Etichetă: psihoterapeut

Cum să nu renunți în lupta cu autismul? 7 moduri de a merge mai departe

Copii cu nevoi speciale

Cum să nu renunți în lupta cu autismul? 7 moduri de a merge mai departe

Distribuiți vă rog

Te întrebi cum să nu renunţi niciodată, când abia mai poţi privi înainte prin viaţă? Iată câteva soluţii pe care ţi le ofer din cei 11 ani de experienţă în lucrul cu copii cu dizabilităţi:

1) Implică-te 100% în programul de terapie al copilului. Tot ce învață cu terapeutic trebuie să experimenteze si cu voi, părinții. Fiind la curent cu fiecare pas făcut de copil, vei avea mai mult curaj ei mai multă determinare să mergi mai departe. Stii că un elefant SA mănâncă bucățică cu bucățică. Deci, continua sa sedimentezi si sa pui cărămizi la construcţia vieții propriului copil! Ai aici un început.

2) Pune întrebari si caută soluții noi!
Întreabă mereu: terapeuţi, coordonatori, psihiatri, părinți!
Orice problemă are o rezolvare! Atâta timp când știi că eşti în viața copilului tău spre a-l ajuta, nu te sfii să întrebi orice, oricât de stupid ar fi. Cea mai utilă lecție pe care am primit-o de la una din mentorele mele, Alice Nicolae, a fost aceasta: „Cât timp esti în procesul acesta de formare si dezvoltare cu mine, dă -ți voie să fii cât de proastă poți fi! Ori de câte ori vei crede despre tine că esti proastă pentru că nu stii ceva, adu-ți aminte că toți marii oameni ai lumii au fost mici la început. Succesul e datorat eșecurilor repetate!” N-am uitat niciodată asta, si încă întreb orice, oricât de stupid ar părea. Prefer să râdă oamenii de mine pentru că sunt proastă, decât să fac rău altora, din neștiință. Determinat a, neștiința  asta, de refuzul de a fi smerită si a recunoaște că nu sunt perfectă si că am de învățat si de zi.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

Așadar, întreabă! Lasă -i pe cei ce rad să râdă si tu priveste sus, la SCOPUL tău : recuperarea propriului copil! Nimic si nimeni nu merită mai mult pe lumea asta, decât el! Citeşte aici apelul meu către părinţii copiilor „tipici”, care nu vă înţeleg.
3) Participă la grupuri de suport pentru părinți!
Dacă nu ştii unul, poți să mă contactezi, şi găsim soluții. Dacă nu, poți organiza tu un astfel de grup. A împărtăși propriile temeri şi reuşite cu alții, te ajută să mergi mai departe. Am scris un articol despre cum trebuie organizat un astfel de grup de suport. Aici. Folosește informațiile de aici, puneți aripile, si … la Drum! POȚI!

sursă foto: Google

4) Ia-ți concedii împreună cu partenerul tău, singuri, sau câte un week-end o dată la câteva luni! Ştiu că unii dintre voi vă creşteri singuri copiii şi nu aveţi bunici care să vă ajute, dar cerând ajutor, veți primi! O bonă, o familie foarte apropiată, se va găsi să vă ajute pt 2 zile. Aveți nevoie de intimitatea voastră, ca şi cuplu, oricât de implicați ați fi în viața copilului! Nu uitați că nici un copil nu e fericit dacă părinții lui nu sunt fericiți. Iar problemele şi stresul pot bloca o relaţie. Voi aveți nevoie mult mai mare acum unul de altul!
5) Împărțiți-vă sarcinile!
Amândoi sunteți părinții copilului, deci aveți aceleași responsabilități. Stiu că e greu! Dar impartindu-le, va fi mai usor. Vă puteți face un program săptămânal: săptămână aceasta tu duci gunoiul, speli hainele,  calci si iesi cu copilul în fiecare seara, iar în week-end iesim împreună, iar săptămâna viitoare inversam rolurile. A fost un exemplu, puteți însă fi cât vreți de creativi!
6) Întâlniţi-vă cu prietenii! De obicei, când apare un diagnostic, prietenii se triază: unii pleacă pentru că. .. pentru că  şi pentru că. .. Iar de alții vă îndepărtați voi, pentru că, pentru că şi pentru că…

Pe principiul că dragoste cu forța nu se poate, e clar că nu puteți face nimic în privința celor care decid să vă părăsească, dar aveți posibilitatea să nu vă îndepărtați voi de cei care v-au rămas. Ieşţi în oraş, invitați-i acasă sau mergeți voi la ei în vizită. Uneori cu copiii, alteori singuri. Trăiți printre oamenii fără diagnostic, o parafă nu vă trimite automat între cei care au acelaşi diagnostic. Aveți mereu în minte faptul că al vostru copil trebuie să fie ca şi ceilalți, chiar dacă e special. Dacă voi veți fi primii care il veți marginaliza, ceilalți cu atât mai mult!

7) Faceți terapie de cuplu, dacă ați ajuns într-un impas în relație!
A cere ajutorul unui specialist nu e o rușine, ci o dovadă de curaj şi de maturitate! Voi aveți un scop în viață : recuperarea propriului copil! Dacă ați ajuns în groapă, nu înseamnă că trebuie să rămâneți acolo, pentru că acum e prioritar copilul! Nu uitați, am sa vă repet mereu:

Nici un copil nu este fericit, dacă părinții lui sunt nefericiți!

Dacă banii sunt o problemă, să ştiţi că există şi persoane care fac acest lucru voluntar, fiind în proces de formare. Nu vă opriți pentru că ţi nu au experiență, credeți -mă că există specialişti foarte determinați să învețe, muncesc mult şi au în spatele lor supervizori cu care se consultă,  în caz de impas. Ei îi plătesc pe aceşti supervizori, nu dumneavoastră!
Dragi părinți, soluții există mereu!
Nu ezitați să-mi scrieți, pentru orice întrebare. Cu drag voi răspunde!

# Şi tu poţi scrie pe Învaţă.Crede.Iubeşte. Foloseşte formularul de contact de aici şi împărtăşeşte-ne experienţa ta!

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

Distribuiți vă rog
Eugen Mihaescu- KRYPTON spune că autismul nu este un obstacol în a-ţi trăi pasiunea. Tu ce spui?

Artistii lumii

Eugen Mihaescu- KRYPTON spune că autismul nu este un obstacol în a-ţi trăi pasiunea. Tu ce spui?

Distribuiți vă rog

Pentru că am promis că toată luna aprilie este dedicată AUTISMULUI, azi vă aduc o notă pe portativ. De la Eugen Mihăescu. Trupa KRIPTON s-a născut, a crescut şi trăieşte frumos, între coarde de chitară şi iubire divină, pentru a scrie pe cer mesajul cel mai emoţionant pe care, ca terapeut, l-am auzit vreodată:

Dumnezeu, cand ne-a trimis acest dar si ne-a invatat despre cea mai frumoasa dintre arte -nu si-a ales nici teritoriile, nici culoarea oamenilor, nici pozitia lor in societate; EL doar a reusit sa ne ”imbrace ”pe toti, in cea mai adevarata haina: MUZICA!
Cred ca Romania e tot pe Pamantul acesta… si de ce n-ar fi pregatita sa sustina un alfel de om, ce canta o muzica divina…!?

Te invit aşadar, om bun, să citeşti un interviu cu şi despre suflet. Cu cel care crede cu tărie că muzica este vindecare!

Eugen, nu cred ca mai ai nevoie de vreo prezentare.:) Te stim cu totii, cu mic, cu mare. Motivul acestui interviu nu este promovarea ta, deci nu te voi intreba cine esti si ce canti:). Te intreb pentru inceput CINE esti? Asta pentru ca pe contul tau de Facebook ai scris: “Creator de muzici si NU compozitor, textier si NU poet, instrumentist si NU chitarist.” Ce face diferenta intre toateaceste etichete?

Sunt un om normal ce am primit aceasta vocatie din partea Divinitatii…
Nu pot spune ca indeplinesc o functie anume, de chitarist sau compozitor, narator sau scenarist, cantautor sau maestru-interpret…”Abtibildele” acestea le pun cei care fac statistici si se ocupa cu criteriile de departajare…
Sunt un om normal, ce a primit o menire clara aici, pe Pamant: Sa cant, sa bucur lumeA, sa fiu aplaudat pentru ceea ce fac cu credinta…!

In curand, KRIPTON implineste mai mult decat varsta mea:). Spune-mi, te rog, in lumea in care fast food-ul nu exista numai in alimentatie, ci si in arta, care a fost “dieta” care a asigurat longevitatea acestei trupe?

Faina expunere vis-a-vis de intrebarea ta..
Da, noi KRYPTON, am cam strans in bagajul nostru 35 de ani de concerte, de turnee, de plimbari in tara si dincolo de tara, de fani, de albume, de nopti nedormite, de zile cu soare dar si de ”tsunami”-uri uneori aproape devastatoare, caci asta se-ntampla in viata oricarui artist…!
N-as spune ”dieta”, ci mai degraba reteta de a rezista dupa, si in atatia ani, a constat in echilibrul, ratiunea si mentalitatea de invingator pe care am ”condimentat-o” in adn-ul fiecaruia din noi, indiferent de etapele prin care am trecut…!

Nu CE canti, te intreb, Eugen, ci de ce inca mai canti  ceea ce canti?  Nu te-ai “afiliat” la moda vremii, compunand piese bazate pe sexualitate…

Ma inspir din frumosul care ma inconjoara si daca muza imi vorbeste de sexualitate, n-am s-o privesc doar ca pe un val ce tine de o ”moda” anume, ci ca pe o parte din viata asta in care exista si dragoste, dar si ura, si lumina, dar si intuneric, si caldura, dar si racoare, sinceritate, bucurie, chemare dar si… sex!

Ce te inspira in scriereapieselor, si dupa 30 de ani? Cand ma gandesc la KRIPTON, o fac terapeutic: intr-o casatorie de 30 de ani, ce aduc acei oameni, sa continuie inca sa isi scrie povestea? Exact asta e scenariul pe care-l am cand ascult piesele tale…

Cred ca ce am scris la întrebarea precedentă, reprezinta si raspunsul pentru aceasta..:))!
Doar mai adaug…
Nu fac parte din folderul celor ce scriu ‘la comanda” piese sau texte (poezii…) si am invatat in toti anii acestia sa astept escalele inoportune si vizitele uneori foarte tarzii, evident neanuntate, ale unei persoane dragi mie-Muza!
Dupa plecarea ei, imi iau condeiul…!

Este muzica o terapie pentru suflet?

Am spus-o cu simtire si credinta, ca muzica este un medicament -elixir terapeutic pentru suflet si uneori o stare de criogenizare chiar si pentru tesuturile vii…!

De 12 anilucrez cu copii cu autism. Pe unii dintre ei i-am putut scoate din lumea aceea rigida, dandu-le o toba, o chitara sau un pian. Fara sa  stiu care va fi rezultatul. Si de acolo a inceput viata lor, desi niciodata nu au fost indrumati catre arta, de către parinti. Spune-mi, din toata experienta ta, este muzica din Romania pregatita sa primeasca “un om altfel”, care sa o cante? (o persoana cu nevoi speciale)

Te felicit pentru altruismul si rabdarea ta de a lucra cu ”oamenii altfel…”
Dumnezeu, cand ne-a trimis acest dar si ne-a invatat despre cea mai frumoasa dintre arte -nu si-a ales nici teritoriile, nici culoarea oamenilor, nici pozitia lor in societate; EL doar a reusit sa ne ”imbrace ”pe toti, in cea mai adevarata haina: MUZICA!
Cred ca Romania e tot pe Pamantul acesta… si de ce n-ar fi pregatita sa sustina un alfel de om, ce canta o muzica divina…!?

Am cunoscut oameni pe care muzica i-a salvat de la sinucidere. Cand si-au dat seama ca au hoinarit in lume degeaba, ani de zile, in joburi care nu le aduceaunici o implinire, si au decis sa renunte la tot, pentru pasiunea de o viata, si-au revenit fara ca psihiatrii sa inteleaga CUM. Care este explicatia pe care o dai tu, ca ARTIST, aceastei “minuni”?

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

Am avut astfel de exemple si in trupa mea…Oamenii se reintorc dupa ani si ani, acolo unde si-au regasit alter-ego-ul, in locul unde au simtit pentru prima data – lumina, dragostea, recunostinta, faima, bucuria…!
E o ”chemare” ,in primul rand spre…tine!

Te intreb tot terapeutic: ai decis, la un moment dat, sa-ti continui cariera solo, pentru cativa ani, apoi tot tu ai fost cel ce a redat viata trupei, avandu-l ca solist vocal pe RazvanFodor. Ce te-a determinat “sa renunti la singuratate”, in detrimentul comuniunii?

Proiectele ”solo” sunt ”variatiuni pe teme diferite” de cele pe care le pictezi, in cadrul subiectului-”mamă”…! Ele iti aduc o alta stare de bine atunci cand simti nevoia de exprimare si in alte ”tablouri”, cu expuneri diferite de nuante si atitudini, dar cu aceeasi amprenta, stilistic vorbind…!
Etapa Fodor… -un alt episod marca KRYPTON, un episod in care mi-am propus o introspectie, vis-a-vis de o dilema cu launtrul meu, punandu-mi intrebarea shakesperiana, de a fi sau nu ”comercial…”?
Reusisem atunci, feedback-ul propagandu-se destul de repede dar…
Era o muzica scrisa de mine, dar departe de ceea ce simteam si imi doream… Atunci, chiar m-am simtit asemeni unui croitor ce creeaza si ajusteaza haine in functie de client…!

M-am reintors la scurt timp, la radacinile plecarii mele in viata asta de rock-er si mi-am continuat drumul, cu blugii rupti si o pleata in vant, printre ”armatele de ovedrivere” …!

Eugen, traiesti exclusiv din muzica in acest moment, sau este o pasiune care te mentine in viata, la nivel emotional?

Asemeni furnicutei harnice din fabulele lui La Fontaine, am pus deoparte tot ce am castigat si castig din muzica- cu titlul de investitor, intr-un domeniu care iti aduce o liniste financiara, dar nicidecum o satisfactie spirituala…!
Asadar pot spune sincer ca traiesc din si pentru MUZICA…!

Se poate trai in Romania, din muzica de calitate? Cand spun “de calitate” ma refer, fara a avea intentia de a jigni pe cineva, la substanta unui act de creatie, si nu la imaginea de plastic, creata de sexualitate…

Se poate trai din muzica si in Romania… dar cred ca ecuatia fericirii ramane totusi credinta si constanta evolutiva, pentru ca istoria sa te recunoasca INVINGATOR…!

Multumesc pentru traire si suflet, Eugen Mihaescu! Sa-i aducaDumnezeu pe toti membrii KRYPTON la nunta de platina!:)

Fain spus… Nunta de platina…!
Eu zic mai tot timpul, la sfarsit de concert :
Sa dea Dumnezeu sa ne mai vedem in viata asta cu bine…! 🙂

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
  Cum tratăm autismul? Din interior, cu metode exterioare

Copii cu nevoi speciale

  Cum tratăm autismul? Din interior, cu metode exterioare

Distribuiți vă rog

Autismul este o tulburare pervazivă (globală) de dezvoltare, afectând capacitatea de interacţiune socială sau de comunicare verbală şi non-verbală.

Tratarea autismului incepe din interior

Din nefericire, atunci când tratăm autismul, tendinţa este de a-l aborda dintr-o perspectivă care ţine de exterior, iar nu de interior, de unde se naşte, de fapt. Acest lucru înseamnă că persoana cu autism prezintă dificultăţi în aria socială şi de exprimare, probleme care ţin de modalitatea de a-şi exprima sentimente şi trăiri, dorinţe şi dezaprobări.

Prin urmare, tendinţa noastră poate fi aceea de a încerca să tratăm problema, fără să ţinem cont de motivul pentru care a apărut, adică exact de incapacitatea de a exprima neputinţele.

De aceea, demersul recuperării trebuie făcut  în sens invers.. Intrăm în lumea copilului, nu ne arătăm superioritatea aducându-l pe el în lumea noastră, obligându-l să iasă din sfera sa lăuntrică.

Gândiţi-vă că întâlniţi pentru prima dată o persoană, aşteptând să plătiţi factura telefonică. Cum v-aţi simţi dacă această persoană ar sări la gâtul dvs, v-ar îmbrăţişa, v-ar pune să o ajutaţi să îşi strângă de jos dosarele care i-au căzut, v-ar povesti apoi ce a făcut la serviciu şi v-ar obliga să îi povestiţi cum a fost viaţa dvs?

Cam aşa se simte un copil cu autism când noi acţionăm din exterior pentru a-l recupera.

Spun CAM AŞA, pentru ca nu este chiar aşa, ci mult mai greu şi mai frustrant. Pentru că noi avem capacitatea de a ne exprima dorinţele, emoţiile. Şi nu doar capacitatea, ci şi puterea.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

metoda corecta de a face terapie

Prin urmare, abordarea corectă este prin  a-l lăsa pe copil să se acomodeze cu mediul- persoanele noi, să aleagă el momentul în care să interacţioneze. Pentru aceasta, aveţi nevoie să îl atrageţi spre dvs. Acest lucru se realizează printr-un joc (începeţi  să vă jucaţi ceva, să cântaţi, etc) sau prin a-i oferi obiecte/dulciuri care îi plac. În clipa în care va fi interesat de ceea ce aveţi, va dori să vi se alăture.

Dacă aţi reuşit să îl atrageţi, continuaţi să va jucaţi fără a-i adresa cereri. Va fi nevoie de timp pentru a prinde încredere, iar dvs aveţi nevoie de un copil care să fie independent şi fericit, nu doar de un copil responsiv, care ascultă comezile şi le execută.

În ceea ce priveşte comportamentul, dacă vrem să ajutăm un copil să nu mai muşte, soluţia  este a analiza  de ce a ajuns la acest comportament. Dacă interiorul este descoperit, exteriorul va veni în ajutor printr-o abordare care să-i prevină acest comportament.

În acest caz, abordarea este următoarea: aplicaţi o consecinţă compatibilă cu comportamentul manifestat: dacă a muşcat pentru că sarcina pe care i-aţi dat-o a fost prea grea, diminuaţi cerinţa. Dacă a muşcat pentru  s-a terminat pauza, pregăţi-l înainte: „te mai joci puţin, apoi vom face x!” şi lucraţi pe prevenire, dând mereu recompense pentru fiecare pas.

De asemenea, când copilul renunţă să muşte într-o situaţie în care ştiţi că o făcea de obicei, recompensaţi-l foarte puternic. Ar fi foarte util să păstraţi anumite recompense foarte motivante pentru el, pe care să le folosiţi doar pentru comportament.

rolul tratamentului medicamentos

Încă un aspect foarte important: soluţia nu este de a-i da doar  medicamente, crezând că aşa va dispărea problema. Tratăm şi cauza, nu doar efectul. Acest lucru se realizează prin terapie comportamentală (educaţie specială). Terapia care a dat cele mai bune rezultate în cazul copiilor cu autism este ABA. (analiză comportamentală aplicată).

De ce nu ajută numai medicaţia?

Pentru că medicaţia „rezolvă” BOALA. Iar autismul nu este boală. Nici măcar una psihică.

Este o tulburare.

Boala psihică o are ca formă de tratament principal  pe cea  psihiatrică. Tulburarea pervazivă are ca formă de tratament principal educaţia specială. Terapia.

Care se bazează pe principiul :”Azi semăn, o să culeg roadele!” (observaţi că această afirmaţie nu implică referire la timp şi/sau cantitate)

cand se vad rezultatele terapiei aba

„Când?” vor întreba mulţi. În special părinţii. Din păcate, acest răspuns nu vi-l poate oferi nimeni. Nici garanta.

Un răspuns de: „La anul!” (într-un an, în 2, etc) este egal cu a răspunde unui om care seamănă 1 hectar de pământ şi care întreabă „Când voi culege roadele?” răspunsul: „LA ANUL!” este o supoziţie, căci cine vă poate garanta succesul? Dacă va fi secetă? Dacă nu veţi putea să mai suportaţi financiar plata celor care muncesc pământul, sau dacă nu veţi mai vrea să faceţi asta? Motive pot fi nenumărate.

La fel şi în cazul copilului dvs. Cum poţi garanta ceva, bazându-te pe supoziţii? Sau pe încrederea că acest copil va lucra 8 ore pe zi la cel mai înalt nivel posibil, cu cei mai buni terapeuţi, cu o implicare 100% a familiei, etc?

Recuperarea copilului cu autism depinde de calitatea şi cantitatea orelor investite în educaţia sa şi  implicarea totală a părinţilor. Terapia nu înseamnă 8 ore pe zi de stat în casă, la măsuţa de lucru, ci intervenţie pe toate palierele vieţii copilului: social, cognitiv, comunicare, motor, şi în toate mediile. (parc, grădiniţă, şcoală, la bunici, vacanţă, etc)

Prin urmare, copilul trebuie (şi merită tratat) ca un copil, cu întreaga lui lume interioară. Pe care, cel mult, putem să îl ajutăm să o exteriorizeze.

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

 

Distribuiți vă rog
Trucuri şi cursuri pentru cupluri fericite. Paşi spre vindecare cu uleiuri esenţiale

Sanatate Sanatate fizica Sanatate mintala

Trucuri şi cursuri pentru cupluri fericite. Paşi spre vindecare cu uleiuri esenţiale

Distribuiți vă rog

Pentru că e primăvară, iubim intens. Scriem şi cântăm în paşi de dragoste mirosind a vindecare. Pentru aceia dintre voi, care credeţi în puterea miracolului, în magia artei şi în suflet, LIDER ACADEMY a pregătit pentru voi o serie de cursuri practice, unde veţi învăţa relaxarea, iubirea de sine şi respectul faţă de propriul corp şi de propria viaţă.

De asemenea, participând la workshop-uri, învăţaţi dragostea faţă de artă, de frumos şi de suflet, pe care, de multe ori, avem tendinţa să-l lăsăm undeva, pe-un raft prăfuit.

Câştigaţi memente de linişte şi de pace, învăţaţi să conversaţi cu voi înşivă, într-un cadru special amenajat deschiderii în faţa iubirii de sine.

Cu mic, cu mare, participă la seminariile pregătite de Luiza Ramona Dirlea, psiholog şi educator parental,

pentru a învăţa să-ţi preţuieşti singurătatea.

Învaţă. Crede.Iubeşte să fii tu însuţi, într-o lume în care uităm să creăm din visele noastre, poveşti care să-i inspire pe alţii.

Înscrierule se fac pe email, la adresa: drramonagrosu@gmail.com, sau la telefon 0741 621 408

Cursurile vor avea loc în intervalul 4, 5 şi 6 aprilie, 2017, la EURO HOTELS, strada GH. POLIZU NR4, Bucureşti

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Produce Televizorul Autism La Copii? Interviu Cu Directoarea Centrului AITA

Copii cu nevoi speciale

Produce Televizorul Autism La Copii? Interviu Cu Directoarea Centrului AITA

Distribuiți vă rog

E 2 APRILIE. E despre copii si parinti speciali. Despre ALTFEL de viata si ALTFEL de suflet…

DESPRE COPIII CU AUTISM Stam azi de vorba cu psiholog Daniela Gavankar, directoarea centrului AITA, SI AFLAM….

  • Vreau sa incepem prin a ne raspunde la una din cele mai frecvente intrebari care personal, imi sunt adresate de catre parinti: influenteaza televizorul si tabletele/telefoanele, etc, creierul copilului, pana acolo incat sa poata produce tulburari de limbaj si dezvoltare, inclusiv elemente din spectrul autist? Daca da, spune-ne cum.

Daniela Gvankar: Acesta este un subiect pe cat de sensibil, pe atat de periculos. Din pacate, sunt familii unde TV se porneste la trezire si se inchide noaptea tarziu, copiii nu mai mananca decat cu televizorul pornit, asteapta ceva doar cu telefonul in fata, familia merge la restaurant cu tableta in geanta, copiii merg cu masina doar cu ochii in telefon etc.

Exista o dependenta toatal gresit inteleseasa si explicata – copilul este considerat a fi ori foarte destept, ori foarte cuminte, si din aceasta dependenta copilul nu mai poate iesi fara ajutor. Parintii ajung la noi declarand ca nu se mai pot intelege cu copilul in absenta tabletei, deci ca nu pot sa nu le-o ofere, dar pe de alta parte enumera cate cuvinte a invatat copilul cu tableta (uneori in engleza), deci cat de utila si stimulatoare este aceasta.

Ca sa-ti raspund la intrebare – autismul nu poate fi provocat de suprastimularea cu TV ori alte gadgeturi. Tulburarea este prezenta de la nastere, dar desigur este agravata de absenta stimularii si a interactiunii umane, si este agravata sever de suprastimularea primita de copil de la TV.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

Copilul nestimulat si care nu are parte de experiente directe de invatare, dezvolta tulburari de limbaj, pana la absenta totala a acestuia, sau prezenta unor cuvinte accidentale, fara scop de comunicare (cifre, culori etc), fara ca nici macar la 3 ani sa nu fie capabil sa vorbeasca in propozitii, sa exprime preferinta, placerea, neplacerea.

Acesti copii nici macar nu raspund cu DA/NU la intrebari care necesita acest tip de raspuns, desi pot insira unele cuvinte in engleza, dar fara scop de comunicare.

Intarzierea in dezvoltarea limbajului duce la intarzieri cognitive, si intarzieri in dezvoltarea abilitatilor sociale, care nu se dezvolta decat in relatii umane directe, afectuoase si pline de provocari pentru copil. Copilul care nu invata cum sa comunice si cum sa exprime ce doreste, va deveni frustrat, furios si temator excesiv in situatii tipice de viata, pe care insa el nu stie sa le gestioneze.

Nu va avea incredere in cei din jur si nu va stii sa se joace ori sa initieze sau sa raspunda interactiunilor cu cei din jur. Absenta experientelor directe duce si la intarzierea autonomiei si a independentei – mananca doar pasat, bea numai cu biberonul, nu stie sa se imbrace/dezbrace etc.

In plus, trebuie sa stim cu totii ca inteligenta este o functie care se dezvolta, si poate fi cu atat mai performanta cu cat este mai antrenata si mai stimulata social si in experiente directe cu o alta persoana!

Pe langa dotarea nativa, copilul mic este si foarte interesat de orice joc care i-ar putea stimula capacitatile si care l-ar ajuta sa dezvolte ceea ce a asimilat. Copilul trebuie sa fie invatat sa invete, sa creeze, sa exploreze, sa-si foloseasca agerimea spiritului.

O atitudine pasiva si asteptarea copilului de a se dezvolta singur, sau de “a-si da drumul” nu vor ajuta la dezvoltarea inteligentei sau personalitatii copilului. Inteligenta nu este o valoare simpla si uniforma pe care unii au mostenit-o si altii nu. Este o aptitudine complexa care se dezvolta daca este stimulata. Ori atunci cand copilul este abandonat in fata TV, toate functiile sale psihice, nu doar ca nu sunt folosite si nu se dezvolta, ci intra in regres.

Nu s-au descoperit cauzele autismului inca. Sunt zeci de speculatii, insa ce stim sigur este ca autismul este diferit de o intarziere de limbaj, de exemplu. Poate fi prevenita intarzierea in dezvoltare, in vreun fel? Daca da, spune-ne cum. 

Daniela Gvankar: In discutia despre cauzele autismului nu vreau sa intram, este mult prea ampla si ambigua, si nu am aduce clarificari importante. Autismul nu poate fi prevenit, nici tulburarile de dezvoltare la copil, insa acestia, indiferent daca sunt tipici sau atipici in dezvoltare, evolueaza diferit in functie de stimularea de care au parte in primii 3 ani de viata.

Copilul mic se dezvolta si invata jucandu-se si amuzandu-se cu cei dragi, invata prin manevrearea obiectelor, descoperiri si rezolvari de probleme. El are nevoie si doreste sa fie mereu activ, sa fie in preajma adultilor si de asemnea, isi doreste ca adultul sa fie interesat de el si sa-i acorde timpul si afectiunea sa.

Jocul este modalitatea prin care copilul invata si face dovada sanatatii mentale si fizice, fiind pentru el la fel de important ca hrana si siguranta. Adultii trebuie doar sa vina activ in viata copilului, si in fara de a-l hrani, sa se si  joace cu el si sa-l invete veselia, increderea, afectiunea. Doar in acest fel parintii vor avea un copil sanatos, fericit si inteligent.

  • Stiu ca la centrul coordonat de tine se pune mult accent pe socializare. Te rog sa explici parintilor ce presupune socializarea intr-un centru. Am aceasta rugaminte pentru ca majoritatea parintilor doresc terapie la domiciliu, din lipsa de incredere in profesionalismul din centrele specializate in lucrul cu copiii cu tulburari de spectru autist.

Inainte de a vorbi despre socializare, as vorbi putin despre increderea parintilor, si cand se stirbeste. Exista cateva situatii si as vrea sa le enumar:
fie parintele cauta terapeuti care sa lucreze cu copilul si nu verifica in niciun fel cine sunt si ce pregatire au. Tulburarea de spectru autist este una foarte severa si recuperarea duce la rezultate bune daca specialistul este specialist, daca stie ce face.

Iar parintii pot gasi persoane care sa lucreze cu copilul, ieftin, dar fara nici un habar, si atunci desigur increderea scade pe masura ce rezultatele nu apar.
fie incep terapia cu asteptari ca totul sa se rezolve intr-un timp de x luni/sedinte, ceea ce este foarte inselator si dezamagitor.

In toata experienta mea, nu am lucrat decat programe intensive (in fiecare zi), si niciodata mai putin de un an pentru rezultate remarcabile. Invatarea este un proces, nu poti recupera o intarziere de 3 ani, de exemplu in 3,4 luni, mai ales ca in timpul asta si copilul creste, nu sta pe loc.

Ne-am pus cu totii de acord ca autismul este o tulburare cu care te nasti si care se pastreaza pe durata intregii vieti, si atunci gandul la rezolvarea in cateva luni este aducator de mari frustrari, cand parintele isi da seama ca nu se poate indeplini.

fie progresul copiilor nu este la fel ca al lui x sau y.

Si aici este foarte greu de gestionat situatia si foarte dificil pentru parinte sa inteleaga de ce un alt copil care a venit in acelas timp cu al sau, are aceeasi varsta, acelasi numar de ore, aceeasi echipa, este la fel sustinut de parinti si totusi are rezultate atat de diferite.

Severitatea diagnosticului seteaza limitele in terapie alaturi de ceilalti factori indicati mai sus, iar terapeutul nu poate, oricat de mult ar vrea si oricat de mult ar sti, sa treaca peste limitarile impuse de gravitatea manifestarilor copilului.
fie parintii lucreaza cu terapeuti care nu-i implica in terapie si nu ii invata cum sa continue terapia in lipsa lor, ceea ce este o mare eroare.

Terapia fara implicarea parintilor isi pierde sensul, copilul nu va demonstra ce stie decat terapeutului, iar in viata copilului nu va gasi ancore.

De aceea recomand tuturor parintilor sa se informeze atent cu cine lasa copiii si recuperarea lor.

Despre grupurile de socializare de la ASOCIATIA AITA!

In tulburarea de spectru autist intalnim 3 mari categorii de dificultati care trebuie tratate cu aceeasi rigurozitate.
– de comunicare si limbaj;
– de socializare
– comportamente neadecvate sub forma autostimularilor si stereotipiilor.

Copilul cu autism nu-si va da drumul daca merge in colectivitate, pentru ca el nu imita si nu are interese social orientate. Intr-o grupa de 10 copii el isi va lua o jucarie si se va juca cu ea ignorand grupul, sau poate va merge catre copii si chiar va zambi, dar nu va stii ce sa faca.

Si atunci la grupurile de socializare este invatat sa imite copiii, sa stea cu ei in acelasi timp la masuta, sa isi astepte randul, sa se tina de manuta, sa raspunda in conditii de galagie si cand atentia nu este orientata catre el 100%, sa raspunda la instructiuni colective de genul “toti copiii sa…”, “toata lumea…” sa raspunda unei persoane care nu se afla chiar langa el – lucruri care nu se pot face intr-o sesiune de lucru individuala.

Grupurile reprezinta pasul intermediar intre terapia individuala si grupa de gradinita, iar la centrul AITA initial grupurile sunt de maxim 3,4 copii, dar avem si grupe de pregatire pentru scoala de 7-10 copii, care fac activitati tipice de gradinita, iar copiii care vin cel putin 3 ore pe zi la noi, au o ora de grup in fiecare zi si 2 individuale pe zi.

  • Cum ar trebui sa arate o zi din viata unui copil cu autism? 

Copilul, cu autism sau nu, are nevoie sa fie introdus in viata de familie, iar parintii au nevoie sa fie invatati in primul rand cum sa aiba control asupra copiilor, cum sa ii ajute sa fie cooperanti, apoi trebuie sa  stie ce face copilul la terapie pentru a generaliza acasa.

Daca a invatat legumele – acasa mama poate face o generalizare cand gateste, cerandu-i sa ii dea pentru mancare ceapa, cartoful, ardeiul dintr-o cutie. Daca a invatat potrivirea, dupa ce mama spala vasele ii poate cere copilului sa sorteze tacamurile in sertar.

Daca a invatat partile corpului, seara la baita, mama/tata i-ar putea cere lui sa spele burtica, manutele, obrajii si astfel ar face generalizarea si ar da functionalitatea unor cunostinte care altfel ar ramane fara conexiune cu viata reala, si s-ar pierde.

Daca a invatat culorile, pot identifica prin casa obiecte de diferite culori. Acasa, mama/tata nu trebuie sa stea neaparat la masuta cu copilul, dar este esential ca ceea ce invata copilul la terapie sa isi poata gasi aplicabilitate in viata de familie. Altfel, toate cunostintele s-ar uita daca nu ar fi utilizate functional in viata lor de zi cu zi.

Indiferent cate ore lucreaza un copil cu terapeutii, terapia nu se limiteaza la camera de terapie, ci este viata lui, pe care o invata de la terapeut si o exerseaza apoi in toate mediile pe unde merge. Un copil mic nu poate lucra decat 2,3 ore consecutive cu terapeutii pe zi, iar in restul timpului este important sa foloseasca ce a invatat.

Noi, la AITA, avem caiete de corespondenta in care le scriem in fiecare zi parintilor ce a facut copilul la Centru, si le dam teme si multe detalii despre cum sa le faca, iar in weekend pot lua dosarele copiilor acasa pentru a fi la curent cu tot ce lucreaza copiii, si mai ales pentru a ne stabili si lucra la obiective comune.

In familiile unde nu se lucreaza cu copiii, parintii nici nu pot avea o idée clara despre ce stie copilul, pentru ca daca nu e o rutina de interactiune, cand acestia vor incerca sa lucreze cu el, copilul va protesta sau doar ii va ignora.

Copiii vor deveni cooperanti cu parintii, doar daca acestia lucreaza cu ei in fiecare zi, daca ii implica in activitati si sunt fermi si conseventi, cu rabdare si afectiune.

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

 

Distribuiți vă rog
Assign a menu in the Right Menu options.