Etichetă: perseverenta

Testul prăjiturii sau cum să-ţi înveţi copilul să reuşească în viaţă?

Copii tipici

Testul prăjiturii sau cum să-ţi înveţi copilul să reuşească în viaţă?

Distribuiți vă rog

Psihologul Walter Michel a făcut acest test în cadrul unei grădiniţe, în anii 60, pentru a testa importanţa autocontrolului emoţional. Copilaşii prezenţi la acest test aveau între 4 şi 5 anişori. Desfăşurarea testului probabil este foarte cunoscută, însă o voi scrie, pe scurt:

Copiilor li s-a pus pe masă o prăjitură şi li s-a spus că dacă au rabdare până se întoarce examinatorul, în 20 de minute, o vor primi pe a doua. Dacă nu, sunt rugaţi să sune dintr-un clopoţel şi, la întoarcerea examinatorului, vor putea mânca prăjitura de pe masă.

Adică: ai răbdare mai mult timp, primeşti mai mult!

Aceşti copii au fost monitorizaţi pe o perioadă de aproximativ 18 ani şi s-a descoperit că la vârsta adultă, cei care nu au avut răbdare au experiementat eşecuri repetate, din cauza incapacităţii lor de a face faţă frustrărilor, incapacităţii de a amâna răsplata. Adulţi care au cedat în faţa vicisitudinilor vieţii şi care nu puteau să ducă la bun sfârşit o sarcină, dacă apăreau probleme pe parcurs. Nehotărâţi, fără putere de a persevera.

În schimb, cei care au avut răbdare, s-au dovedit a fi adulţi responsabili, perseverenţi şi echilibraţi emoţional, care nu cedau în faţa greutăţilor, ci, prin consecvenţă, căutau soluţii la problemele care apăreau în viaţa lor.

Cunoaşteţi pe cineva, în grupul sau familia dvs., care face parte dintr-o tabără? Dar din cealaltă?

Cu siguranţă toţi părinţii doresc binele copiilor lor. Fiecare părinte îşi imaginează copilul pe un covor roşu, pe un podium de pe care să coboare cu medalia la gât, în ropotele de aplauze ale tuturor. Fiecare părinte doreşte pentru copilul lui o viaţă lipsită de griji, fără dureri şi bariere.

Spunea însă cândva, un psihoterapeut drag mie, Dan Lebsack  că „Realitatea vieţii este aceasta: Ori eşti într-o încercare, ori te îndrepți spre una!

Ceea ce avem noi, ca adulţi, de făcut, este să ne învăţăm copiii să facă faţă acestor încercări, căci într-o zi, noi nu vom mai fi, să le rezolvăm problemele!

Un lucru foarte important pe care trebuie să îl reţinem este că autocontrolul este educabil! Un copil cu un autontrol redus poate învăţa să gestioneze cele mai grele situaţii limită, dacă este învăţat CUM să o facă.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

Iată câteva CUM-uri de folosit pentru a-i învăţa pe copii autocontrolul emoţional:

 

  • Învăţaţi-l pe copil de la câteva luni să amâne recompensa! Poate suna traumatic şi nedrept, însă, cu cât începem învăţarea mai devreme, cu atât copilul va fi mai capabil să facă faţă frustrărilor în viaţă. Folosiţi jocuri pentru a-l învăţa, nu privarea de hrană sau somn: Ăi arătaţi o păpuşică, i-o daţi când întinde mânuţa spre ea, apoi repetaţi jocul, crescând timpul între cerinţa copilului şi primirea ei. Joaca îl va determina pe copil să nu simtă atât de puternic privarea de recompensă, şi îl va ajuta să înţeleagă faptul că O VA PRIMI, chiar dacă pentru asta va trebui să aştepte puţin (mai mult!) 🙂
  • Învăţaţi copilul să se îmbrace, să se încalţe şi să mănânce singur, cât mai repede cu putinţă! Replica: „Are el timp să înveţe, când mai creşte, acum eu mă grăbesc să ajung la serviciu, nu pot sta după el!”, are următoarele consecinţe: copilul învaţă că poate cineva rezolva în locul lui, motiv pentru care nu va depunde nici un efort, va învăţa că el nu are respinsabilităţi, are decât drepturi, ceea ce va duce la răzvrătire, la adolescenţă, căci nu va înţelege schimbarea dvs. De atitudine: „Până acum nu m-au pus la nimic, acum vor să-mi găsesc job de vacanţă!”
  • Învăţaţi copilul valoarea banilor! Cunoaştem cu toţii părinţi care, din dragoste pentru proprii copii, le cumpără acestora orice doresc, aşteptând ca aceştia să crească frumos şi să fie mereu ferciiţi. Problema nu este acum, şi atunci, atunci când mami şi tati nu vor mai fi, sau vor fi bolnavi sau nu vor mai avea ca acum. E poate tragic să vorbesc despre ce ar putea deveni părinţii care le oferă copiilor orice, însă în viaţă, nu uitaţi: dacă nu suntem într-o încercare, vom fi! Nu neapărat financiară, dar dacă al nostru copil este obişnuit că nimic nu costă, totul e gratuit, va plăti cu propria durere zbaterile noastre de a fi părinţi perfecţi pentru ei! Daţi-i de mic banii în mânuţă, să cumpere, învăţaţi-l să ţină o puşculiţă unde să strângă bănuţii, şi când strânge o anumită sumă, îşi va putea cumpăra x sau y!
  • Învăţaţi copilul să-şi aştepte rândul! Vedem cu toţii cozile de la tobogane sau leagăne, în parc:). Este primul contact al copilului, poate, cu aşteptarea în afara casei. Cu cât aveţi mai multe reguli de aşteptare acasă, cu atât mai uşor va fi pentru copil să demonstreze această abilitate la locul de joacă şi mai târziu, la şcoală şi în societate.

În casă, o idee de joc este: ne jucăm v-aţi ascunselea. Întâi eu mă ascund, apoi tu. Rândul meu, rândul tău!

  • Învăţaţi copilul să îşi asume responsabilitatea pentru propriile acţiuni! Dacă a spart o cană, lăudaţi-l pentru că v-a recunoscut că el a fost cel care a spart-o, şi spuneţi-i că îl iubiţi foarte mult, chiar dacă face greşeli. Apoi învăţaţi-l CUM să gestioneze situaţiile de acest gen în viitor.
  • Învăţaţi-l să îşi recunoască propriile merite şi succese! De exemplu, dacă vine acasă cu un desen de la grădiniţă, spuneţi-i cât de mândru trebuie să fie de reuşita lui şi întrebaţi-l cum se simte pentru succesul lui. Încurajaţi-l să verbalizeze fiecare emoţie pe care o trăieşte. Copiiii au nevoie să ştie că a fi mândru de succesul tău nu este o greşală sau egoism, ci un motiv de bucurie, care va duce la alt succes, pe viitor!

 

La toate acestea, am de adăugat:

  1. TU EŞTI MODELUL PROPRIULUI COPIL! ACESTA ÎNVAŢĂ PRIN IMITAŢIE, DECI FĂ ÎNTOTDEAUNA CEEA CE DOREŞTI SĂ-L ÎNVEŢI! Nu ne aşteptăm ca el să înveţe să traverseze strada regulamentar, dacă noi nu aşteptăm niciodată verdele semaforului!
  2. LAUDĂ-ŢI copilul de fiecare dată când încearcă aceste comportamente, apoi, când reuşeşte singur, faceţi un adevărat party! 🙂 copilul trebuie să vadă că ceea ce face este foarte bine primit şi de alţi oameni!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
IQ-ul nu garantează reuşita în viaţă! Inteligenţa emoţională (EQ) şi succesul

Copii tipici

IQ-ul nu garantează reuşita în viaţă! Inteligenţa emoţională (EQ) şi succesul

Distribuiți vă rog

De ce IQ-ul nu garantează reuşita în viaţă? Inteligenţa emoţională (EQ) şi succesul

„Persoanele cu un IQ ridicat pot deveni piloţi uluitor de proşti atunci când se află la cârma propriei lor vieţi!” (Daniel Goleman)

Am ales să scriu despre EQ ca urmare a unei discuţii între 2 persoane, auzită în troleu:

EA: Ce vrei măi? E un ţăran prost. Vine de la coada vacii şi crede că a cucerit lumea. El abia ştie ce e ăla hamburger şi îmi spune mie cum se conduc afacerile. Plus că nu are facultate, frate! Conduce afacerea asta şi o face bine, nu zic nu, însă cât va ţine? Când n-ai carte …

EL: Eu nu prea sunt de acord cu tine. Omul e de la ţară, dar s-ar putea să fie foarte determinat tocmai pentru a-şi depăşi condiţia şi atunci va munci poate dublu decât noi, să scape de sărăcie.

EA: Hai sictir! Eu nu-l suport şi gata! Şi nu, nu vreau să mă bag în afacere cu el. Punct.

Dicuţia a continuat ceva, cât am străbătut eu tot Bucureştiul. Nu detaliez însă, căci avem ceva de discutat pe baza a ceea ce tocmai aţi citit.

David Goleman a spus în 2 rânduri întreaga esenţă a vieţii umane. Suntem fiinţe emoţionale şi de modul în care ne gestionam aceste emoţii depind reuşita noastră în viaţă.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

E bine cunoscut faptul că IQ-ul este important în proporţie de 20% în ceea ce priveşte succesul. Restul de 80% se datorează altor caracteristici, şi reprezintă exact cheia a ceea ce se numeşte Inteligenţa Emoţională.

  • Capacitatea de a spera
  • Capacitatea de a persevera
  • Capacitatea de a regla propriile stări de spirit
  • Capacitatea de a nu lăsa problemele să întunece gândirea
  • Capacitatea de a amâna satisfacţiile (vezi testul prăjiturii aici)
  • Capacitatea de a stăpâni impulsurile
  • Capacitatea de a rămâne consecvent în faţa frustrărilor
  • Capacitatea de automotivare
  • Capacitatea de a gestiona frustrările

Am auzit cu toţii, sau chiar am afirmat cu tărie şi convingere uneori că pentru a reuşi în viaţă, trebuie să avem note mari. Ne îndemnăm proprii copii să înveţe mult, pentru că informaţia este cea care îi va face bogaţi, celebri şi le va asigura recunoaştere pe întreg pământul.

Adevărul este, se pare, undeva la mijloc. Informaţia este, într-adevăr, vitală, pentru reuşita în viaţă, în schimb, ea, singură, nu poate face dintr-un om decât un robot.

Nu notele sunt cele care prevăd fără greş cine va reuşi şi viaţă şi cine va eşua. Notele pot reda cunoştinţele pe care o persoană le deţine la un moment dat, însă reuşita sa în viaţă depinde de factorii mai sus menţionaţi.

Pentru a înţelege mai bine, gândiţi-vă la un bărbat care, din copilărie, a avut 10 pe linie. Ajunge la facultate, situaţia rămâne neschimbată. Se căsătoreşte, are o căsnicie fericită timp de 3 ani, o afacere care îi aduce venituri de miliarde de lei, după care, după aceşti 3 ani de glorie, pierde tot ce are, ca urmare a unei crize financiare globale.  Soţia îl părăseşte, iar el ajunge într-un spital de psihiatrie, sedat, de dimineaţa până seara.

Acum imaginaţi-vă cazul invers, în care, colegul acestui bărbat care, din copilărie până la facultate, inclusiv, are note foarte mici şi se ţine doar pe linia de plutire. Termină facultatea şi începe să câştige bani din vânzarea obiectelor vestimentare, pe o tarabă, în piaţa Obor. După 3 ani, acesta ajunge directorul unui mare brand vestimentar. E căsătorit şi are 2 copii.

Cum a ajuns primul pacient psihiatric, şi al doilea patron, având în vedere situaţia lor şcolară?

Răspunsul este, desigur, Inteligenţa Emoţională. EQ poate fi dobândită şi îmbunătăţită, pornind de la vîrsta copilăriei, atâta timp când adulţii depun eforturi pentru a investi în proprii copiii, învăţându-i inteligenţa emoţională.

În concluzie, un IQ ridicat nu îţi garantează reuşita în viaţă, la fel cum un EQ scăzut nu îţi asigură eşecul. Ceea ce face diferenţa între o persoană de succes şi una care eşuează, este pereseverenţa cu care munceşte pentru a-şi dezvolta competenţele emoţionale.

Aptitudinile emoţionale determină cât de bine folosim talentele pe care le avem, inclusiv inteligenţa. Dacă avem un             IQ peste medie, dar nu ştim cum să-l folosim, vom merge spre eşec.

Ai nevoie să deprinzi abilităţi de a folosi ceea ce ai deja. Frica este o emoţie negativă ce poate duce un individ la eşec, prin nefolosirea talentelor sale.

Despre ea şi despre cum să-i învăţăm pe copii să se descurce în viaţă, în articolul următor, „Descoperirea şi încurajarea talentelor copiilor”.

# Şi tu poţi scrie pe Învaţă.Crede.Iubeşte. Foloseşte pagina de contact de aici şi împărtăşeşte-ne din experienţa ta!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
6 principii biblice care te echipeaza pentru călătoria spre o viaţă plină de semnificație

Credinta

6 principii biblice care te echipeaza pentru călătoria spre o viaţă plină de semnificație

Distribuiți vă rog

Când am început studiul biblic „Femeia împlinită”, mi-au venit în minte versurile poetului Adrian Păunescu:

Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…

Am zâmbit la ideea de „imposibil fără noi”, dar am simţit cum mi se rup bucăţi din suflet când mi-am amintit cum am fost eu. Convinsă că nu valorez mai nimic, că nu am drepturi, decât obligaţii, că nu ştiu, că nu pot, că sunt urâtă, că sunt slăbănoagă, că sunt o copilă fără minte. Şi lista poate continua cât n-aveţi voi habar.

Cândva, mă potriveam perfect acestor versuri:

Cântec femeiesc 

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte „ele” ce slujesc pe „ei”.

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…

(Adrian Păunescu, Destinul femeiesc)

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

Dar, după lungi ani de „delir”, am înţeles că sunt fiică de Dumnezeu, nicidecum femeie cu destin blestemat.

Începutul vindecării mele a fost greu. Ca toate începuturile schimbării. Mi-era dificil până şi să ascult un compliment pe care mi-l făcea cineva, că imediat găseam vreun defect să-l fac vizibil lumii.

Mi-era greu până şi să gândesc că aş fi iubită necondiţionat de Dumnezeu, să nu mai vorbesc de a simţi dreptul la iubire. Avusesem parte de atâtea „iubiri perfecte” (toate bifate greşit) că şi de aş fi vrut să cred că cineva mă iubeşte aşa cum sunt, şi tot n-aş fi putut. Eram convinsă că e ceva în neregulă cu mine. Şi DOAR cu mine. Eu eram responsabilă pentru toate. Habar nu aveam pe atunci ce aşteaptă Dumnezeu de la mine: credinţă. Şi prin ea, fi-voi vindecată.

Primul pas era să accept ajutorul oamenilor, dragostea lor şi neputinţele mele.

Habar nu aveam că sunt unică DOAR pentru că El m-a creat aşa şi că imaginea de sine reală este aceea văzută prin ochii lui Dumnezeu. Că nu mă pot baza pe modul în care mă văd eu sau alţii, ci doar pe modul în care mă vede El. Orice altceva e „ca reflexia într-o oglindă spartă”, cum spunea cineva.

Am preluat azi, pentru voi, principiile din studiul „Femeia împlinită” , pentru a vi le împărtăşi.

Principiile care, spune studiul, te echipează pentru a trăi o viaţă plină de semnificaţie:


1) Conștientizează-ţi unicitatea! : eşti unică pentru că aşa te-a creat Dumnezeu, nu pentru că ai un trup perfect şi o minte la fel de perfectă!


2) Acceptă sursa! Totul vine de la Dunnezeu, nu de la oameni. Nici măcar de la părinţii tăi. Dumnezeu ţi-a dat această unicitate!

Acestea reprezintă FUNDAŢIA pe care îţi vei construi viaţa.
3) Activează-ți misiunea! Află pentru ce domeniu te-a pregătit Dumnezeu, fiind mereu conştientă că scopul fiecăreia dintre noi este să-i aducem slavă lui Dumnezeu. Şi, cu acest adevăr în minte, să găseşti modalitatea prin care să duci la împlinire planul lui. Eu am aflat că scriitura este arma mea, tu ai altă pasiune poate. Foloseşte-o! El ţi-a dat un talant să-l înmulţeşti, nu să-l ţii ascuns!


4) Redirecţionează-ţi viaţa
!

Acestea  două (3 şi 4) reprezintă DIRECŢIA care îţi modelează intelectul, emoţiile şi voinţa.
5) Traieşte proactiv!

6) Fii perseverentă! 

Acestea (5 şi 6) reperezintă ACŢIUNEA, cu ajutorul căreia vei progresa în viaţă.

Autorii studiului biblic explică mai mult ca perfect îmbinarea celor 3:

FUNDAŢIE + DIRECŢIE+ACŢIUNE : echiparea pentru o viaţă împlinită

Fundaţie+Direcţie (fără acţiune): ştiu cine sunt, cui aparţin şi de ce am fost creată, ştiu că Dumnezeu îşi doreşte însemnătate pentru viaţa mea, însă NU FAC NICI UN PAS către acest lucru.

Fundaţie+Acţiune (fără direcţie): ştiu cine sunt, cui aparţin, dar Nu îmi trăiesc viaţa după planul lui Dumnezeu, trasat de El pentru mine.

Acţiune+Direcţie (fără fundaţie): mă preocupă faptele mele, ştiu că Dumnezeu îşi doreşte ca viaţa mea să aibă însemnătate, dar nu mă accept în totalitate.

Fii sigură că fără Dumnezeu nu eşti nimic mai mult decât o femeie. Cu Dumnezeu eşti prinţesă. De Rege. Creată să devii ceea ce El te-a creat să fii.

Dacă ai întrebări sau nelămuriri în ceea ce priveşte feminitatea ta, foloseşte formularul de contact, şi îţi răspund în cel mai scurt timp. Pentru orice problemă, Dumnezeu a oferit o soluţie!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Assign a menu in the Right Menu options.