Etichetă: barbati

De Martisor, despre cariera, vocatie si feminitate, cu Nicoleta Burlacu, : „Ceea ce avem in interior si nu poate fi palpabil si vizibil, la exterior se contureaza in : ce fac, ce simt, cum ma imbrac, cum gandesc, ce respect, ce nu accept.”

Oameni cu aripi

De Martisor, despre cariera, vocatie si feminitate, cu Nicoleta Burlacu, : „Ceea ce avem in interior si nu poate fi palpabil si vizibil, la exterior se contureaza in : ce fac, ce simt, cum ma imbrac, cum gandesc, ce respect, ce nu accept.”

Distribuiți vă rog

O  stiu pe Nicoleta Burlacu de multi ani. Este psiholog clinician, si sotie. NU insa meseria ei m-a determinat sa o rog sa-mi ofere cateva clipe. Ci pacea ei molipsitoare.

Despre psihologul Nicoleta Burlacu, vom afla in curand, intr-un alt interviu, dar azi vorbim despre primavara. Adica despre feminitate.

La Nicoleta, m-a fascinat intotdeauna simplitatea din eleganta ei. Da, ati citit foarte bine: simplitatea din eleganta. Pentru ca Feminitatea nu se masoara in numarul zorzoanelor. Nici al culorilor. Si nici al listelor interminabile,  cu iubiri amagitoare:).

Despre suflet, cariera, bucurie si dragoste, intr-un interviu care pe mine m-a facut mandra sa fiu CEEA CE SUNT.

Multumesc, Nicoleta, pentru zbateri de ganduri, pe care ni le-ai facut martisor, si ni le-au trimis sa-l purtam cu mandrie!

Monica Berceanu: Nicoleta, spune-mi, te rog, cum definești tu feminitatea?

Feminitatea, inseamna, pentru mine, sensibilitate, eleganta,  dragoste, energie, conectare, respect, gingasie, copilarie, maturitate. Aceste ingrediente ma fac sa fiu o femeie puternica, si sa lupt zi de zi cu schimbarile si noutatile din viata mea.

Cu siguranta feminitatea face parte din viata fiecarei femei. Ceea ce avem in interior si nu poate fi palpabil si vizibil, la exterior se contureaza in : ce fac, ce simt, cum ma imbrac, cum gandesc, ce respect, ce nu accept. Fiecare femeie isi reprezinta feminitatea intr-un mod unic, asa cum simte.

Avand in vedere avalansa de informatii care ne invadeaza zi de zi, cred ca abilitatile de baza a unei femei ar trebui sa fie flexibilitate, adaptabilitate si independenta. Feminitatea este importanta si exista in fiecare femeie, descoperirea ei, insa, depinde in mare parte de cum dorim sa o aratam sau sa o expunem.

Monica Berceanu: Cum vezi, în România zilelor noastre, rolul femeii?

In Romania zilelor noastre se vorbeste tot mai des de o emancipare a femei si de o eliminare a discriminarii. Femeia si barbatul au drepturi egale. Daca pana nu de mult, rolul femeii era de sotie, de mama si de gospodina, in zilele noastre toate aceste atributiuni au fost ajustate atat prin progresul tehnologiei, cat si prin adaptarea la noile cerinte ale societatii. Societatea este o forma de „scolarizare” a femei, care a incurajat iesirea din rolul de baza al femei, si anume cel de sotie.

Femeia are la acest moment aceleasi drepturi ca si barbatul, insa diferenta cred ca o face feminitatea.

Daca luam in calcul cat de usor este la acest moment sa divortezi, sau sa te desparti de o persoana, putem spune ca o femei este in deplina independenta fara a fi nevoita sa „fie pe buletinul unui barbat”.  Independenta femei este un mare plus pentru societate, dar si barbatul trebuie sa-si mentina rolul sau. Consider ca este extrem de important sa pastram valoarea adevarata a unui barbat, prin ceea ce il reprezinta, si sa nu invalidam rolul si scopul lui in societate.

Monica Berceanu: Este femeia perceputa ca ignoranta, pentru că se implică tot mai mult în carieră, si pune familia pe locul al doilea?

Cred ca nu egalitatea si emanciparea femei a dus la ignoranta familiei, ci mai degraba volumul de munca si disponibilitatea financiara, fac ca acest rol sa nu mai coincida cu ceea ce insemna odinioara sotia, mama si gospodina.

Avand in vedere gustul „dulce-amar” al banilor si puterea lor, cred ca s-a generat o adevarata moda in a avea amanta in loc de sotie, bona in loc de mama si menajera/bucatareasa in loc de gospodina. Teoretic, se considera ca este mai usor sa delegam persoane pentru toate aceste roluri, dar practic este „otrava” unei relatii.

Avand in vedere volumul de munca la care sunt supusi atat femeia cat si barbatul, nu mai exista momente de conectare totala a celor doi, a partenerilor, si inevitabil, toleranta la frustrare, furia,si disponibilitatea in timp produc rupturi si rani extrem de puternice. Acestea pot avea repercusiuni in timp, fara a fi un scop.

Nu de multe ori intalnim (apropo de drepturi egale) femei care sunt singure, independente, care au pretentii foarte mari de la un partener, care considera ca se pot descurca singure, si ca barbatul este doar un pasager al vietii. Barbatul are un rol important in viata noastra si consider ca este un liant al unei vieti armonioase si stabile, daca gasim in noi echilibru, rabdare si disponibilitate.

Femeia trebuie sa creze un echilibru intre cariera si viata personala.Toate cele mentionate mai sunt sunt si se aplica in anumite cazuri, poate in cele mai multe. 🙂

Monica Berceanu: Cum reusesti tu sa te împarți intre rolul de sotie si cel de psiholog?

Da! Este o intrebare care ma duce de fiecare data cu gandul la cat de simpla este viata, daca nu o complicam 🙂

Eu am un mare noroc!  Sotul meu este un om intelept si rabdator. In timp am invatat sa fiu si eu la fel. Conteaza foarte mult cat de multa disponibilitate ai pentru o relatie, si ce doresti cu adevarat de la ea.

Sincer, recunosc ca si la noi sunt discutii, foarte rare, ce-i drept, dar pe teme foarte puerile si fara sens. Am invatat, insa, sa trecem cu bine peste toate aceste momente tensionate. Cum? Am facut cateva reguli in caz de „incendiu ” sau „cutremur”.

Monica Berceanu: Are femeia nevoie de ajutorul bărbatului, pentru a urca pe scară ierarhică, în carieră?

DA, cu siguranta! Asa cum se spune ca „in spatele unui barbat de succes sta o femeie puternica”, eu pot sa spun ca „in spatele unei femei puternice sta un barbat rabdator, tolerant, iubitor, respectuos, disponibil, romantic, atent, matur si pragmatic”.

„In spatele unei femei puternice sta un barbat rabdator, tolerant, iubitor, respectuos, disponibil, romantic, atent, matur si pragmatic”.

Monica Berceanu: Cum comentezi dictonul: „Femeia stă acasă si are grijă de casă si copii, iar bărbatul muncește!” ? Mai are el relevanță astăzi?

Nu cred ca acest dicton se mai aplica in zilele noastre, sau, mai bine spus, este mult mai evoluat. Sunt si in zilele noastre femei care stau acasa cu copii si gatesc, dar pentru un timp limitat.  In mediul urban nu se mai aplica, deoarece munca ocupa o foarte mare parte din timp. In mediul rural cred ca avem ocazia sa intalnim mult mai multe femei care sunt preocupate de gospodarie si copii.

De multe ori suntem judecate pentru ceea ce facem, indiferent ca sunt o femeie de cariera, sau sunt o mama dedicata copiilor si familiei.

Iubirea fata de propriul copil este neconditionata si cred ca fiecare face totul dupa propriile reguli sociale, dar nu putem sa judecam si sa criticam o mama pana nu stim cu exactitate ce se ascunde in spatele acestei decizii, fie ca este un om de cariera, sau o mama casnica.

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

Daca vorbim de o mama care isi doreste o cariera, cu siguranta vorbim de o persoana care: este precauta, ingrijorata, sensibila, iubitoare, grijulie, fata de propriul copil.  Siguranta absoluta a propriului copil este lucrul care conteaza cel mai mult.

Nu as pune fata in fata cele 2 situatii: acasa cu copilul, sau cariera, deoarece cel mai important este de fapt timpul de calitate petrecut cu copilul si familia, si mai putin conteaza cantitatea de timp care o ofer acestora.

Monica Berceanu: Nicoleta, cum iubește o femeie?

Femeia iubeste liber, sincer, pasional si fara inhibitii.

„Daca vrei sa traiesti cu adevarat… Iubeste o femeie! ” – Nicoleta Burlacu

Femeia care iubeste este senina, zambitoare, plina de energie, bucuroasa, energica.

Intre noi fie vorba, cred ca acum am inteles cu adevarat pacea Nicoletei. Determinarea si energia pe care le vad la ea de fiecare data. 🙂 IUBESTE!  Poate ne da si noua reteta unei mari iubiri. Sa vedem…

Monica Berceanu: Ce sfat ai da tinerelor care ies de pe băncile facultăților, in ceea ce priveste cariera?

Cel mai important lucru este sa poata avea puterea unei delimitari clare a ceea ce vor sa faca, sa-si identifice foarte bine limitele si abilitatile specifice meseriei /profesiei pentru care au studiat.

Daca faci o profesie  pentru ca trebuie si pentru a-ti ridica statutul financiar, o vei face cu dezgust si lipsa de motivatie. Ideal este sa gasim si sa studiem o meserie/profesie care ne defineste si care ne motiveaza zi de zi.

Carirea nu inseamna nimic daca nu face parte din vocatie.

Putem face o analiza simpla intre slujba – cariera-vocatie.

Slujba – dorinta de a avea un beneficiu financiar fara pretentii de promovare, si fara implicatii emotionale (Am terminat treaba. plec acasa.)

Cariera – dorinta puternica de crestere ierarhica intr-o companie, dobandirea unui prestigiu si a unor venituri mai mari.

Vocatie – dorinta puternica de satisfactie, implinire a ceea ce fac, simt, transmit,  cu beneficii financiare echilibrate.

Ma simt putin vizata la acest raspuns. Dupa 11 ani, abia dupa 11 ani, mi-am luat inima in dinti sa incep proiectul acestui blog. Nu este deci, intamplatoare, intalnirea mea cu Nicoleta, si nici faptul ca a fost prima persoana care m-a contactat imediat ce l-am lansat, pentru a ma felicita si a ma atentiona cu cateva mici detalii. Dar, mai presus de orice, cred ca a fost prima persoana care a citit blogul de la cap la coada. 🙂 Asta spune multe…

Monica Berceanu: De ce crezi că rămân femeile în relații cu bărbați abuzivi? Si ce sfat le dai celor care acceptă astfel de „tratamente”?

Femeile raman in relatii toxice deoarece

  • le este frica de singuratate,
  • considera ca toti barbati sunt la fel
  • de dragul copiilor, daca acestia exista
  • rusinea fata de familie, prieteni (in unele cazuri mai mult in mediu rural)
  • varsta prea inaintata
  • obisnuita
  • frica de schimbare
  • dependente financiare
  • statut

In SUA statisticile arata ca este nevoie de sapte astfel de cicluri de separare-impacare pentru ca o persoana sa nu mai revina intr-o relatie toxica.

Din pacate, este un cerc vicios, si de multe ori femeile care sunt victimele acestor abuzuri fizice sau/si psihice, sunt atrase din nou de parteneri care au un astfel de comportament.

Sfat? Cred ca cel mai important lucru este apelarea la un specialist (psihoterapeut) pentru a redescoperi respectul de sine, valoarea , curajul, echilibrul, puterea de a merge mai departe, si redobandirea libertatii si valorii adevarate a vietii umane.

Monica Berceanu: Spune-mi, Nicoleta, pe cine ai vrea sa citesti in paginile acestui blog? 

Nu iti voi da un nume, ci o caracteristica.  As vrea sa citesc acele persoane ale caror interese sunt atinse de subiectele acestui blog, si acele persoane care sunt dispuse sa primeasca in dar informatii pentru bunastare, liniste, libertate si iubire, intr-un mod simplu si echilibrat, fara retete spectaculoase, de urmat.

 

Recitesc interviul de cateva ori, si ma intreb daca vom putea vreodata, noi, femeile, sa fim noi insine, asa cum vrea Dumnezeu. Fara zorzoane, fara culori, si fara liste interminabile,  cu iubiri amagitoare:)?

Voi ce credeti?

Multumesc, Nicoleta, pentru timp si darurire! Dar, mai presus de toate, pentru ca ESTI.

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

 

Distribuiți vă rog
Pune virgula unde vrei!

Relatii

Pune virgula unde vrei!

Distribuiți vă rog

Pune virgula unde vrei! Căci în fraza mea nu îţi mai dau voie să analizezi nimic.

Nici să modifici. Nici să ştergi. Nimic.
Pentru că prea ai avut acees la tot, prea ai scris cu literă mare oriunde şi ori de câte ori ai vrut, pentru că prea ai pus punct des sau deloc atunci când ar fi trebuit sau n-ar fi trebuit!
Pentru că prea ţi-am permis să desparţi în silabe când nu era final de rând, pentru că prea ţi-am dat voie să pui punct şi virgulă pentru a mai putea spune ceva în plus în frază.

Pentru că prea ţi-am dat şansa să te joci cu cuvintele şi să formezi propoziţii, fraze, rime, pasteluri, epistole şi toate câte ţin de cuvinte.
Pentru că prea ai profitat de şansa de a fi stăpân pe mâna mea, asta cu care îmi scriu viaţa, cu deciziile şi indeciziile ei.
Pentru că prea mi-ai lăsat mâna să-mi tremure când a trebuit să scriu FINAL şi prea mi-ai murdărit paginile cu cerneala scursă din stiloul tău, mereu plin până la refuz cu vorbe. Goale!

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Pentru că prea mi-ai mâzgălit sufletul cu creta şi m-ai minţit că atunci când voi şterge, nu se va face praf, pe care să-l înghit şi să mă îmbolnăvesc.
Pentru că prea mi-ai alunecat din mână când aveam nevoie de tine să pot scrie «NOI», şi uite aşa am ajuns să scriu cu lacrimi în loc de cerneală!
Pentru că prea mi-ai umplut pagini întregi de vorbe frumoase pe care le-ai xeroxat apoi pe gratis la colţul străzii şi mie mi le-ai vândut cu 1000 de iluzii şi 1 milion de incertitudini!
Pentru că prea ai reinventat ortografia inimii mele, punând, după propria-ţi plăcere, virgula acolo unde vrei tu!
Dar eu… am găsit punctul şi l-am pus pe rândul următor.

SINGUR.

 

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
7 lucruri la care să fii atentă când un bărbat te curtează

Relatii

7 lucruri la care să fii atentă când un bărbat te curtează

Distribuiți vă rog

12 lucruri la care să fii atentă când un bărbat te curtează

„Nu e uşor să fii femeie!”, îmi spunea o amică, în urmă cu ceva vreme, dezamăgită de faptul că pentru a-ţi alege partenerul de viaţă, ai nevoie de mult timp şi răbdare. „De ce nu sunt şi bărbaţii ăştia maturi? De ce trebuie să fie aşa dificil să te căsătoreşti, în ziua de azi?” 🙂

Trecând peste partea că uneori, noi, femeile, ne considerăm superioare bărbaţilor, argumentând absolut irelevant faptul că „ei se maturizează mai târziu, deci niciodată!” (subiect pe care îl voi aborda într-un articol viitor), iată câteva sugestii pentru perioada de curtare. Aspecte la care să fii atentă:

  1. Cum te priveşte: Să ştii că privirea spune mai multe decât spun o mie de cuvinte, exact ca şi imaginea. Dacă întâlnirea voastră a stat doar sub semnul unei dorinţe fizice, atunci gândeşte-te de fix o mie de ori înainte să spui DA. 🙂

Nu spun că nu ar trebui să simţi că eşti atrăgătoare pentru el, sau că el ar trebui să stea numai cu Biblia în mână şi să-ţi citească din Proverbe 31 :), însă dacă se uită insistent doar la anumite părţi ale corpului tău, fără să fie interesat de CEEA CE SPUI, de ceea ce GÂNDEŞTI şi de ceea ce SIMŢI, atunci s-ar putea să fii aproape de gura lupului. 🙂 Fii înţeleaptă şi nu-ţi pierde raţiunea! Cere înţelepciunea de la Dumnezeu, fiind convinsă că „orice veţi cere în Numele Lui, veţi primi!”

2. Cum îţi vorbeşte: „Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot* ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” (Filipeni 4:8)

Dacă foloseşte cuvinte murdare, (chiar dacă nu îţi sunt adresate direct ţie) despre lucruri sau alţi oameni, depărtează-te!

Să ştii că într-o zi şi tu vei deveni „dintre ceilalţi”, pentru că într-o zi vei deveni destul de comună pentru el, încât să îşi permiţi să te tratetze ca pe ceilalţi. Şi, o dată trecuţi hormonii îndrăgostirii,  văzându-se „cu mâţa în sac”, căsătorit, să uite să-şi mai păzeească limba, pentru a nu te răni.

3. Unde te invită: un bărbat serios va dori să-ţi împărtăşească poveşti din viaţă. Pasiunile sale, dorinţele şi visele sale. Dacă vrea doar să ieşiţi în club, „să beţi ceva”, gândeşte-te de o mie de ori la ce vei răspunde.

Nu că ar fi greşit să bei sau să mergi într-un loc anume, dar un bărbat care frecventează astfel de locuri FĂRĂ un scop sănătos (evanghelizare, participarea la anumite concerte cu mesaj moral, etc) nu prea îţi poate dovedi că Dumnezeu este în centrul vieţii lui. Atenţie la jugul acela nepotrivit!

Aşteaptă! Roagă-te şi iubeşte doar bărbatul dependent de Dumnezeu!

4. Ce prieteni are: Suflete preacurvare!Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.” (Iacov 4:4)

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Nu înseamnă că a avea prieteni necreştini este o greşală, ci spun că partenerul tău de viaţă trebuie să fie pe deplin dedicat lui Dumnezeu. Ori dacă iese numai cu prieteni necreştini, şi nu are părtăşie cu cei din biserică, atunci riscă să cadă din barcă.

5. Relaţia lui cu Dumnezeu: Tot ceea ce face un om arată de fapt relaţia pe care o are cu Dumnezeu. Caută să vezi cum se comportă cu oamenii, cu tine, cum se raportează la lume (ce crede că este important să faci cu viaţa ta, în lume), dacă dedică timp rugăciunii şi studiului Scripturii (atenţie, nu vorbesc aici despre a vorbi numai despre Dumnezeu în relaţia voastră, sau a vorbi în versete :), ci vorbesc despre a avea o disciplină spirituală).

Dacă îţi spune: „Citesc din când în când Biblia, mă rog câte o dată la masă, nu am timp de Biblie, nu vom sta mereu să facem studii biblice”, etc, pune-ţi UN MARE semn de întrebare şi roagă-te pentru călăuzire. Bărbatul care nu-şi ghidează viaţa după principiile Scripturii, nu va şti să te respecte aşa cum cere Dumnezeu, pentru că nu a fost interesat să înveţe cum se trăieşte viaţa de creştin.

6. Care sunt hobby-urile lui şi cât timp stă pe telefon sau laptop şi la ce se uită: nu neglija sub nici o formă acest aspect! Nu crede că „nu ne vom certa noi de la asta!”, pentru că nu este aşa!

Gândeşte-te că în căsnicie nu vei fi doar tu sau doar el, ci veţi fi 2! Dacă el petrece 5 ore pe zi la laptop, aşteaptă-te ca şi în căsătorie să facă la fel! Întreabă-te unde va fi el când tu vei avea nevoie de un umăr pe care să te odihneşti? LA LAPTOP!

Unde va fi el când vei vrea să dormiţi împreună? LA LAPTOP! Dacă joacă jocuri sau se uită la pornografie… sau citeşte reviste de can can în timpul în care ar trebui să înveţe, să se odihnească sau să muncească, gândeşte-te de o mie de ori înainte de a spune DA!

Hobby-urile lui vor fi cele care îi vor ocupa parte din timpul petrecut cu tine şi cu Dumnezeu. Şi dacă ele îl depărtează de moralitate … dă-ţi seama ce vei avea de suportat! Dacă îţi sumi, go on, dar eu sunt datoare să te previn! 🙂 Nu pentru că sunt sfântă, ci pentru că am trecut pe acolo!

7. Cum vorbeşte de oameni în general: Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi, dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător.” (Iacov 4:11)

La un moment dat, repet, şi tu vei fi „ceilalţi”. Modul cum vorbeşte despre ei acum, e foarte posibil să devină şi modul în care va vorbi despre tine, în situaţii de certuri şi dispute între voi!

Dacă ai găsit util articolul meu, împărtăşeşte-l şi altora!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
3 faze ale Infidelităţii. Învaţă despre ele şi decide!

Relatii

3 faze ale Infidelităţii. Învaţă despre ele şi decide!

Distribuiți vă rog

Cele 3 faze ale Infidelităţii şi cum le gestionezi

Când ai fost trădat, simţi că întregul tău sistem de valori a fost dereglat, că ai intrat într-un subsol din care ţi-e imposibil să mai ieşi şi că întreaga ta viaţă se opreşte la litera I.

Specialiştii spun că există 3 faze prin care trece fiecare persoană care a descoperit infidelitatea partenerului. Vreau să ţi le prezint, pentru a vedea că nu eşti singurul-singura care trece prin aceste etape, şi a nu cădea pradă vinovăţiei sau a răzbunării.

  • Carousselul
  • Monitorizarea
  • Reclădirea încrederii
  1. Carousselul: senzaţia aceea de „Îl iubesc şi-l urăsc în acelaşi timp!”. În această fază te poţi simţi confuz, plin de vinovăţie sau furie atât faţă de partener, cât şi faţă de tine însăţi. Întrebări ca: „Ce are ea şi nu am eu?”, „Cum de nu mi-am dat seama?”, „Mai pot avea vreodată încredere în el, dacă îl iert?”, etc, vor duce la agitaţie, la dorinţa de a renunţa la relaţie sau din contră, la a lupta pentru relaţie, la depresie sau la dorinţa de a afla cât mai multe detalii despre tot, fără să îţi dai seama că asta îţi va otrăvi sufletul.

Pot exista dorinţe de a recuceri partenerul, deşi s-ar putea să descoperi că eşti singurul care investeşte în relaţie. Poţi asista la îndepărtarea partenerului din ce în ce mai mult, atâta timp cât i-ai spus că ştii despre infidelitate, căci îşi dă seama că acum fructul este interzis, şi atunci s-ar putea să dorească să îşi întâlnească amanta şi mai des.

E perioada în care poţi începe o serie de discuţii, urmate de negocieri, ţipete, certuri, ameninţări, mituiri. Iar în plan personal interesul pentru muncă scade, plângi foarte uşor, te retragi din anturaj, uneori de ruşine, slăbeşti şi-sau te odihneşti mult mai puţin.

  1.  2. Monitorizarea: După ce a trecut etapa de confuzie şi furie, urmează monitorizarea, în care, deşi emoţiile fluctuează, sunt mai domoale. Amândoi se poate să fiţi mai liniştiţi şi mai încrezători că se poate schimba ceva.

Vorbesc acum de cazul în care partenerul care a trădat doreşte să rămână în relaţie. Dacă nu, a insista tu, nu este soluţia cea mai bună, pentru simplul motiv că dragoste cu sila nu se poate, şi a te înjosi în faţa cuiva nu te face mai demn de iubit, ci mai demn de milă. Iar mila nu este o emoţie care să ţină un partener lângă tine o veşnicie, purtându-ţi în acelaşi timp şi respect.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

  1. 3. Reclădirea încrederii: este faza în care ambii decid că pentru a continua relaţia, trebuie să-şi asume fiecare responsabilitatea atât pentru trecut, cât şi pentru prezent şi viitor. Decid să lucreze la descoperirea motivelor care au dus la infidelitate, spre a putea preveni în viitor o posibilă recădere. Este etapa în care decid să se ierte, să reia comunicarea şi să continue să-şi construiască o căsnicie solidă.

Pare imposibil? S-ar putea, însă atâta timp cât ambii îşi asumă tot ce fac, cu siguranţă există o soluţie. Ce vreau să mai spun este că, în cazul în care eşti cel trădat, îţi sugerez să te întorci NUMAI atunci când partenerul tău ţi-a dovedit că face orice pentru a se schimba: şi-a cerut iertare, merge la consiliere, şi cel mai important, a renunţat la relaţia de adulter.

Dacă acest articol ţi-a fost util, împărtăşeşte-l şi cu prietenii tăi! 🙂

 Sursa foto: Google

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Poemul de vineri, între frumos şi pierdut: Îmi zgârii inima cu gheare de pisică?

Artistii lumii

Poemul de vineri, între frumos şi pierdut: Îmi zgârii inima cu gheare de pisică?

Distribuiți vă rog

Îmi zgârii inima cu gheare de pisică?

Notează-ţi gândurile! Într-o zi pot deveni poem!

îmi zgârii inima cu gheare de pisică
lăsând urme de sânge pe trupul vertebrelor
de fiecare dată când te reîntâlnesc pe cărările gândurilor mele,
tragi dungi late pe carnea plină de cheaguri
laşi dâre de sânge pe cămăruţele ventriculelor.
cred că îţi place durerea pe care o provoci.
şi mai rău ai început să îmi injectezi acestă plăcere.
îmi zgârii inima cu gheare de pisică ce
cresc la fiecare reîntâlnire şi se îngroaşă.
pentru ca durerea să fie mai profundă şi mai adâncă.
pentru ca tu să poţi să introduci mai adânc dorinţa de te păstra în mine,
împlinirea pe care o simt atunci când te revăd şi
durerea pe care mi-o dai când îmi întorci spatele şi pleci!

12 iulie 2009

#Scrie şi tu pe Invata.Crede.Iubeste, folosind formularul de contact de aici

Surse Foto: Google

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
10 motive să-l cunoşti pe Mihai Napu. Şi de-l cunoşti, să vii la concertele lui

Oameni cu aripi

10 motive să-l cunoşti pe Mihai Napu. Şi de-l cunoşti, să vii la concertele lui

Distribuiți vă rog

10 motive să-l cunoşti pe Mihai Napu. Şi de-l cunoşti, să vii la concertele lui Şi de nu-l cunoşti, să vii cu sufletu-ţi întins pe pâine. 🙂

Mihai Napu e unul din artiștii lumii, despre care vă tot povestesc. E, de fapt, mai mult decât atât. E OMUL -cu litere mari, da !- care schimbă vieți. Sau le arată un drum. Îți pune Aripi apoi, să porneşti pe el.
Mihai Napu e suflet. Unul în care multe s-au strâns, de-a lungul vieții, dar nimic n-a fost vândut. Nici la promoție, nici la „new trend”. Nici dat de pomană, când au primit altele… C-au fost chinuri, c-au fost bucurii, c-au fost binecuvântări, le-a păstrat să-i fie martore ale trecerii prin lume.

concert napu
Dacă nu mă crezi, uite un suflet pe care l-a schimbat, la unul din concertele lui … 🙂 Foto credit: Aurelia Leafu

Aş spune multe despre acest OM, dar poate ne va spune el într-o zi, într-un interviu… Mă opresc aşadar, mulţumindu-i pentru că mi-a schimbat, fără să vrea, fără să ştie, odată, viaţa. Şi pentru asta n-a cerut nimic în schimb. Cum nu cere nimănui.
Vă dau azi 10 motive pentru care orice OM ar trebui să vină la concertele lui:
1) Emană prin toți porii pozitivism. Nu poți sta lângă el cu fricile în sân. N-ai cum.
2) Îți spune povestea propriei vieți. N-ai cum, în vreunul din cântele pe care le trăieşte, să nu te regăsești.
3) Te vindecă. Toate iubirile divine au propria poveste. Uneori, renunțăm la ele sau suntem lăsați la margine de suflet, să le plângem. Mihai Napu te vindecă printr-un „tu” spus fără ocolișuri.

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]
4) IUBEŞTE oamenii. Şi simți iubirea asta în fiecare zbatere de gând. Îi respectă si îi atinge uşor, cu propria inimă.
5) Trăiește arta adevărată. Fără trend-uri şi compromisuri, Mihai Napu nu se vinde pentru notorietate. Trăiește, nu supraviețuiește din play-back-uri.

6) Simte oamenii. Niciodată n-a semănat un concert cu altul. Îl trăiește în funcție de mine şi de tine. În funcție de povestea fiecăruia din noi, şi tot aşa ne dă  ce avem nevoie.

7) Dezminte, NU minte! Dezminte aluzii ale altora, dezminte răutăți si suflete fără trăire.  Şi orice iubire ce n-are sorți de izbândă.
8) Fură, pentru tine, parte de cer. Şi când e prins, Dumnezeu îi dă în plus. Căci bucata de viața furată pentru  a o da altora, e veşnicie.
9) Privește prin tine. Şi acolo unde-şi opreşte ochii, se termină frica. Îți dă curajul să fii tu însuți.
10) Iartă. Şi te învață şi pe tine iertarea. N-ai cum să trăiești după alte reguli, decât cele ale iertarii, după ce l-ai ascultat o singură dată.

Mergi joi, 2 martie 2017,  aici, să trăieşti iubirea divină, fără somoni şi picanterii!

Te aştept cu câteva poeme, în tandem :). Cu siguranţă fi-vom câţiva care vom da glas altor iubiri divine. Unele din ele, puse în mâinile noastre, chiar de el. De Mihai Napu.

Mulţumim, Marta, pentru partea de rai pe care ne-o aduci de fiecare dată când aduci acest OM să ne înveţe să trăim. Într-o lume în care păşim tot mai strâmb…

# Scrie şi tu pe Invata.Crede.Iubeste, folosind formularul de aici!

 [ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]
Distribuiți vă rog
Ce este Masturbaţia şi ce trebuie să ştim despre ea?

Sanatate mintala

Ce este Masturbaţia şi ce trebuie să ştim despre ea?

Distribuiți vă rog

Ce este Masturbaţia şi ce trebuie să ştim despre ea? Masturbaţia (onanismul)reprezintă, conform dicţionarului de psihiatrie Larousse, „obţinerea de plăcere sexuală prin manevre mecanice de excitare a organelor genitale, la ambele sexe.”

Până la adolescenţă, inclusiv, masturbaţia constituie cea mai frecventă formă de excitaţie sexuală. 80%- 100% din adolescenţii cu vârste cuprinse între 14-16 ani o practică, tinzând  spre normalitate la această vârstă.

După Verdier, durata masturbaţiei este în jur de 4 ani, variind de la 4-5 acte pe zi, până la o dată pe lună.

Cercetările arată că 98% din subiecţii masculini se masturbează după vârsta de 14 ani, în general, după ce află de ea, spre deosebire de fete, care, în proporţie de 60-70%, spun că au descoperit-o spontan.

După Viorel Lupu, masturbaţia îmbracă aspectul patologicului dacă:

  • Când are un caracter impulsiv-obsesiv, şi-sau când apare pe fondul unei stări conflictuale tensionale.
  • Dacă demobilozează adolescentul de la obligaţiile şi activităţile lui curente
  • Dacă îl îndepărtează de sexul opus
  • Dacă devin anxioşi
  • Dacă sunt pedepsiţi sau ameninţaţi (ameninţarea cu castrarea este cea mai importantă categorie de ameninţări), dezvoltând un sentiment puternic de culpabilitate

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

Ce fac pedepsele şi ameninţările?

  • Duc la fixarea şi accentuarea deprinderii
  • Adâncesc procesul nevrotic
  • Dezvoltă nevroze depresive, cu idei de inutilitate şi suicid, şi, uneori, chiar are loc trecerea la actul suicidar

Schemele terapeutice medicamentoase sau psihoterapie?

Acelaşi autor, Viorel Lupu, consideră că primele sunt ineficiente, pe primul plan trebuind să se situeze consilierea adolescenţilor, psihoterapia, intensificarea măsurilor de educaţie sexuală, măsurile de ajustare a regimului zilnic de viaţă, de însuşire a deprinderilor corecte de igienă generală şi locală şi practicarea sporturilor.

Masturbarea excesivă se poate întâlni şi la adolescenţi cu tulburări de personalitate, întârziere mintală, epilepsie, episoade maniacale, schizofrenie şi se poate asocia cu exhibiţionismul şi cu alte tulburări ale preferinţelor sexuale.

#Poţi scrie pe Învaţă.Crede.Iubeşte folosind pagina de contact de aici.

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
AM TRĂIT FĂRĂ TINE LA FEL DE FRUMOS CUM AŞ FI TRĂIT CU TINE. CU LACRIMI, CU ZÂMBETE, CU NERVI, CU FERICIRE, CU TRISTEŢE ŞI CU SPERANŢE FĂCUTE PRAF.

Relatii

AM TRĂIT FĂRĂ TINE LA FEL DE FRUMOS CUM AŞ FI TRĂIT CU TINE. CU LACRIMI, CU ZÂMBETE, CU NERVI, CU FERICIRE, CU TRISTEŢE ŞI CU SPERANŢE FĂCUTE PRAF.

Distribuiți vă rog

AM TRĂIT FĂRĂ TINE LA FEL DE FRUMOS CUM AŞ FI TRĂIT CU TINE. CU LACRIMI, CU ZÂMBETE, CU NERVI, CU FERICIRE, CU TRISTEŢE ŞI CU SPERANŢE FĂCUTE PRAF.

sursa foto: Google

Cu trenuri  la fel de goale, ca inima ta.
Cu vagoane vechi şi pline până la refuz de oameni simpli, care nu-şi permiteau bilete la clasa 1.
Cu şine tăiate în 2 fără remuşcări, cu întârzieri de sute de minute transformate în ani, cu vatman cu numele tău gravat pe suflet.
Bolnavă de singurătate şi împlinită de iluzii.
Am trăit fără tine mai bine de un deceniu fără să număr anii, fără să îmi pese că trec şi nu mi-i mai aduce nimeni înapoi!
Am trăit fără tine cu secundele în batistuţele de suflat iubire, în zmeul înfricoşat de vântul care bătea prea tare pentru puterea lui de a zbura.
Am trăit fără tine, privind cum îmi fumai zâmbetele şi cum îţi cumpărai altele la preţ redus. Şi cum le fabricai doar pentru tine, în funcţie de nevoi: nu 20 în pachet, ci 30, 40, 50…
Ca la promoţii: cu cât cumpărai mai multe, cu atât plăteai mai puţin.
Am trăit fără tine povestea unei picături de rouă, fără dimineţi cu miros de noi 2.
Şi totul A FOST!
Exact până când am refuzat să mai aştept trenuri, să mai gravez numele tău, să mai accept vagoane vechi şi întârzieri de mii de minute.
Până când am simţit că AJUNGE cu lacrimile oprite în colţul ochilor, de teama de a nu îmi uda şansa de a trăi cu adevărat, fără cuvinte scrise pe papirus de messenger şi auzite la telefon cu glas de CREDINŢĂ CĂ… , de DORINŢĂ SĂ…,  de DOR DE A IUBI ŞI A FI IUBIT AŞA CUM TE-AŞ IUBI EU!
Exact până când m-am izbit de pământ suficient de puternic încât să îmi dau seama că atunci când nu ai învăţat să zbori nu trebuie să te încăpăţânezi să începi fără instructor.
Şi-acum stau pe pământ, cu ochii spre cer, fără să mai aştept să cobori pentru a mă încuraja să urc cu tine!
Parcă mi-e dor să mai trăiesc cu tine în suflet.
Parcă mi-e dor să mai cred în Moş Crăciun! Nu pentru că m-am făcut mare, ci pentru că prea mare a fost durerea de a afla că de fapt există doar în închipuirea mea de veşnic copil de 14- 26 de ani.
Parcă mi-e dor să mai aştept să dai un semn, aşa, cât de mic.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

De ziua mea, de Crăciun, de orice; să mă întrebi ce fac, dacă mi-e bine, dacă mi-e rău, dacă… şi dacă… şi dacă…

şi zâmbesc.
Şi-mi dau seama că s-a terminat cerneala din stiloul iubirii mele platonice, că s-a uscat de atâta lăsat fără capac şi că nu mai am cu ce să scriu pe foile acestei poveşti fără introducere, cuprins şi încheiere, ci doar cu una din ele, dar habar n-am care.
Şi nu mai simt.
Şi e aşa ciudat să te privesc şi să fie vid în inima mea, să încerc să retrăiesc durerea aia de „de ce nu vine, de ce nu vrea, de ce nu pleacă?” şi să nu mai văd decât imagini cu mine aşteptând!
şi… mi-e BINE! (?)

# Scrie şi tu pe Învaţă.Crede.Iubeşte! Foloseşte formularul de aici şi împărtăşeşte-ne din experienţa ta!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Se spune că aşa a fost să fie … Că ne-am cunoscut pentru a sparge concepţiile, miturile şi minunile lumii!

Relatii

Se spune că aşa a fost să fie … Că ne-am cunoscut pentru a sparge concepţiile, miturile şi minunile lumii!

Distribuiți vă rog

Se spune că aşa a fost să fie … 

Că ne-am cunoscut pentru a sparge concepţiile, miturile şi minunile lumii!
Am formulat noi altele, am jucat noi alte roluri decât cele care ne erau scrise pe foi şi am fost actori mai buni decât cei pregătiţi special pentru asta!
Ne-am cunoscut pentru a dovedi că da, viaţa chiar bate filmul, şi chiar dacă îi cunoaştem foarte bine pe protagonişti, tot nu vom reuşi vreodată să le cerem să aibă atâta răbdare cu noi, încât să le putem copia rolurile!

Sursa: Google

Avem curajul să vorbim orice, dar să trăim… nici măcar jumătate. Şi asta pentru că roua se evaporă, sau se… cum se numeşte procesul acela, prin care dispare? În fiecare dimineaţă! Habar nu am, şi nici nu mă chinui să aflu, oricum ar fi, eu tot Monica mă numesc şi el tot acelaşi nume îl are!
Mă gândesc aşa… că mereu m-am întors când roua mi-a atins sufletul. Oricât de uscat mi-ar fi fost şi oricât am crezut că nu voi mai simţi atingerea ei, de fiecare dată m-am lăsat cuprinsă de căldura fiecărei atingeri reci! – da, ştiu că sună al naiba de oximoronic, dar asta e realitatea!-
De fiecare dată am crezut că roua poate fi încălzită, că iarna nu se transformă doar în gheaţă, că se poate şi în bucăţică de soare!

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Şi evident, de fiecare dată m-am fript cu razele soarelui adevărat, care în fiecare dimineaţă în care mă trezeam fericită că Eu sunt cea care a trasformat roua, îmi înfigea săgeţile căldurii pentru a mă învăţa minte: „Data viitoare nu mai fi naivă, roua este exact acea apă de ploaie cu care toţi ne îmbătăm pentru că nu avem răbdarea de a strânge bani pentru a ne cumpăra apă adevărată!”
Mda, cam aşa, adică nu CAM, ci CHIAR aşa!
Şi ştiţi ceva? Şi pe scena vieţii am făcut la fel: am uitat sau am refuzat să cred că realitatea e alta! Am jucat după scenariul scris de el şi când a trebuit să îmi interpretez rolul lângă un alt el, a apărut şi mi-a distrus tot scenariul. A trebuit să improvizez – de fapt să joc adevărat- pentru ca la final, să nu primesc aplauze, ci o bătaie de ceas târzie, care mă anunţa că piesa a luat sfârşit, iar eu trebuie să părăsesc scena, pentru că lui i-a venit adevărata parteneră. Cu care îşi va juca rolu .
Eu am ieşit de fiecare dată din scenă de bună voie, privind cu ochii trişti intrarea ei în scenă, întrebându-l mereu de ce mă alege doar atunci când Ea- de fiecare dată alta- pleacă sau e ocupată cu alte roluri?!
Mi-a răspuns mereu :”Pentru că sunt un laş şi mă urăsc pentru asta, pentru că am vrut mereu să joc rolurile care sunt la modă pentru alţii, pentru că nu am văzut pădurea de copaci!”
De fiecare dată am crezut – fără să am aşteptări, ce-i drept, că de data asta e altfel, că un rol se poate şterge, cu orice ar fi scris. Realitatea era atât de dură, însă!!! Unele scenarii nu se şterg niciodată, definitiv!
Există actori care joacă roluri pentru bani, alţii care o fac pentru că sunt pasionaţi, alţii pentru că vor să câştige celebritate, alţii pentru că vor provocări.
El o face pentru că i se potriveşte ca o mănuşă.
Chiar aşa!
Întotdeauna va intra în scenă. Până când eu nu voi mai permite! Întotdeauna roua va veni pe buzele mele, până în clipa în care eu voi refuza s-o mai gust.
Rămâi în scenă şi joacă alături de mine, dacă tot intri pe nepregătite (actorule), rămâi pe buzele mele şi nu te mai evapora (rouo)- sau, din nou, cum s-o numi procesul acela prin care dispari!- sau… continuă tu fraza, eu nici măcar nu mă mai complic!
ACUM– când ştiu sigur că deja dormi, deci nu ai cum s-o faci, sau NICIODATĂ, în care eu nu cred!
Deci? Care e concluzia?

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
5 motive pentru care L-am ales pe Dumnezeu

Credinta

5 motive pentru care L-am ales pe Dumnezeu

Distribuiți vă rog

5 motive pentru care L-am ales pe Dumnezeu
Când îţi trăieşti viaţa pe şinele trenului, ai impresia că Dumnezeu te-a blestemat. Că cel mai bun lucru ar fi să vină trenul ăla mai repede şi să scapi de tot. Adică de NIMICUL DIN TINE!
Am fost un copil credincios. Vorbeam cu Dumnezeu când eram mică. Îl rugam să mă iubească, pentru toată neiubirea ce o primeam. Îl rugam să aibă grijă de mine, pentru toate clipele în care trebuia să mă descurc singură. Îl rugam să îmi arate cum să trăiesc singură, într-o lume plină.
Când am crescut însă mare, şi am întâlnit oameni cu care mă simţeam valoroasă, am încetat să mai vorbesc cu El. Acum aveam cu cine…
Am crescut şi mai mare, şi am întâlnit şi mai mulţi oameni. Şi am avut tot mai puţină nevoie de El, căci se găsea câte cineva de fiecare dată să mă asculte.
Până într-o zi, când am înţeles că bucuria adevărată nu are nimic în comun cu mulţimea. Că nu turma mă va mântui, ci Dumnezeul pe care L-am părăsit…
Am 5 motive pentru care L-am ales, după ani în care am rătăcit prin lume, flămândă, nesigură, neiubită, nerespectată, întunecată.
5 nevoie pe care mi le-a împlinit, exact când eu am devenit sigură că NIMENI, NICIODATĂ, nu-mi va oferi nimic. Pentru că … nu merit!

1) Nevoile fiziologice şi de siguranţă: am fost foarte speriată ani la rând de ideea că neavând o familie bogată, o să vină o zi în care nu voi mai avea ce să mănânc sau cu ce să-mi plătesc chiria. Au fost multe momente asemenea, dar întotdeauna, chiar când nu-L cunoşteam pe Dumnezeu, găseam soluţii.
Matei, 6:25, spune: „De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrană, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?”
A nu se înţelege greşit acest verset, Nu spune Dumnezeu să stăm pur şi simplu, aşteptând mană cerească. Ar fi un păcat să nu ne folosim darurile date de El, şi să trăim de azi pe mâine. Dar am înţeles că fricile mele nu aveau nimic în comun cu realitatea: mă speriam de multe ori de gânduri care niciodată nu se concretizau.
Am înţeles că El mă iubeşte atât de mult, încât, şi de aş trăi fără apă şi mâncare, o perioadă, El ştie motivul pentru care mă trece prin acea încercare.

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

2) Nevoile de iubire şi aparteneţă: A fost greu cu ideea de familie. Mi-am dorit una. A mea, în afară de cea biologică. Mi-am dorit să am soţul meu, copiii mei. Despre asta voi scrie altădată, dar ce vreau să vă spun acum este că am înţeles că frica mea de a nu fi „în rândul lumii” nu avea nimic de a face cu planul lui Dumnezeu. El ştie mult mai bine ca mine de ce a îngăduit atâtea dureri. De ce am bifat greşit iubiri care m-au sfâşiat. Azi sunt bine, cu tot cu singurătatea asta pe care multă lume o condamnă.
Despre sexualitate e mult de spus, şi, cu sigurnaţă voi vorbi într-un articol. Dar ce vreau să ştiţi este că această nevoie nu este vitală! Dacă în urmă cu ceva ani credeam că voi avea toate bolile de pe pământ în cazul unei vieţi sexuale inexistente, azi ştiu că Dumnezeu are control în toate. Şi credeţi-mă, dacă ai o viaţă sexuală activă şi nu te îmbolnăveşti de la abstinenţă, 🙂 (cum ni se spune acum!) şi dă peste tine o maşină … nu e nici o diferenţă!
E mult de spus aici, tocmai de aceea mă rezum la a vă spune că iubirea şi sexualitatea în cuplu nu sunt cele care vor garanta viaţa voastră veşnică! Ce garantează asta este credinţa într-un Mântuitor care va judeca altfel decât o fac cei mai buni judecători ai timpurilor noastre!

3) Stima: Şi aici e greu. Cunosc oameni care cred că noi, creştinii, suntem nişte cârpe cu care Dumnezeu şterge pe jos, căruia „Îi pupaţi tălpile că nu aveţi încredere în voi. Dumnezeu ăsta vă face să vă înjosiţi, să staţi în genunchi, să vă umiliţi!”
E trist să auzi asta, ca şi creştin. Dumnezeu ne-a creat unici, El. Deci vrea de la noi unicitate şi respect faţă de noi înşine. El ne-a creat, şi dacă noi nu ne respectăm pe noi înşine, Îi aducem Lui o mare jignire: nu iubim creaţia lui. Noi suntem lucrarea unor Mâini perfecte, unor mâini de Dumnezeu. El mi-a împlinit nevoia de valorizare, ajutându-mă să întâlnesc oameni care mi-au arătat că sunt importantă, pentru simplul fapt că sunt creaţia Sa, nu pentru cât de frumoasă, deşteaptă şi cuminte sunt:).
Am nevoie de respectul celorlalţi oameni, ca şi tine, însă Dumnezeu m-a învăţat că dacă nu o primesc de la toţi, nu înseamnă că sunt defectă. Am de lucrat la mine, cum toţi avem, căci toţi suntem păcătoşi, însă nu sunt „scoasă din folosinţă” pentru că alţii mă resping, mă jignesc sau mă urăsc. Am învăţat că la El găsesc tot sprijinul de care am nevoie, căci El a fost crucificat. El a fost umilit, El nu a fost respectat. El ştie ce simt eu. Tot ce am de făcut este să mă încred în ce a spus El: „Te iubesc cu o iubire veşnică!” (Ieremia 31:3)
Ultima nevoie, cea de 4) Dezvoltare de sine, e cea cu care m-am luptat cel mai mult. Nu am înţeles mulţi ani de ce m-am născut. Nu pricepeam ce rost am pe lumea asta, dacă nimeni nu mă vroia. Adică nu mă vroia aşa cum eram. Toată lumea vroia să schimbe ceva la mine. Nu că aş fi perfectă, dar nevoia de acceptare necondiţionată e vitală, pentru oricine. Dacă nu mă crezi, gândeşte-te cum te simţi dacă iubitul tău îţi spune: „Te iubesc. Dar dacă spargi farfuria, se duce iubirea mea. Te iubesc, dar dacă te îmbolnăveşti, nu mai pot fi cu tine!”
Ce zici? Cum te-ai simţi?
Am înţeles după multe lupte şi multe îngenuncheri, că nevoia mea de a fi recunoscută pentru ceea ce sunt nu va fi niciodată mai împlinită decât atunci când voi avea curajul să mă prezint lumii aşa cum sunt, dar cu dorinţa şi lupta mea de schimbare în bine.

Acest blog a început tocmai în clipa în care am înţeles pentru prima dată că Dumnezeu mi-a dat în viaţa asta tot ce i-am cerut.

Aşa greşit cum am cerut, m-a făcut să văd consecinţele propriilor cereri şi acţiuni.
Aşadar, am decis să îmi folosesc cel mai frumos dar pe care El mi l-a dat, acesta de a scrie, să spun lumii mărturia mea. Să spun lumii că se poate, oricât de plin de noroi ai fi, să te cureţi. Pentru că El te va face mai alb ca neaua.
„Curăţă-mă cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voi fi mai alb decât zăpada!”
(Ps.51:7)
Cel mai important lucru pe care l-am învăţat a fost că viaţa mi-a fost dată pentru a aduce glorie lui Dumnezeu. Şi pentru NIMIC altceva!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Dacă Dumnezeu ar fi negustor …

Relatii

Dacă Dumnezeu ar fi negustor …

Distribuiți vă rog

Dacă Dumnezeu ar fi negustor …

Noi, oamenii, cerem neîncetat ceva: sănătate, bani, mașină, casă, iubire, soție, copii, concedii… și lista e lungă. Cerem unui izvor nesecat. Dacă Dumnezeu ar fi negustor, cu siguranță ar fi de temut. Dar fiindcă e Dumnezeu și ne permite să cerem fără a plăti pe loc, Îl tratăm ca pe lampa lui Aladin.

De parcă ceva din ceea ce suntem ni s-ar cuveni, cerem minuni fără să ne gândim că tot ce primim e cu împrumut. ”Avans 0, rate fără girant și fără dobândă!” Câteva cuvinte și gata, facem creditul și continuăm să cerem. Nici măcar nu ni se impune o sumă maximă pentru risipă. Putem lua cât vrem. Profităm, căci ”pomeni” nu-s multe pe lumea asta! Iar proști sunt destui să ne împrumute dacă n-avem cu ce să plătim o lună-două.

Noi, oamenii, credem că ne jucăm „Război” cu Dumnezeu. Care adună mai mult, câștigă: Doamne, uite, acum am mai mult ca Tine! Am luat eu! Punctajul la final! Hai, Doamne, continuă să joci cu mine, poate de data asta câștig eu!

sursă: Google

Dumnezeu intră în joc ori de câte ori Îl chemi. Pentru că El ia toate sanșele ca oportunități de a ni Se dezvălui. Chiar și-n război. Deși vede că la final a câștigat mai mult, ne lasă să-L păcălim. El știe că ne păcălim singuri. Îl chemăm în război și în pace Îl lăsăm la ușă. În pacea cu alții. ”Doamne, lucrează Tu la inima lui, să mă poată ierta pentru cât i-am greșit! Doamne, îți promit că dacă… ”

Și El lucrează. Și suntem iertați. Și după ce primim iertarea greșim altcuiva. Sau tot lui, dar în alte feluri. Și iar cerem împrumut de la Dumnezeu. Și-i cumpărăm omului iertarea. Da, i-o cumpărăm, căci nimic nu ni se dă pe gratis. Ci cu preț de sânge. Sânge de Domn.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Și vine o zi când și omul acela ne greșește nouă. Ne revoltăm. Îi întoarcem spatele și după umilințe, îl iertăm. Iar la prima următoare greșală reproșăm: ”Ai mai greșit o dată! Nu ți-ai ținut promisiunea! Mi-ai înșelat încrederea! Eu, care de atâtea ori te-am ajutat, eu, care atâtea am făcut pentru tine… eu, care te-am iubit, eu, care te-am pus pe primul loc mereu, eu, care m-am sacrificat!”

Oh, da! SACRIFICAT! Noi vorbim de sacrificii de parcă am vorbi de aerul pe care-l respirăm. Nu-i așa că noi am fost răstigniți, biciuiți, huliți, scuipați? Pentru greșelile altora! ”Da, eu m-am sacrificat în relația asta să-ți fie ție bine, am muncit să-ți asigur ție decența, să ajungi cine ești, să ajungi CE ești, să te vindeci, să te descoperi, să îți faci relații…” și atâtea ”Să”-uri … Chiar așa, tocmai eu, care am așteptat atâta să te întorci tu la mine, care am avut atâta răbdare să nu mai joci la poker, să nu mai fumezi, să nu mai bei, să nu mai lipsești nopțile! Tocmai pe MINE să mă părăsești, să mă înșeli, să mă lovești, să mă folosești, să mă acuzi… și tot atâtea ”Să”-uri… avem atâtea drepturi și o singură obligație: SĂ CEREM!

Dacă Dumnezeu ar fi negustor…

Căutăm dreptatea la semenii noștri, să ni se dea cu aceeași mână cu care am dat, să ni se măsoare cu aceeași măsură cu care am măsurat (nici mai mult nici mai puțin, dar, Doamne, dacă se poate… pune la mine mai mult!)!

”Nu e drept să te iubesc și tu să nu mă iubești, și pe deasupra să mă mai și minți! Nu e drept să mă folosești, și pe deasupra să mă mai și rănești!” Nu sunt drepte atâtea nedreptăți care ni se fac!

Și vă întreb acum: dacă pentru noi nu e drept, pentru El cum a fost? Pentru El cum e când noi promitem și uităm să împlinim, când luăm și nu mai plătim, când judecăm și nu mai cerem iertare, când aruncăm și nu mai luăm înapoi? Când avem mândrie, și nu știm nici măcar antonimul ei?

”ce-ar fi fost cu noi, ce s-ar fi ales de noi, oamenii, daca tot Dumnezeu n-ar fi încercat să ” facă pace” cu noi? să ne aducă la Pace?…

fiindcă, daca s-ar fi purtat cu noi dupa adevăr, dupa dreptatea dumnezeiasca… s-ar fi ales praful de noi!…” (Mihaela C.)

Dacă Dumnezeu ar fi negustor…

Oare dacă am da oamenilor pacea noastră, mai degrabă decât dreptate în ceea ce fac, am putea să lăcrimăm mai puțin? Dacă am plânge mai degrabă pentru noi, decât după alții pe care-i acuzăm că nu ne-au iubit și am plânge neputința lor de-a ne iubi, am putea să vedem că Dumnezeu NU E NEGUSTOR și noi nu suntem judecători?

#articol publicat pe Catchy

¤Dacă vrei să scrii pe acest blog, foloseşte formularul de contact! Aşteptăm să ne împărtăşeşti clipe şi vise:)

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Adio. Dar… ?

Relatii

Adio. Dar… ?

Distribuiți vă rog

Adio. Dar… ? Spunem ADIO atât de uşor uneori, că pare că nici n-am trăit împreună. Doar ne-am lovit unul de altul, în mall, când ne grăbeam să prindem loc la garderobă…

Ne asemănăm cu 2 străini care-şi beau cafeaua într-o benzinărie, umăr lângă umăr, şi pleacă apoi fără aşteptări. Ba parcă ei sunt mai însufleţiţi. Măcar se privesc în ochi…

Noi mai ales ochii ni-i evităm, la despărţire. Căci ştim că ei spun cele mai frumoase poveşti. Pictează cele mai dureroase amintiri şi dezbracă cele mai banale cuvinte. Şi le îmbracă într-o mare iubire.

Ne spunem ADIO ca la semafor: „E verde! Treci!” Îl spunem de parcă am fi noi cei ce schimbăm culorile vieţii celui de lângă noi. De parcă el n-ar avea dreptul la roşu, la gri ori la negru. Şi-atât de simplu ni se pare să ne întoarcem apoi, să spunem „Îmi pare rău, am revenit…”, că uităm durerea din ochii celui ce-a plâns. Ori nici n-am avut timp s-o observăm. Căci mai preocupaţi am fost de propria durere. Ori plecare. Ori inimă

Atâtea vieţi ni se pare că ne-a dat Dumnezeu, că am avea timp de întors. De plătit, de cumpărat ori de trăit.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

De fapt… n-avem nimic. E totul al Celui pe care nu-L recunoaştem ca autoritate. Al Celui pe care Îl ignorăm şi-L dispreţuim. Pentru simplul fapt că se numeşte Singur, Dumnezeu.

N-avem nimic. Nici măcar viaţă. Fără El, nu suntem nici măcar nimicuri.

Suntem numai fluturi fără aripi. Drumuri fără căi. Oameni fără siguranţa zilei de mâine. Suntem numere fără matematică. Şi-o simplă notă fără portativ.

-Şi o cheie scumpă, într-o lume prea ieftină, fără uşi! Îmi şopteşte un glas necunoscut, ce-şi poartă în mâini inima străpunsă de-o cheie pe care n-a mai găsit-o niciodată…

Susă foto: Google

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Până când află că ne e dor… apoi le e dor lor, de altele?!

Relatii

Până când află că ne e dor… apoi le e dor lor, de altele?!

Distribuiți vă rog

„Mi-a fost dor de el până m-am făcut mare…” (Mihaela Rădulescu)

Dragă Mihaela,

Să ştii că că există câte un Ayan în inima fiecărei femei. Chiar şi-n a ta. Eu n-am fost aşa norocoasă, să-l fi lăsat acolo, departe, când m-am făcut mare.

S-a făcut şi el. Mai mare ca mine. Şi s-a făcut mai mare şi dorul. Meu.

Au venit multe peste noi. Peste noi amândoi, separat.

Dureri. Frici. Tentaţii. Păcate. Ispite. Iubiri. Despărţiri. Împăcări. Suferinţe. Iertări. Biruinţe. Ridicări. Căderi. Zboruri. Vise şi adevăruri. Minciuni şi dezastre. Deliruri şi vindecări.

Am crescut frumos, Mihaela, cu toate rănile cărora le-am pus fundiţe roşii, crezând că aşa vor durea mai puţin. S-au făcut mari  până şi ele. Rănile, zic. Şi-au aruncat în lume blesteme de dor nesfârşit.

S-au prins blestemele alea. La mine. La mine, pentru că eu n-am crezut nici în ele, în blesteme, şi nici în Dumnezeu. Am crezut că timpul le-o vindeca pe toate, le-o şterge şi mi-o muri şi mie dorul. Îl voi îngropa într-o margine de drum, voi fura o Aripă de înger şi voi zbura spre alte lumi, mai bună ca asta în care n-a fost să-l am pe el.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

M-am făcut mare, Mihaela. Atât de mare, că toate lumile s-au strâns în mine, să se războiască, una cu alta. S-a făcut şi el mare. Atât de mare, că a ajuns până la cer. S-a mutat acolo, cu Aripile câştigate prin trudă multă.

„From zero to hero”, cum spunea Felix în interviul cu tine, a fost multă zbatere. Multe bătălii pierdute. Dar singurul război câştigat.

Singurul care conta. Al uitării de mine. De ce-a fost şi ce-am jurat să fie. Împreună.

S-a oprit într-o zi, la marginea unei iubiri agonizând a viaţă, s-a uitat lung la mine, şi mi-a spus, de pe prispa avionului său de hârtie:

„Mi-a fost dor de tine până m-am făcut mare…”

Şi de-atunci… nu l-am mai auzit niciodată.

Să fie oare adevărat că bărbaţilor le e dor până se fac mari iubirile femeilor lor, apoi le e milă? Ori greaţă? Ori lehamite?

De femeile acelea ….

 [ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Sa stii ca Dumnezeu e demodat!

Credinta

Sa stii ca Dumnezeu e demodat!

Distribuiți vă rog

M-am pus pe spionat amintiri. Doamne, cate am aflat! Ca, in ciuda aparentelor, se certau intre ele cu ura, ca se loveau una pe alta fara mila, ca isi spuneau nu vorbe, ci blesteme urate. Atat de urate, ca nimeni nu le-ar mai fi mangaiat vreodata.

Am spart lacatul cu “Au fostodata…” si ce-am gasit inauntrul camerei vopsite in rosu, mi-a inghetat sangele. Cununi de spini, atarnate de lustre, maini taiate din incheieturi, inca in rugaciune, talpi fara pasi, genunchi facuti franjuri, si multa, atat de multa cenusa!

Cineva a inchis usa, in urma mea…

Bifasem gresit. Din nou …

Am ingenuncheat in fata intunericului din mine si l-am rugat sa-mi spuna pe unde se iese. Din infern, zic! Nu mi-a raspuns. Se uita doar, la mine, cu mila magnatului care si-aduce aminte ca odata, demult, traia pe pamant o femeie la fel de umilita ca mine. Ii era mama. Cineva n-a vrut sa-i dea cheia, sa deschida usa, cand a izbucnit incendiul. Din inima.

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

Acum se razbuna si el, pe altele, cum poate. Cu sufletul facut carbune, si cu razbunarea facuta chibrit. Lacrimile ii sunt combustibil. Aprinde cu ele dezastre.

Strig catre Dumnezeu, cu ochii lipiti de spini.

  • Dumnezeu e demodat, fetita! Se aude un glas nemilos. L-au folosit altii, in vremuri prea vechi. Pe post de brand. S-a schimbat moda. Mai uita-te si tu la prezent!
  • Aveti dreptate, domnule, raspund cu glasul stins. S-a schimbat brandul. Acum se poarta Lucifer. Acum, femeile nu se mai cuceresc, se cumpara. Iar barbatii nu se mai dueleaza cu spada, s-a inventat cardul. Femeile si barbatii nu mai danseaza la hore, ci in pat. Pe muzica celui ce poarta coarne, nu coroana de spini! Aveti dreptate, domnule, Dumnezeu e demodat! In trend e Pokemonul.

Cui sa mai pun azi Aripi de drum? Am auzit ca numai ingerii le poarta.

Dar s-au demodat… Si ei …

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Assign a menu in the Right Menu options.