Etichetă: gand

Ce să faci când eşti actuala  fostului ei. Mic tratat de feminitate, în 5 paşi

Relatii

Ce să faci când eşti actuala fostului ei. Mic tratat de feminitate, în 5 paşi

Distribuiți vă rog

„M-aş topi după ea dacă le-ar zâmbi fostelor mele amoruri şi dacă nu m-ar întreba nimic după aceea…” (Mihaela Rădulescu)

Am văzut de curând o femeie frumoasă, sufocându-şi iubitul în public, sărutându-l mai ceva ca-n filmele siropoase, vorbind tare, gesticulând mult, râzând zgomotos. M-am întrebat de ce e nevoie de atâta gălăgie într-o iubire atât de frumoasă.

N-am avut curajul s-o întreb pe ea. Dar nici timp n-aş fi avut, căci am observat imediat privirea unei alte femei, la fel de frumoasă, îndreptată spre ei. Cei care se iubeau prea strident într-o lume prea agitată să fie atentă la detaliile lor.

I-am urmărit tremurul mâinii, pe paharul de limonadă, apoi lacrimile din ochi, apoi privirea în pământ. Dându-şi seama că mă uit în aceeaşi direcţie, îmi spune, fără să o întreb:

„E prea mult zgomot în iubirea asta, nu-i aşa?”

Tac, şi-mi dau seama că în a ei iubire, e tăcere. Multă. Şi durere surdă. A surzit de la atâtea spargeri de gânduri. Mă uit doar în ochii ei şi nu spun nimic.

„A fost iubitul meu!”  îmi spune scurt. Şi obrajii i se spală singuri, pe suflet. „ M-a părăsit pentru ea. Nu acuz, dar parcă nu aşa aş vrea să fie ea femeia pentru care a aruncat la gunoi iubirea mea. Parcă aş vrea să fie una aşezată, suavă. Prea mult zgomot. Răsună…

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Scot cartea mea din geantă, scriu un mesaj scurt pe ea, i-o dau, şi-i spun:

„Cred că aici vei găsi şi povestea ta. Pune ultima piesă, femeie frumoasă! Încuie uşa după tine, afară te aşteaptă liniştea!”

Şi plec.

Povestea asta m-a cutremurat. Prea mult zgomot. Prea multă trudă pentru a dovedi că tu eşti acum, în locul ei.

Hai să scriem împreună tratatul acesta de feminitate, şi să-l dăm celorlalte, să dea volumul mai încet în iubire. Ea se trăieşte în tăcere. Între 2 respiraţii şi 2 şoapte.

  • Respectă-i trecutul: Fosta e parte din el. Respect-o deci, şi pe ea. Nu ştii exact ce a fost între ei, şi indiferent de greşelile fiecăruia, nu avem dreptul să judecăm. Dacă tu crezi că mâine nu poţi fi în locul ei, fii sigură însă că în faţa lui Dumnezeu toţi suntem egali.
  • Fii discretă: gălăgia nu înseamnă neapărat calitate mai bună. Lasă-i pe alţii să vă admire tăcerea, privirile scurte, iubirea care bate din aripi… mâinile tremurânde.
  • Fii feminină: feminitatea nu se dovedeşte cu săruturi demne de Playboy, ci în zâmbetul simplu. În tăcerea blândă şi-n ochii îndreptaţi spre cer.
  • Îmbracă-te decent: trupul dezgolit nu înseamnă fericire mai multă, ci dorinţă mai multă, a altora. Să te posede, nu să te iubească. Diferenţa constă în nunaţă. Fosta nu te va invidia dacă te vede mai sexy, ci te va lăsa în umbră, cu naturaleţea şi simplitatea ei.
  • Vorbeşte decent, cu puţine cuvinte: feminitatea cere decenţă. Vulgaritatea cere nu sexualitate, ci corectură. Nu te face auzită prin stridenţă, nu dori să-ţi audă ea gândurile! Mai mult nu înseamnă mai bun!

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

Distribuiți vă rog
Piloţii de vânătoare, sau cum se strigă cu adevărat: “Avion  cu motor, ia-mă şi pe mine-n zbor!”

Artistii lumii Oameni cu aripi

Piloţii de vânătoare, sau cum se strigă cu adevărat: “Avion cu motor, ia-mă şi pe mine-n zbor!”

Distribuiți vă rog

Piloţii de vânătoare, sau cum se strigă cu adevărat: “Avion  cu motor, ia-mă şi pe mine-n zbor!”

 “ Să mă fac aviator!”

Şi câţi nu am auzit aceste cuvinte strigate cu forţă de glasul unui copil care-şi înalţă ochii spre cerul infinit, la vederea miracolului: avionul?

Şi câţi nu am râs ironic la auzul lor, purtând în gând imaginea – curată nebunie- unui aparat de zbor şi atât?

“Eh, îţi spun mulţi, ce e, un avion şi atât?! Ce poate să însemne pentru un om?”

Ştiu că voi mai vedea zâmbete ironice pe chipuri de oameni care îşi câştigă existenţa din “joburi pretenţioase”, care judecă doar aparenţa.

Dar nu vorbesc de ei … gândul îmi inundă fiinţa şi trăiesc clipa în care, un simplu copil cu mânuţe firave, cu obraji rumeni şi ochi de înger, îşi înalţă privirea spre infinit şi strigă, cu glas de copil ce abia şi-a “câştigat” aripile, “avion cu motor, ia-mă şi pe mine… !”

Şi suspină după visul lui, plecat înainte de a veni; şi rămâne tot acolo, pe pământul fără împlinire, dar plin de aripi. De drum.

Îşi pleacă încet capul … apoi pleacă şi el; se îndepărtează “aparatul”, dar cerul rămâne.

El, şi gândul copilului ce a învăţat să tacă – dar  nu şi  să renunţe la vis- ; să nu-l uite, ci să-i pună aripi în fiecare zi. De hârtie …

Şi anii trec. Şi copilul trăieşte şi atât. Prima iubire, prima dezamăgire, prima lacrimă, primul sărut …

Copil  ca orişicare altul, plutind pe aripile unei lumi de ceară, într-un văzduh de lumini şi obscururi …

Şi într-o zi, ajuns la “ÎNCERCARE”, îşi încearcă norocul, cu dreptul înainte, spre cerul senin …

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

Unde altundeva , decât … spre aviaţie?

Sunt zâmbete ironice, sunt descurajări, sunt vorbe care dor şi dor, ce vin de la oameni ce privesc şi râd.

Sunt lanţuri în care lumea îl încătuşează, dar el, copilul ce cândva trăise fiorii dragostei, prima, descoperă adevarata iubire … singura care te înalţă cu adevărat, singura care te duce la cer, care te inundă şi te poate doborî cu adevărat, definitiv!

Copilul de azi , prizonier al iubirii pentru cer, păşeşte pe “podiumul aviaţiei”, cu ochii spre cerul făgăduinţei, cu inima plină de dorinţa victoriei.

Devine stabilopod al nefiinţei, Plexiglas al îndurării şi forţaj al gândului.

Şi … primul zbor, prima scânteie, prima iubire (nu este o simplă dragoste consumată între doua staţii de tramvai), prima cutreierare de gând, cerul senin, norii împlinirii, văzduhul fiinţei, eternitatea sufletului de copil. Toate la un loc, într-o singură fiinţă.

Şi totuşi… a rămas un simplu om. Cu dureri şi vise, cu lacrimi şi zâmbete, cu speranţe şi împliniri .

Dar  pregătit de final, fără frica de moarte, fără teama de necunoscut, fără frica de neant.

Copilul ce cândva îşi înălţa ochişorii senini spre cerul făgăduinţei ajunge azi la visul său.

Şi acum … chiar are aripi. Şi  nu doar cele ale copilăriei pline de vise, ci aripile realităţii, ale împlinirii şi ale puterii de a crede în visul tău: aripile avionului său

Chiar daca acolo sus, urci să te întorci mai fericit decât ai plecat, sau să  nu te mai întorci niciodată, pentru el există “catapultarea vieţii” la orice vrie a sorţii….

Cine ar înţelege ce spun?

Nici nu îmi pasă, ştiu sigur că există oameni ca voi, care se regăsesc aici. În rândurile scrise cu zgură de cea care nu a atins niciodată veşnicia cerului … dar care o înţelege şi atât.

Pentru toţi, un CER SENIN…!

 

#Scrie şi tu pe Invata.Crede.Iubeste, folosind formularul de contact de aici.

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

 

Distribuiți vă rog
Poemul de vineri, între frumos şi pierdut: Îmi zgârii inima cu gheare de pisică?

Artistii lumii

Poemul de vineri, între frumos şi pierdut: Îmi zgârii inima cu gheare de pisică?

Distribuiți vă rog

Îmi zgârii inima cu gheare de pisică?

Notează-ţi gândurile! Într-o zi pot deveni poem!

îmi zgârii inima cu gheare de pisică
lăsând urme de sânge pe trupul vertebrelor
de fiecare dată când te reîntâlnesc pe cărările gândurilor mele,
tragi dungi late pe carnea plină de cheaguri
laşi dâre de sânge pe cămăruţele ventriculelor.
cred că îţi place durerea pe care o provoci.
şi mai rău ai început să îmi injectezi acestă plăcere.
îmi zgârii inima cu gheare de pisică ce
cresc la fiecare reîntâlnire şi se îngroaşă.
pentru ca durerea să fie mai profundă şi mai adâncă.
pentru ca tu să poţi să introduci mai adânc dorinţa de te păstra în mine,
împlinirea pe care o simt atunci când te revăd şi
durerea pe care mi-o dai când îmi întorci spatele şi pleci!

12 iulie 2009

#Scrie şi tu pe Invata.Crede.Iubeste, folosind formularul de contact de aici

Surse Foto: Google

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
IQ-ul nu garantează reuşita în viaţă! Inteligenţa emoţională (EQ) şi succesul

Copii tipici

IQ-ul nu garantează reuşita în viaţă! Inteligenţa emoţională (EQ) şi succesul

Distribuiți vă rog

De ce IQ-ul nu garantează reuşita în viaţă? Inteligenţa emoţională (EQ) şi succesul

„Persoanele cu un IQ ridicat pot deveni piloţi uluitor de proşti atunci când se află la cârma propriei lor vieţi!” (Daniel Goleman)

Am ales să scriu despre EQ ca urmare a unei discuţii între 2 persoane, auzită în troleu:

EA: Ce vrei măi? E un ţăran prost. Vine de la coada vacii şi crede că a cucerit lumea. El abia ştie ce e ăla hamburger şi îmi spune mie cum se conduc afacerile. Plus că nu are facultate, frate! Conduce afacerea asta şi o face bine, nu zic nu, însă cât va ţine? Când n-ai carte …

EL: Eu nu prea sunt de acord cu tine. Omul e de la ţară, dar s-ar putea să fie foarte determinat tocmai pentru a-şi depăşi condiţia şi atunci va munci poate dublu decât noi, să scape de sărăcie.

EA: Hai sictir! Eu nu-l suport şi gata! Şi nu, nu vreau să mă bag în afacere cu el. Punct.

Dicuţia a continuat ceva, cât am străbătut eu tot Bucureştiul. Nu detaliez însă, căci avem ceva de discutat pe baza a ceea ce tocmai aţi citit.

David Goleman a spus în 2 rânduri întreaga esenţă a vieţii umane. Suntem fiinţe emoţionale şi de modul în care ne gestionam aceste emoţii depind reuşita noastră în viaţă.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

E bine cunoscut faptul că IQ-ul este important în proporţie de 20% în ceea ce priveşte succesul. Restul de 80% se datorează altor caracteristici, şi reprezintă exact cheia a ceea ce se numeşte Inteligenţa Emoţională.

  • Capacitatea de a spera
  • Capacitatea de a persevera
  • Capacitatea de a regla propriile stări de spirit
  • Capacitatea de a nu lăsa problemele să întunece gândirea
  • Capacitatea de a amâna satisfacţiile (vezi testul prăjiturii aici)
  • Capacitatea de a stăpâni impulsurile
  • Capacitatea de a rămâne consecvent în faţa frustrărilor
  • Capacitatea de automotivare
  • Capacitatea de a gestiona frustrările

Am auzit cu toţii, sau chiar am afirmat cu tărie şi convingere uneori că pentru a reuşi în viaţă, trebuie să avem note mari. Ne îndemnăm proprii copii să înveţe mult, pentru că informaţia este cea care îi va face bogaţi, celebri şi le va asigura recunoaştere pe întreg pământul.

Adevărul este, se pare, undeva la mijloc. Informaţia este, într-adevăr, vitală, pentru reuşita în viaţă, în schimb, ea, singură, nu poate face dintr-un om decât un robot.

Nu notele sunt cele care prevăd fără greş cine va reuşi şi viaţă şi cine va eşua. Notele pot reda cunoştinţele pe care o persoană le deţine la un moment dat, însă reuşita sa în viaţă depinde de factorii mai sus menţionaţi.

Pentru a înţelege mai bine, gândiţi-vă la un bărbat care, din copilărie, a avut 10 pe linie. Ajunge la facultate, situaţia rămâne neschimbată. Se căsătoreşte, are o căsnicie fericită timp de 3 ani, o afacere care îi aduce venituri de miliarde de lei, după care, după aceşti 3 ani de glorie, pierde tot ce are, ca urmare a unei crize financiare globale.  Soţia îl părăseşte, iar el ajunge într-un spital de psihiatrie, sedat, de dimineaţa până seara.

Acum imaginaţi-vă cazul invers, în care, colegul acestui bărbat care, din copilărie până la facultate, inclusiv, are note foarte mici şi se ţine doar pe linia de plutire. Termină facultatea şi începe să câştige bani din vânzarea obiectelor vestimentare, pe o tarabă, în piaţa Obor. După 3 ani, acesta ajunge directorul unui mare brand vestimentar. E căsătorit şi are 2 copii.

Cum a ajuns primul pacient psihiatric, şi al doilea patron, având în vedere situaţia lor şcolară?

Răspunsul este, desigur, Inteligenţa Emoţională. EQ poate fi dobândită şi îmbunătăţită, pornind de la vîrsta copilăriei, atâta timp când adulţii depun eforturi pentru a investi în proprii copiii, învăţându-i inteligenţa emoţională.

În concluzie, un IQ ridicat nu îţi garantează reuşita în viaţă, la fel cum un EQ scăzut nu îţi asigură eşecul. Ceea ce face diferenţa între o persoană de succes şi una care eşuează, este pereseverenţa cu care munceşte pentru a-şi dezvolta competenţele emoţionale.

Aptitudinile emoţionale determină cât de bine folosim talentele pe care le avem, inclusiv inteligenţa. Dacă avem un             IQ peste medie, dar nu ştim cum să-l folosim, vom merge spre eşec.

Ai nevoie să deprinzi abilităţi de a folosi ceea ce ai deja. Frica este o emoţie negativă ce poate duce un individ la eşec, prin nefolosirea talentelor sale.

Despre ea şi despre cum să-i învăţăm pe copii să se descurce în viaţă, în articolul următor, „Descoperirea şi încurajarea talentelor copiilor”.

# Şi tu poţi scrie pe Învaţă.Crede.Iubeşte. Foloseşte pagina de contact de aici şi împărtăşeşte-ne din experienţa ta!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Assign a menu in the Right Menu options.