Etichetă: autism

Copii cu nevoi speciale

Cum e să fii Mamă de copil nenăscut?

Distribuiți vă rog

Cum e să fii Mamă de copil nenăscut?

Sunt mamă de 13 ani.

Fără să fi născut.

Fără să fi alăptat şi fără să fi trăit vreodată bucuria împreună cu tatăl copiilor mei.

Sunt o mamă cu peste 50 de copii…
Sunt o mamă frumoasă.

Aşa mi se spune de fiecare dată când sunt văzută pe stradă cu ai mei copii, mult mai frumoși ca mine.
Sunt frumoasă nu pentru perfecțiunea mea fizică, cea câștigată la ruletă. Sunt sigură de asta pentru că îmi ştiu minusurile. Uneori le mai pun şi de la mine, când uit să  trasez linia verticală :).

Am  deja o colecție impresionantă de linii orizontale :).
Sunt frumoasă pentru modul în care râd copiii mei atunci când ne jucăm pe banca din metrou, pentru modul cum alergăm unul după altul în parcuri, după modul cum împart cu ei covrigul cu gem de vişine. După modul cum le explic fiecare detaliu, de o mie de ori câte o mie… după modul în care îi disciplinez fără să cedez… „Îmi pare rău că suferi, dar nu pot să-ţi mai dau voie la leagăn pentru că ai lovit… ai muşcat.. etc. Te iubesc şi te îmbrăţişez, dar trebuie să respectăm ce am stabilit!”
Aşa mi-a spus într -o zi o doamnă cu zăpada pe umeri: „Mămico, eşti atât de frumoasă când îi explici cu atâta emoţie!”.

I-am mulțumit frumos, cu pumnul de durere în suflet. Durerea de nemamă.

Sursa Foto: Google

Când n-ai copilul tău, şi trebuie să-l duci acasă după terapie, oricât de grea ți-a fost ziua din cauza crizelor lui de plâns, de frici sau frustrare, te doare despărțirea.
S-ar putea să spuneți că meseria de terapeut de copii, e ca orice meserie. Că pleci acasă seara, şi îți continui viața frumos, fără griji, iar părinții sunt singurii care ştiu ce înseamnă durerea şi disperarea.

Să ştiţi însă, că nu e deloc aşa. Mama care nu naşte, ci învaţă copilul altei mame să crească frumos, are şi ea durerile ei. Strigătele ei către Dumnezeu. Disperarea şi „De ce?”- urile ei.

Şi eu am nopţi de nesomn, vise frumoase sau pline de frici, pentru că al „meu” copil nu face progrese, deşi am încercat orice… şi eu, mamă de împrumut, sunt tentată să ridic tonul, şi o fac uneori.

Cu toate studiile noastre, suntem oameni.

Şi trebuie să recunoaştem că nu suntem perfecte.

Aşa terapeute, cum suntem.

Şi noi greşim, şi de nu recunoaştem, nu o facem pentru că ne e frică de judecata lumii.

De: „Ce fel de terapeut eşti tu, dacă…?

Voi povesti altădată despre aceste „Ce fel de..?” -uri … a

Acum, însă, vă arăt faţa nevăzută a mamelor de îngeri frumoşi..
Când eşti mamă de copil cu autism, te doare cel mai tare tăcerea. Tăcerea copilului tău, care nici măcar „M” nu spune uneori, ce să mai ai pretenţia de a pronunţa  „mama”, sau de a te recunoaşte?
Mereu am spus că mamele de copii speciali sunt, la rândul lor, îngeri.
Dar, vine o zi, când  ți se spune cu lacrimi, că tu, terapeutul, eşti îngerul copilului unei mame demult plecate din lumea bucuriei.

Mai binecuvântată ca atunci nu te poţi crede, orice mari realizări ai avea tu…

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

Sunt mamă de copii speciali, mai speciali ca toate make-up-urile mele, mai speciali decât toate saloanele de înfrumuseţare ale mamelor din lumea întreagă. Şi o spun cu mândria mamei care ştie că nu rezultatele copilului său sunt cele ce o fac fericită, ci încercările lui repetate de A FI.

Sunt mamă pusă pe trăit la foc automat, formată de propriii copii să gândească în fiecare secundă orice gest, orice tăcere, orice zâmbet, orice lacrimă.

Sursă video: Youtube

Sunt mamă desconsiderată de mamele din lumea perfectă a copiilor lor, când, în public, copilul mă loveşte, mă muşcă, mă scuipă, mă înjură ori mă ignoră.

Atât de desconsiderată, că des aud: „Ia-ţi, cucoană, copilul de aici! Că nu ştii să-l educi! Pleacă de aici cu animalul ăsta, dacă nu ştii să ţi-l ţii în lesă! Doamnă, nu vezi că e apucat? Fă-i ceva să-i treacă, ce stai şi te uiţi la el ca la maşini străine?”

În 11 ani, am primit la insulte, că, de-aş face din ele perle, aş deveni miliardară în euro.

Dar toate m-au făcut mai bogată decât orice latifundiar. Pentru că mi-am îmbăgăţit sufletul cu răbdare. Putere şi credinţa că se poate.

Când toţi din jur îţi spun, chiar şi medicii psihiatri uneori, chiar şi părinţii lor, că aceşti copii nu au nici o şansă, şi tu continui să spui răspicat:”Ba au! Şi am să vă arăt eu că au!”, minunea se întâmplă! Trebuie doar să crezi în ea. Şi să faci orice îţi stă în putinţă să reuşeşti.

Am căzut de multe ori în aceşti 11 ani.

Plângând de frustrarea nereuşitei.

Crezând că e vina mea, şi uneori chiar era.

Când lucrezi cu copii speciali, doare de 3 ori mai tare. Pentru că ei nu ştiu să-ţi spună ce-i doare şi de ce… tu trebuie să îţi foloseşti cunoştinţele, flerul şi credinţa, spre a înţelege motivul pentru care au crizele lor, fricile lor, necuvintele lor.

Când eşti mamă de copil special, îţi faci din citit scut cu care te lupţi împotriva lumii întregi. Porneşti la război cu rugăciunea în braţe. „Dă-mi, Doamne, soluţii!”

Când eşti mamă de copil special, nu ai timp de „N-am timp să citesc! N-am timp să caut!”

N-ai timp să argumentezi oamenilor nebunia ta.

Când eşti mamă cu copii nenăscuţi de tine, Dumnezeu ţi-a dat Har! Mulţumeşte-i pentru el şi porneşte la drum!

Te îmbrăţişez, mamică frumoasă, de copil nenăscut sau adevărată!

Poate vei vrea să îmi împărtăşeşti povestea! O aştept cu mâinile făcute rugă…

Semnează:

O „mamă” de îngeri!

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

Distribuiți vă rog
La ce trebuie să fii atent atunci când angajezi un terapeut ABA?

Copii cu nevoi speciale

La ce trebuie să fii atent atunci când angajezi un terapeut ABA?

Distribuiți vă rog

La ce trebuie să fii atent atunci când angajezi un terapeut ABA? Citeşte ceea ce am pregătit pentru tine, din dorinţa de a te ajuta să „nu-ţi mai iei ţeapă”, cum aud mereu de la părinţi!

Lucrez în continuare cu copii, în mod individual, chiar dacă acum şi coordonez programele lor. Consider că a înceta să mai lucrezi direct, „rupe” din empatia ta, şi te face mai drastic atât cu copilul, cât şi cu echipa ta de terapeuţi. Spun acestea din proprie experienţă, s-ar putea ca nu toată lumea să fie de acord cu mine!Te rog, aşadar, să iei din acest articol doar ceea ce consideri că este util pentru nevoile tale, ca părinte. Nimic din ceea ce vei citi aici nu este rezultatul unor cercetări amănunţite, ceea ce îţi spun este pur subiectiv! Citeşte aici despre ce înseamnă un grup de suport pentru părinţi, care te va ajuta să recomanzi, să întrebi, să discuţi cu alţi părinţi despre nevoile tale şi să împărtăşeşti din experinţa ta.

Iată la ce sunt atentă atunci când ajut un părinte să angajeze un terapeut aba:

(pentru a lua o decizie cât mai corectă, sugerez să oferiţi o perioadă de probă de 2 săptămâni, pentru că nu poţi vedea caracterul unui om din 30 minute de discutat cu el, şi nici măcar după 2 ore de lucru cu copilul tău!):

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

1) Seriozitatea

Aici includ punctualitatea şi respectarea regulilor stabilite la şedinţa de coordonare. Orice om întârzie uneori şi e natural să înţelegem asta. A veni cu maxim 15 minute după ora stabilită este acceptabil, atâta timp cât se întâmplă rar şi anunţat. Când însă se întâmplă să întârzie regulat şi să NU recupereze cu copilul, atunci este o problemă.

În situaţia aceasta, am preluat regulile coordonatorilor UKYUP sub care am lucrat de-a lungul timpului: este plătit doar atâta timp cât a stat. Sugerez să se discute acest aspecte din etapa interviului, pentru ca terapeutul să ştie foarte clat limitele dumneavoastră, ca părinţi!

Respectarea regulilor presupune ca acel terapeut să lucreze toate programele stabilite la şedinţă, de atâtea ori de câte ori a fost decis, (exemplu: toate programele curente se vor lucra de 2 ori pe oră, cele în Menţinere de 3 ori pe săptămână, generalizarea o dată pe săptămână) să noteze în dosare exact aşa cum aţi stabilit şi să aplice aceleaşi reguli pentru comportament. Ex: Atunci când vrea să fugă de la masă este blocat şi pus să continue exerciţiul. (Despre comportament am scris aici şi aici.)

2) Tehnica de lucru

Este un subiect delicat. Mă simt inconfortabil să discut despre asta, pentru că ştiu cât de greu mi-a fost mie să învăţ tehnica. De aceea şi am avut foarte mari dificultăţi în a oferi un feed-back terapeuţilor. Dar, slavă Domnului, am trecut de etapa în care mi-era teamă să nu jignesc sau să descurajez terapeutul care chiar VREA să înveţe.

Am trecut pe acolo şi ştiu cât de frustrant este să stea mereu cineva în spatele tău (sau cu camera pornită) şi să te urmărească. Ceea ce am de spus despre tehnică sunt următoarele: azi există zeci de cursuri de specializare.

Pe vremea când am început eu, lucram după programele lui Radu Nedescu, primul copil cu autism, recuperat în România. Nu ştiam nici engleză, deci informaţiile mele erau 0. Eu am învăţat întâi practic, şi abia la ani după, am avut prilejul să citesc teoria pentru ceea ce lucram.

Deci fiţi atenţi CE ştie terapeutul respectiv despre ABA. (din păcate, nu toate cursurile ABA pun accent pe practică, deci faptul că un terapeut a făcut un curs foarte scump, nu trebuie să vă spună că are şi experienţă pe măsura sumei plătite pe curs!) Voi reveni cu un articol cu întrebări pe care să le puneţi terapeuţilor, pentru a fi siguri că ştiu tehnica.

Echipa urmăreşte aceleaşi obiective!

3) De cine au fost coordonaţi

Un alt subiect delicat, dar foarte important pentru un părinte „începător în ale terapiei ABA”, şi nu numai. Pe principiul „spune-mi cu cine eşti prieten, ca să-ţi spun cine eşti!”, ar trebui să mergeţi şi în ceea ce priveşte terapeutul copilului dvs. Un mentor este cel care formează un „învăţăcel”.

Verificaţi cine este coordonatorul respectiv, nu vă ghidaţi doar după un site bine promovat sau un tarif foarte mare! Dacă un coordonator şi-a format terapeuţii într-un mod rigid, şi cu copilul dvs., acel terapeut va avea tendinţa să lucreze la fel! Azi avem mii de exemple şi de cărţi (ce-i drept, în engleză!) care ne învaţă să fim UMANI cu copiii.

Azi nu mai lucrăm cu forţă, cu frici şi cu accentul pe partea cognitivă, ignorând complet emoţiile copilului şi socializarea!

Dacă aveţi deci un terapeut care a lucrat în acest mod până acum, verificaţi dacă este de acord cu acesta şi dacă este dispus să se schimbe. Nu plecaţi neapărat de la premisa că nu se va schimba niciodată, căci vă spun din experinţă că terapeuţi extraordinari au făcut miracole cu copiii, deşi până a veni în echipa mea, lucrau foarte rigid şi speriaţi de tot ce înseamnă JOC ŞI SOCIALIZARE. Urmăriţi acest site, am să scriu în curând despre aceste subiecte extrem de importante.

Eu am învăţat tehnică de la Cătălina Nicolescu, unul din cei mai buni practicieni ai terapiei ABA, consider eu, din România. O recomand cu toată responsabilitatea şi îmi asum această recomandare. Şi nu doar eu, ci şi speciliştii din UKYUP, cu care am colaborat.

4) Caracterul

Un alt subiect care arde. Probabil voi scrie într-o zi despre el, mai pe larg, dar acum vă spun doar esenţialul: nu angajaţi un terapeut care bârfeşte! A da feed-back înseamnă altceva decât a bârfi.

Sunt pusă deseori în situaţia de a asculta plângerile părinţilor despre terapeuţi, dar ceea ce aud are ca răspuns o soluţie, nu o bârfă: „Haideţi să vedem la şedinţă DE CE nu lucrează programele x!”, pun întrebări care să mă lămurească, spun ce ar trebui să facă terapeutul, NU ceea ce NU face!

Când un terapeut bârfeşte viaţa particulară a colegului său de echipă sau coordonatorul, sau modul său de lucru, fără să îi spună în faţă nelămuririle şi părerea lui, vă aflaţi în faţa unui om al cărui caracter lasă de dorit. Un astfel de terapeut va crea disensiuni în echipă şi nu se va ocupa de terapia copilului la nivelul la care este necesar pentru recuperarea acestuia.

Acestea sunt principalele caracteristici la care îi sfătuiesc pe părinţi să fie atenţi atunci când fie angajează un terapeut aba, fie îl păstrează în echipă.

Pentru orice detalii, mă puteţi contacta folsoind formularul de contact de aici.

Dacă alegeţi un terapeut fără experinţă, fiţi atenţi la ceea ce ţine de caracterul său, şi nu presupuneţi că nu va putea să vă ajute copilul, doar pentru că nu a lucrat niciodată! Determinarea şi moralitatea unui om îl fac să ajute şi să fie bun în domeniul pe care l-a ales!

Orice terapeut începător, care îşi doreşte cu adevărat să facă o carieră în domeniul ABA, va investi în sine însuşi!

Atenţie: NU INVESTIŢI ÎN FORMAREA TERAPEUŢILOR VOŞTRI! Un specialist devine specialist ÎNAINTE să vă ceară bani pentru meseria sa, apoi practică sub supervizare terapia, deci EL PLĂTEŞTE pentru cursurile sale! Nu vă lăsaţi păcăliţi, plătind pentru ceea ce terapeutul va folosi la alţi copii! Este de ajuns că plătitţi coordonatorul! Am întâlnit terapeuţi care cereau fără nici o ruşine părinţilor: „Dacî Monica vrea să lucrăm după regulile ei, de ce nu ne învaţă la şedinţă, şi vrea să facem un curs pentru asta?” Vă răspund acum dumneavoastră, dragi părinţi: PENTRU CĂ ŞEDINŢA DE COODONARE ESTE PENTRU PROGRAMELE COPILULUI, NU PENTRU FORMAREA TERAPEUŢILOR! TEHNICA, ÎN TEORIE, TREBUIE DEJA ŞTIUTĂ ÎN CLIPA ÎN CARE ÎNCEPI SĂ LUCREZI CU COPILUL!

# Scrie şi tu pe Invata.Crede.Iubeste, folsoind formularul de aici şi împărtăşeşte-ne din experinţa ta!

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

Distribuiți vă rog
Care sunt FUNCŢIILE COMPORTAMENTULUI şi cum le abordăm în terapia ABA?

Copii cu nevoi speciale

Care sunt FUNCŢIILE COMPORTAMENTULUI şi cum le abordăm în terapia ABA?

Distribuiți vă rog

Care sunt FUNCŢIILE COMPORTAMENTULUI şi cum le abordăm în terapia ABA?

Oamenii  îşi folosesc comportamentele pentru trei funcţii principale:

1) vor să obţină ceva (vrea kinder, vrea să fie respectat)

2) să scape de ceva (să nu mai coloreze, să nu mai meargă la cinema)

3) caută o stimulare senzorială (se leagănă înainte şi înapoi, îşi răsuceşte părul pe degete)

De remarcat faptul că aceste comportamente apar atunci când nu există antrenare într-o activitate, ne plictisim sau nu există ceva interesant care să ne facă să reacţionăm funcţional. Cu alte cuvinte, facem ceva AUTOMAT.

În ceea ce priveşte terapia ABA, indiferent de diagnosticul copilului cu care lucraţi, recomandarea este să ţineţi un dosar special de comportament, în care scrieţi: ANTECEDENTUL, (ce anume a determinat comportamentul copilului. Ex: a văzut oul kinder) COMPORTAMENTUL, (ex: ţipă) CONSECINŢĂ (care a fost reacţia dvs. ca urmare a comportamentului copilului. Ex: Îi daţi oul)

În acest exemplu, copilul a folosit ţipătul ca şi modalitate de a cere oul, în loc să folosească limbajul. Consecinţa corectă ar fi ca dvs. să îl ajutaţi pe copil să ceară, ori verbal (ou!- dă-mi ou, etc) ori nonverbal. (PECS- să vă dea o poză cu imaginea oului kinder, sau limbajul semnelor)

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

Dacă, de exemplu, dvs. îi daţi oul ca urmare a ţipătului său, atunci copilul va înţelege că ţipătul este modalitatea de comunicare. Prin urmare, veţi recompensa ţipătul copilului, şi de fiecare dată când va dori să obţină oul, va ţipa.

Dacă al dvs. copil are un comportament inoportun atunci când vrea să scape dintr-o sarcină, (ex: fuge de la masă în mijlocul lecţiei), iar dvs. îl lăsaţi, veţi recompensa fuga sa de la lecţie. Dacă îl veţi bloca şi îl veţi forţa să termine ce are de făcut, veţi creşte comportamentul inoportun. Cel mai bine este să verificaţi DE CE vrea să fugă de sarcină (este prea grea pentru nivelul la care este copilul, îl ţineţi prea mult în sarcină, nu folosiţi recompensă suficientă, nu îl promptaţi suficient astfel încât să înveţe).  Verificarea aceasta o faceţi prin notarea datelor în dosarul de comportament şi analizarea, după fiecare zi, a ce s-a schimbat, sau nu s-a schimbat în comportamentul copilului, ca urmare a consecinţei pe care dvs. aţi aplicat-o sau a antecedentului. Ex: dacă, ţinând copilul prea mult în sarcină, observaţi că fuge, scădeţi timpul petrecut în lecţie.

Ex2: Dacă nu l-aţi recompensat suficient, decideţi ce interval de recompensare folosiţi. – recompensă cu rată variabilă (daţi la intervale iregulate de timp) sau fixă (după fiecare sd, după 2. 3, etc).

Toate aceste decizii trebuie să le luaţi de comun acord, împreună cu echipa de terapeuţi, după analize atente.

* Dacă vrei să scrii pe acest blog, foloseşte formularul de contact.

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

Distribuiți vă rog
Ce înseamnă să fii îndrăgostit? Răspunsurile copiilor

Copii tipici

Ce înseamnă să fii îndrăgostit? Răspunsurile copiilor

Distribuiți vă rog

Ce înseamnă să fii îndrăgostit? Răspunsurile copiilor

„Nu eşti singur pe lume” nu este doar adevărul care m-a salvat de atâtea ori din prăpastii :). Este realitatea de care mă lovesc zilnic. Împlinirea de a lucra în domeniul sănătăţii mintale, este cu adevărat binecuvântare, iar bucuria lucrului cu copiii face din fiecare zi o sărbătoare. A iubirii.

Şi fiindcă azi e ziua îndrăgostiţilor, (de care nu am avut habar) 🙂 haidem la trăit iubirea, din perspectiva copilăriei.

La grădiniţa la care merg ca shadow pentru câteva ore pe săptămână, azi a fost sărbătoare. Şi asta nu pentru că doamnele educatoare ar fi pregătit ceva special, ci pentru că unul din copii ne-a anunţat că „Azi e ziua îndrăgostiţilor!”

M-am uitat zâmbind la doamna educatoare, şi abia mi-am stăpânit lacrimile în timpul conversaţiei care a început imediat între dumneaei şi copii. Lacrimi, pentru că am privit ochii unor suflete sincere şi perfect conştiente de iubirea care ne guvernează lumea. O iubire care nu are nimic de a face cu fake-urile zilelor noastre.

Nu mă voi opri să comentez răspunsurile lor, sau să analizez terapeutic „ce-a vrut să spună autorul”! 🙂

Vă las pe voi să lăcrimaţi şi să vă autoanalizaţi, aşa cum m-am autoanalizat şi eu, după ce am ajuns acasă. Şi ce-am găsit în inima mea este prea dificil de exprimat în cuvinte. Doar prin artă probabil că aş putea să explic inexplicabilul. Şi sigur o voi face într-o zi…

Aşadar, poftiţi de luaţi aminte:

Copilul:  Azi e ziua îndrăgostiților

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

Educatoarea – Ce este astăzi?

C1: Ziua îndrăgostiţilor.

Ed: Ce înseamnă să fii îndrăgostit?
C1: Să te iubeşti.
C2: sa-ti găseşti un iubit.
C3: Să te duci cu el la bal.
C4: Să te ia la el acasă.

Ed: Şi daca nu mă ia acasă înseamnă că mă iubeşte?

C4: Nu. Dacă nu te ia acasă înseamnă că nu eşti iubita lui.

% Mă scuzaţi, dar aici nu mă pot abţine să nu spun un: „Luaţi aminte, doamnelor!” Aici se iubeşte cu adevărat, nu fi-te cum! Deci… ” 🙂
C5: Te ia în braţe.
C6: Zbori.
C7: Să te iei cu el de mână.

Ed: Cu cine?

C7: Cu iubitul.
C6: Şi te pupi pe buze.
Ed: Am înţeles. Dar de unde ştiu că sunt îndrăgostită?
C3: Că te gândeşti la el.
C8: Îi faci o scrisoare.
C7: Ies inimioare.
C2: Dacă are maşină te plimbă.
C4: Şi te uiţi numai la ea.
C8: El îţi face ochii frumoşi.
C7: Îţi face cu ochiul.
Ed:  Dacă el nu e îndrăgostit de mine ce fac?
C3: Îşi cauţi altul.
Ed: Perfect. Şi dacă eu nu sunt îndragostită? Ce fac?
C5: Te duci în altă ţară şi cauți.

¤ N-am cum să tac nici aici! :)) Eu zic să pornim la vânat de reduceri, la Tarom! :))


C8: Trebuie să te machezi să te vadă cum eşti de frumoasă. Să îţi pui rochie şi coroană. Să străluceşti.
C5: Să îţi pui o inimioară pe bluză. Să te vadă.
Ed: Mulţumesc. Dar ce faci de ziua îndrăgostiților?
C1: Faci biscuiți din inimioare .
C2: Pui gem pe biscuiți, să fie roşii.
C3: Sa-ţi pui o fundiţă.
C4: Să îl găseşti pe băiatul ăla şi să-l iubeşti.
C5: Să-l îmbrăţişezi. Uite aşa! 🙂
C6: Să nu-l superi, că te dă afară din casă sau pleacă.

Ed: De cine sunteţi îndrăgostiți?
C3: De mami.
C1: De tati şi de Alex şi de Dan.
C2: Eu de sora mea.
C4: De o fată Anastasia.
C5: De bebe al meu.
C6: De verişoara mea.
C9: De Sabina. (terapeuta lui)

Aşa, ca de ziua iubirii. Dovadă că NU EŞTI SINGUR PE LUME, atâta timp cât ai o meserie care clocoteşte de iubire.

Şi-aş mai spune multe …

# Dacă vrei să scrii pe acest site, foloseşte formularul de contact.

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Autismul nu este o boală venerică! Apel către părinţii copiilor tipici

Copii cu nevoi speciale

Autismul nu este o boală venerică! Apel către părinţii copiilor tipici

Distribuiți vă rog

Scriu acest articol cu o mare durere în suflet. O port de ani de zile, dar azi, mai mult ca niciodată, pare că a făcut puroi. S-a infectat de la atâta mizerie ce s-a strâns în jurul ei, şi n-am avut apă s-o pot curăţa.

Vorbesc despre autism. Despre copiii cu acest diagnostic, care sunt priviţi ca nişte paria. Parcă ar avea vreo boală venerică ori vreun dosar la DNA. Aşa de repede fugim de lângă ei. Să nu se ia. Să nu cumva să contractăm microbul şi să ne trezim peste noapte cu al nostru copil, distrus psihic de vreun „autist de-ăla”.

Azi am aflat despre o mămică ce a decis să-i spună prietenei sale că nu o mai poate primi în vizită cu fetiţa, pentru că „îi afectează psihic pe copiii mei”. Am simţit un fior rece prin tot corpul. Exact la propriu. Lucrez cu aceşti copii de 11 ani şi „nu am luat niciodată microbul” de la ei. I-am dus în medii de „copii tipici”, i-am învăţat să se integreze între ei, să le vorbească, să le răspundă, să povestească, să se abţină de la a-i lovi. Şi lista continuă cu sute de alte abilităţi pe care le-au deprins cu ajutorul celor care nu i-au privit ca pe nişte purtătări de boli mortale.

Dragi părinţi „de copii tipici”, autismul nu se ia!

Autismul nu se vindecă, pentru că nu este o boală! Este o tulburare de dezvoltare. Asta înseamnă că aceşti copii, pe care dvs. îi numiţi „irecuperabili”, sunt oameni normali, care învaţă ALTFEL decât copiii dvs. Dar în nici un caz care NU pot învăţa sau NU se pot adapta.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

Nu scriu acest articol pentru a vă trage la răspundere şi nici pentru a vă convinge să deveniţi specialişti în autism, ori să adoptaţi un astfel de copil. Scriu pentru a vă informa CORECT. Nu pentru că aş deţine eu adevărul suprem, ori pentru că aş fi cel mai bun specialist ABA din România, ci pentru că informaţiile pe care le deţineţi, de la ceilalţi, cum că aceşti copii trebuie ţinuţi în case, izolaţi de societate, ori trimişi în şcoli speciale, sunt FALSE!

Autismul nu vă distruge psihic copilul!

Autismul tace.

De cele mai multe ori. Şi din tăcerea aceea, uneori se nasc lovituri, ţipete, muşcături, plâns mult, nervi, şi multe alte comportamente pe care poate le numiţi „nebuneşti”. Dar în nici un caz nu vă puteţi trezi peste noapte cu al dvs. copil, infestat cu autism sau cu vreo tulburare psihică, pentru că a stat în preajma „autistului”.

Da, copilul dvs. se poate speria când vede o criză de nervi a celui cu acest diagnostic, se poate retrage din raza lui, poate să nu înţeleagă şi să vă întrebe ce se întâmplă, dar în nici un caz nu poate fi afectat emoţional dacă ia contact cu acest copilaş, pentru câteva ore pe săptămână.

Vă scriu ca şi creştin, nu ca specialist cu 7 diplome internaţionale! Vă scriu ca om. Unul care lucrează cu aceşti copii de peste 11 ani şi care a trecut prin toate stările posibile, în tot acest timp. Am fost muşcată, zgâriată, lovită, învineţită, înjurată, scuipată, trasă de păr şi şocată. Dar niciodată „înnebunită”. Iar copiii tipici în jurul cărora „copiii mei” au stat, de-a lungul celor 11 ani, au devenit mai empatici, mai blânzi şi mai frumoşi, cu fiecare „autist” pe care-l acceptau în preajmă.

Fac apel la omul lăuntric din fiecare dintre noi, prin acest articol. Omul acela care trăieşte şi este acum sănătos  nu pentru că merită vreuna din binecuvântările pe care le are de la Dumnezeu, ci datorită unui har nemeritat oferit de Acest Dumnezeu. În faţa Lui, toţi suntem egali, şi cu siguranţă pe „autişti” nu-i iubeşte mai puţin!

Noi, ăştia „normali”, rănim mai mult decât toţi „autiştii” la un loc. Pentru că o facem voluntar. Absolut conştienţi. Noi, „ăştia neuatişti”, îî „înnebunim” pe ei mai mult, pentru că, în loc să fim modele pentru ei, suntem călăi.

Un indemn de ajutor catre parintii copiilor tipici

Închei, prin a vă spune că omenia nu a făcut niciodată rău nimănui, şi spunând asta, nu afirm că ar trebui să vă lăsaţi copilul abuzat, atunci când „autistul” îl loveşte, ci vă spun că reacţia dvs., într-o aşa situaţie, ar trebui să fie mai degrabă „ortodoxă”: vă îndepărtaţi copilul din locul respectiv şi îi explicaţi cu calm şi răbdare: „Copilul este nervos pentru că încă nu poate să vorbească /nu a ştiut să te întrebe x lucru/ a crezut că vrei să-i faci rău, etc. Uite, poţi să aştepti aici până se linişteşte, apoi mergi la el şi continuă să te joci. Dacă nu te vrea acolo, poţi pleca. Ştiu că te-ai speriat, însă sunt aici cu tine, şi nu se întâmplă nimic rău.” 

Iar dumneavostră, celor care autismul vă spune despre tăcere, vă spun că vă aştept la „o sesiune de joc” cu oricare din copiii cu autism cu care lucrez. Dacă doriţi să ajutaţi la integrarea unui copil cu autism, puteţi să-mi trimiteţi un e-mail şi vă pot da detalii despre cum aţi putea să ajutaţi, împreună cu al dvs. copil!

*Dacă vrei şi tu să scrii pe acest site, ca părinte sau terapeut, aştept un e-mail la adresa: psihoterapeut.monica@gmail.com

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

 

Distribuiți vă rog
Vrem centru pentru AUTISM, nu Catedrala Neamului!

Copii cu nevoi speciale

Vrem centru pentru AUTISM, nu Catedrala Neamului!

Distribuiți vă rog

Indignată, dezamăgită și plină de furie împotriva unui Guvern care își ia salariile pe orele de dormit in jilțurile cumpărate pe banii COLECTIVULUI, fac apel la solidaritate! Cu tot curajul dat de Dumnezeu pentru apărarea unui popor care își numără morții, răniții, copiii, adolescenții, adulții cu tulburări psihice din spitalele ce le oferă tratamente medicamentoase pe bandă rulantă, și NICI UN DREPT LA VIAȚĂ!

Români de pretutindeni, părinți ai copiilor cu dizabilități, psihologi, psihoterapeuți și logopezi, ieșiți în stradă să vă cereți drepturile! Dreptul de a trăi într-o țară LIBERĂ,  de a merge pe stradă și a zâmbi copiilor de azi, adulților de mâine, cărora li s-a furat dreptul de a trăi UMAN!

DRAG POPOR, avem sute de mii de copii cu AUTISM! Copii ce vor deveni adulții de mâine, adulți cărora statul român le dă ca singur drept, acela de a rămâne pe viață închiși într-o cameră de spital, sedați până la ultima picătură, pentru că SUNT AUTIȘTI și N-AU NICI O ȘANSĂ!

Ba au!!! Au, oameni buni!!! Au, și încă una extraordinară, dacă noi îi putem ajuta să se facă înțeleși! ”Autiștii” ăștia, arătați cu degetul pe stradă, ignorați de Stat, jigniți, puși la zid, denigrați, sunt geniile pustii ale unei Românii care le ucide din fașă dreptul la viață!

”Autiștii” ăștia, așa cum îi numesc mulți,  sunt mai sensibili decât crede o Românie căreia i s-a inoculat ideea că N-AU NICI O ȘANSĂ!

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Au, pentru că în ei zac închise vise mărețe, idei ce pot schimba lumea! Dragi români, dragi părinți ai acestor copii care n-au nici o vină că s-au născut ALTFEL, ieșiți în stradă! Cereți-vă drepturile, luptați-vă cu Patriarhia, cu Statul, cu corupția! Din cauza lor zeci de mii de terapeuți muncesc la negru cu copii, din cauza lor AUTISMUL A DEVENIT O AFACERE profitabilă!

Din cauza lor, sute de mii de părinți acceptă să-și țină copiii în centre unde aceștia sunt tratați ca animale de companie, din cauza lor, părinții nu au curajul să se revolte împotriva celor ce dețin aceste afaceri! Din cauza lor, studenții sunt exploatați, copiii sunt dați pe mâna celor ce cred că o ștampilă pusă pe o diplomă e de ajuns pentru a salva o viață!

Unde sunteți, părinți ai acestor copii care nu știu CUM să strige: ”POT! AJUTĂ-MĂ NUMAI SĂ ÎNVĂȚ S-O SPUN!” DE CE tăceți? De ce nu aveți curajul să ieșiți în stradă, cu copii cu tot, de ce nu le dați dreptul la replică, așa cum știu ei înșiși s-o facă? Așa, cu urletele lor, în loc de cuvinte, cu crizele lor de comportament, în loc de vorbe, cu plânsul lor sfâșietor de copii neînțeleși, în loc de chemări?

Unde sunteți azi, părinți frumoși, deveniți preșuri pe care se șterg cei ce votează legi de creștere a propriilor salarii, în timp ce copiii voștri se zbat între chin și disperare, în timp ce voi munciți pe brânci să le asigurați o oră de terapie, și nici pe aia de calitate uneori, căci n-aveți bani decât de …” ce-o fi, numai să fie!”

Unde sunteți, specialiști frumoși, deveniți zdrențe de șters mâinile marelui Patriarh, ce ne aseamănă cu VRĂJITORII? Unde sunteți, oameni ce v-ați târât în mocirlă ani la rând, ce v-ați chinuit anii studenției în cămine cu 5-6 paturi, mai rău ca pușcăriașii, să deveniți ce sunteți acum, și azi sunteți apostrofați de un Patriarh care își petrece viața în mașini mai scumpe decât toate doctoratele noastre, luate la un loc?

Ieșiți în stradă, scandați DREPTATE, oameni frumoși, ce ați învățat pe brânci să-i ajutați pe copilașii ăștia, ”AUTIȘTII AȘTIA”, să spună ”MAMA”. Ieșiți în stradă, oameni curajoși, care ați plecat din sate uitate de lume, într-un București în care v-ați izbit de mizerie umană, de indiferență, de lipsă de ajutor, de batjocura fiilor de MINIȘTRI, de ignoranța statului român!

Ieșiți să vă cereți dreptul la a DA COPIILOR DREPTUL LA VIAȚA PE CARE O MERITĂ!!!

România, ieși în stradă să spui NU întunericului din viețile acestor ”AUTIȘTI” care nu pot fără TINE! Ei n-au cum să strige, ar striga altfel! Ar urla, ar zgâria Patriarhia pe față! Pentru că FĂRĂ TERAPEUȚI, FĂRĂ PSIHOLOGI, ”autiștii aștia” NU AR ȘTI  să spună un sunet! Nu medicamentele îi învață să vorbească, să se exprime, să scrie, să îmbrățișeze, ci ”VRĂJITORII ĂȘTIA” care fac minuni pentru că LE PASĂ, pentru că sunt oameni și au stat poate nemâncați în facultăți să învețe să facă bine!

România, ieși în stradă să CERI TRANSFORMAREA CATEDRALEI NEAMULUI ÎN CENTRU PENTRU AUTISM!

Ieși în stradă, ȚARĂ FRUMOASĂ, ai atâtea să spui, atâtea să oferi!

Ai tăcut destul! Ai văzut destul: emisiuni de CAPATOS, show-uri păcătoase, blonde siliconate, maneliști care cumpără ”marfă” pentru a-și asigura viitorul sexual!

Ieși în stradă, Românie frumoasă, să-ți ceri dreptul la a ANULA TOATE EMISIUNILE DE PROSTITUȚIE, prostituție pe față! și de a le înlocui cu emisiuni de cultură, cu emisiuni de Sănătate!

Ieși în stradă, Românie, să ceri dreptul de a veni în platourile acestor televiziuni MEDICI! Oameni care să învețe pe părinții ”acestor autiști” cum să se comporte cu copiii lor, cum să reziste în fiecare zi presiunii, cum să înceteze să mai ia antidepresive cu pumnii!

Ieși în stradă, tată de copil ”autist”, să-ți ceri dreptul să îți integrezi copilul în școala de masă, să fii învățat să-ți ajuți copilul să-și facă o familie, să-și găsească un loc de muncă!

Ieși în stradă, mamă ”de autist”, să-ți ceri dreptul la fericirea de a-ți auzi copilul cum te strigă, cum își spune numele, cum îmbracă uniforma de școlar!

Nu sta în casă, psiholog ”de autist”, ieși să strigi ”NU SUNTEM VRĂJITORI!”

IEȘI în stradă, logoped ”de autist”, vino să-ți ceri dreptul la a lucra într-o instituție în care SE FACE TERAPIE, nu se mimează! Unde nu se umplu buzunarele celor ce au făcut din boală afacerea perfectă!

Ieși în stradă, psihiatru ”de nebuni”, să spui României că NEBUNIA se ține sub control cu medicația pe care tu ai învățat s-o administrezi după ce ți-ai rupt coatele 10 ani în facultăți în care corupția îți cerea să te alături COLECTIVULUI!

Ieșiți în stradă, kinetoterapeuți frumoși, să spuneți Patriarhului că rugăciunile nu se fac NUMAI ÎN BISERICĂ, și că munca voastră nu e magie neagră, e minune dată de Dumnezeu! Să-i spuneți acestui PATRIARH că voi sunteți cei ce îl ajutați pe credincios să STEA ÎN GENUNCHI SĂ SĂ SE ROAGE, căci până nu demult stătea într-un scaun cu rotile!

Ieșiți în stradă, specialiști frumoși, să arătați României că SUNTEM COPII AI LUI DUMNEZEU, că am fost creați să salvăm, să dăm speranță, să iubim și să fim iubiți de părinții ai coror copii ne-au trecut prin brațe! Ne-au plâns în brațe, ne-au mușcat, ne-au scuipat, ne-au zgâriat, ne-au tras de păr, ne-au învinețit ochii și carnea, pentru că STATUL NU LE DĂ DREPTUL SĂ ÎNVEȚE SĂ VORBEASCĂ, SĂ CEARĂ, SĂ FIE OAMENI!

Ieșiți în stradă, părinți ai celor ce sunt acum integrați în școli de masă, după ce ”VRĂJITORII DE PSIHOLOGI” i-au ajutat să învețe să își exprime sentimentele pentru voi! Ieșiți să vă susțineți cauza, să vă salvați copiii!

Doamna Manuela Hărăbor, aveți curajul să vă aduceți tânărul în stradă pentru a dovedi că nu e un ”handicapat vai de el”, ci un tânăr frumos, căruia statul român nu i-a dat dreptul la a fi unul din angajații care să plătească aceluiași stat contribuțiile din propria afacere, pe care ar fi putut să și-o administreze singur! Dacă statul ăsta ar fi făcut ceva pentru el!

Specialiști frumoși, uitați-vă la TEMPLE GRANDIN! Uitați-vă la ”A BEAUTIFUL MIND” și cereți României să iasă în stradă cu viața lor, a eroilor din aceste filme, în brațe! Să vadă Statul român că se poate! Că ”autiștii și nebunii ăștia” pot avea o viață frumoasă, pot fi parte componentă a unui sistem în care ei înșiși pot schimba ceva!

”Autiștii ăștia, nebunii ăștia”  sunt geniile ce nu vor fi niciodată parlamentarii care dorm în jilțurile lor călduroase. Dar, fără curajul vostru de a ieși în stradă și a vă alătura COLECTIVULUI, vor rămâne închiși pe viață în spitale unde sunt bătuți, legați, sedați!

Părinți ”de nebuni”, aveți curajul să spuneți lumii întregi că refuzați ca ai voștri copii să  poarte stigmatul unei Românii corupte! Strigați cât puteți ”DREPTATE!”

MÂNIAȚI-VĂ CORECT, specialiști ”de autiști”, NU lovind, nu jignind, nu făcând scandaluri, ci având curajul să cereți DREPATATE, într-o țară în care CORUPȚIA ne-a ucis colegii, iubiții, copiii, INTEELECTUALII unei țări, cei  care puteau să fie VIITORUL DE MÂINE!

Ei n-au mai avut timp, nu lăsați să fi murit degeaba! Aveți curajul să ieșiți și să cereți ce vă aparține!

Credincioși frumoși, uniți-vă spre a AJUTA ”AUTIȘTII ĂȘTIA, NEBUNII ĂȘTIA”, să trăiască frumos, să se exprime, să  ajungă cândva pe băncile unor facultăți de renume, să se roage la rândul lor, pentru voi!

Ieșiți în stradă, credincioși frumoși, aveți multe să spuneți! Nu doar în biserici! Nu doar vouă înșivă, ci întregii țări! Spuneți lumii că Hristos a murit pentru toți, nu doar pentru cei ce merg duminică de duminică la biserică! Spuneți lumii că HRISTOS A VENIT SĂ VINDECE , ”CĂCI NU CEI SĂNĂTOȘI AU TREBUINȚĂ DE DOCTORI, CI CEI BOLNAVI!”

Ieșiți în stradă, părinți care faceți împrumuturi în bănci să vă recuperați ”autiștii”! Aveți curajul să spuneți că nu e drept! Că șpaga pentru domnii din Guverne și Primării  ar putea fi folosită pentru terapia copiilor voștri, că O CATEDRALĂ nu oferă servicii de TERAPIE , căci CRISTOS nu vrea aur în catedrale și biserici, ci OAMENI CARE SĂ ÎNGENUNCHEZE ÎN FAȚA LUI oriunde și să ceară milă și iertare!

Ieșiți în stradă, părinți ”de nebuni”, SĂ spuneți țării că Hristos a chemat copilașii să vină la El, căci a lor e împărăția cerurilor!

Da, oameni frumoși, a unora ca EI e împărăția lui Dumnezeu, nu a unora ca a celor ce NU VIN NECHEMAȚI ȘI NEPLĂTIȚI LA RUGĂCIUNE!

România, ai curajul să nu admiți Catedrala Neamului, pentru că Hristos nu vindecă AUTISM în catedrale, ci în locuri unde sunt oameni  în care El a pus HAR să poată ajuta ”AUTIȘTII ĂȘTIA”  să trăiască spre Slava Lui!

Nu, români, Dumnezeu nu va blestema România pentru că refuză o catedrală, ci va binecuvânta oamenii ce vor lucra în centrele de sănătate mintală pe care le puteți ridica, folosind banii aceia!!!

Aveți curaj, mergeți mai departe!

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici !

 

Distribuiți vă rog

Relatii

Pensiunea Rază de Soare- locul unde mi-am lăsat Aripile

Distribuiți vă rog

– locul unde mi-am lăsat Aripile

Azi scriu despre o altfel de iubire a mea. De data asta, nu bifată greşit. 🙂

Iubirea de natură. Cea pe care Dumnezeu a creat-o pentru noi. Să ne bucurăm de ea. Numai că noi, puşi pe câştigat bani şi faimă, cheltuim timp să cumpărăm câte o bucurie la final de lună. De săptămână ori de viaţă…

Trist … ne e frică să trăim fără bani. Şi la sfârşit, ne e frică să murim fără oameni.

 

Despre iubirea de Aer vreau să vă spun azi. Despre cât de frumos se trăieşte liniştea în Breaza. La pensiunea Rază de Soare. Am fost 4 zile acolo, cu treabă. Impropriu spus la mine, aşa este! Treaba mea e să învăţ copiii cu tulburări de spectru autist să crească frumos. 

Am avut 4 zile în care m-am jucat vreo 15 ore pe zi. M-am jucat, da. Să-l pot învăţa pe copilul frumos să cânte. Să împărtăşească. Să împartă. Să se dea peste cap. Să mângâie. Să vorbească. Să reziste.

Am găsit un loc pe care mi-aş dori să îl întâlnesc şi în Rai.

Oameni frumoşi. Cu suflet plin de har.

Trambulină. Copilărie regăsită într-un loc unde poveştile au gust de corcoduşe necoapte.

Biliard. Locul unde Tom şi Jerry se luptă pentru supravieţuire. Copii care jucau cu părinţii, de drag ce prindeau de raza de soare ce apăruse peste noapte în viaţa lor.

Fotbal. Porţi de Rai, aş zice eu. Copii şi părinţi jucând, strigând. Râzând.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Terase. Ferestre spre cer. Numai lemn. Să simţi România. Să miroşi a foc neaprins.

Grătar. De ars pe el oboseala. De simţit miros de „Am voie!” 🙂

Foc de tabără. Să retrăieşti ce-ai fost odată.

Căruţă cu cal. Mişu, l-a botezat un prichindel de 3 ani şi jumătate. De făcut fercire.

Gâini, cocoşi, puişori. De învăţat copiii să iubească.

Deşi nu am avut timp să scriu, decât o singură postare, am scris pe suflet promisiunea reîntoarcerii. Sper, de data aceasta, cu o gaşcă întreagă de copii. Să-i învăţăm să trăiască frumos.

Rază de Soare, pensiunea unde Cerul şi Pământul se cunună. 

Am fost pe jos, în centrul oraşului. Cu copil de 5 ani de mână. Ne-am dat în tiribombe, în leagăne şi în tobogane. Am cumpărat îngheţată şi jucării de lemn. Să nu uităm să trăim.

După 3 ore, am auzit un glas frumos: „Hai înapoi la pensiune!”

  • De ce? întreb curioasă că al meu copil vrea să ne întoarcem…
  • Să ne dăm în trambulină. Să mă plimb cu căluţul! Să cânte cocoşul.

Mai spui ceva? 🙂 Nu ai cum… Copiii nu spun lucruri trăznite la Rază de Soare. Spun poveşti de trăit.

Mulţumim, Rază de Soare, pentru Aripile de Drum cărora le-am dat pauză 4 zile. Să-şi odihnească bătăile.

Mulţumim pentru frumuseţe, ospitalitate şi copilărie!

Revin, promit sufletului meu că îi voi da această libertate cât de des voi putea. MERITĂ!

Dragii mei, sufletele noastre merită o parte de Rai în fiecare clipă. Să le-o dăruim din când în când, aşa, într-o zbatere de gând! Să ne oprim într-o rază şi să ne odihnim sufletele, obosite de atâta căutat faimă.

 

Opriţi-vă la Rază de Soare, întinedeţi-vă inimile pe iarbă şi mirosiţi bucuria copilului din voi!

Până la revederea cu partea mea de Rai, îmi pun Aripi de Drum şi pornesc spre vis. Acolo unde mă aşteaptă Căluţul Mişu să îmi spună că şi oamenii mari au nevoie să se oprească să îl mângâie. Din când în când.

Atenţie: aici se face artă!

20160619_194618

Desen al unui adolescent cu Autism, de 16 ani! El este căluţul Mişu!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Assign a menu in the Right Menu options.