Etichetă: model

Despre Retardul De Limbaj Cu Ana Hodea: Ce Este Și Cum Îl Corectăm?

Copii cu nevoi speciale

Despre Retardul De Limbaj Cu Ana Hodea: Ce Este Și Cum Îl Corectăm?

Distribuiți vă rog

Aprilie. Luna care te scoate din cotidian şi te plimbă printre altfel de oameni. Nu, nu nebuni, nu ciudaţi, nu proşti, nu „ăia”, nu „de-ăia”, ci ALTFEL. Diferiţi. Frumoşi. Binecuvântaţi. Toată această lună vom sta de vorbă cu specialişti din diverse domenii ale psihoterapiei.

Începem cu…

Ana Hodea – logoped. Despre RETARDUL DE limbaj, comunicare, autism,  diagnostic

Ana, spune-ne, te rog, ce înseamnă că un copil are o întârziere în dezvoltarea limbajului?

Intarzierea in dezvoltarea limbaJului presupune folosirea unui numar redus de cuvinte de cele mai multe ori pronuntate gresit si neintegrate in propozitii simple. Copilul cu intarziere in dezvoltarea limbajului are auzul bun si organele aparatului fono-articulator normal dezvoltate. In literatura de specialitate este definit ca retard verbal, facand parte din categoria tulburarilor de dezvoltare.

Tulburari de dezvoltare se impart in :

Retardul simplu: copii cu retard simplu de limbaj comunica verbal cu anturajul, dar exprimarea si intelegerea este inferioara fata de copiii de aceeasi varsta a caror dezvoltare lingvistica este normala

Retardul complex: tulburare functionala a limbajului fara substrat lezional organic, ce se manifesta printr-o elaborare tardiva si imperfecta a limbajului.

Retardul pe fondul autismului: se manifesta printr-un deficit privind dezvoltarea atipica a limbajului

Mutismul psihogenblocare a vorbirii in conditii de stres afectiv

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

Deci vorbim despre dificultati  in organizarea limbajului, nu doar de o pronuntie defectuasa.

De la ce vârstă poate un copil sa înceapă terapia logopedica?

Daca vorbim despre un copil cu dezvoltare normala, evaluarea logopedica se impune daca apar dificultati de vorbire dupa varsta de 4 ani. Insa cum noi vorbim despre copiii cu cerinte educationale speciale, evaluarea logopedica se poate face mult mai devreme; imediat dupa ce i-a fost pus diagnosticul.

Insa inceperea terapiei logopedice necesita cateva prerechizite si anume: intelegerea unor instructii simple, capacitatea de a sorta si de a potrivi imagini si obiecte similare, imitatie nonverbala grosiera si fina, cateva abilitati de joaca.

Pana la inceperea terapiei logopedice recomand sa fie urmarite urmatoarele obiective :

  • Stimularea dorinței de comunicare a copilului
  • Transformarea comunicarii într-o activitate distractiva
  • In stimularea folosirii spontane a limbajului este important ca elevul sa descopere beneficiile folosirii limbajului expresiv si sa aiba initiativa intr-o conversatie

 Care este diferența intre comunicare si limbaj verbal?

De cele mai multe ori, copiii cu cerinte educationale speciale incep sa vorbeasca, insă fara a comunica ceva. Putem vorbi aici de ecolalie si autostimulari verbale. Pentru a vorbi de comunicare este foarte important sa intelegem ca un cuvant  nu este dat de forma sa,  (substantiv, adjectiv, verb etc. ) ci de categoria sa functionala si anume cerere, etichetare, imitare, raspuns la o afirmatie, text, identificare.

Din puntul meu de vedere este foarte important ca un copil sa comunice, nu doar sa repete la cerere anumite structuri sau doar sa raspunda atunci cand este intrebat. Este  mult mai important ca el sa poata spune: nu vreau, lasa-ma, vreau x, nu mai vreau, haide, sunt vesel, sunt trist, ma doare x, etc., decat sa poata sa enumere 10 animale, 5 culori, 10 meserii, 20 de verbe, 7 forme etc., fara a putea insa sa exprime ce-si doreste si ce simte.

 Cum putem ajuta un copil non verbal sa comunice?

Exista o serie de modalitati alternative de comuicare. Acestea pot fi: limbajul semnelor, comunicarea cu ajutorul pictogramelor, folosirea unor aplicatii specifice. Aceste modalitati de comunicare sunt alese in functie de  nevoile fiecarui copil in parte. Ele trebuie particularizate in functie de capacitatile fiecarui copil.

Poate un copil sa recupereze întârzierea în dezvoltarea limbajului doar prin terapia cu logopedul, sau este necesară implicarea tuturor membrilor familiei? De ce, si ce presupune această implicare?

Din punctul meu de vedere lucrul in echipa este  cel mai eficent. Din experienta am observat: cu cat parintii sunt mai implicati in terapia copilului, cu atat rezultatele sunt mai rapide si mai durabile. Sunt de parere ca parintele este un beneficiar indirect al terapiei si cum copilul este invatat  sa comunice la fel si parintele trebuie indrumat punctual cum sa continue activitatile din cabinet.

 Cum ar trebui sa stimuleze părinții limbajul copilul, încă de la naștere?

Este bine cunoscut faptul ca un copil incepe sa comunice inca din primele luni de viata, si cu cat parintele este mai entuziast si mai receptiv la gangurelile copilului, cu atat acestea vor creste ca frecventa si se vor diversifica.

Va propun cateva jocuri pentru stimularea limbajului

0-1 an : priviti copilul in ochi si surazand, scoateti un sunet foarte simplu si bine articulat. Incepeti din nou operatiuna cu acelasi suras si entuziasm, pana cand copilul va imita la randul lui.

Oferitii diferite jucarii cu lumini, sunete, culori vii.

Jocul de tip CUCU-BAU

2-3 ani: Fuga dupa culori: – copilul trebuie sa caute un obiect de o anumita culoare intr-un interval de timp apoi va spune el culoarea

Comanda: – joc de memorie si de vocabular, apoi i se dau copilului diverse instructiuni pe care trebuie sa le execute; se pleaca de la sarcini simple si se cresc progresiv, apoi faceti schimb de roluri

3-4 ani: Gaseste desenul- copilul trebuie sa identifice un personaj dintr-o revista dupa descrierea dvs si invers dvs trebuie sa gasiti un personaj dupa descrierea copilului

Adevarat sau fals

Am fost la piata…copilul trebuie sa continue lista de cumparaturi

5-6 ani: Cum functioneaza asta?-incercati sa oferiti explicatii cat mai diverse  si mai amuzante

Pamant, aer, apa- copilul trebuie sa spuna numele unui animal potrivit descrierii dvs.

Nici da, nici nu, nici alb, nici negru – copilul trebuie sa raspunda la intrebari, evitand aceste cuvinte

Numaratoarea pe degete- numarul mai mare castiga

Ce sa pun in…- copilul trebuie sa continue afirmatia “Ce pot sa pun in masina\ cutie\sa\ etc.”

Sunt televizorul si tableta o piedică in dezvoltarea limbajului? Pentru cât timp consideri că este oportun pentru a nu se ajunge la tulburări, si ce ar trebui sa facă fiecare părinte în timpul în care copilul are acces la aceste mijloace?

Din punctul meu de vedere televizorul, tableta, telefonul sunt cele mai proaste bone, insa pot devenii cele mai interesante jocuri. Am spus jocuri si nu jucarii pentru ca celor din urma nu li se impun reguli, insa jocul, prin definitia sa, presupune un set de reguli.

Cu alte cuvinte, daca respectam cateva reguli de baza, tableta, telefonul si televizorul nu sunt o piedica in dezvotarea limbajului. Regulile jocului ar fi urmatoarele: pana la 2 ani restrictionat accesul, dupa varsta de 2 ani jocurile se realizeaza impreuna cu copilul si nu in paralel, este important ca jocurile de pe tableta sa fie alternate cu jocuri fizice de miscare, recomand sa va uitati impreuna cu copilul dvs la tv si sa vorbiti despre ceea ce vedeti. Nu considerati ca daca o imagine apare repetitiv pe televizor, copilul o va invata de la sine.

Există pericolul ca un copil sa nu mai poată recupera niciodata întârzierea DE LIMBAJ si în ce condiții?

Intarzierea in dezvoltarea limbajului este ca orice alta intarziere in plan academic, motric, social, autoservire. Daca nu se intervine, decalajul intre varsta cronologica si cea a limbajului va creste. Daca se realizeaza o interventie specializata, recuperarea se produce intr-o maniera mai mare sau mai mica in functie de limitele fiecarui copil.

Mulţumim, Ana, pentru daruirea si implicarea ta! Iar voi, dragi parinti, daca v-a fost util articolul, impartasiti-l cu alti parinti! Dar din dar se face Rai!

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

 

 

Distribuiți vă rog
Cum am învăţat evlavia

Credinta

Cum am învăţat evlavia

Distribuiți vă rog

Cum am învăţat evlavia

Am citit de curând cartea „Înalta chemare a femeii”, de Elizabeth George, şi m-am întors în trecut, pe genunchi. Am scris ieri despre Botez, aici, şi probabil nu întâmplător azi am simţit nevoia să continuu cu subiectul „evalvia femeii”. Căci pentru mine, maturizarea a început după botez. Înainte de a decide să mă predau lui Dumnezeu, a fost momentul de trezire. Adevărata luptă a început însă, după ce am trecut pragul:). Şi va dura, cu siguranţă, toată viaţa.

Mi-am adus aminte, citind-o pe Elizabeth, de Monica de acum 3 ani. A fost dureros chiar şi după atâţia ani, să revăd cu ochii minţii, femeia care nu realiza greşelile pe care le făcea. A fost greu să mă uit la cea care-am fost, şi să revăd chipul îmbătrânit de griji şi frici, dar bine fardat cu zâmbete prefăcute. Să creadă lumea că mi-e bine.

Dar pentru că am un Mântuitor perfect, am trecut de la moarte la viaţă în câteva clipe, când am auzit vocea caldă a binecuvântării: „El a spălat totul. Şi azi nu mai trebuie să cureţi ce-a fost.”

Împărtăşesc cu voi azi, ceea ce am învăţat în cei 3 ani, de când m-am născut a doua oară:).

„Comportamentul nostru reverenţios, evlavios, trebuie să includă atât obiceiurile pe care le avem, cât şi alcătuirea minţii şi trupului nostru, înglobând nu doar mişcările trupului, ci şi expresia feţei, ceea ce spunem şi ceea ce lăsăm nespus.” (Elizabeth George)

Mie mi-a fost greu. Şi, dacă crezi cumva că ţie nu îţi va fi, dă-mi voie să te asigur că te înşeli. Dă-mi voie să te previn: nici o schimbare nu e uşoară. Iar când vine vorba de păcat… dulceaţa lui e atât de aducătoare de dependenţă, că n-ai cum să nu simţi până în măduva oaselor lipsa gustului său. Când mi-am întors faţa de la lume, la Dumnezeu, m-am simţit searbădă. Mi-aduc aminte că m-am plecat pe genunchi şi am cerut, plângând:

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

„Doamne, dacă va trebui să rupi fiecare părticică din mine, pentru a mă schimba, fă-o! Mi-e frică de schimbare şi mai ales mi-e frică de lipsa de gust a mâncării pe care Tu mi-o dai acum. Pare fără sare şi fără piper. Dar ştiu că nu-i aşa. Dă-mi Tu puterea să nu mă opresc niciodată, oricât de ademenitor ar fi un somn în braţele păcatului!”

Şi-a durut fiecare rupere. Ce-am învăţat a fost asta:

!) Că trebuie să iau decizia de a mă concentra deliberat asupra lui Dumnezeu, prin a-mi redirecţiona gândurile de la versurile melodiilor de dragoste care mă târau în trecut, ori de la amintirile iubirilor greşite pe care le-am îmbrăţişat, din nevoia disperată de iubire, pe care nu aveam habar că numai la Dumnezeu o pot găsi. Şi să le înlocuiesc cu cântări care Îl aveau în centru pe El şi cu imagini ale unui viitor în braţele Celui care m-a salvat.

2) Că trebuie să memorez versete din Scriptură, pentru a lupta cu ispitele care curgeau una după alta, doar-doar m-oi întoarce la vechile hotare: „Eşti pierdută, cine te va mai iubi vreodată, când ai greşit atât de mult? Dumnezeu nu există, e doar o plăsmuire a ta din clipele astea în care suferi. Degeaba te rogi, vei rămâne singură toată viaţa, căci nimeni nu va avea încredere în tine, dintre creştini. Eşti murdară, ei sunt curaţi!”

3) Că trebuie să stabilesc o disciplină zilnică de citire a Scripturii, căci altfel voi cădea din nou. Nu a fost uşor, şi nici acum nu e, dar a trebuit să-mi repet mereu adevărul că Dumnezeu nu va îngădui niciodată să fiu ispitită, fără să-mi pregătească şi uneltele de ieşire din acea ispită.

4) Că trebuie să împărtăşesc altora mărturia mea. Acesta a fost şi motivul pentru care există acest blog. M-am luptat 3 ani cu gândurile. M-am împotrivit 3 ani, pentru că Îi spuneam mereu Domnului: „Nu sunt nimeni să îi învăţ pe alţii. Ce dacă am experienţă cu copii de peste 11 ani, sunt alţii mult mai buni ca mine! Cum să vorbesc eu altor femei despre credinţă, când eu am fost în mocirlă 28 de ani?” Şi multe alte gânduri negre. Până când am renunţat să mai ascult de ele, am mai trecut printr-un iad:). Acela al minciunii că SUNT UN NIMENI. M-au ajutat studiul biblic „Viaţa condusă de scopuri”, al lui Rick Warren şi cuvintele unui păstor din Statele Unite: „Monica, înainte ca oamenii să citească Biblia, ei îţi citesc viaţa.” Ele m-au trezit, dar Dumnezeu mi-a dat tăria să trec la acţiune.

5) Că trebuie să vorbesc despre oameni de bine. Voi scrie un articol despre bârfă cât de curând, însă acum mă rezum la a vă spune că înainte să fiu creştină, habar nu aveam ce înseamnă de fapt bârfa. Credeam că nu fac nici un rău dacă vorbesc despre cineva care nu e prezent, în faţa altcuiva. Şi nu de bine, ci de cât de rău, de slab, de nedemn, etc este acel cineva. Habar nu aveam că dragostea de aproapele înseamnă să mă rog pentru călăuzire ori de câte ori eram nedreptăţită sau jignită de cineva.

6) Că am nevoie de rugăciune constantă, pentru a primi înţelepciunea de a împlini Scopul Său în viaţa mea. Şi scopul Său s-ar putea să nu se potrivească deloc cu al meu, iar atunci ispita se triplează:). Şi cum pot s-o biruiesc, dacă nu pe genunchi? Cum credeţi că am reuşit să o rup cu trecutul, cu oamenii de acolo, cu mândria şi cu orgoliile mele de a fi „femeie de carieră care nu va permite niciodată unui bărbat să îmi ceară să-l slujesc” ? Ori cu teama că nu sunt perfectă în ceea ce priveşte jobul meu, şi atunci e mai simplu să stau în umbră, decât să ajut părinţi, să îşi ajute copiii?

7) Că am nevoie de modele în viaţa mea, pentru a putea învăţa ce înseamnă evlavia. Am decis într-o zi, după luni de zile de hoinărit, 🙂 să încep terapia personală cu un consilier creştin. Terapeuta mea îmi este cel mai bun model de evlavie. Am înţeles, cu ajutorul ei, că  am nevoie de modele sănătoase de feminitate, pentru a putea să învăţ să trec prin viaţă şi să las o urmă, nu un nume. Nu o reputaţie, ci o faptă.

sursa video: Youtube

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Assign a menu in the Right Menu options.