebuie mereu duse în farfurie pentru a fi duse din nou la gură până când se goleşte farfuria!
Ah, cât de ciudaţi mai sunteţi!

“Ghiong Ghiong!”

Apoi, când sunt fericită că am terminat, se aude soneria! Începe iară calvarul. Văd din nou aceeaşi faţă surâzătoare care spune acelaşi “Bună, Alexandra!” . lipsit de orice sens. Şi pentru că mi-aţi tot repetat să spun “Bună!” şi nu mai suport să vă aud cum îl spuneţi din nou, vă răspund, crezând că aşa mă veţi lăsa în lumea mea cu zâne şi prinţi.

Dar viaţa voastră este crudă! Trebuie să vă urmez în cameră, să execut comenzile voastre lipsite de sens şi să repet după voi cuvinte fără rost. Şi … Doamne, ce ciudaţi mai sunteţi, în fiecare zi trebuie altele noi ! Chiar nu mai înţeleg când se va sfârşi această treabă nesuferită!

“Ghiong Ghiong”…

Uf, şi tot aşa … trec orele voastre fără să le ştiu numărul, sunt lăsată din nou singură, în sfârşit mă pot uita liniştită la cutie ( ah, pardon, mă scuzaţi, se numeşte televizor! Da, bun, televizor! ) şi să râd când văd chipurile acelea care se rotesc, se ciocnesc, râd, îşi şterg apa de pe faţa (cică în lumea voastra se numeşte “lacrimă. Eh, asta-i bună! Ciudaţi mai sunteţi!

Vine seara, iară trebuie să îmi schimb hainele singură, şi când cred că în sfârşit s-a încheiat calvarul iară mi se cere “spune Pa!”
Spun, ce să fac? Uit mereu, dar pentru că am văzut că asta înseamnă că voi putea fi lăsată în pace, caut să îmi notez pe foaia gândului cuvântul, să îl folosesc de fiecare dată când vreau singurătate ! Bine, eu aş dori mereu dar am văzut că mi-o acordaţi doar când se face întuneric afară şi vă puneţi şi voi în pat!
Mă bucur că sunt iară în lumea mea, dar sunt şi nefericită pentru că ştiu că mâine o voi lua de la capăt.

“Ghiong Ghiong…”

A, am uitat să vă fac cunoştinţă: Ghiong Ghiong este îngeraşul meu, cu care vorbesc în fiecare noapte şi căruia îi povestesc despre păţaniile mele din timpul zilei, care îmi şterge apa aia de pe faţă şi care nu mă pune să o numesc “lacrimă”.

El mă lasă să tac. Eu îi vorbesc doar prin priviri, ţipete şi muşcături. El nu mă pedepseşte ca voi când fac asta, eu aşa ştiu să mă exprim.

Eh…ce aţi citit este un jurnal al meu… scris demult pe paginile sufletului! Azi nu mai scriu în el, pentru că m-am făcut mare!
Ah, mă scuzaţi, am uitat să mă prezint: sunt Ale, am 8 ani şi pe mama o cheamă Ely !
Aşa vă voi răspunde acum, după ce s-a scurs ceva din timpul vostru, când mă veţi întreba! Am început să înţeleg puţin lumea voastră!

Şi acum mă bucur, şi acum vreau să fiţi lângă mine, să dansăm împreună, să ne învârtim, să facem gimnastică, să ne uităm pe cartonaşe şi să spun numele lor, să spun cuvinte prin care să mă fac înţeleasă! Nu ştiu multe, dar acum nu vă mai urăsc atunci când veniţi pe la mine! vă cer să veniţi în camera mea, să vă arăt că ştiu să arăt care este “ cana ” , să vă arăt că ştiu să vă cer “hai cu mine” cand am nevoie sa mergem împreuna undeva!
Tot nu înţeleg de ce trebuie să fac încă ce faceţi şi voi, de ce trebuie să vă răspund atunci când mă întrebaţi ceva, dar o fac totuşi, căci ştiu că doar aşa mă veţi lăsa mai târziu cu “Ghiong Ghiong”, să stăm de vorbă!

A, am uitat să vă mai spun ceva (şi cu asta voi încheia)! Eu nu sunt o simplă fetiţă! Nu mă cheamă Ale şi atât!
Mama mea mă strigă “pisica Japoneza, (zice că vorbesc asemeni lor, dar nu o credeţi, eu sunt fetiţă , simplu!) Şoricel ( îmi place brânza topită, aşa este, dar eu nu fug de pisici! Decât dacă voi sunteţi prin preajmă!), Migdăluţa (hm … pentru că ochii mei sunt ca migdalele! Da, da ! Să credeţi voi că am eu ochii aşa! Când mă întrebaţi la terapie “ce sunt” mă puneţi să spun “ochi” , nu “ migdale” şi apoi mă încurcaţi cu vorbe d-astea! Cine să vă mai înţeleagă ???!) Şi cam atât!

Poate voi reveni cu alte detalii despre viaţa mea! Până atunci vă spun “PA” şi vă rog din sufleţelul meu de „Gogoaşă“: nu mă deranjaţi până nu revin eu cu informaţii, Ghiong Ghiong are şi el nevoie de mine!

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

 

Distribuiți vă rog
Atentie: Copiii Lasati Cu Telefoane Mobile Dezvolta Tulburari De Limbaj

Copii tipici

Atentie: Copiii Lasati Cu Telefoane Mobile Dezvolta Tulburari De Limbaj

Distribuiți vă rog

Copiii nu sunt fascinaţi de telefoane pentru că „aşa sunt copiii acum”, ci pentru că părinţii lor sunt fascinaţi de ele!

De când lucrez cu copii cu nevoi speciale, am auzit de milioane de ori dictonul: „Copilul ăsta este extraordinar de inteligent, mânuieşte telefonul mai bine decât mine! Aşa sunt copiii în ziua de astăzi, fascinaţi de telefoane!”

Citeam zilele acestea o cercetare despre folosirea telefoanelor şi a Facebook-ului, care spunea că acestea ne distrag atenţia de la prezent, ne afectează relaţiile cu ceilalţi, dar pe lângă multe ale dezavantaje, cel care m-a impresionat cel mai tare a fost acela că un copil lăsat pe telefon, sau ai cărui părinţi îl folosesc foarte des, nu poate dezvolta empatie, pentru că aceasta se învaţă prin contact vizual.

Şi-atunci m-am gândit la copiii cu care eu lucrez. 99% folosesc telefoanele şi tabletele  peste 80% din timp: mănâncă, stau pe oliţă, se îmbracă, se încalţă, merg cu maşina sau cu mijloacele de transport în comun, merg la medic, cu telefoanele după ei.

Când încerc, în timpul terapiei, să micşorez timpul petrecut de copil cu acestea, mă lovesc de replica: „DAR NU VEI FACE NIMIC CU EL! TE ROG, FOLOSEŞTE, ALTFEL ŢIPĂ ŞI TERAPIA E PIERDUTĂ!”

Cu toată sinceritatea, vă spun că de fiecare dată văd negru în faţa ochilor. Pentru că ştiu că fiecare minut petrecut de copil cu aceste „mijloace de calmare” îngreunează atât munca mea cu ei, cât şi dezvoltarea lor. Pe lângă faptul că vreau să vă spun, dragi părinţi, că NU ESTE PIERDERE DE TIMP să lucrezi pe obsesia copilului faţă de telefon şi tabletă, vă mai spun ceva: efectele dispozitivelor mobile ( telefoane, tablete, calculator ) asupta creierului copilului vostru este devastator. În unele situaţii, (în majoritatea, după părerea mea!) copilul vostru a ajuns să refuze să trăiască în lumea noastră, pentru că i s-a permis de cînd avea câteva luni să trăiască în lumea lor, a telefoanelor şi a tabletelor.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

Azi mâncăm cu tabletă, stăm pe wc cu tableta, coborâm scările cu ea, şi aşa mai departe. Dacă nu are tabletă la 6 luni, nu e în grafic! Şi apoi ne mirăm de ce copilul nostru are tulburări de limbaj şi de comportament.

Mă întreba o mămică de curând: „Oare dacă noi nu am mai folosi nenorocitele astea de tablete şi telefoane, copilul ăsta ar mai fi aşa obsedat de ele? Căci mă gândesc cum de copiii săraci nu mor fără ele, cum de ei mănâncă normal, la masă, fără să stea cu ochii pironoţi în display-urile astea!”

I-am răspuns zâmbind: „Copilul ăsta, cum spui tu, a devenit obsedat de telefon pentru că părinţii lui sunt obsedaţi de el. De când sunt la voi, ai verificat telefonul de cel puţin 10 ori. Şi a trecut mai puţin de 1 oră. Deci, fără a te certa, îţi spun doar atât: de voi depinde cât timp petrece copilul cu aceste telefoane şi mai ales CUM!”

Dragi părinţi, telefoanele nu sunt în sine rele, ci modul în care le folosim este rău!  Iar consecința, cum spuneam mai devreme, este, de multe ori întârzierea de limbaj. Însă nu e singura. Cu ea vin la pachet și altele…

Aşa cum alcoolul sau sexul nu sunt în sine rele, ci modul în care NOI alegem să le folosim. Dacă un bărbat face sex cu 3 femei pe săptămână nu înseamnă că sexul este un lucru rău în sine, ci rău este modul în care se implică el în actul sexual.

Telefoanele ne ajută foarte mult, dar atâta timp cât le folosim cu scopuri precise, care să ne ţină conectaţi la realitate, nu care să ne rupă din ea!

Nu am văzut niciodată, în totţi anii în care am lucrat cu copii, unul măcar care să dezvolte o obsesie pentru telefon sau tabletăm care să nu-i fi fost alimentată de părinţi: dacă aceştia nu i-ar fi limitat accesul la ele, dacă aceştia nu le-ar folosi ei înşişi excesiv.

La 6 luni să îi dai unui copil telefon şi tabletă, este condamnare curată ! Şi nu, nu sunt dură acum, ci realistă! Aş vrea să mă înşel, însă munca de peste 11 ani cu copii cu tulburări de limbaj (cel puţin) e dovada că atât telefoanele, cât şi tabletele folosite abuziv, distrug creierul într-o aşa manieră încât copii „absolut normali”, cum îmi spun părinţii lor, ajung la psihiatru, pe motiv de necooperare, lipsa limbajului, crize de comportament „când încercăm să îi luăm tableta din mână!”

Dragi părinţi, scopul acestor rânduri nu este de a vă acuza, ci de a vă face conştienţi că dacă al vostru copil ajunge în cabinetul unui medic psihiatru pentru că face totul NUMAI cu tableta, este pentru că voi i-aţi permis accesul la ea! Dacă nu ar fi avut voie, acest copil nu ar fi avut cum să o folosească!

Înainte să le cumpăraţi copiilor de 6luni – 1 an tablete, gândiţi-vă la efectele pe termen lung şi foarte lung, şi poate veţi alege să faceţi o excursi la munte cu el, cu banii pe care i-aţi da pe aceste droguri!

Ştiu că timpul vostru este limitat, dar dacă şi din puţinul pe care îl aveţi, luaţi să staţi pe telefoane când ajungeţi acasă, sau să îi aruncaţi copilului tableta, numai să tacă, sau să nu mai urle… acest timp va trece în defavoarea propriului copil!

Fiţi fascinaţi de copilul vostru, nu de telefoane, căci va veni o zi când veţi vrea ca el să fie fascinat de voi, şi în locul vostru, va alege tableta! Şi credeţi-mă, va durea de mii de ori mai mult decât v-a durut pe voi capul când aţi ajuns acasă foarte obosiţi, şi aţi ales să petreceţi timp online, decât cu copilul!

 

Dacă ţi-a fost util acest articol, împărtăşeşte-l şi cu persoanele dragi ţie! Iar dacă vrei să înlocuieşti telefonul cu o jucărie, iată AICI câteva idei care pe mine mă ajută în munca mea de psihopedagog!

#Sursă foto: Google

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Descoperă Importanța Modelării Video În Recuperarea Copiilor Cu Autism

Copii cu nevoi speciale

Descoperă Importanța Modelării Video În Recuperarea Copiilor Cu Autism

Distribuiți vă rog

AUTISM. Fiecare părinte, la auzul acestui diagnostic, se simte oarecum pierdut. Nu ştie ce, cum şi de unde să înceapă. Astăzi vorbim despre MODELAREA VIDEO, un concept foarte important în programele copiilor cu acest diagnostic, despre care se vorbeşte foarte rar, şi pe care am dorit să îl scot din buzunarele experienţei altor psihoterapeuţi care lucrează cu persoane cu tulburare de spectru autist, şi nu numai.

Am rugat-o pe CARMEN HOTAR, preşedinta asociaţiei ARICA , şi psiholog clinician, să ne împărtăşească tainele recuperarii copiilor cu autism folosind modelarea video.

Carmen, spune-ne, te rog, ce înseamnă modelarea video şi de unde a pornit conceptul?

Modelarea video (VM) presupune prezentarea unui filmuleţ în care i se arată persoanei comportamentul ce se doreşte a fi imitat. Aceasta este o metodă eficace şi simplă prin care copilul cu autism achizitionează noi comportamente şi aptitudini.

Modelarea video a fost combinată cu alte metode şi strategii (de ex.: reîntărirea) pentru a învaţa copiii cu autism diferite aptitudini de comunicare şi autoservire, iar rezultatele studiilor au sugerat că, spre deosebire de modelarea in vivo, modelarea video duce la un proces mai rapid al învaţării şi al generalizării.

Achiziţiile privind comportamentele sociale şi de limbaj care pot fi predate utilizeând modelarea video sunt: limbajul receptiv, limbajul expresiv, achiziţii academice şi funcţionale, comportamente de interactiune socială, cereri spontane, achiziţii pentru joc, perceperea emoţiilor celorlalţi.

În numeroase studii s-a arătat că modelarea video este una dintre cele mai eficiente metode pentru predarea aptitudinilor sociale şi a comportamentelor ţintă a copiilor cu autism. De asemenea, studiile au arătat că abilităţile dobândite prin modelarea video sunt menţinute în timp şi transferate către persoane sau situaţii. În plus, modelarea video are abilitatea dovedita ştiinţific, de a scădea comportamentele problemă, şi anume: agresivitatea.

Pornind de la cercetările lui Albert Bandura, care a pus bazele teoriei învaţării observaţionale, modelarea video are la bază numeroase studii care îşi au originea în ideea că oamenii, şi în special copiii, învaţă prin observare-imitare.

Ce abilităţi putem preda copilului cu autism prin modelarea video?

Prin modelarea video, copilul poate învăţa orice abilitate specifică oricărei arii de dezvoltare: limbaj, autoservire, cognitiv, motricitate, socializare, comportament.

Care sunt beneficiile aplicării metodei prin modelare video in tratamentul autismului?

Beneficiile sunt multiple: îmbunătaţirea atenţiei în timpul sarcinilor, îmbunătaţirea abilitatilor de interacţiune socială, îmbunătaţirea limbajului şi a cantitaţii limbajului funcţional, înţelegerea expresiilor faciale şi determinarea copilului de a acţiona adecvat în situaţii de ordin social, scăderea comportamentelor neadecvate şi uşurinţă în spargerea rutinelor, a abilitaţilor de imitare cu şi fără obiecte, sporirea gradului de idependenţă a unor activităţi, sporirea capacităţii de a se proteja (etapa care este greu inţeleasă de un copil cu autism dacă este predată 1:1 în cadrul terapiei), îmbunatăţirea abilităţilor de joc funcţional, scăderea nivelului de anxietate fată de anumite activităţi.

Când poate un copil să înveţe prin modelare video? 

Conform Centrului National de Dezvoltare Profesionala pentru Tulburarile din Spectrul Autist din America de Nord, modelarea video este o metodă validată ştiinţiific şi este utilă la orice varstă.

Ce abilităţi trebuie să aibă copilul pentru a putea înţelege conceptul?

Conceptul nu este de ajutor  pentru persoanele care au instalat retardul mental.

Cum predăm concret unui copil, prin această metodă, de exemplu, abilitatea de a face cumpărături? 

Exista 10 paşi care sunt parcurşi în modelarea video:

  1. Direcţionarea unui comportament de predare

Profesorii identifică un comportament țintă care este important de învatat pentru elev.

Aceştia definesc şi descriu comportamentul ţintă, astfel încât acesta să fie observabil şi măsurabil. Comportamentele țintă pot include inclusiv abilităţi de comunicare. În cazul de faţă dorim să predăm abilitatea de a face cumpărături.

 

  1. Achiziţionarea echipamentului

Profesorii trebuie să aibă acces la două tipuri de bază de echipament pentru punerea în aplicare a tehnicilor de modelare video cu elevii şi anume,  aparatura pentru a face video şi  aparatura pentru a afișa videoclipurile.

 

  1. Planificarea pentru înregistrarea video

Profesorii creaza script-uri care pot fi folosite în timpul procesului de înregistrare.

Aceştia scriu o analiză şi detaliază exact ceea ce trebuie spus şi / sau făcut pe video pentru a-i expune copilului cat mai adecvat, care sunt etapele mersului la cumparaturi.

Crearea unei analize de  sarcină care trebuie predată este foarte importanta pentru modelarea video. Un script spune elevilor ce au nevoie pentru a spune sau face in timpul procesului de înregistrare. O analiză de sarcină este de ajutor pentru spargerea unei abilităţi complexe într-o secvenţă de mai multe comportamente. Acesta ar trebui să includă o listă cu toate etapele necesare pentru a finaliza comportamentul țintă.

 

  1. Colectarea de date

Înainte de instruire, este important să se identifice abilităţile pe care elevii le au deja.

Profesorii colecteaza date de bază pentru a identifica etapele analizei de sarcină pe care elevul le poate finaliza fara a fi ajutat.

Video-urile utilizate în timpul intervenției ar trebui să fie definite de date de referință. De exemplu, în cazul în care cursantul știe deja primii trei pași, atunci numai pașii rămași ar putea fi inclus.

 

  1. Efectuarea video

Profesorii vor face video-uri care vor fi utilizate pentru a preda o abilitate specifică în timpul intervenţiei de modelare video.

Profesorii identifică tipul de modelare video care este adecvat pentru elev (de exemplu, modelare video de bază, video auto-modelare, modelare punct de vedere), precum şi comportamentul țintă.

Pentru modelarea videoclip de bază, profesorii  identifică și pregătesc modelul. Pentru auto-modelare, profesorii vor pregăti elevul cu TSA. În funcție de nivelul de dezvoltare precum si de abilitatile cognitive, există diferite tehnici de predare care pot fi utilizate pentru a pregati persoana cu autism. Acestea pot include furnizarea de informaţii, role-playing, spargerea sarcinii  în pași ( analiza sarcinilor), sau modelarea comportamentelor dorite. Uneori, video-urile pot fi înregistrate în timp real.

Profesorii înregistreaza un videoclip, care este satisfăcător ca şi calitate și care reflecta cu acurateţe etapele analizei sarcinii apoi editeaza video şi elimină orice erori.

Profesorii pot edita vocea lor pe fundal, dacă este necesar.

Vocile pot fi utilizate pentru a creşte capacitatea de înţelegere a elevului.

 

  1. Amenajarea mediului pentru vizionarea videoclipurilor

În această etapă, profesorii aranjeaza mediul, astfel încât elevii cu T SA sa poată viziona video-ul şi să învețe cum să folosească abilitatea tintă, în cazul acesta mersul la cumparaturi.

Profesorii identifica mediul în care videoclipul va fi urmărit, ţinând cont de cum va fi apoi generalizat in mediu.

Profesorii trebuie să se asigure că materialele pentru efectuarea comportamentului țintă se potrivesc cu cele de pe video.

Predarea ar trebui să fie în cel mai natural loc. Apoi se stabileşte momentul în care comportamentul țintă poate fi folosit într-un mod funcțional (de exemplu, elevul  poate avea nevoie sa faca cumpărături în momentul în care observă că frigiderul este gol, astfel, videoclipul va trebui  prezentat chiar înainte de ultima masa, atunci când frigiderul va rămâne gol). Este important să se folosească aceleași materiale în timpul intervenției ca şi cele care sunt utilizate în video.

 

  1. Vizionarea videoclipului

Pofesorii arată videoclipul care demonstrează utilizarea comportamentului țintă  (mersul la cumparaturi)  elevilor cu TSA.

Profesorul permite cursantului să vizioneze videoclipul și captează atenţia elevului.

Mulţi elevi cu TSA vor sta pe scaun şi vor urmari videoclipul fara să li se ceară ceva.

Profesorii vor permite cursantului să vadă de un număr corespunzător de ori filmuleţul.

Profesorul îi poate arăta filmuleţul de mai multe ori înainte de a-i cere elevului cu TSA să folosească comportamentul ţintă.

Profesorii vor opri videoclipul după fiecare pas al analizei de sarcină, astfel încât elevul să poată asimila informaţia şi să imite acţiunea.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

  1. Monitorizarea progresului elevului este foarte importantă pentru a determina eficacitatea intervenţiei.

Profesorii vor colecta date cu privire la performanţa  comportamentului țintă, menționând etapele comportamentelor care s-au manifestat independent.

Profesorii vor înregistra date referitoare la cât de des este folosit comportamentul ţintă.

În cazul în care, după colectarea de date pe trei până la cinci ori, cursanţii nu fac progrese, profesorii ar trebui să înceapă programul de rezolvare a problemei (pasul 9).

În cazul în care elevii fac progrese, instruirea este continuata până cand se ajunge la competenţa maximă.

9. Programul de rezolvare a problemelor în cazul în care cursantul nu face progrese

Pofesorii folosesc tehnici de schimbare pentru a ajuta elevii cu TSA sa  dobândescă comportamentul țintă în cazul în care acestia nu fac progrese.

Profesorii analizează progresul studentului şi monitorizeaza elevul pentru a identifica modificările necesare în procedura de modelare video.

În primul rând, datele monitorizarii progresului sunt analizate pentru a determina dacă sunt necesare modificări ale strategiei de modelare video pentru a îmbunătăți progresul cursantului.

Profesorii trebuie sa adapteze tehnici de intervenție pentru a-i ajuta pe elevi să înregistreze progrese prin luarea în considerare a următoarelor întrebări:

a.Sunt suficiente vizionările elevului pe săptămână?

b. Participă elevul la părțile cele mai relevante?

c. Elevul primeşte suficientă recompensă de la adulţi pentru a utiliza comportamentul țintă?

d.Este un film prea complex?

e.Este o analiză clară care să arate că videoclipul include etapele corecte?

f.Elevul are abilități (de exemplu, imită, are spirit de observare) necesare pentru a beneficia de modelare video?

Pasul 10. Estomparea video şi indicarea

Profesorii vor încuraja utilizarea independenta şi întreţinerea comportamentelor ţintă.

Ca și în predarea clasică, solicitările sunt șterse de îndată ce elevul arată progresul  si este capabil de a utiliza comportamentul țintă în mod constant. Dispariția solicitărilor dă elevului posibilitatea de a utiliza în mod independent comportamentul țintă în situații noi şi cu diferite persoane (generalizare).

Cine poate crea aceste filmuleţe?

Aceste filmulete pot fi create de catre părinţi sau alţi însoţitori (membri ai familiei extinse, bone, asistenţi din centrul de zi), educatoare, profesori, specialişti în intervenţie timpurie, psihopedagogi, logopezi, kinetoterapeuţi, specialişti în sănătate mintala.

De ce funcţionează modelarea video in recuperarea copiilor cu autism sau tsa?

Sunt câteva caracteristici ale copiilor cu autism care favorizeaza utilizarea acestei metode. Un studiu realizat de Corbett&Abdullah (2005): atentia supra-selectivă (îi face foarte uşor de distras), câmpuri reduse de interes, preferinţa pentru stimuli vizuali , evitarea interacţiunii faţă în faţă, abilitatea de a procesa informaţia vizuală mai repede decat informaţia verbală.

Care sunt costurile pentru a implementa aceasta metoda?

Costurile utilizării acestei metode sunt minime, având nevoie doar de o camera defilmat/smartphone. Filmuleţele pot fi revizualizate de nenumarate ori, atat cat e nevoie, fară alte costuri. Întrucât copiii cu autism răspund mai bine la indicaţii vizuale, videoclipurile şi televizorul au un efect mai puternic asupra lor. Videoclipurile sunt elemente mai motivatoare decat modelarea in vivo şi asigură o reîntărire pozitivă pentru copiii cu autism.

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

 

 

Distribuiți vă rog
Eugen Mihaescu- KRYPTON spune că autismul nu este un obstacol în a-ţi trăi pasiunea. Tu ce spui?

Artistii lumii

Eugen Mihaescu- KRYPTON spune că autismul nu este un obstacol în a-ţi trăi pasiunea. Tu ce spui?

Distribuiți vă rog

Pentru că am promis că toată luna aprilie este dedicată AUTISMULUI, azi vă aduc o notă pe portativ. De la Eugen Mihăescu. Trupa KRIPTON s-a născut, a crescut şi trăieşte frumos, între coarde de chitară şi iubire divină, pentru a scrie pe cer mesajul cel mai emoţionant pe care, ca terapeut, l-am auzit vreodată:

Dumnezeu, cand ne-a trimis acest dar si ne-a invatat despre cea mai frumoasa dintre arte -nu si-a ales nici teritoriile, nici culoarea oamenilor, nici pozitia lor in societate; EL doar a reusit sa ne ”imbrace ”pe toti, in cea mai adevarata haina: MUZICA!
Cred ca Romania e tot pe Pamantul acesta… si de ce n-ar fi pregatita sa sustina un alfel de om, ce canta o muzica divina…!?

Te invit aşadar, om bun, să citeşti un interviu cu şi despre suflet. Cu cel care crede cu tărie că muzica este vindecare!

Eugen, nu cred ca mai ai nevoie de vreo prezentare.:) Te stim cu totii, cu mic, cu mare. Motivul acestui interviu nu este promovarea ta, deci nu te voi intreba cine esti si ce canti:). Te intreb pentru inceput CINE esti? Asta pentru ca pe contul tau de Facebook ai scris: “Creator de muzici si NU compozitor, textier si NU poet, instrumentist si NU chitarist.” Ce face diferenta intre toateaceste etichete?

Sunt un om normal ce am primit aceasta vocatie din partea Divinitatii…
Nu pot spune ca indeplinesc o functie anume, de chitarist sau compozitor, narator sau scenarist, cantautor sau maestru-interpret…”Abtibildele” acestea le pun cei care fac statistici si se ocupa cu criteriile de departajare…
Sunt un om normal, ce a primit o menire clara aici, pe Pamant: Sa cant, sa bucur lumeA, sa fiu aplaudat pentru ceea ce fac cu credinta…!

In curand, KRIPTON implineste mai mult decat varsta mea:). Spune-mi, te rog, in lumea in care fast food-ul nu exista numai in alimentatie, ci si in arta, care a fost “dieta” care a asigurat longevitatea acestei trupe?

Faina expunere vis-a-vis de intrebarea ta..
Da, noi KRYPTON, am cam strans in bagajul nostru 35 de ani de concerte, de turnee, de plimbari in tara si dincolo de tara, de fani, de albume, de nopti nedormite, de zile cu soare dar si de ”tsunami”-uri uneori aproape devastatoare, caci asta se-ntampla in viata oricarui artist…!
N-as spune ”dieta”, ci mai degraba reteta de a rezista dupa, si in atatia ani, a constat in echilibrul, ratiunea si mentalitatea de invingator pe care am ”condimentat-o” in adn-ul fiecaruia din noi, indiferent de etapele prin care am trecut…!

Nu CE canti, te intreb, Eugen, ci de ce inca mai canti  ceea ce canti?  Nu te-ai “afiliat” la moda vremii, compunand piese bazate pe sexualitate…

Ma inspir din frumosul care ma inconjoara si daca muza imi vorbeste de sexualitate, n-am s-o privesc doar ca pe un val ce tine de o ”moda” anume, ci ca pe o parte din viata asta in care exista si dragoste, dar si ura, si lumina, dar si intuneric, si caldura, dar si racoare, sinceritate, bucurie, chemare dar si… sex!

Ce te inspira in scriereapieselor, si dupa 30 de ani? Cand ma gandesc la KRIPTON, o fac terapeutic: intr-o casatorie de 30 de ani, ce aduc acei oameni, sa continuie inca sa isi scrie povestea? Exact asta e scenariul pe care-l am cand ascult piesele tale…

Cred ca ce am scris la întrebarea precedentă, reprezinta si raspunsul pentru aceasta..:))!
Doar mai adaug…
Nu fac parte din folderul celor ce scriu ‘la comanda” piese sau texte (poezii…) si am invatat in toti anii acestia sa astept escalele inoportune si vizitele uneori foarte tarzii, evident neanuntate, ale unei persoane dragi mie-Muza!
Dupa plecarea ei, imi iau condeiul…!

Este muzica o terapie pentru suflet?

Am spus-o cu simtire si credinta, ca muzica este un medicament -elixir terapeutic pentru suflet si uneori o stare de criogenizare chiar si pentru tesuturile vii…!

De 12 anilucrez cu copii cu autism. Pe unii dintre ei i-am putut scoate din lumea aceea rigida, dandu-le o toba, o chitara sau un pian. Fara sa  stiu care va fi rezultatul. Si de acolo a inceput viata lor, desi niciodata nu au fost indrumati catre arta, de către parinti. Spune-mi, din toata experienta ta, este muzica din Romania pregatita sa primeasca “un om altfel”, care sa o cante? (o persoana cu nevoi speciale)

Te felicit pentru altruismul si rabdarea ta de a lucra cu ”oamenii altfel…”
Dumnezeu, cand ne-a trimis acest dar si ne-a invatat despre cea mai frumoasa dintre arte -nu si-a ales nici teritoriile, nici culoarea oamenilor, nici pozitia lor in societate; EL doar a reusit sa ne ”imbrace ”pe toti, in cea mai adevarata haina: MUZICA!
Cred ca Romania e tot pe Pamantul acesta… si de ce n-ar fi pregatita sa sustina un alfel de om, ce canta o muzica divina…!?

Am cunoscut oameni pe care muzica i-a salvat de la sinucidere. Cand si-au dat seama ca au hoinarit in lume degeaba, ani de zile, in joburi care nu le aduceaunici o implinire, si au decis sa renunte la tot, pentru pasiunea de o viata, si-au revenit fara ca psihiatrii sa inteleaga CUM. Care este explicatia pe care o dai tu, ca ARTIST, aceastei “minuni”?

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

Am avut astfel de exemple si in trupa mea…Oamenii se reintorc dupa ani si ani, acolo unde si-au regasit alter-ego-ul, in locul unde au simtit pentru prima data – lumina, dragostea, recunostinta, faima, bucuria…!
E o ”chemare” ,in primul rand spre…tine!

Te intreb tot terapeutic: ai decis, la un moment dat, sa-ti continui cariera solo, pentru cativa ani, apoi tot tu ai fost cel ce a redat viata trupei, avandu-l ca solist vocal pe RazvanFodor. Ce te-a determinat “sa renunti la singuratate”, in detrimentul comuniunii?

Proiectele ”solo” sunt ”variatiuni pe teme diferite” de cele pe care le pictezi, in cadrul subiectului-”mamă”…! Ele iti aduc o alta stare de bine atunci cand simti nevoia de exprimare si in alte ”tablouri”, cu expuneri diferite de nuante si atitudini, dar cu aceeasi amprenta, stilistic vorbind…!
Etapa Fodor… -un alt episod marca KRYPTON, un episod in care mi-am propus o introspectie, vis-a-vis de o dilema cu launtrul meu, punandu-mi intrebarea shakesperiana, de a fi sau nu ”comercial…”?
Reusisem atunci, feedback-ul propagandu-se destul de repede dar…
Era o muzica scrisa de mine, dar departe de ceea ce simteam si imi doream… Atunci, chiar m-am simtit asemeni unui croitor ce creeaza si ajusteaza haine in functie de client…!

M-am reintors la scurt timp, la radacinile plecarii mele in viata asta de rock-er si mi-am continuat drumul, cu blugii rupti si o pleata in vant, printre ”armatele de ovedrivere” …!

Eugen, traiesti exclusiv din muzica in acest moment, sau este o pasiune care te mentine in viata, la nivel emotional?

Asemeni furnicutei harnice din fabulele lui La Fontaine, am pus deoparte tot ce am castigat si castig din muzica- cu titlul de investitor, intr-un domeniu care iti aduce o liniste financiara, dar nicidecum o satisfactie spirituala…!
Asadar pot spune sincer ca traiesc din si pentru MUZICA…!

Se poate trai in Romania, din muzica de calitate? Cand spun “de calitate” ma refer, fara a avea intentia de a jigni pe cineva, la substanta unui act de creatie, si nu la imaginea de plastic, creata de sexualitate…

Se poate trai din muzica si in Romania… dar cred ca ecuatia fericirii ramane totusi credinta si constanta evolutiva, pentru ca istoria sa te recunoasca INVINGATOR…!

Multumesc pentru traire si suflet, Eugen Mihaescu! Sa-i aducaDumnezeu pe toti membrii KRYPTON la nunta de platina!:)

Fain spus… Nunta de platina…!
Eu zic mai tot timpul, la sfarsit de concert :
Sa dea Dumnezeu sa ne mai vedem in viata asta cu bine…! 🙂

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Sorin Nicolau, managerul clinicii OANA NICOLAU, despre meseria de tată, carieră şi căsnicie.

Sanatate mintala

Sorin Nicolau, managerul clinicii OANA NICOLAU, despre meseria de tată, carieră şi căsnicie.

Distribuiți vă rog

Am participat la o sesiune deschisă despre Feminitate şi Stress, la clinica OANA NICOLAU. Lucrând, la rândul meu, de 11 ani în domeniul sănătăţii mintale, am fost atentă la fiecare detaliu: amplasare, atitudinea specialiştilor, subiectele alese şi maniera de prezentare a acestora, amenajarea spaţiului.

Am găsit nu un cabinet psihologic, ci o parte de rai.

De ce o parte de rai? Pentru că fiecare cabinet din cadrul clinicii spune o poveste. Despre suflet, despre emoţie, despre dragoste şi despre libertate.

L-am rugat pe managerul clinicii, Sorin Nicolau (care m-a rugat „terapeutic” să nu-l domnesc:), pentru că „eu sunt Sorin şi mă simt într-o super formă, tânăr şi cu multă energie la cei 38 de ani :)) „), să-mi acorde un interviu, pentru a vă aduce şi vouă pacea pe care eu am simţit-o în locul în care m-am simţit femeie, frumoasă şi liberă. Şi pentru că domnia sa este şi NLP COACH, am smuls pentru voi câteva rădăcini de pasiune pentru meserie, spre a planta seminţele dorinţei de a cunoaşte tot ce ţine de psihic.

  • Sorin, spune-mi, te rog, în primul rând, cum şi când s-a născut clinica OANA NICOLAU?

Totul a inceput in urma cu 15 ani cand Oana a ales aceasta cariera in care investeste multa pasiune,  si multa iubire.  Dupa mai multi ani de formari si dezvoltari in domeniul psihologiei, oportunitatea i-a scos in cale Oanei o propunere de a deschide o clinica de psihologie. Ne-am consultat, am analizat impreuna si ne-am decis sa renovam o casa din zona Cotroceni, pe care ne-o cumparasem. Din pasiunea Oanei si din spiritul meu antreprenorial, in anul 2007 s-a lansat Clinica Oana Nicolau, o clinica, la acel moment cu doar 4 cabinete.

In urmatorii ani, aportul meu in clinica a fost minor, Oana ocupandu-se in cea mai mare masura atat de partea manageriala, cat si de rolul ei de psihoterapeut.

Pe masura ce timpul trecea, impreuna ne-am dat seama ca este nevoie de un spatiu mai mare, cu mai multe cabinete si in felul acesta am construit sediul actual  si in anul 2013 ne-am mutat in strada George Georgescu unde beneficiem de 12 cabinete si 2 sali mari pentru ateliere si evenimente. In urma acestei mutari, ne-am dat seama ca am facut un pas inainte si echipa manageriala trebuie sa se extinda, iar rolul meu a devenit full time.

  • Ani în care aţi ajutat mii de oameni, aflaţi în situaţii limită ale vieţii lor… Ce aţi învăţat în această perioadă despre lume şi ce aţi aflat despre voi, ca oameni?

Da, asa este, pragul clinicii a fost trecut de mii de oameni si impreuna cu echipa  clinicii, acestia si-au gasit sprijinul, ghidajul necesar depasirii situatiilor cu care se confruntau. Ma bucur mult de aceasta deschidere din ce in ce mai mare a oameniilor fata de serviciile de psihologie.

Beneficiind atat eu cat si Oana de aceaste servicii, putem spune ca scopul nostru, misiunea noastra, s-a conturat in acest sens: ne dorim sa transmitem un mesaj catre cat mai multi oamani, fie adulti, fie copii, fie parinti, un mesaj cum ca dezvoltarea, evolutia persoanala, progresul continuu reprezinta drumul catre un viitor insorit.

  • Ştiu că  OANA NICOLAU este, pe lângă fondatoarea centrului, şi soţia ta, 🙂 şi psihoterapeut. De ce aţi decis împreună înfiinţarea unei clinici, şi nu aţi rămas într-un cabinet personal, unde să lucraţi pe cont propriu, atât tu,  ca şi coach, şi Oana ca psihoterapeut?

Probabil, de la inceputul clinicii, viziunea noastra a fost de a lasa o amprenta, de a creea ceva valoros si din acest motiv nu am luat decizia de a avea un singur cabinet.

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

  • Despre serviciile oferite de clinică găsim informaţii pe site. Vreau să ştiu acum despre pasiunea ta.  De ce ai ales NLP ? 

Profesia mea de coach cu formare in NLP s-a alaturat carierei mele de antreprenor acum 3 ani, si a pornit ca o nevoie persoanala de dezvoltare, de evolutie. Nu m-am gandit deloc ca imi va aduce atatea satisfactii persoanale si profesionale. In continuare, cariera mea personala este si va fi  ocupata in mare parte de antreprenoriat, si profesia de coach imi vine manusa atat pentru mine si pentru celelalte persoane cu care interactionez tot timpul: familie, prieteni, angajati, clienti.

NLP-ul are nenumarate definitii, s-au scris mii de carti si manuale. Ce pot sa-ti spun despre acest domeniu, este ca din puncte de vedere personal m-a ajutat si ma ajuta sa ma descopar, sa ma cunosc si sa-i cunosc mai bine  pe care in intalnesc.

Mi-a creat abilitatile de a-mi gestiona gandurile, emotiile, de a-mi crea autonomia de care am nevoie, de a fi prezent si de a mentine deschisa calea catre evolutie. In plus, cel mai important lucru, m-a ajuta sa vad mai departe de nevoile de baza si sa gasesc un scop mult mai inalt in ceea ce fac.

  • Cum te-a ajutat NLP-ul în managementul afacerii voastre?

Din punct de vedere al afacerii, investitia pe care am facut-o in formarea mea de coach si NLP, pot sa spun ca mi-a adus mult mai multa claritate in setarea si atingerea obiectivelor, mi-a deschis vederea pe termen lung, am capatat mai multa rabdare si perseverenta.

  • O întrebare personală, dar utilă cititorilor mei, pentru că puterea exemplului face minuni 🙂. Cum este căsătoria cu o femeie puternică, precum OANA NICOLAU? 

Da, asa este, Oana este o femeie remarcabila, este o sotie minunata, o mama exceptionala. Ma simt foarte norocos si cred cu tarie ca puterea unui barbat este data de catre puterea femeii de langa el. Alaturi de Oana ma simt un barbat, un sot si un parinte puternic.

Oana este o persoana determinata, responsabila, plina de energie, foarte dinamica si cu o viziune pe termen lung si foarte lung.  Si, asa cum ar trebui sa faca fiecare femeie, chiar si fiecare barbat, are grija si este atenta cu propria ei persoana.

  • Lucrezi împreună cu Oana zi de zi. Are acest aspect impact pozitiv asupra relaţiei voastre, sau unul negativ? 

Da, lucram impreuna, formam o echipa minunata, atat in cadrul clinicii cat si in familie. Probabil ca atunci cand te identifici cu propria ta afacere, da, este greu sa formezi echipa, insa in cazul nostru, clinica reprezinta pentru noi o modalitate de a ne atinge scopurile, de a ne urma misiunea noastra de a crea o lume independenta, o lume cu o dorinta arzatoare de cunoastere si evolutie, o lume cu scopuri inalte.

Ca sa nu sune doar ca un slogan american, da, este si o modalitate foarte eficienta de a face bani , pentru ca acolo unde poti masura progresul, acolo unde poti verifica faptul ca esti pe drumul cel bun, poti atinge ceea ce ti-ai propus.

Probabil ca ne ajuta foarte tare si modul nostru participativ de a realiza ceea ce ne dorim. Intotdeauna, inainte de a ne apuca de ceva ne intrebam prima data ce ne dorim cu adevarat, ce este mai important si in felul acesta ne stabilim pasii si modalitatile de lucru.

 

  • Cum te descurci cu rolul de tată? Azi aţi încheiat activitatea la ora 22.30. Copiii deja dorm când veţi ajunge acasă…

Sunt perioade in viata unui adult cand atentia este indreptata mai mult catre viata profesionala, sau catre viata personala, sau poate catre cea de familie.

Sunt momente, zile, poate chiar saptamani, cand acord mai mult timp afaceriilor, sau poate mai mult timp mie, sau relatiei cu Oana sau cu copii. Ceea ce am invatat eu ( si Oana ) este sa echilibrez aceste lucruri, acesti timpi petrecuti pentru un singur scop pe o perioada scurta.

Da, compensez, echilibrez, si acord pe parcursul unui an, timp pentu fiecare arie din viata mea: timp personal (cel mai important), timp relatiei de cuplu si de familie, timp carierei.

Aceasta este strategie mea: pe termen mediu si lung echilibrez, si in felul acesta armonia se mentine.

  • Cât de important este tatăl într-o familie, şi care ar trebui să fie responsabilitatea sa în interiorul acesteia?

Poate suntem diferiti, poate nu, ceea ce stim este ca niciunul dintre noi doi nu este mai important decat celalalt si fiecare este cel mai important, cand vine vorba de cresterea si educarea copiilor nostrii.

Dintodeauna am privit sarcinile pe care le avem in familie ca fiind ale amandoura, sarcini care pot fi realizate in aceeasi masura de fiecare dintre noi, separat sau impreuna.

Daca inainte, in vremuri apuse, existau sarcini ca fiind clar dedicate sotiei, mamei, sau sarcini numai ale sotului, tatalui, noi nu am privit lucrurile asa niciodata. Eu am si schimbat scutece, am si pasat un iaurt cu fruct si Oana a mers cu toti copii in parc cu biciclete, trotinete. Da, ne implicam in egala masura, nu privim jocul din teren de pe tusa.

Intr-un cuvant, rolul tatului intr-o familie este de a se implica, de a participa activ si in mod egal la toate task-urile familiei.

  • Vorbeşte-mi, te rog, despre carieră şi cum poate ea rămâne, atunci când cuplul are 3 copii. Cum se pot dezvolta cei 2 parteneri în timpul căsniciei, având atâtea îndatoriri?

Intr-o relatie de cuplu, intr-o famile cu 1-2-3 copii, consider ca cea mai buna reteta a succesului ( pentru mine) este de a crea un echilibru, o armonie, urmatoarelor aspecte :

– timpul cu propria persoana ( reprezinta combustibilul pentru TOT )

– timp cu partenerul

– timp cu copii, cu toti si cu fiecare in parte

– timp cu intreaga familie

Mai adaugi sinceritate, sustinere, incurajare si generozitate.

Liantul, sursa, esenta tuturor lucrurilor, aspectelor, este si va fi intotdeauna IUBIREA.

  • Îţi mulţumesc pentru deschiderea sufletului şi a uşii unei părţi de rai: clinica OANA NICOLAU.

Monica, iti multumesc pentru aceasta scurta calatorie personala pe care mi-ai oferit-o si sper sa le fie de folos si tie si cititorilor tai.

 

Pentru că ai avut determinarea să citeşti acest interviu până la capăt, vreau să te răsplătesc cu un voucher cadou în cadrul clinicii. Urmează paşii de mai jos pentru a partcipa la concurs:

  1. Like paginii Învaţă.Crede.iubeşte
  2. Share acestui articol pe pagina ta de Facebook
  3. Like paginii Clinica Oana Nicolau
  4. Un comentariu pe site (atenţie, la rubrica de comentarii AICI, nu pe Facebook!) în care să îmi spui DE CE îţi doreşti să câştigi acest vocher.

Cel mai motivant comentariu va câştiga un voucer în partea de Rai în care eu am prins aripi…

SUCCES! 🙂

Vei primi voucherul pe e-mail! 🙂

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Assign a menu in the Right Menu options.