Etichetă: sotie

Vinovate de iubire?!

Relatii

Vinovate de iubire?!

Distribuiți vă rog

Vinovate de iubire?! Mă revolt cu demnitate pe femeile naive care își plâng de milă în batiste după ce bărbații lor au făcut din ele cârpe de șters pe jos, le-au băgat apoi în noroi, le-au tăvălit timp îndelungat, apoi le-au aruncat în stradă (metaforic), la făcut oameni de zăpadă.

Mă revolt pentru lipsa demnității lor, din vremurile în care se rugau la toți sfinții să le schimbe bărbații iubiți, să-i facă ce au fost la început, să le dea putere să treacă prin încercările vieții cu ele de mână, să le dea lor forța de a mai face un pas, numai unul, răbdarea de a mai aștepta un ceas, doar un ceas, până își revine el după beție, după medicamente, după vreo aventură, după vreo boală, după vreo stare depresivă, după vreo dezamăgire sau după vreo mare iubire pierdută.

Mă revolt cu demnitatea ce și mie mi-a scăpat de câteva ori în viața asta printre degetele împreunate în rugăciuni înlăcrimate de: ”Fă, Tu, Doamne, o minune!”

Pe voi, femei plămădite să dați vieți altor vieți, să educați și să iubiți simplu și definitiv, să (vă) sacrificați și să vă puneți pe orice alt loc decât primul!

Mă revolt din lipsa puterii de a mă răzbuna, de a blestema și de a arunca brusc cu noroi în fața bărbaților ce au învățat de la viață să folosească femeia pe post de psiholog, menajeră, medic, confidentă, și alte câte n-au legătură cu femeia iubită.

Mi-e peste puteri să pricep cum de femeile au atâta forță să suporte jigniri, lovituri, trădări, înjosiri, dezgust, beții, acuze? De unde au naivitatea să creadă suferința bietului bărbat însurat, care nu e iubit de soție, a celui încă singur care își bârfește fosta ce nu i-a dat cele de trebuință, a celui care jură pe toți sfinții că e curat ca lacrima, blând ca mielușelul și fosta o nebună ce-l alerga prin casă cu farfuriile, așa, tam-nisam, -fără a-i spune că de fapt farfuriile erau destinate beției lui perioadice, lipsei de acasă în detrimentul  unei dudui mai sexy ca ea- .

Cum de nu văd femeile mitocănia, lipsa de scrupule, de bun simț, mârlănia, prefăcătoria și toate adevărurile ascunse sub masca perfecțiunii bărbatului ce le ocupă toată inima?

Cum de ajung femeile victime ale violenței domestice, ale violurilor unor bărbați alcoolici sau psihopați, abuzurilor emoționale de tot felul, pe paturile de spital ale renumiților medici psihiatri, cu depresii majore, cu psihoze și tot felul de boli psihice, răsplată pentru iubirea ce-au dat-o bărbaților de porțelan?

Și mai presus de toate, de ce îi fac ele responsabili de aceste nenorociri, pe bărbați? 

Cu ce-s ei răspunzători că noi, femei crescute sub semnul sacrificiului, le permitem să ne denigreze, să ne sfideze, să ne lovească, să ne priveze de afecțiune, să ne dea afară din viața lor și să ne cheme înapoi la nevoie, să ne iubească în funcție de context și să ne facă să-i credem că pentru toate neînțelegerile dinn cuplu este vina noastră?

 

Vinovați ei, de iubirea ce le-o purtăm obsesiv?

 

Vă spun cu siguranța unei iubiri pe care am purtat-o și eu, ca voi toate, unor bărbați care nu dădeau 2 bani pe mine, o floare sau un concediu surpriză în locuri cu gust de ciocolată amară. Care n-ar fi ridicat pentru mine o piatră, în timp ce au ridicam pentru ei munți:

Dragelor, singurele responsabile pentru suferință sunteți voi! Știți vorba aceea: nu e prost cel care cere, e prost cel care dă! Măcar cu ultimul strop de demnitate care ne-a mai rămas, să recunoaștem că suntem vinovate pentru jocul murdar în care am decis să continuăm a plusa, deși știam bine că el trișează, pentru dragostea oarbă care ne-a ținut lângă ei suficient timp pentru a ajunge să ne credem urâte, proaste, slabe, murdare, vinovate și singurele responsabile pentru relație.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Suntem vinovate pentru că rămânem legate de bărbați care ne dezleagă la prima sfoară trimisă de alta să-i salveze din chinul în care trăiesc cu noi, pentru că ne aruncăm în brațe care nu ne doresc, pentru că ne împreunăm mâinile în rugi strigate către cer pentru a-i vindeca pe ei, nu pe noi, de dependența de iubiri toxice. Suntem vinovate pentru că aruncăm la gunoi sfaturile mamelor, prietenilor, psihologilor care ne arată harta către salvarea de sine, și alegem să păstrăm harta trasată de ei, către pieire.

Suntem vinovate pentru că Dumnezeu ne-a înzestrat cu talente la care renunțăm de dragul lor, cu calități de a vindeca oameni cu probleme, la care renunțăm, prentru a ne petrecem timpul cu ei, cu putere să escaladăm munții reușitelor profesionale, la care renunțăm, să-i ajutăm pe ei să urce spre împlinirea de sine, cu dragoste necondiționată pentru copiii noștri, la care renunțăm, să-i iubim pe ei necondiționat.

Suntem vinovate pentru că ne lamentăm, în loc să-i lăsăm în brațele celor care sunt suficient de slabe încât să admită în viața lor jumătăți de măsură, alcool, droguri, aventuri, agresiuni și mediocritate.

Suntem vinovate pentru că ne comparăm absurd cu fostele lor, cu actualele lor, femei care au acceptat și care vor accepta la nesfârșit înjosiri și locuri secunde în topul preferințelor acestor bărbați pentru care femeia e un obiect. Sexual, profesional, psihologic.

Si mai vinovate suntem pentru că lăsăm furia și suferința să ne invadeze când ei s-au întors la fostele, spășiți. Nu pentru că le iubesc, ci pentru că ele sunt exact femeile slabe care le vor admite lipsa respectului, dependențele, amantlâcurile. Femei care nu vor trăi niciodată demnitatea adevărată, ci pseudo demnitatea caracateristică celor ce preferă confortul material în locul respectului și al iubirii față de Dumnezeu.

Suntem vinovate mai ales pentru că Îl insultăm pe Dumnezeu rămânând cu bărbați care nu au nici o treabă cu El, care nu sunt  lideri spirituali pentru familia lor, care nu-L recunosc pe El ca unic salvator. Pentru că, deși li s-au arătat minuni, ei continuă să creadă că doar o femeie îi va salva, le va dărui pacea și iubirea necondiționată care îi va liniști, fără a trebui să se sacrifice. Cu bărbați care cred că tot ce au ei de făcut este să muncească, să aducă bani acasă și să își facă datoria de mascul feroce o dată pe săptămână. Sau pe an…

Suntem vinovate pentru că îî învinovățim pe ei, când n-au nici o responsabilitate pentru viața noastră. Pentru sentimentele noastre, pentru iubirea ce le-o purtăm.

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Bărbaţi (im)perfecţi, voi nu din femeie v-aţi născut?

Relatii

Bărbaţi (im)perfecţi, voi nu din femeie v-aţi născut?

Distribuiți vă rog

Bărbaţi (im)perfecţi, voi nu din femeie v-aţi născut? Am primit multe mesaje pentru articolul de ieri. Femei frumoase, la trup şi la suflet, care-şi strigau durerile, întrebând DE CE; femei singure, care îşi blestemau viaţa pentru ceea ce n-a fost să fie până la adânci bătrâneţi; femei tinere, care-şi numărau ridurile ce le brăzdează faţa, de-atâtea şanţuri ce-au săpat în ele bărbaţii căsătoriţi cu amantele sau logodiţi cu joburile. Cu laptopurile ori cu prietenii „de-o bere”.

Mame ce-şi cresc singure copiii, după ce bărbaţii iubiţi le-au lăsat pentru altele mai „necicălitoare, mai frumoase, mai sexy, mai puternice, mai zâmbitoare, mai aranjate sau mai smerite”. Şi-aş mai continua lista, de-aş avea puterea să le alin cumva durerea.

Dar n-am …

Am simţit lacrimi pe inimă, spălând amintiri, şi pumni pe suflet, învineţind iubiri.

Ne învinuim pe rând, unele dintre noi, că n-am fost de ajuns. Ne comparăm cu celelalte şi le imităm uneori, rugându-ne unui Dumnezeu necunoscut să ne facă şi pe noi la fel: atrăgătoare, iubitoare, inteligente, frumoase.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Şi când nu primim răspuns rapid de la El, de la Dumnezeu, ne întoarcem în braţe care ne-au alungat, care au strâns alte femei, în case unde încă miroase a parfum de cealaltă, în inimi care nu ne mai iubesc, în suflete care n-au sentimente, ci doar nevoi de împlinit. Şi ne punem atunci pe muncit, să nu mai fim părăsite niciodată: mai mult gospodine, să aibă mâncare cât mai bună şi cât mai „la fix” adusă la pat, mai mult tăcute, să aibă el mai multă libertate, mai mult sex, să nu mai ajungă la alta. Mai mult fard, să semănăm mai mult a femei. Mai puţin fard, să fim mai „de casă”.

Mai mult el, şi mai puţin noi.

Şi, după ani în care oricât am învăţa, picăm mereu examenul, ajungem în spitale de psihiatrie, ori îngenuncheate în vreo chilie în te-miri ce mănăstire, strigând la pereţi acelaşi DE CE? pe care l-am auzit azi în tastele lovite strident, de-atâta amar ce e-n suflete…

Şi azi vă întreb, bărbaţi (im)perfecţi:

„De ce vreţi voi ce nu aveţi?

De ce vă luaţi voi femei imperfecte, să le umiliţi apoi cu ce au altele, şi ele nu?

De ce vă strecuraţi voi din paturile conjugale, în paturi de hoteluri reci, să primiţi ce nu vă dau cele rămase acasă, la alăptat, la dereticat, la gospodărit?

Cu ce dragoste iubiţi, de moare după câţiva ani? Ori după timp mai scurt decât cel scurs într-o clepsidră?

De ce vă părăsiţi voi copiii plânşi de-atâta dor de voi,  să mergeţi la trăit?

Cum puteţi voi să râdeţi în case străine, când în ale voastre se strigă în sânge?

Cum puteţi voi face copii cu alte femei, când ai voştri plâng de dor, de foame ori de neiubire?

De ce puneţi pe degete inele, femeilor pe care le doriţi până când cealaltă vă va despărţi?”

Şi v-aş mai întreba câte ceva… dar pentru unii e prea scurt timpul rămas între 2 staţii de tramvai…

Mă-ntreb acum retoric însă:

„Credeţi că aveţi drepturi doar pentru că vi se pare că Dumnezeu e bărbat? Şi-o să vă apere mereu?”

foto credit: Sara Dumitrache si Google

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Cum să fii o mamă şi o soţie care să lase în urma paşilor ei simplitate. Dragoste şi credinţă

Copii tipici

Cum să fii o mamă şi o soţie care să lase în urma paşilor ei simplitate. Dragoste şi credinţă

Distribuiți vă rog

Astazi, dragii mei, este despre mamici, Dumnezeu si iubirea vietii tale. Am ales-o pentru acest interviu pe Jessica Armstrong, o mama si o sotie de la care eu invat clipa de clipa despre smerenie, blandete si har. Azi impartasesc cu voi binecuvantarea de a o avea ca model.

Bună Jessica ! Mulțumesc că ai accept invitația de a vorbi despre feminitate și maternitate. Te rog, spune-ne de la început cine ești tu și ce faci în România?

Jessica: Bună Monica! Numele meu este Jessica Armstrong, iar soțul meu și cu mine suntem misionari americani care lucram cu biserica baptista din Bucureşti. Soțul meu predă la Institutul Baptist din București. Locuim aici de 4 ani si jumatate. În Octombrie 2016 , am adus pe lume o fetiță, pe nume Sara.

Cu ce te ocupai în America înainte de a veni aici?

J: Înainte să vin în Romănia, am lucrat ca profesoară de matematică la liceu timp de 5 ani.

Deci ai lasat America pentru un bărbat? Te întreb asta pentru că  pentru multe femei, sacrificarea familiei ei, a jobului și prietenilor,  traversarea oceanului , începerea unei noi vieţi, total dependente de soțul ei, nu este o decizie ușoară.

J:  Ei bine, nu s-a întamplat chiar așa… Predam matematica la liceu în Raleigh, Corolina de Nord și mă gândeam că o să continuu să predau până mă voi pensiona. Într-o zi, un prieten de-al meu de la biserică, m-a invitat în oraș. Am fost șocată și nu știam ce să fac pentru că știam că Cameron voia să devină misior  și eu nu. O prietenă m-a convins să-i dau o șansă. Eram în conflict pentru ca am fost singură mult timp, și o parte din mine  voia să fie într-o relație de curtare, însă nu am vrut să încep o relație care nu avea  viitor.

M-am rugat foarte mult lui Dumnezeu sa-mi dea înțelepciune. Am simtit o pace continua în suflet când am decis să pășesc mai departe cu Cameron. Prietenii mei de asemenea s-au rugat pentru mine și am simtit că e un lucru bun.

Chiar dacă am simțit că Dumnezeu voia să fiu cu Cameron, eram însă nesigură în ce priveşte mutarea peste ocean. Am vrut să merg în misiune acolo ca să văd cum o să fie, însă din cauză că eram profesoară, noi am început relația în Octombrie, şi nu mai aveam vacanță până anul viitor în vară, nu s-a putut.

Un prieten ne-a sugerat să facem o excursie în vacanța de iarnă. Am ajuns în România în anul 2010 de Crăciun și am stat la niște prieteni misionari pe care Cameron îi știa. Chiar am avut un timp minunat. M-am simțit confortabil, chiar dacă limba era diferită. Îmi aduc aminte că stăteam într-o casă în afara orașului Oradea şi, luând masa de prânz după biserică, am văzut un bărbat care tachina un copilaş.

Parcăeram acasă la bunica mea:)  Atunci a fost clipa când am simțit ca pot trăi aici. Ne-am logodit în Ianuarie și căsătorit în Iulie 2011. Organizația cu care voiam să lucrăm cerea ca tinerii căsătoriți să aştepte un an înainte să se  mute peste ocean. Astfel încât stresul să nu fie prea mare în căsnicie şi să cauzeze probleme.

Am locuit astfel, în primul nostru an de căsătorie, în Carolina de Nord, și am început procesul de aplicare pentru a devein misionari.

Prima dată am aplicat pentru 2 ani de zile cu contract temporar, astfel încat puteam incerca fără a sta pe termen lung. Am realizat că eram fericită să trăiesc în România, deși unele lucruri erau grele (învățarea unei limbi noi, locuirea intr-un oraș mare). După terminare contractului am aplicat pentru un altul pe termen lung în România.

Am luat decizia în urma rugăciunilor îndelungate. Deci puteam să aleg  să nu urmez această cale. Fiind profesoară de matematica, un moment de revelație l-am avut când am discutat cu unul din colegi, un profesor de geometrie. El mi-a zis „Este logic. Dacă ești chemată să fii cu Cameron, și Cameron este chemat să mearga in India, atunci eşti chemată de asemenea să mergi în India!” (La acea vreme Cameron căuta să fie misionar în India, insă bineinteles, am ajuns în Romănia.)

Acea simplă logică mi-a vorbit. Ca şi cuplu misionar, suntem amândoi „în misiune” :). Nu doar m-am căsătorit cu un misionar, dar îl şi urmez în altă țară. Amândoi avem responsabilităţi și aşteptări. Amândoi completăm rapoarte lunare și vorbim cu supraveghetorii  despre progresul nostru. Deci, nu este vorba numai despre jobul lui Cameron, este vorba şi despre mine, cea care şi l-a schimbat pe al ei -de la profesoară de matematica la a fi misionar. Nu mă simt ca sunt dependentă de Cameron, ci mai degraba, considercă  suntem o echipă care lucrează împreună.

 

“Şi dacă mariajul nu este despre a ne face pe noi fericiţi, ci despre a ne sfinţi?”

 

Hai să vorbim acum despre feminitate, pentru că am aflat ce înseamnă a trăi după voia lui Dumnezeu, ca femeie care se visa o viaţă profesoară… Ce înseamnă, din punctual tau de vedere, să fii feminină? Este vorba despre felul cum arătăm, despre jobul nostru, sau implică altceva această feminitate?

J: Dumnezeu a creat atat femeia cât şi bărbatul după asemănarea Lui,  asadar cred ca feminitatea e în parte o reflexie a caracterului divin. Femeile sunt frumoase, însă nu doar in sensul fizic. Suntem frumoase deoarece aşa ne-a creat Dumnezeu, suntem sensibile şi vulnerabile şi totuşi extrem de puternice. Suntem tandre. Asta e parte din frumuseţea noastră. Naştem şi creştem copii, indiferent că aceştia ne sunt sânge din sângele nostru sau că ne ingrijim de cei care ne înconjoară. Ne pasa de nevoile celorlalalţi.

Ce ar trebui să stie fetele tinere care nu sunt căsătorite,  despre a fi soţie? Este greu, este un coşmar sau o binecuvântare? La ce ar trebui să se aştepte?

Jessica: În primul rand , ar trebui să ştie că o căsătorie nu o să le împlinească, daca ele se simt goale pe dinăuntru cât timp sunt singure. Dumnezeu ne-a creat pe fiecare dintre noi cu o nevoie dupa El, și chiar dacă noi o să dorim să umplem acel gol cu un bărbat, haine, un job fain, etc, numai Dumnezeu ne poate umple acel gol cu adevărat, și numai El ne poate întregi.

O carte pe care am citit-o impreună înainte să ne căsătorim  se numea “Şi dacă mariajul nu este despre a ne face pe noi fericiţi, ci despre a ne sfinţi?” Căsătoria este cu adevarat o bucurie, însă de asemenea o să  scoată la suprafață egoismul tău pe măsura ce înveţi să iubeşti cealaltă persoană. Nu este vorba  despre a da fiecare 50%,  ci despre a da fiecare 100% celalaltei persoane.

Noi nu impărţim treburile casnice- sunt lucruri pe care o persoana le face, însă de asemenea cealaltă persoana e acolo sa ajute. Suntem o echipa. Sper ca răspunsul meu iniţial să nu vă fi făcut să credeţi că mariajul este un lucru negativ, pentru ca nu este asa.

Cameron este o binecuvântare pentru mine, şi sper ca el să zică acelaşi luvru despre mine. 🙂 În căsnicie este e o iubire profundă, și sunt mulțumitoare ca Dumnezeu m-a binecuvantat cu Cameron. Pentru femeile/fetele singure, spun să aștepte bărbatul care le respectă şi le prețuiește.

Pentru femeile creştine singure, aş vrea să adaug: să aşteptaţi un barbat care Îl iubeşte mai mult pe Dumnezeu decât pe voi. Chiar și daca nu vă căsătorţi, nu sunteţi mai puţin valoroase decât cele căsătorite. Dumnezeu vă iubeşte foarte mult.

Care este secretul unei căsnici fericite? 🙂 În 3, în 5, în câţi paşi?

Jess: Orice cuplu trebuie să-L pună pe Dumnezeu pe primul loc întotdeauna. Rugați-vă împreună. Rugaţi-vă unul pentru altu. Într-un mod mai general, fiecare dintre partenerii de cuplu trebuie să-l pună pe celălalt deasupra sa. Persoana cealalată întotdeauna e mai importantă.

Nu căuta ca lucrurile să fie corecte, ci mai degreabă caută să-i slujeşti şi să o/îl iubeşti. Dacă amândoi faceţi asta, o să invaţaţi să fiţi devotaţi unul altuia.

De asemenea, pentru cele care au copii, spun că ar trebui să-şi pună soţul înaintea copilului, pentru că  acesta o să beneficieze mult dacă voi aveţi o căsnicie sănătoasă. sigur că trebuie să aveţi grijă să împliniţi nevoile copilului, dar să nu vă neglijaţi unul pe altul.

 

VORBEŞTE-I COPILULUI CA ŞI CÂND AR FI DEJA MARE 

 

Şi acum, cum rămâne cu  maternitatea? Cum este pentru tine?

Jess: Cu siguranță că este o nouă aventură. Cred că cel mai greu lucru este epuizarea constantă. Însă după ce mă uit la zămbetul Sarei, mă umplu cu o fericire pe care nu pot să o descriu, și mă motivează să merg mai departe. Câteodată nu-mi vine să cred că Dumnezeu ne-a binecuvântat cu miracolul nostru mic. De multe ori mă simt insuficientă, cred că nu fac lucrurile bine, însa văd cum ea se uita la mine și mă iubește așa cum sunt. E aşa înduioșător…

În Romania, amândoi sunteţi fără familile voastre. Nu o ai pe bunica Sarei să te ajute la creşterea ei. Cum te descurci cu rolul de mamă, având în vedere că nu ai nici dădaca?

Jess: În America, nu este obișnuit ca bunicile  să  ajute la creşterea nepoţilor, pentru mine e neobişnuit să locuiască lângă/cu mine  pentru a avea grijă de nepoată. Cred că este un obicei grozav și admir foarte mult apropierea familiilor românești, dar nu simt că nu mă descurc în lipsa acestui ajutor.

Datorită naturii jobului nostru, Cameron mă poate ajuta adesea când este acasă. De obicei completăm hârtii şi ne intâlnim cu oameni, nu este ca şi cum el are un job de birou, de la 9am-5pm. De asemenea, avem prieteni care ne pot ajuta cu Sara când avem nevoie să ieşim în oraş sau vrem să ieşim la o întâlnire.

Este o idee greşită să te întorci la job înainte ca al tău copil să împlinească 2 ani? Ar înlocui dădacele mamele?

Jess: Când eram profesoară, mă gândeam că o să mă întorc la serviciu după naşterea copilului, pentru că statul acasă toată ziua mă va enerva. În America, concediul de materniate este de 6 săptămâni și după această perioadă te întorci la muncă. Dacă vrei să stai acasă, trebuie să renunţi la jobul tău și nu primeşti niciun salariu.

N-aș judeca pe cineva care ar vrea să se întoarcă la muncă și să angajeze o dădacă, și nu aș judeca pe cineva care vrea să stea acasă şi sa aibă grijă de copilul său. Este o alegere pentru femeia şi familia ei, şi sunt mulţi factori care trebuie luaţi in considerare.

Oare ar înnebuni acasă cu copilul toată ziua? Oare se simte stânjeenită lăsându-şi copilul să fie crescut de altă persoană? S-ar simţi goală fără job? Sunt ei într-o stare financiară buna pentru ca ea să rămână acasă?

Ce ar trebui să facă o mamă cu copilul ei toată ziua? Este important să vorbeşti cu copiii, chiar şi când ei sunt mici? Cred că este foarte important ca cititoarele mele să afle detalii şi de la o mamă, nu numai de la mine, ca specialist, sau de la colegi ai mei, psihoterapeutţi.

Jess: Înainte să o am pe Sara, nu aş fi ştiut să îţi răspund la acestă întrebare. Noi incercăm să avem o rutină, chiar daca este dificil sa avem un program. Când Sara se trezeste, îi schimbam pampersul, o hranim, şi ne jucam cu ea până la urmatorul pui de somn.

Am citit o carte care se numeste „Secretele soaptelor unui bebelus” care pledează pentru metoda „UȘOARĂ”: Mâncare, Activitate, Somn și Timpul cu tine. De asemenea, autoarea încurajează tratarea copilului ca o persoană, vorbind cu ea și spunându-i ce faceți.

Noi o întrebam pe Sara daca a avut un somn linistit. Îi spunem ca e minunat sa ai pampers uscat si curat. Îi spunem despre fellul cum o imbracam. Chiar daca pare ca e foarte mică sa ne inteleaga, noi continuam sa vorbim cu ea ca sa poata invata. Denumim părțile corpului pe măsură ce le spălăm în timpul băii, astfel încât să poată învăța cum sunt numite.”Mami o sa-ti spele gatul. Iti spalam mainile . Este timpul sa-ti spalam burta si buricul. Iti spalam picioarele pana la talpi. etc”

Îi ajuta sa se simtă siguri pe sine când stiu la ce sa se astepte. Folosim aceeasi rutina si incercam sa folosim aceleasi cuvinte ca ea sa le poata invata. Poate suna plictisitor , insa nu se simte asa pentru ca ea e fericita. În timpul perioadei de joc, stă o perioadă de burtă, citim cărți, ne jucăm cu animale de plus și se joacă singura în mica jungla.  Ea are tendința de a lua scurte perioade de somn, de aceea este dificil de a avea un program exact, dar avem un timp de culcare obișnuit.

Înainte de culcare îi facem baie, o înfășurăm intr-o pătură, îi dam o sticla de lapte, îi citim o poveste din Biblie, îi cântam în dormitor și o punem în pătuț împreună cu suzeta. O ajuta pentru ca stie la ce sa se astepte.

Am scris recent un articol despre niste studii care dovedesc că spiritualitatea e in genele noastre. Ce crezi despre asta? Este important sa ne învatam copilul despre Dumnezeu și viața spirituală, și  de ce?

Jess: Trebuie sa recunosc ca nu am citit articolul respectiv, pentru ca e dificil pentru mine să citesc articole lungi în limba romana. În orice caz, cu siguranta cred ca este important sa-ti inveti copilul despre Dumnezeu. Cum am zis mai sus, noi ii citim o poveste din Biblie Sarei înainte de culcare.

Însa asta nu e tot ce facem. O includem și pe ea cand ne rugam. Este dificil uneori pentru ca ea nu intelege înca și îți poate distrage atentia însa noi vrem sa o invam cum sa se roage.  Dorim ca ea să stie ca rugaciunea este importanta.

Sara ne vede citind Biblia, chiar daca ea nu stie inca ce este. Daca nu acum, atunci cand? Când este destul de mare? Dorim sa incepem de pe acum, astfel ca ea sa nu fie socata cand o sa o luam de la timpul de joaca la ceva care va parea plictisitor pentru ea cand nu intelege. Asa cum o învatam despre cum se îmbracă, și despre parţile corpului, dorim sa o invatam despre viata spirituala.  O luam cu noi la biserica pentru a ne inchina lui Dumnezeu ca familie.

Mulţumesc, Jess, pentru timpul tău, pentru dragostea şi dăruirea pe care ne-o oferi tuturor tinerelor din Biserica creştină bapristă AGAPIA

Dragi părinti , sper ca acest interviu sa vă ajute atât în a intelege importanta iubirii partenerului, cât și in a petrece timp de calitate  cu copilul dumneavoastră.

Cat pentru femeile/fetele singure, sper ca Jessica să fi fpst şi pentru voi binecuvântarea care a fost şi pentru mine în ultimele luni. Sper că v-a ajutat să intelegeţi că singura metodă de a-ţi alege partenerul de viata este prin rugăciuni aduse lui Dumnezeu, prin care să ceri  înţelepciune şi răbdare.

Traducere text: Adelina Laurenţia

Distribuiți vă rog
Simona Herb-Interviu: Cum Ne Ajută Tehnica EFT Sa Facem Faţă Adulterului

Relatii

Simona Herb-Interviu: Cum Ne Ajută Tehnica EFT Sa Facem Faţă Adulterului

Distribuiți vă rog

Astăzi vorbim cu Simona Herb, femeia care a adus IUBIREA în România. Să aflăm povestea…

Simona, esti primul terapeut EFT din Romania. De unde motivatia pentru aceasta abordare?

Da, sunt terapeut, supervizor și trainer in training în această abordare. Eu am o primă formare în terapia sistemică de cuplu și familie. În cadrul aceste formări, am avut un modul despre abordarea centrată pe emoții.

Când am auzit prima dată despre faptul că emoțiile sunt importante, că emoțiile ne ”povestesc” multe despre noi înșine, despre cum ne simțim în relații și că putem vindeca dinamica emoțională, am rezonat foarte mult cu această abordare. Faptul că se bazează pe terapia atașamentului care spune că noi, ca oameni, nu putem exista fără iubire, valorizare și acceptare, a fost ca o întoarcere acasă. În sfârșit, o terapie vorbea pe limba mea.

Ce presupune tehnica EFT, si care este istoria sa? 

Terapia centrată pe emoții (EFT) a fost fundamentată de dr. Sue Johnson în anii 80. Ea a observat că, deși majoritatea cuplurilor raportează faptul că s-au constituit pe baza iubirii mutuale, nici o terapie de cuplu nu aborda problema iubirii în cabinet.

Până la acel moment, terapia de cuplu se focaliza pe a schimba comportamente, gânduri, sexualitate, managementul furiei etc, dar nici una nu se uita la schimburile emoționale dintre cei doi parteneri.

E o terapie care s-a bazat pe observații empirice, mai specific Sue Johnson își urmărea înregistrările cu ședințele terapeutice și a încercat să observe unde se blochează cei doi parteneri, unde, în ciuda voinței și intențiilor lor pozitive, nu mai pot face progrese.

Și atunci a decelat că trebuie să fie atentă la nevoile de atașament ale fiecăruia, la fricile din spatele fiecăruia (”dacă nu sunt perfect, mă va abandona”, ”mi-e teamă că o dezamăgesc”) și care stau în calea unei conectări emoționale puternice.

Cine se poate specializa in EFT si cine poate fi client in terapia EFT?

Orice psiholog care dorește să devina psihoterapeut de cuplu poate să înceapă o formare în abordarea terapeutică centrată pe emoții (EFT). În ceea ce privește clienții, ținând cont că această abordare terapeutică se bazează pe teoria atașamentului, atunci putem concluziona că orice client poate să beneficieze de o apropiere caldă, plină de empatie, total non-judicativă și în condiții de siguranță.

Modelul este dezvoltat pe terapia de cuplu, fiind abordarea cu succesul cel mai mare (70-73% din cupluri raportează o satisfacție maritală crescută chiar și după 2 ani de la încetarea terapiei). Terapia EFT are efecte profunde și semnificative asupra depresiei, intimității și încrederii.

Hai sa detaliem terapiei de cuplu. Cand ar trebui un cuplu sa apeleze la terapie si de ce?

Părerea mea este că, atunci când apar conflicte, blocaje în cuplu, ar trebui să se apeleze la terapie de cuplu. Ei vor deprinde în aceste ședințe niște abilități emoționale care le vor servi enorm în continuarea relației pe termEn lung.

Cuplurile nu trebuie să vină atunci când s-a ajuns la neputință, lipsă de speranță sau înaintea divorțului, ca și ultimă soluție. E ca și mersul la doctor, putem merge când avem primele semne de alarmă sau atunci când un organ deja a cedat sau boala este foart avansată.

Vestea bună în ceea ce privește EFT-ul este că are rezultate indiferent în ce stadiu vine cuplul. Diferența va consta în numărul de ședințe pe care trebuie să le parcurgă (cu atat mai multe, cu cât cuplul are probleme acutizate sau s-a confruntat cu probleme delicate – relații extraconjugale, apariția copiilor, boala unui partener sau a unui copil, pierderea serviciului etc).

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Deci îndemnul meu este să se apeleze la terapie EFT atunci când se simte distanță emoțională, probleme în viața intimă, conflicte care par să nu se soluționeze, certuri care apar recurent, când apare consum de substanțe la un partener etc. Din timp, procesul de reconectare emoțională e mai ușor și mai rapid.

Articolul meu, „Cele 3 faze ale infidelitatii”, a deschis multe usi, in sufletele si mintea multor persoane. Mi-au scris multe dintre ele despre experientele lor, in urma unui adulter. Care crezi ca sunt motivele infidelitatii?

Motivul principal este deconectarea emoțională, și anume momente în care avem nevoi de atașament (de acceptare, iubire, valorizare, de siguranță) cărora nu li se răspunde sau care sunt respinse în mod frecvent. Atunci când partenerul nu ne răspunde, se formează un fel de panică și atunci intrăm într-o stare în care căutăm pe cineva să ne răspundă.

 Se spune ca barbatii insala cu trupul, si femeile cu sufletul. Este vreo diferenta intre a insela fizic, si a insela emotional, la nivelul gandului? Daca da, care este aceasta?

Nu știu dacă există o diferență între ce simte un bărbat și ce simte o femeie într-o asemenea situație și nici nu sunt rezultate bazate pe cercetări în acest sens. Dar există diferențe între motivele avute de o persoană cu atașament anxios (în majoritatea cazurilor femei) și o persoană cu atașament evitant (majoritatea bărbați).

Un anxios va înșela cu gândul sau din dorința de a-și face partenerul să reacționeze, să îl vadă, dar nu vrea să piardă apropeirea. Un evitant atunci când înșeală o face tocmai pentru a diminua intensitatea legăturii cu partenerul, intensitate care îl sperie.

În ceea ce privește dacă e mai dureros pentru partenerul înșelat să afle că a fost o aventură bazată pe fizic sau că a fost o legătură emoțională, majoritatea clienților cu care lucrez și au fost într-o asemenea situație raportau că durerea provine din ruperea leagăturii emoționale. Adevărata trădare vine atunci când au existat schimburi emoționale, împărtășiri, confesiuni etc.

Cum isi poate da seama o persoana ca partenerul sau il/o insala?

Proabil că sunt multe semne, dar distanțarea emoțională, acea ”răceală” depre care se vorbește popular, este semnul cel mai vizibil.

Trist este că, dacă o răceala profundă a intervenit de dinainte de relația extraconjugală, atunci e posibil ca partenerul nici să nu mai perceapă.

Ce sfatuiesti aceste cupluri, chiar daca nu doresc sa urmeze un program de terapie? Cum sa depaseasca acest moment de cumpana din relatia lor?

O relație extracojugală poate fi un moment foarte dificil și care poate tulbura din temelie o relație deoarece se poate constitui într-o rană de atașament peste care se trece greu. Rana de atașament presupune că în mintea celui care suferă are loc un dicton ”niciodată în viața mea” și asta se traduce prin „niciodată în viața mea nu mă mai las atât de vulnerabil încât să fiu rănit atât de profund”.

În aceste cazuri, va fi foarte dificil ca cei doi parteneri, fără ajutor exterior (terapeut, preot, consilier etc) să poată vindeca această rană.

Prin natura sa, o ”rană de atașament” ne face mai puțini empatici, într-o stare de vigilență permanentă, de neîncredere. Ori tocmai aceste abilități ne pot ajuta să iertăm și să avem încredre din nou. Deci, pentru cuplurile care trec printr-o asemenea situație, le recomand ajutor specializat.

 O altă  întrebare de care sunt sigură că au nevoie cuplurile. Este pornografia un tip de adulter? De ce?

Pornografia este un atașament de substitut și tocmai, de aceea, pentru o relație armonioasă de lungă durată, această adicție trebuie încetată. Dacă vorbim despre adicție, adică a căuta o eliberare instant și a înlocui iubirea fizică reală cu una virtuală.

Care este diferenta intre „a insela cu verigheta”, si „a insela fara verigheta” ? (cand esti casatorit si cand traiesti in concubinaj)

Nu cred că există diferențe majore în ceea ce privește rana de atașament, durerea resimțită de cel care este trădat și probabil, durerea sau distanțarea pe care o simte cel care înșeală. Nu verigheta este cea care dă intensitatea durerii și a dezamăgirii, ci legătura emoțională și trădarea încrederii.

Daca un cuplu decide sa apeleze la un specialist, exista un numar standard de sedinte pe care un cuplu trebuie sa le urmeze, pentru a-si salva casnicia? Ce presupune terapia, in cazul adulterului?

Un proces terapeutic în EFT poate să fie foarte diferit de la caz la caz, în funcție de durata problemelor. Cercetările arată că nivelul distresului inițial al unui cuplu prezice  o varianță de doar 4% în ceea ce privește succesul final.

Asta înseamnă că, indiferent cât de multe și grave probleme au, terapia centrată pe emoții (EFT) îi poate salva și are rezultate foarte bune. Și asta este extraordinar că avem speranță pentru orice fel de cuplu. Intensitatea problemelor și durata acestora vor influența numărul de ședințe.

Sigur, dacă există răni de atașament, momente vulnerabile (relații extraconjugale, boala unui partener, pierderea jobului, etc), traumă la unul sau la ambii parteneri atunci și procesul terapeutic va fi mai îndelungat

Cum este afectat un copil de adulterul parintilor?

Copilul este afectat în măsura în care acest adulter va crea în viaţa părinților multă dramă și dezorganizare (certuri, vilență, durere). În ciuda a ceea ce se crede la modul general, și anume că un copil vrea ca cei doi părinți să fie împreună și să se iubească, eu cred că cel mai important pentru copil este să aibă siguranța că ambii părinți îl iubesc și că are acces egal la ambii părinți, siguranța că nu îi va pierde.

Deci, dacă părinții reușesc să navigheze print-o relație extraconjugală fără să ”sperie” copilul, atunci nu vor fi mari porbleme.

Mulţumim, Simona, pentru că ne-ai adus IUBIREA la noi acasă!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Nu, amantele nu-s oameni! Sunt focare de…

Relatii

Nu, amantele nu-s oameni! Sunt focare de…

Distribuiți vă rog

Mi-a atras atenţia un”tratat de amantă”, din Catchy. Acesta.

L-am citit tristă. Dezamăgită de iluziile cumpărate scump, din colţul de suflet. Al bărbatului care poartă, scut între adevăr şi minciună, Seducţia.

Dureros de realist tratatul acesta. Dureros de feminin împachetat şi stilizat. Spuneam eu cândva, pe vremea când credeam în Iubiri la promoţie, că „un adevăr căruia îi pui fundiţă roşie nu încetează a fi adevăr.”

Cam aşa e treaba cu iubirile imperfecte, mascate  perfect. Tratatul începea cu o replică aparent aducătoare de toleranţă. Pentru tragediile cărora li se dau nume de miracole. „Fericire, „”Împlinire”, „Perfecţiune”, şi alte asemenea.

Spunea dintr-u început, parcă de frica unei eventuale răzgândiri, că „Amantele sunt tot oameni.”

Şi continua cu o întrebare, poate tocmai pentru că durerea e uneori prea mare să încapă într-un punct. Are nevoie de un semn de întrebare, să reziste răzbunărilor.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

„Nu-i aşa?”

Nu, nu-i aşa! Omul are un liber arbitru. Dat de Dumnezeu, să-şi conducă viaţa. Omul e cârmaciul propriei vieţi. Alegerile noastre ne transformă vieţile.

Şi omul ăsta, aşa frumos cum l-a creat Dumnezeu, uită de El, şi se aruncă în valuri, din dorinţa de a găsi fericirea. În altă parte decât în Eden. În Iad se trăieşte mai palpitant. Pare-se!

Cam aşa stă treaba cu amantele. Care nu, nu sunt oameni!

Sunt nişte focare de durere oarbă, de suferinţă crudă, pe care încearcă să o trateze cu chimicale. Aud la altele că s-au vindecat de singurătate trăind fericirea între cearşafuri mirosind a minciună, şi hoinărind pe cărări de munte cu bărbaţii altor femei, „nişte scorpii, nişte disperate care îşi îndeamnă bărbaţii să fugă în braţele lor”. Ale femeilor-pansament.

Amantele astea nu sunt oameni. Şi cel mai dur adevăr este acela că nu sunt curve, cum le mai numesc alţii. Sunt femei pentru care fericirea depinde de câte un el mereu indecis, mereu în căutare de (mai) frumos şi dragoste adevărată.

Nu sunt oameni, sunt pachete uşoare, în care se ascund comori prăfuite, învechite de-atâta galben ce-au strâns între pleoape.

Sunt femei-cufăr, în care domnii certaţi cu iubirea şi buni prieteni cu fluturaşii, îndeasă câte o pereche de „Te iubesc”-uri şi 3 perechi de promisiuni.

Sunt frumuseţi care nu şi-au descoperit încă valoarea în ceea ce sunt, şi cred că ea le este dată de ceea ce dau acestor „bieţi artişti”.

Amantele sunt acele „cârpe” ieftine pe care ei, artiştii perfect imperfecţi, le folosesc să-şi şteargă la ochi imaturitatea. Şi o fac cu atâta măiestrie, că le dau lor, femeilor frumoase, sentimentul că sunt de fapt, giuvaere.

Amantele nu sunt oameni, sunt „copaci fără pădure”.

Amantele nu-s oameni. Pe oameni îi iubim. Îi respectăm şi ne e dor de ei.

Ele sunt doar DORite. Atât.

Şi de mai aveţi ceva de adăugat … împărtăşiţi aici!

 

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
11 minciuni din cuplu, care vă afecteaza stabilitatea!

Relatii

11 minciuni din cuplu, care vă afecteaza stabilitatea!

Distribuiți vă rog

E simplu sa ne ascundem in spatele aparentelor, dar e dureros de greu sa ne luptam apoi cu rezultatele generate de minciuni! Vorbim azi despre miunciuni care afecteaza relatia de cuplu:

  • TE IUBESC! – atunci cand ceea ce iubesti este de fapt confortul pe care persoana de lângă tine ti-l oferă, statutul, sau orice alt interes exclusiv emotional. Fii convinsa ca adevarul iese la iveala, stii tu proverbul acela cu untdelemnul deasupra apei! Si, in plus, dragostea construita pe folos material e ca si casa construita pe nisip! Nici tie nu iti va oferi implinire, oricate saloane de fite ai incerca, in oricate concedii exotice ai merge! Singuratatea se traieste mult mai dur intr-o relatie in care verbul care se conjuga este a AVEA, nu A SIMTI!
  • In viata mea a existat o singură persoana in afara de tine! Auzim des despre cazuri in care cuplurile ajung la separare din cauza secretelor bine ascunse, de teama de a nu fi catalogat drept … Cu toate acestea, o minciună are întotdeauna picioare scurte şi va obosi la un moment dat, cu siguranţă. Într-o relaţie, partenerii trebuie să fie conştienţi că atunci când se implică, iau persoana respectivă cu tot cu trecutul ei. Daca ştii că partenerul tău nu ar suporta ceva din trecutul tău, refuză să ascunzi doar de dragul unei relaţii aparent perfecte! Doreste-ti sa fii iubita pentru ceea ce esti, nu pentru ceea ce ai fost sau ce ar vrea partenerul tau sa fii!
  • „ Copilul pe care il port in pantece este al tau!” Trist si tragic in acelasi timp. Pentru copil, mai ales! Nu mai repet proverbul cu untdelemnul, iti spun doar atat: micutul acela nu are nici o vina pentru deciziile propriilor parinti, dar, adult devenit, va avea de suferit de pe urma unor secrete de familie de care nu este responsabil! Rusinea de care acum iti este frica, va deveni rusine de care ii va fi frica propriului copil, devenit, intr-o zi, pacient psihiatric. Nu te juca niciodata nici macar cu viata ta, cu atat mai putin cu a celor care nu au avut de ales!
  • „Am propria afacere, de import-export!” Cand, afacerea lui este aceea de proxenet sau traficant. Am auzit atatea cazuri, incat m-a speriat odata numai gandul ca propriul meu copil ar putea sa cada in capcana marilor iubiri. Ai grija la detalii! Nu iti spun sa ajungi paranoica, iti spun doar sa privesti cu atentie in ochii lui, in gesturile lui! Nu te arunca, grabit, in relatii in spatele carora se ascund afaceri. Si minciuna. Multa minciuna!

Daca ai cazut totusi in capcana, fugi! Cu sau fara explicatii, nu te lasa manipulata de nimic din ce iti promite! Nimic nu este mai pretios decat propria ta libertate!

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

  • Parintii mei sunt plecati in afara tarii, au propria afacere. Cand, in realitate, in spatele acestei minciuni, se afla rusinea de a-ti prezenta propria familie. Am cunoscut persoane care, din teama de a fi respinse de partenerii lor, din cauza conditiei austere a familiei lor, au decis sa minta, spre a parea ceea ce partenerul de viata ar dori sa fie. Stii tu povestea despre ulciorul ala ce nu a mers de prea multe ori la apa… fii demna si mandreste-te cu parintii tai, asa cum sunt! Daca lui nu ii plac sau e jenat de pozitia lor sociala, e liber sa-si caute femeia ideala!
  • „Nu am nimic. Sunt doar obosit!” Atunci cand nu mai doresti contact sexual cu partenerul tau. Cand viata sexuala e in agonie, cea mai buna solutie este sa mergeti impreuna la un terapeut de cuplu, dupa ce ati discutat in prealabil despre aceasta posibilitate! Nu lasati iubirea sa moara din teama de singuratate! Daca esti partenerul caruia i se tot spune asta, ai curajul de a aborda discutia direct, fara scandal si interpretari. In spatele asa—zisei oboseli se pot ascund relatii extraconjugale, probleme nerezolvate sau frici ascunse ale partenerului tau. Nu-ti lasa imaginatia sa zburde, pune o intrebare!
  • „Imi place sexul cu tine!” Dar, relatia sexuala este de fapt un dezastru. Insa, din teama de a nu fi parasit, sau de a-l face pe partener sa se simta prost, admiti ceea ce nu iti face placere. Comunica, sexul nu se invata, se descopera! Daca nu iti place, fii deschis si discuta galant, spunand exact ce ti-ai dori! Pe langa faptul ca sinceritatea te ajuta pe tine sa obtii ceea ce ai nevoie, il tine si pe partener departe de rusinea si durerea unei eventuale descoperiri!
  • „Nu ma intereseaza banii tai, meseria ta, vreau sa ma iubesti. Si atat!” Oricat de mult ai iubi, dragostea trece prin stomac! Iar respectul pentru partener are legatura inclusiv cu ceea ce poate el sa-ti ofere. Daca nu vrei sa fie latifundiar, nu inseamna ca iti este egal daca merge la dat cu matura pe strada, pe un salariu de 1300 ron sau in masina de serviciu, imbracat intr-un costum elegant …

S-ar putea ca aceasta sa nu ti se para o minciuna, ci tu, intr-adevar sa crezi ca nu te intereseaza. Iti spun aici despre a nu te minti singura! Gandeste-te si pune in balanta la ce esti dispusa sa sacrifici din viata ta, inainte de a intra sau a ramane intr-o relatie cu un barbat care nu are un job din care sa isi poata intretine familia.

  • „Nu te voi parasi niciodata, indiferent de ce s-ar intampla!” Ar putea suna a promisiune, nu a minciuna, dar, de multe ori, atunci cand spunem aceste cuvinte, in spate, se afla hormoni care clocotesc, trairile indragostirii, care nu fac decat sa il vedem pe cel de langa noi perfect. Iar relatia noastra fara cusur. Realitatea te izbeste in fata cand iti dai seama ca fluturasii nu mai sunt, ca viata sexuala se traieste in ultima vreme mai mult din datorie, decat din dorinta. Cineva spunea sa nu faci promisiuni la bucurie si sa nu blestemi la necaz. Mare dreptate, zic eu, avea!

Fii mai bine realista, coboara cu picioarele pe pamant si spune-i de la inceput ca te vei stradui sa faci tot ce iti sta in putinta ca relatia sa dureze o viata si dragostea sa nu moara! Atat!

  • „Nu ma mai intalnesc cu fostul/amanta, etc!” De fapt, tu nu poti rupe nici una din relatii, dar iti este teama de a pierde vreunul din cei 2 parteneri. Si atunci alegi varianta cea mai simpla: minciuna! A minti pentru a iesi basma curata in fata celui de langa tine este egal cu a te minti singur ca o rana infectata, peste care ai pus un plasture, se va vindeca de la sine, sau a ascunde gunoiul sub pres. Ai demnitatea de a recunoaste adevarul si/sau a cere ajutorul unui specialist! Cateva vizite la cabinetul terapeutului pot fi miracol pentru o relatie aflata pe patul de moarte!
  • „Numai tu esti de vina cand ne certam!” Fiecare este responsabil pentru propriul comportament, deci, pentru ca relatia sa mearga, amandoi trebuie sa v-o asumati. Si, o data cu ea, neintelegerile, certurile, fricile si vulnerabilitatile. Nu cauta scuze pentru certurile dintre voi, ci, mai degraba, foloseste-ti timpul si energia pentru scopuri pozitive, ca de exemplu, atunci cand sotul vine acasa si fuge direct la televizor, intampina-l cu cu zambet larg, si mergi cu el pe canapea. Televizorul poate fi folosit de amandoi!

Succes!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

 

Distribuiți vă rog
[Interviu Cu Alina Ilioi-Mureşan] Despre Renunţarea La Țară, Pentru Iubire

Relatii

[Interviu Cu Alina Ilioi-Mureşan] Despre Renunţarea La Țară, Pentru Iubire

Distribuiți vă rog

Nu a trecut încă Martie, aşa că femeia din tine primeşte încă necondiţionat, dragoste de la Învaţă.Crede.Iubeşte.

Astăzi am povestit cu Alina Ilioi-Mureşan… femeia care, fără să ştie, mi-a scris povestea în ultima sa carte, TE IUBESC PE NEVĂZUTE.

Ne-a povestit despre căsătorie, celibat, carte şi pasiune. Cu acceaşi iubire cu care şi-a scris poveştile, visele şi viaţa. A renunţat la România, nu demult, şi ne spune, cu sinceritate, experinţa unei alte lumi. S-o citim, zic:)

 Alina, cum ti-ai descoperit vocatia si care a fost drumul pe care l-ai parcurs, de la vis, la realitate?

Alina: A fost o întâmplare fericită. Pot să spun că toate drumurile m-au condus spre scris. Am avut binecuvântarea de a întâlni câțiva oameni care m-au încurajat să scriu atunci când eu nu credeam absolut deloc în talentul meu. Iar faptul că ei au văzut potențial în mine, m-a pus pe gânduri. Drumul a fost unul anevoios, dar l-am făcut cu cel mai mare drag. Ca pe ceva natural. Mi-am permis să cred că pot mai mult și… visul s-a transformat în realitate.

Mai ai alt job, în afară de acela de scriitoare şi blogger?

Am avut tot felul de joburi. Am fost jurnalistă, am lucrat în televiziune, apoi am fost Social Media Expert, apoi am lucrat pe proiecte online, ba chiar o perioadă am fost și asistent foto. Mi-a plăcut mereu să descopăr lucruri noi. Momentan am luat o pauză…

  Se poate trăi din scris, sau eşti nevoit să faci în paralel şi altceva, pentru a putea supravieţui?

În România ești nevoit să faci în paralel și altceva. Binecuvântat e acela care poate trăi doar din scris! Ar fi mult prea frumos 🙂

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

  Ce sfătuieşti femeile care au o mare pasiune, dar care nu şi-o fructifică, din cauza veşnicului „DACĂ…”?

Alina: Să-și revină :)) Pasiunile există în noi cu un motiv. Ar fi trist să fie pline de regrete, nu? ”DACĂ” e acolo doar pentru a ne speria, însă nu are nici o putere asupra noastră decât exact atâta cât îi dăm noi.

Te-ai mutat de curând, după căsătorie, în alt capăt de lume. Povesteşte-ne despre plecarea din România. Ce te-a determinat să laşi totul în spate şi să începi de la 0, departe de tot ce-ai construit atâţia ani?

Nu e chiar alt capăt de lume, însă simt că așa e. Îmi e foarte dor de România. Îmi e dor de lucrurile frumoase pe care le făceam acolo. Iubirea m-a determinat să fac asta. Deși mereu spuneam că eu niciodată nu am să mă mut din România pentru nimeni, iată că am făcut-o. M-am gândit că cel mai important pe lumea asta este să te dăruiești pentru iubire, și că celălalt o să aprecieze sacrificiile făcute.

  Cum e viaţa ta acolo?

Am să fiu sinceră cu tine și am să îți spun că nu mi-e ușor. La început mi-a fost chiar greu, am plâns în fiecare zi. Nu mi-am imaginat că dorul de tot ce am lăsat în urmă o să fie atât de mare. Iar eu sunt genul de persoană care se acomodează foarte ușor, în orice situație.

Însă iată că viața m-a luat prin surprindere și mi-a arătat că nu e chiar așa. Mi-a arătat că uneori sunt mai slabă decât credeam. Eu încă visez la o reîntoarcere în țară. Încă îmi imaginez că totul e doar pe termen scurt, până când o să spună soțul că e momentul să revenim în România. În rest, aici totul e noi. Viața de familie, viața de soție. În fiecare zi învăț câte ceva nou.

Am citit cândva că spuneai despre o „pseudocredinţă”, pe care o aveai, înainte de a înţelege cu adevărat Cine e Dumnezeu. Sunt sigură că multe femei necăsătorite se confruntă cu singurătatea şi deznădejdea, când Dumnezeu întârzie cu aducerea prinţului în viaţa lor. 🙂 Hai să vorbim despre perioada de celibat a unei femei. Cum a fost pentru tine, şi ce ai învăţat din ea?

Monica, pentru mine viața de celibat să știi că nu a fost grea. Da, aveam momente în care mă simțeam singură, însă în majoritatea timpului eu aveam câte ceva de făcut. Am fost foarte activă și m-am implicat în multe proiecte. Mi-a plăcut să investesc în mine și în cei din jur. Am călătorit foarte mult, ceea ce mi-a deschis orizontul. Chiar a fost o binecuvântare acel timp petrecut singură. Cred că dacă ești ancorat bine în Dumnezeu, viața e o aventură, fie că ești singură sau căsătorită.

  Ce ar trebui să accepte şi ce ar trebui să nu accepte o femeie, de la un bărbat, înainte de căsătorie?

Aici depinde de principiile fiecărei femei. Cred că fiecare femeie își setează propriile limite și reguli. Unele sunt dispuse să accepte mult, altele nu sunt dispuse să accepte mai nimic. Însă sunt tot mai ferm convinsă că ce accepți înainte de căsătorie, o să trebuiască să accepți dublu după ce ai devenit soţia lui.

 Cum va şti o femeie că el e „the one”, bărbatul trimis de Dumnezeu pentru a fi un exemplu de cuplu, prin care El îşi arată slava? Cum vorbeşte Dumnezeu celei ce se roagă pentru călăuzire?

Din nou, aici depinde de fiecare caz în parte. Dacă am avea un răspuns exact la această întrebare, tare fericite am mai fi, nu? Însă iată că nu există unul. Important este ca femeia să nu facă deloc compromisuri de dragul bărbatului, ci să rămână o femeie curată și credincioasă.

Nu există că se va schimba după nuntă, ba chiar de cele mai multe ori se va agrava. Bine, o minune poate face să se schimbe. Însă e nevoie de multă rugăciune, răbdare și chiar suferință… Femeia e bine să se roage, să trăiască frumos și cred că Dumnezeu nu o va lăsa la greu…

 Care crezi că sunt calităţile pe care trebuie să şi le dezvolte o femeie, înainte de căsătorie, pentru a fi cu adevărat ajutorul potrivit pentru soţul ei?

Ufff… Răbdarea :)) Depinde ce fel de soț are și de așteptările lui. Unul are așteptări ca ea să fie mare bucătar chef, iar altul se așteaptă ca ea să fie o femeie de carieră de succes. Bine, mai este și categoria care le vrea pe toate într-o femeie, dar să nu discutăm despre lucruri ireale și imposibile.

Lăsând gluma la o parte, cred că în primul rând o femeie trebuie să se concentreze să fie cea pe care a creat-o Dumnezeu. Aia e o realizare mare! Să ajungi persoana care vrea Dumnezeu să fii. Iar dacă ajungi să fii o femeie cu Dumnezeu în inimă, cu siguranță ești și un ajutor potrivit pentru soțul tău.

  Este important ca partenerul tău să fie creştin, sau crezi că se poate construi o familie frumoasă, şi cu un bărbat care respectă numai regulile de morală, fără a-L cunoaşte pe Dumnezeu cu adevărat? DE CE?

Dacă te referi strict la construirea unei familii, cred că se poate face asta și cu un bărbat care e doar moral, dar nu-L cunoaște pe Dumnezeu. De multe ori am văzut bărbați care se declară creștini, care ar avea de învățat de la un bărbat care presupunem noi că nu-L cunoaște pe Dumnezeu și e doar moral.

Însă de ce e important ca bărbatul să aibă aceeași credință ca și femeia? Pentru că ea o să tânjească la a-L cunoaște tot mai mult pe Dumnezeu, iar bărbatul nu o să poată înțelege asta. Ori duminica ea o să dorească să meargă la biserică, iar el o să prefere să stea să doarmă. Și dacă vorbim și de educația copilului, că ea o să dorească să-l educe într-un fel, iar el în altul, atunci apar conflicte și mai mari.

E cam greu să ai o apropiere foarte puternică de cineva care nu are același țel ca și tine. Ori tu, ca femeie creștină, ai țelul și dorința de a trăi după voia lui Dumnezeu. Iar lui nu o să-i pese. Și uite de aici apar frământările, durerile, nemulțumirile…

Mulţumim, Alina Ilioi, pentru cărţile taleAşa vei şti că l-ai întâlnit pe EL si Te iubesc pe nevăzute ), pentru bucuria pe care ne-o dai cu fiecare cuvânt, pentru sinceritate şi  sfaturi „din Dumnezeu”, cum îţi place ţie să spui!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

 

Distribuiți vă rog
Raluca Tita: ” prezenta mamei este indispensabila pentru buna dezvoltare a copilului, mai ales in primii ani de viata. O data cu intrarea copilului in colectivitate (mersul la gradinita), mama poate sa-si rezerve cateva ore pentru alte preocupari. „

Copii tipici

Raluca Tita: ” prezenta mamei este indispensabila pentru buna dezvoltare a copilului, mai ales in primii ani de viata. O data cu intrarea copilului in colectivitate (mersul la gradinita), mama poate sa-si rezerve cateva ore pentru alte preocupari. „

Distribuiți vă rog

Pentru ca este 8 Martie, am ales pentru azi un subiect care „arde”: cariera femeii. Vorbim despre el cu Raluca Tita, o femeie despre care a decis sa ajute, sa sprijine si sa iubeasca, dincolo de ea insasi. Prin Fundatia pe care o conduce.

O femeie de la care veti afla ce inseamna feminitatea, dragostea si lupta. Oricarei femei care doreste sa fie „de 3 ori”. 🙂  Si pentru ca este o zi speciala pentru Raluca, si anume ziua celor 2 gemeni ai ei, ii dorim sa se bucure de familia sa frumoasa, sa fie sanatosi copiii cu care a binecuvantat-o Dumnezeu, si sa fie mereu ea insasi! Si sa ne mai invete. Despere a Crede, a Iubi si a Invata. Ca femeie.

Raluca, pentru ca este luna Martie, si subiectul lunii il reprezinta femeia, vreau sa incepem prin a ne spune cateva cuvinte despre tine: ce face FEMEIA Raluca Tita, cine este ea, si de ce face ceea ce face.

Raluca Tita: Mulțumesc pentru că îmi oferiți ocazia să vorbesc despre mine, așa cum mă percep, desigur identificându-mă cu multe femei de vârsta și condiția mea. Mă bucur de această lună minunată, așa cum mă bucur de toate lunile anului, mai exact de toate zilele din an.

Îmi place sa-mi trăiesc viața într-o dispoziție bună, cu bucurie, cosiderând că nici nu pot fi altfel, în primul rând pentru că sunt o persoană pozitivă. și în al doilea rând pentru că vreau să transmit celor din jur bună dispoziție, energie pozitivă, pentru că familia, ai mei copii trebuie să trăiască într-un climat plin de dragoste și veselie.

Cei 3 copii ai Ralucai Tita

Sunt o tânară mamică, cu trei copii minunați, cu o familie inchegată, în care relațiile dintre membrii ei sunt bazate pe dragoste și respect. Sunt un psiholog dornic să se dezvolte profesional și să-și facă meseria cu dăruire, sunt președintele unei fundații umanitare care derulează programe sociale, în special pentru copii cu dizabilități și familii aflate în dificulatate.

Îmi place mult tot ceea ce fac, deși, nu vă ascund faptul că nu întodeauna este ușor, mai ales în activitatea din cadrul fundației. E dificil să te zbați, încercând să ajuți cât mai multă lume, conștienta fiind că resursele sunt insuficiente pentru câtă nevoie există. Am alături oameni minunați care se implică în proiectele noastre și, partea bună este că această activitate ne pune creativitatea la încercare.

 Dezvolta, te rog, subiectul Fundatia Gimminy. De cand exista, cine sunt beneficiarii si de ce ati ales aceasta nisa.

Raluca Tita: Fundația Gimmyni a luat ființă în martie 1999. Scopul ei a fost  acela de a ajuta copii aflați în dificultate, a derulat proiecte  de responsabilitate socială, care vizeazau strângerea de donații pentru copiii defavorizați, strângerea de haine , materiale educaționale (jucării, cărți, materiale didactice) și dulciuri pentru copiii aflați în centrele de plasament, spitale, centre de recuperare, în familiile fară posibilități materiale sau în familii substitutive (asistenți maternali, familii de plasament, rude).

În acea perioada, sistemul de protectie a copilului era in plina reforma, opinia publica aflase despre conditiile oferite copiilor, de catre centrele de plasament, fostele case de copii, si era necesar ca societatea civila sa se implice in restructurarea acestora in vederea imbunatatirii conditiilor de trai pentru copii si oferirea de alternative de tip familial pentru cei aflati in sistemul de protectie sociala.

Din anul 2014 am fost aleasa presedinta fundatiei. Am largit aria activitatilor, in sensul ca actiunile umanitare se adreseaza si persoanelor cu dizabilitati, varstnicilor, familiilor sarace, avem programe in domeniul economiei sociale si protectiei mediului.

Am infiintat “Centrul de terapie, consiliere psihologică, orientare în carieră, consiliere  juridică și sociala”, în coordonarea mea, fiind direct responsabilă de infințarea, organizarea și coordonarea activităților și a personalului.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

Sloganul nostru „We all deserve a better life” (Cu toţii merităm o viaţă mai bună) rezumă principiul esenţial după care ne ghidăm.  Construirea unei societăţi mai bune, mai responsabilă, mai deschisă, care  să răspundă în mod egal şi necontenit nevoilor beneficiarilor proiectelor și programelor noastre.

Serviciile pe care le oferim în cadrul Centrului sunt: Psihoterapie individuală și de grup pentru copii și adulți (inclusiv pentru copii cu dizabilități), Logopedie, Kinetoterapie, Consiliere Psihologică, Consiliere juridică, Orientare în carieră, Dezvoltare  personală si Consiliere sociala. Dar cel mai mult, îmi place să fac programe de dezvoltare personală pentru copii, si  să le sustin. Lucrăm în gradinițe și școli, dar si individual, la Centru.

Am primit informatii pretioase, de la o femeie la fel de pretioasa, Nicoleta Burlacu, cum ca ti-ai reinceput cariera, dupa 6 ani de lipsa din campul muncii, pentru ca in acest timp te-ai dedicat intru totul familiei tale. Spune-ne, te rog, pentru ce perioada ar trebui sa fie mama prezenta 24/24 de ore langa copilul ei, si cat de importanta este aceasta perioada, in evolutia copilului?

Raluca Tita: Doamna psiholog  Nicoleta Burlacu este o persoana absolut deosebita si un profesionist de mare marca.

Este adevarat ca o data cu aparitia primului copil am luat decizia sa fiu alaturi de el tot timpul. Da… prezenta mamei este indispensabila pentru buna dezvoltare a copilului, mai ales in primii ani de viata. O data cu intrarea copilului in colectivitate (mersul la gradinita), mama poate sa-si rezerve cateva ore pentru alte preocupari.

Cand baietelul mare avea trei ani si un pic, familia noastra s-a marit prin aparitia a doi gemeni: un baietel si o fetita. Pe langa bucuria imensa au venit si responsabilitati mai mari legate nu numai de ingrijirea copiilor, dar si de asigurarea confortului psihic al lor, de impartirea timpului, de asigurarea climatului propice creeri atasamentelor sigure, a dragostei intre frati, a stimularii psihice in vederea dezvotarii normale, etc.

Timpul  pentru reinnodarea carierei a vent o data cu intrarea gemenilor la gradinita. Cand acestia au implinit 2 ani si jumatate si si-au exprimat dorinta de a sta cu copiii, evident, dupa o perioada de acomodare, am decis ca pot sa imi incep activitatea profesionala.

Greu? Nu…nu a fost de loc pentru ca nu am pierdut contactul cu noutatile in domeniu, informandu-ma din lucrarile de specialitate, din media si din discutiile cu profesionistii din domeniu, asa cum este buna mea prietena Nicoleta Burlacu.

Exista viata dupa meseria de mama? 🙂 Mai poate o femeie sa revina in campul muncii, dupa o lipsa atat de mare? Cum ai reusit tu, si ce sfat le dai mamelor carora le este teama sa renunte la meseria lor, pentru a-si dedica tot timpul cresterii propriilor copii?

Întodeauna familia va fi prioritatea mea. Copii, soțul, famila extinsă, sigur vor ocupa întodeauna centrul atenției mele, dar asta nu exclude dezvoltarea unei cariere de psiholog clinician, coordonarea activităților Fundației Gimmyni, organizarea activităților Centrului. Sunt în proces de supervizare în specializarea: psiholog în domeniul siguranței naționale și în tehnica Points of You”.

 Sigur ca poti sa-ti reiei activitatea profesionala dupa niste ani de absenta. Sa nu uitam ca oricum trebuie sa ne specializam necontenit in domeniul nostru de activitate. Poate ca este un oarecare efort initial, dar cu perseverenta, poti sa fii in pas cu noutatile in meseria pentru care te-ai pregatit.

Sfatul meu pentru mamici este sa puna intodeauna interesele copiilor pe primul plan. Prezenta mamei este absolut necesara in primii ani de viata ai copilului, pentru a-i satisface nevoile: de  îngrijire de bază, de oferire a dragostei necondiționate, să-l stimuleze: să dezvolte capacitatea de a gândi pentru sine, să facă corelaţia între cauză şi efect, să testeze realitatea, să depăşească limitele mediului, să înceapă să urmeze comenzi simple de siguranţă, să exprime mânia şi alte sentimente.

Să înveţe să se separe din când în când de părinţi, fără a pierde iubirea lor, să înceapă să renunţe la credinţa că el este „centrul universului”. Ca mama, trebuie decât să îl susții și să îl încurajezi să cunoască lumea pe care încă o vede prin ochii tăi.

Ambii parinti trebuie sa susțină copiii întodeauna, să le fie alături în orice situație, să îi facă să înțeleagă că sunt de partea lor în orice împrejurare și, mai ales, să îi facă să conștientizeze că sunt iubiți necondiționat. Rezultatul va fi dezvoltarea unui atașament sigur al copiilor față de părinți, care va determina, din partea copiilor, atitudini comportamentale pozitive și dorința de progres continuu.

 Pe langa mama si femeie de cariera, esti si sotie. Spune-ne, te rog, care ai descoperit, in anii tai de casatorie, ca este cel mai important ingredient al unei casnicii autentice?

Raluca Tita: Eu cred ca o casnicie fericita trebuie sa aiba o baza solida: dragostea, compatibilitatea, aprecierea, dorinta de a fi impreuna, sprijinul reciproc neconditionat, buna comunicare, obiective comune. Pe langa eforturile comune ale ambilor soti, casnicia trebuie sa asigure tot ce este mai bun si mai bine pentru copii, si deopotriva pentru cei doi parteneri, iar acestia trebuie sa se completeze reciproc.

Avem sansa sa beneficiem de sprijinul parintilor nostri, astfel incat, ne facem timp si pentru noi. Iesim in oras destul de des, ne intalnim cu prieteni, mergem in concedii cu copii, dar si fara ei.

 Are barbatul vreun rol in relansarea sotiei sale, in cariera, dupa o absenta atat de mare, ca a ta? Detaliaza, te rog.

Am șansa să am o familie care mă ajută, mai ales un soț care m-a sustinut întodeauna necondiționat.

Sotul meu este omul stiintelor exacte, un om practic, care poate sa asigure confortul familiei din toate punctele de vedere. I-a fost putin dificil sa inteleaga de ce trebuie sa ma implic in multe activitati, sa invat mereu, sa tin casa, sa ma ocup de copii, dar a constientiat faptul ca asta imi doresc. Stie ca s-a casatorit cu o femeie destul de puternica si independenta.

 Adesea ma întrebată: Nu-ți ajunge cate faci pentru acasă? Iar eu raspund: Nu! Mi se pare foarte important să ajut copii care au nevoie de terapie psihologica în procesul de dezvoltare, sa incerc sa sprijin familiile si persoanele care traverseaza situatii dificile, etc.

Ca femeie, este esential sa beneficiezi de sprijin, dar mai ales de intelegere din partea sotului, atunci cand doresti sa cresti si sa-ti educi copii dupa cele mai inalte standarde, sa-ti dezvolti cariera, sa ai viata sociala si sa capeti noi competente profesionale, urmand diverse cursuri de specialitate.

Multumim, Raluca, pentru implicare, dragoste si model de femeie care DECIDE sa fie deopotriva MAMA, SOTIE si PSIHOTERAPEUT.

 [ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
De ce să spui NU bărbatului însurat? 5 motive care îţi spun cât eşti de valoroasă

Relatii

De ce să spui NU bărbatului însurat? 5 motive care îţi spun cât eşti de valoroasă

Distribuiți vă rog

De ce să spui NU bărbatului însurat? Draga mea, azi îţi vorbesc despre adulter. Din perspectiva ta, ca femeie. Perspectiva lui o lăsăm pentru data viitoare, şi probabil că o voi prezenta printr-un interviu cu un bărbat moral, cu o relaţie sănătoasă, care să îţi vorbească despre ce înseamnă căsătoria şi cum ar trebui ea privită şi trăită.

Până atunci, ne ocupăm de tine. 🙂

Aşadar, de ce să spui Nu bărbatului care are acasă o soţie, de care fie se plânge, fie s-a plictisit, şi acum caută „delicii” în braţele altor femei? Iată câteva motive care sper să te convingă să îl refuzi cu demnitate. Nu prea ştiu cum să tratez bărbaţii „adulterini” într-un mod pozitiv, deci la asta mai am de lucrat şi nu te pot ajuta. Sunt foarte drastică şi deloc finuţă în exprimare când mai primesc câte o invitaţie la cafea de la un astfel de bărbat. „Cu mare drag, dacă vine şi soţia ta!”, îmi este răspunsul (evident ironic!) sau: „Pentru terapie de cuplu îţi recomand terapeutul x!”

Nu voi vorbi aici despre prieteniile sincere dintre noi, femeile necăsătorite şi bărbaţii căsătoriţi, dar promit să scriu despre acest subiect. Acum mă limitez la a-ţi prezenta lista:

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Nu, nu vreau să fiu amanta ta!
  • Nu eşti un obiect de împrumut: când iei ceva doar când ai nevoie de el, fără a-ţi asuma vreo obligaţie faţă de persoana de la care împrumuţi, se numeşte „A TE FOLOSI DE …” Nu e rău să foloseşti obiectele, dar tocmai aici este problema: bărbaţii însuraţi, care te vor în viaţa lor, te vor de împrumut. Te împrumută de la tine însăţi, pentru o perioadă de câteva ore, zile (foarte rar săptămâni) , apoi te duc înapoi de unde te-au „cules” şi dau un semn abia când mai simt nevoia de … altceva. Cere de la un bărbat respect! Şi un mod de a ţi-l arăta este de a te cere în căsătorie, nu de împrumut!
  • Nu eşti prostituată! Oricâţi bani ar avea un bărbat, şi ţi-ar da, nu uita că unul însurat TE PLĂTEŞTE, nu îşi asumă o responsabilitate pentru tine! Responsabilitatea şi-a asumat-o faţă de femeia căreia i-a jurat „pentru totdeauna” dragoste şi căreia i-a dat numele său! Un bărbat care îţi dă bani pentru a face sex cu el în afara căsniciei, chiar dacă îţi spune că te iubeşte, (ceea ce te asigur că este FALS!) este un bărbat obişnuit să OBŢINĂ, nu să ÎŞI ASUME!
  • Nu vei fi niciodată prioritatea, ci opţiunea din viaţa lui! Oricât de „grea” ar fi situaţia lui de acasă, (ceea ce, din nou te asigur, este Fals!) nu eşti mama lui, nici terapeuta lui, să-l scapi de nefericire! Oricând vei avea nevoie de el, va trebui să aştepţi până îşi va face timp şi pentru tine! Orice problemă vei avea, nu te vei putea bizui pe el să te ajute să o depăşeşti! Un bărbat însurat, care vrea o amantă, gândeşte aşa: „Ea este acolo pentru mine, nu eu pentru ea!” şi dacă nu mă crezi, întrebă-ţi tatăl! Eu am făcut-o şi ceea ce mi-a răspuns nu voi uita niciodată!
  • Eşti TU, nu o oarecare! Bărbatul însurat, care vrea o relaţie extraconjugală, CAUTĂ una, nu este dispus să îşi rezolve probleme din căsnicie! Crede-mă, nu este real ce îţi şopteşte: „Numai cu tine mi-am înşelat nevasta, numai tu m-ai făcut să simt ce simt!” Draga mea, aceste cuvinte sunt atât de des folosite, că şi-au pierdut din orice fel de importanţă, dacă au avut vreodată vreuna! Dacă el CAUTĂ o altă femeie, acea femeie putea fi o oarecare, pentru că important pentru el este să îşi satisfacă o nevoie, nu să IUBEASCĂ ! (şi el poate confunda iubirea cu atracţia sexuală, şi de cele mai multe ori, bărbaţii care înşală, fac o astfel de confuzie, pentru că nu au ajuns la stadiul de maturitate, în care să ştie ce înseamnă dragostea adevărată. Dacă încă au nevoie de fluturaşi în stomac să poată defini iubirea, atunci sunt încă nişte adolescenţi în căutare de senzaţional!)
  • Ai nevoie de un bărbat NUMAI AL TĂU, nu de o jumătate de bărbat! Lăsând la o parte ruşinea de a te afişa cu un bărbat despre care toată lumea ştie că are acasă o nevastă, meriţi să fii apreciată şi iubită, nu dusă cu zăhărelul! O femeie are nevoie să se simtă mândră de bărbatul ei. Tu cu ce te mândreşti, când ştii că este cu mâna pe tine, şi cu sufletul pe tava soţiei lui?

 Draga mea, NICIODATĂ, dar NICIODATĂ, un bărbat însurat nu este soluţia pentru singurătatea ta! Pe lângă faptul că nimeni, în afară de Dumnezeu, nu îţi poate împlini toate nevoile, bărbatul cu nevastă acasă nu împlineşte nimic! Nici măcar datoria de soţ!

Şi ca pentru final, te întreb: dacă pe soţia lui o înşală, crezi cumva că pe tine nu te va lăsa pentru alta? Ceea ce face, ţine de CARACTERUL lui, nu de frumuseţea ta, şi nici de „neajunsurile” soţiei lui! Iar caracterul nu se schimbă de pe o zi pe alta! Spune-i NU dacă te curtează, şi RENUNŢĂ la relaţie, dacă o ai deja cu un astfel de bărbat! Şi oricât de mult ar insista să te întorci, refuză!

# Scrie şi tu pe Invata.Crede.Iubeste, folosind formularul de contact de aici.

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
5 motive pentru care L-am ales pe Dumnezeu

Credinta

5 motive pentru care L-am ales pe Dumnezeu

Distribuiți vă rog

5 motive pentru care L-am ales pe Dumnezeu
Când îţi trăieşti viaţa pe şinele trenului, ai impresia că Dumnezeu te-a blestemat. Că cel mai bun lucru ar fi să vină trenul ăla mai repede şi să scapi de tot. Adică de NIMICUL DIN TINE!
Am fost un copil credincios. Vorbeam cu Dumnezeu când eram mică. Îl rugam să mă iubească, pentru toată neiubirea ce o primeam. Îl rugam să aibă grijă de mine, pentru toate clipele în care trebuia să mă descurc singură. Îl rugam să îmi arate cum să trăiesc singură, într-o lume plină.
Când am crescut însă mare, şi am întâlnit oameni cu care mă simţeam valoroasă, am încetat să mai vorbesc cu El. Acum aveam cu cine…
Am crescut şi mai mare, şi am întâlnit şi mai mulţi oameni. Şi am avut tot mai puţină nevoie de El, căci se găsea câte cineva de fiecare dată să mă asculte.
Până într-o zi, când am înţeles că bucuria adevărată nu are nimic în comun cu mulţimea. Că nu turma mă va mântui, ci Dumnezeul pe care L-am părăsit…
Am 5 motive pentru care L-am ales, după ani în care am rătăcit prin lume, flămândă, nesigură, neiubită, nerespectată, întunecată.
5 nevoie pe care mi le-a împlinit, exact când eu am devenit sigură că NIMENI, NICIODATĂ, nu-mi va oferi nimic. Pentru că … nu merit!

1) Nevoile fiziologice şi de siguranţă: am fost foarte speriată ani la rând de ideea că neavând o familie bogată, o să vină o zi în care nu voi mai avea ce să mănânc sau cu ce să-mi plătesc chiria. Au fost multe momente asemenea, dar întotdeauna, chiar când nu-L cunoşteam pe Dumnezeu, găseam soluţii.
Matei, 6:25, spune: „De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrană, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?”
A nu se înţelege greşit acest verset, Nu spune Dumnezeu să stăm pur şi simplu, aşteptând mană cerească. Ar fi un păcat să nu ne folosim darurile date de El, şi să trăim de azi pe mâine. Dar am înţeles că fricile mele nu aveau nimic în comun cu realitatea: mă speriam de multe ori de gânduri care niciodată nu se concretizau.
Am înţeles că El mă iubeşte atât de mult, încât, şi de aş trăi fără apă şi mâncare, o perioadă, El ştie motivul pentru care mă trece prin acea încercare.

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

2) Nevoile de iubire şi aparteneţă: A fost greu cu ideea de familie. Mi-am dorit una. A mea, în afară de cea biologică. Mi-am dorit să am soţul meu, copiii mei. Despre asta voi scrie altădată, dar ce vreau să vă spun acum este că am înţeles că frica mea de a nu fi „în rândul lumii” nu avea nimic de a face cu planul lui Dumnezeu. El ştie mult mai bine ca mine de ce a îngăduit atâtea dureri. De ce am bifat greşit iubiri care m-au sfâşiat. Azi sunt bine, cu tot cu singurătatea asta pe care multă lume o condamnă.
Despre sexualitate e mult de spus, şi, cu sigurnaţă voi vorbi într-un articol. Dar ce vreau să ştiţi este că această nevoie nu este vitală! Dacă în urmă cu ceva ani credeam că voi avea toate bolile de pe pământ în cazul unei vieţi sexuale inexistente, azi ştiu că Dumnezeu are control în toate. Şi credeţi-mă, dacă ai o viaţă sexuală activă şi nu te îmbolnăveşti de la abstinenţă, 🙂 (cum ni se spune acum!) şi dă peste tine o maşină … nu e nici o diferenţă!
E mult de spus aici, tocmai de aceea mă rezum la a vă spune că iubirea şi sexualitatea în cuplu nu sunt cele care vor garanta viaţa voastră veşnică! Ce garantează asta este credinţa într-un Mântuitor care va judeca altfel decât o fac cei mai buni judecători ai timpurilor noastre!

3) Stima: Şi aici e greu. Cunosc oameni care cred că noi, creştinii, suntem nişte cârpe cu care Dumnezeu şterge pe jos, căruia „Îi pupaţi tălpile că nu aveţi încredere în voi. Dumnezeu ăsta vă face să vă înjosiţi, să staţi în genunchi, să vă umiliţi!”
E trist să auzi asta, ca şi creştin. Dumnezeu ne-a creat unici, El. Deci vrea de la noi unicitate şi respect faţă de noi înşine. El ne-a creat, şi dacă noi nu ne respectăm pe noi înşine, Îi aducem Lui o mare jignire: nu iubim creaţia lui. Noi suntem lucrarea unor Mâini perfecte, unor mâini de Dumnezeu. El mi-a împlinit nevoia de valorizare, ajutându-mă să întâlnesc oameni care mi-au arătat că sunt importantă, pentru simplul fapt că sunt creaţia Sa, nu pentru cât de frumoasă, deşteaptă şi cuminte sunt:).
Am nevoie de respectul celorlalţi oameni, ca şi tine, însă Dumnezeu m-a învăţat că dacă nu o primesc de la toţi, nu înseamnă că sunt defectă. Am de lucrat la mine, cum toţi avem, căci toţi suntem păcătoşi, însă nu sunt „scoasă din folosinţă” pentru că alţii mă resping, mă jignesc sau mă urăsc. Am învăţat că la El găsesc tot sprijinul de care am nevoie, căci El a fost crucificat. El a fost umilit, El nu a fost respectat. El ştie ce simt eu. Tot ce am de făcut este să mă încred în ce a spus El: „Te iubesc cu o iubire veşnică!” (Ieremia 31:3)
Ultima nevoie, cea de 4) Dezvoltare de sine, e cea cu care m-am luptat cel mai mult. Nu am înţeles mulţi ani de ce m-am născut. Nu pricepeam ce rost am pe lumea asta, dacă nimeni nu mă vroia. Adică nu mă vroia aşa cum eram. Toată lumea vroia să schimbe ceva la mine. Nu că aş fi perfectă, dar nevoia de acceptare necondiţionată e vitală, pentru oricine. Dacă nu mă crezi, gândeşte-te cum te simţi dacă iubitul tău îţi spune: „Te iubesc. Dar dacă spargi farfuria, se duce iubirea mea. Te iubesc, dar dacă te îmbolnăveşti, nu mai pot fi cu tine!”
Ce zici? Cum te-ai simţi?
Am înţeles după multe lupte şi multe îngenuncheri, că nevoia mea de a fi recunoscută pentru ceea ce sunt nu va fi niciodată mai împlinită decât atunci când voi avea curajul să mă prezint lumii aşa cum sunt, dar cu dorinţa şi lupta mea de schimbare în bine.

Acest blog a început tocmai în clipa în care am înţeles pentru prima dată că Dumnezeu mi-a dat în viaţa asta tot ce i-am cerut.

Aşa greşit cum am cerut, m-a făcut să văd consecinţele propriilor cereri şi acţiuni.
Aşadar, am decis să îmi folosesc cel mai frumos dar pe care El mi l-a dat, acesta de a scrie, să spun lumii mărturia mea. Să spun lumii că se poate, oricât de plin de noroi ai fi, să te cureţi. Pentru că El te va face mai alb ca neaua.
„Curăţă-mă cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voi fi mai alb decât zăpada!”
(Ps.51:7)
Cel mai important lucru pe care l-am învăţat a fost că viaţa mi-a fost dată pentru a aduce glorie lui Dumnezeu. Şi pentru NIMIC altceva!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Feminitatea pusă de o parte- Leslie Ludy

Relatii

Feminitatea pusă de o parte- Leslie Ludy

Distribuiți vă rog

Leslie Ludy este scriitoarea care ţi se lipeşte de suflet! Scrie despre femei şi pentru femei, într-un stil plin de iubire şi devotament faţă de Dumnezeu, explicând concis şi concret DE CE şi CE avem de făcut pentru a trăi o viaţă de pace.

Feminitatea pusă de o parte cuprinde 9 capitole, în 204 pagini. Între copertele ţi se dezvăluie scopul feminităţii, ţi se explică iluzia atractivităţii şi valoarea propriei fiinţe, izvorul adevăratei frumuseţi, tăria de a învinge, sau mitul frumuseţii interioare.

Am recitit acestă carte de 3 ori. A doua oară am găsit-o în bibliotecă întâmplător, când inima mea era plină de răni deschise. Mă credeam urâtă, fără valoare şi de neiubit. Eram convinsă că bărbatul care nu mă iubise nu reuşise să o facă din cauza defectelor mele, multe la număr, pe care el mi le enumera. Nu aveam habar că bifasem de fapt greşit. Încă o dată.

Leslie Ludy a fost cea care mi-a deschis ochii, spre a vedea dincolo de păreri şi judecăţi, ce contează mai mult în această viaţă, de ce am fost creată şi pe Cine trebuie să iubesc întâi, să pot iubi bărbatul potrivit.

„Dacă un suflet are vreo urmă de frumuseţe, este pentru că Hristos a înzestrat acel suflet cu frumuseţea Sa proprie, căci în noi înşine, suntem diformi şi pângăriţi!”

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Leslie ne ţine de mână pe tot parcurul cărţii, spre a ne ajuta să facem paşii spre câştigarea iubirii de sine, a păcii, şi a feminităţii care cucereşte inima unui bărbat. Ne învaţă unde şi cum putem găsi bărbatul potrivit, ce înseamnă decenţa, cine şi cum ne minte în privinţa adevăratei frumuseţi. Ne învaţă ce ne deformează concepţia despre feminitate, şi cum putem fugi pe uşa din dos, din calea imoralităţii.

Aflăm din această carte ce este vulnerabilitatea, când şi  cum să o folosim pentru a ne pune în valoare feminitatea. Face o incursiune în trecutul nostru, incursiune terapeutică, spre a înţelege de unde vin fricile şi durerile noastre, spre a putea să le corectăm şi să trăim vieţi pline de linişte sufletească.

Ne vorbeşte apoi despre căsătorie şi dezamăgire, despre perfecţiune şi minciună.

„Când îi considerăm pe soţii noştri a fi sursa fericirii şi împlinirii noastre, vom fi de obicei dezamăgite!” a fost, pentru mine, minunea care m-a făcut să înţeleg că nimic din ceea ce e este exterior nu îmi va oferi pace, şi atribuirea respinsabilităţii pentru bucuria mea, unui bărbat, este greşită.

Am învăţat, din cartea lui Leslie Ludy, că nimic din ceea ce nu sunt nu mă face nevrednică de o mare iubire, şi nimic din ceea ce sunt nu îmi poate aduce pacea. Doar Dumnezeu.

Hai la învăţat din lecţiile de viaţă ale celor ce au avut curajul să se dezvăluie, pentru a fi noi fericite cu adevărat!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog