Etichetă: omor

Femeile astea două AU FOST OMORÂTE, nu au fost victimele unor fapte penale! O-MO-RÂ-TE!

Relatii

Femeile astea două AU FOST OMORÂTE, nu au fost victimele unor fapte penale! O-MO-RÂ-TE!

Distribuiți vă rog

Săptămâna aceasta au fost ucise 2 femei. Mame. Era să scriu FEMEI, dar nu era de ajuns. Mai clar de atât, au fost ucise 2 FEMEI-MAMĂ. Şi atenţie, au fost ucise, nu au murit! Spuneţi păcatului pe nume, oameni buni! Nu daţi nume mai puţin dramatice unor fapte absolut abominabile! Şi nu îndulciţi cafeaua cu miere, ci cu amintiri! Amintiri reale!

Femeile acestea două, mame pe deasupra, sau mai presus de orice, au fost omorâte. De bărbaţii cu care făcuseră copii, nu păpuşi din cârpe sau bebeluşi din plastilină. Şi copiii ăştia au rămas singuri pe lume. Îl au pe Dumnezeu, vor spune unii, şi El le va purta de grijă. Eu nu aş putea vreodată să îi contrazic, dar asta nu înseamnă că ei nu vor rămâne cu sechele adânci. Nu înseamnă că se vor pleca pe genunchi şi le va fi alinată suferinţa. Aşa, la o strigare către Dumnezeu. Sunt mici, şi asta e şi mai grav!

În faţa morţii, nimeni nu vine cu tonele de cărţi după el, şi în cer nimeni nu se duce cu legislaţia atârnându-i de gât!

Nu vreau să dezbat acum subiectul copiilor, ci vreau să conştientizăm cu toţii gravitatea faptelor acestor bărbaţi. Ei AU OMORÂT, nu au comis o crimă sau o faptă penală, în urma căreia s-a constatat decesul victimei! Să nu mai îndulcim păcatul, folosind termeni de specialitate! Să fim OAMENI şi să lăsăm la o parte cărţile după care învaţă cei ce fac şi desfac legea, şi să recunoaştem că în faţa morţii, nimeni nu vine cu tonele de cărţi după el, şi în cer nimeni nu se duce cu legislaţia atârnându-i de gât!

Haideţi să spunem păcatului PĂCAT şi anume omorului OMOR! Să ne trezim la realitate, arătând cu degetul fapta, nu gestul. Omorul NU  e un gest, să ne fie clar! Omorul e ceea ce bagă în mormânt, nu în închisoare, unde tu, cel care ai comis o crimă, ai dreptul să mănânci, să bei, să foloseşti telefonul, să dormi, să te trezeşti, să fii vizitat!

Femeile astea două nu-şi vor mai vedea niciodată copiii! Nu vor mai vedea lumina zilei, vor putrezi şi îşi vor lua adio de la lume!

Nu ştiu câte femei mai trebuie să moară, ca justiţia să-şi facă treaba, şi nu o spun aşa, într-o doară! Când eu am trecut prin iad, poliţia m-a întrebat ironic:

„Şi ce vrei, domnişoară, să-ţi facem, dacă te-ai încurcat cu un nemernic? Ce, noi suntem ca-n America, să te păzim zi şi noapte? Nu te va omorî, stai liniştită, doar te ameninţă, să te sperie! Mergi mereu însoţită şi data viitoare ai grijă cu cine te încurci!”

Era acum 13 ani. Nu, nu s-a schimbat de atunci mare lucru! Încă aud cazuri parcă trase la indigo! Nu spun că poliţia nu-şi face treaba, pentru că în Bucureşti am găsit sprijin mult peste aşteptările mele, deci există şi oameni care-şi fac meseria cum trebuie, însă sunt excepţiile, nu regula! Există, în schimb,  o majoritate care acuză femeile că stau, că se întorc, că se „încurcă” cu nemernici!

Unul dintre poliţiştii cu care am stat de vorbă atunci mi-a replicat zâmbind:

„Dar ce-ţi făcea diferit, de nu te puteai rupe de el? Că un penis au toţi!”

Pentru acel om al legii, singura problemă era să afle detalii din dormitorul femeilor pline de sânge şi de vânătăi, nu să-şi mişte picioarele, ca să nu zic altceva, şi să-l caute pe cel care putea să îmi ia viaţa!

Din păcate, suntem jignite, batjocorite, ironizate şi lăsate să aşteptăm ore întregi pe holurile secţiilor de poliţie, „să vă mai gândiţi dacă îi faceţi plângere penală, că e foarte complicat, şi asta implică drumuri pe la noi dese, să afle facultatea, părinţii!”

Da, domnilor poliţişti, noi suntem proastele care ne întoarcem repetat la cei care ne oferă ceva mai bun sexual decât alţii.

Ştiţi ce?

Violuri şi pumni.

Picioare şi tăieturi pe mâini. Cred că dumneavoastră tare v-aţi amuza să vă vină fetiţa acasă tăiată şi tremurândă. Tare v-ar amuza să o vedeţi pierdută, cu privirea în gol şi dezbrăcată de sine….

De ce stă femeia cu bărbatul care o agresează? Povestim mâine despre asta, dar până atunci, SPUNEŢI CRIMEI PE NUME!

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

Distribuiți vă rog
Diferenţele ne apropie. Asemănările ne depărtează. De omul iubit

Relatii

Diferenţele ne apropie. Asemănările ne depărtează. De omul iubit

Distribuiți vă rog

Ne grăbim. Tot mai des. Tot mai mult. Vrem totul la o distanţă de un click. Cu cea mai rapidă conexiune la acord. Dacă nu e de acord cu mine în primele 3 minute, nu mai avem nici o şansă. Mai bine ne despărţim. Mai bine dăm altora, vorba aceea, străveche, „decât să reparăm”.

Am crezut mulţi ani că diferenţele sunt un motiv de rămas bun. Azi cred că sunt exact subiect de „Rămâi!” Tocmai pentru că nu rămâi niciodată prea mult cu ceea ce îţi este familiar. Mănânci tu acelaşi fel de mâncare toată viaţa? Atunci cum poţi să nu te saturi de omul „la fel” în fiecare clipă?

Asemănările nasc rutină. Diferenţele omoară plictisul.

Cred că fiecărei femei îi trebuie un bărbat dispus să-i arunce în aer certitudinile. Care să rişte atât de mult relaţia lor, încât să fie în stare să-i spună în faţă cât de vulgar îi e machiajul, cât de banale vorbele ori cât de prost îmbrăcată îi e atitudinea uneori.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Celebra „Ai dreptate, draga mea!” nu-mi pare a fi pentru femeile puternice şi pentru bărbaţii cu adevărat interesaţi de ele. Să spun ce vrea cineva să audă, doar de frica unui conflict, să aibă oare un impact puternic asupra ….

Să avem noi, femeile, ultimul cuvânt, să fie oare dovada supremă a maturităţii?

Să ne spună ei mereu vorbe duioase, doar pentru că începem cu F, e oare dovada că-i avem sub papuc?

Şi papucul ăsta, să fie oare ceea ce ne etalează inteligenţa?

Eu zic că nu. Şi că degeaba avem sub el, sub papuc adică, bărbatul-marionetă.

Eu zic că e de preferat să ni-l aducă un bărbat atât de curajos, încât să rişte să-l azvârlim după el, în clipa în care ne-a criticat neglijenţa, ignoranţa sau aroganţa.

Cred că azi e criză de bărbaţi dispuşi să facă faţă crizelor.

Voi ce credeţi?

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

 

Distribuiți vă rog