Etichetă: impacare

3 argumente ale bărbaţilor certaţi cu Iubirea, pentru femeile care o confundă cu dependenţa

Relatii

3 argumente ale bărbaţilor certaţi cu Iubirea, pentru femeile care o confundă cu dependenţa

Distribuiți vă rog
3 argumente ale bărbaţilor certaţi cu Iubirea, pentru femeile care o confundă cu dependenţa 

„Rămâi cu bine, eu am rău de rămâneri.! Eu sunt călător. Eu sunt hoinar. Eu sunt trubadur. Eu sunt artist.
Eu sunt bun la maratoane. N-am pierdut niciodată.
Mă antrenez în toate locurile. Nu pot să stau, iubito, ‘ntr-un singur loc. Starturile nu se dau mereu de pe acelaşi drum.
Îmi pare rău că suferi, să nu-ți pară rău că plec!

 Tu eşti mai frumoasă când plângi, eu sunt mai bărbat când te fac să plângi!
Te rog, iubita mea, să rămâi cu bine! În pragul casei în care m-aşteptai să vin din fiecare maraton. Nu te luam cu mine, iubita mea, n-aveam cum să te rănesc atât de mult. La fiecare start m-aştepta alta şi la fiecare tren cealaltă. Acum înțelegi de ce nu te luam? Că te iubeam, dragostea mea, şi nu puteam să te văd cum te zbaţi. Şi cum râd altele de tine. Tu nu erai ca ele. Frumoasă şi cochetă.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Tu erai ştearsă, draga mea, şi eu nu te puteam purta aşa. Nu te-asortai cu mine!
Eu plec, iubita mea, şi-ţi las în brațe toate medaliile câștigate. Nu-mi mai trebuie, o să câștig altele.
Dar tu, iubita mea, în cuibul nostru mirosind a doi, să nu aduci altul. Trebuie să vină, iubita mea, în fiecare zi, inima mea, să o adormi. Ea nu poate adormi în brațele alteia. Decât trupul meu poate. El are nevoie de maratoane.
Să nu te căsătorești niciodată, iubito! Să rămâi mereu singură, imperfectă şi simplă.
– Adio, dragul meu, eu nu sunt prelungire…
– Nu adio, iubita mea, ci rămas bun! O să revin. Iar ție o să-ți treacă supărarea!”
Nu, dragul meu, nu mi-a trecut. Că nu există supărare într-o poveste fără început. A trecut doar viața, pe lângă mine, şi acum, cu anii în traistă, te-am ajuns din urmă. Sunt la start. Cu tine. Ne desparte o palmă de adevăr. Când voi ajunge, prima, am să  te-aştept!
Adică niciodată.

 Eu nu sunt bună maratonista.

Am participat doar pentru caritate.
Te-ai prins?

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
De ce mă tot caută, dacă nu mă vrea? 3 Adevăruri care dor, dar vindecă

Relatii

De ce mă tot caută, dacă nu mă vrea? 3 Adevăruri care dor, dar vindecă

Distribuiți vă rog

1) Pentru că  îi lipseşte ceva.  Ceva am zis, nu cineva. Şi de ar fi totuşi un cineva, acela n-ai fi tu!

Şi lipsa asta n-are nimic de-a face cu nervii actualei, cu lipsa ei de intelegere, cu dragostea care a murit, cu groapa pe care a sapat-o sa o inhumeze. Pe iubire zic, nu pe femeie!

Lipsa asta are de-a face cu el. Cu iubirea care ii lipseste. Iubirea de sine. Cu frica de a nu ramane singur, asa defect cum e. Defect, ai auzit bine! Daca nu s-ar vedea la mana a doua, ori a treia, ori aproape de final, n-ar ramane langa o ea care ii da batai de cap, in loc de implinire, la ceas de dezlegare.

2) Te cauta nu pentru ca e porc, nemernic sau misogin. Ci pentru ca nu poate mai mult. Si celui ce n-are, i se va lua si ce are, zice Hristos. Ala in care s-ar putea sa nu crezi! Nu  poate, pentru ca e gol pe dinauntru. Caci n-a avut cine sa-i umpla sufletul cu iubire. Cu demnitate. Cu bucurie si cu pace. Si, in lipsa lor, s-a pus pe cautat inlocuitori. Femei. Alcool. Droguri. Cluburi. Aroganta. Infatuare.

Puterea exemplului pozitiv in viata lui, a inclinat spre 0. Poate si in a ta, dar tu n-ai apucat inca sa gasesti scapari in substitute care iti distrug trupul. Tu ai luat calea celor ce-ti distrug sufletul. Unul din substitute e el, barbatul frumos ce-l plangi in fiecare perna, in fiecare pumn si-n fiecare respiratie. El insa… e al alteia. Sau al altora.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

3) Te cauta din acelasi motiv din care tu ii raspunzi inca: pentru ca amandoi cautati o mare iubire, o mare implinire si un mare adevar. El in aventuri si-n deliruri, tu in bratele lui.

Amandoi vreti sa fiti acceptati si valorizati asa cum sunteti.

Problema nu e insa nevoia de iubire, ci LOCUL unde o cautati amandoi: in substitute.

Diferenta o face, insa, numai Dumnezeu! Si despre asta vom vorbi altădată!

Dacă vrei să înveţi despre adevărata iubire, îţi recomand aceste 2 cărţi, care pe mine m-au transformat:

Relaţii de iubire. Normalitate şi patologie

ARTA DE A CULTIVA RELAŢII DURABILE

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Cum ne despărţim? E simplu

Relatii

Cum ne despărţim? E simplu

Distribuiți vă rog

„Fără tine mi-e frig. N-am înțeles niciodată/ cum simte aerul că ai plecat”- Ana Blandiana

Cum ne despărţim? E simplu.  Mai des, mai rece, mai nepăsător, mai în delir şi mai fără rost.

Ne despărţim pentru că nu ştim să trăim. Ne plac respiraţiile oprite între 2 litere şi 3 încercări de-a ne înţelege unul pe altul.

Ne despărţim pentru că avem nevoie de independenţă. Cică. Fără şanse de a trăi în doi. Doar cu şansa dată o dată de a trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi. Nu dăm mai multe (şanse). Ne spunem simplu, simplu de tot, ce complicată e viaţa lângă celălalt. Şi nu ne întrebăm cum e a lui, lângă noi.

Susţinem că ne pasă de iubire, şi habar n-avem că nu ne dăruim măcar dreptul de a o trăi simplu, fără fard şi pe tocuri de 15. Habar n-avem cât contăm pentru celălalt, căci ne împărţim timpul între a-l acuza şi a ne găsi scuze pentru clipa când îi vom trânti în faţă uşa. Şi din timpul rămas, ne facem aripă. Să mai bată din când în când, să ne aducă aminte de cei care-am fost în braţele din care am plecat.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Ne despărţim. E mult mai simplu decât să ne împărţim între înţelegere şi acuze, între confesiune şi iertare. Ne dor vorbele spuse, fără să avem răbdarea de a le auzi pe cele nespuse.

Vine iarna. Curând. Deja e ger, pentru unii. Deja se îngheaţă. Se alunecă şi se cade. Ne rupem picioarele, deşi purtăm ghete fără toc. Cele mai banale încălţări, să ne fie mai uşor să fugim. Nici măcar demnitatea de a alerga cu capul sus, pe tocurile alea de 15, n-o mai avem.

Ne prefacem că suntem nişte cerşetori fără adăpost, cu haine zdrenţuite şi murdare. Ne victimizăm fără scrupule, cerând dreptul la cuvânt. Nu ne interesează nici măcar cât bobul de muştar, ce goi îi lăsăm pe ceilalţi, în braţele cărora ne-am găsit adăpost pentru o vreme.

Mi-e frig.

Ţie?

Susă foto: Google

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

 

Distribuiți vă rog
Până când află că ne e dor… apoi le e dor lor, de altele?!

Relatii

Până când află că ne e dor… apoi le e dor lor, de altele?!

Distribuiți vă rog

„Mi-a fost dor de el până m-am făcut mare…” (Mihaela Rădulescu)

Dragă Mihaela,

Să ştii că că există câte un Ayan în inima fiecărei femei. Chiar şi-n a ta. Eu n-am fost aşa norocoasă, să-l fi lăsat acolo, departe, când m-am făcut mare.

S-a făcut şi el. Mai mare ca mine. Şi s-a făcut mai mare şi dorul. Meu.

Au venit multe peste noi. Peste noi amândoi, separat.

Dureri. Frici. Tentaţii. Păcate. Ispite. Iubiri. Despărţiri. Împăcări. Suferinţe. Iertări. Biruinţe. Ridicări. Căderi. Zboruri. Vise şi adevăruri. Minciuni şi dezastre. Deliruri şi vindecări.

Am crescut frumos, Mihaela, cu toate rănile cărora le-am pus fundiţe roşii, crezând că aşa vor durea mai puţin. S-au făcut mari  până şi ele. Rănile, zic. Şi-au aruncat în lume blesteme de dor nesfârşit.

S-au prins blestemele alea. La mine. La mine, pentru că eu n-am crezut nici în ele, în blesteme, şi nici în Dumnezeu. Am crezut că timpul le-o vindeca pe toate, le-o şterge şi mi-o muri şi mie dorul. Îl voi îngropa într-o margine de drum, voi fura o Aripă de înger şi voi zbura spre alte lumi, mai bună ca asta în care n-a fost să-l am pe el.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

M-am făcut mare, Mihaela. Atât de mare, că toate lumile s-au strâns în mine, să se războiască, una cu alta. S-a făcut şi el mare. Atât de mare, că a ajuns până la cer. S-a mutat acolo, cu Aripile câştigate prin trudă multă.

„From zero to hero”, cum spunea Felix în interviul cu tine, a fost multă zbatere. Multe bătălii pierdute. Dar singurul război câştigat.

Singurul care conta. Al uitării de mine. De ce-a fost şi ce-am jurat să fie. Împreună.

S-a oprit într-o zi, la marginea unei iubiri agonizând a viaţă, s-a uitat lung la mine, şi mi-a spus, de pe prispa avionului său de hârtie:

„Mi-a fost dor de tine până m-am făcut mare…”

Şi de-atunci… nu l-am mai auzit niciodată.

Să fie oare adevărat că bărbaţilor le e dor până se fac mari iubirile femeilor lor, apoi le e milă? Ori greaţă? Ori lehamite?

De femeile acelea ….

 [ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog