Etichetă: ADULT

Sorin Nicolau, managerul clinicii OANA NICOLAU, despre meseria de tată, carieră şi căsnicie.

Sanatate mintala

Sorin Nicolau, managerul clinicii OANA NICOLAU, despre meseria de tată, carieră şi căsnicie.

Distribuiți vă rog

Am participat la o sesiune deschisă despre Feminitate şi Stress, la clinica OANA NICOLAU. Lucrând, la rândul meu, de 11 ani în domeniul sănătăţii mintale, am fost atentă la fiecare detaliu: amplasare, atitudinea specialiştilor, subiectele alese şi maniera de prezentare a acestora, amenajarea spaţiului.

Am găsit nu un cabinet psihologic, ci o parte de rai.

De ce o parte de rai? Pentru că fiecare cabinet din cadrul clinicii spune o poveste. Despre suflet, despre emoţie, despre dragoste şi despre libertate.

L-am rugat pe managerul clinicii, Sorin Nicolau (care m-a rugat „terapeutic” să nu-l domnesc:), pentru că „eu sunt Sorin şi mă simt într-o super formă, tânăr şi cu multă energie la cei 38 de ani :)) „), să-mi acorde un interviu, pentru a vă aduce şi vouă pacea pe care eu am simţit-o în locul în care m-am simţit femeie, frumoasă şi liberă. Şi pentru că domnia sa este şi NLP COACH, am smuls pentru voi câteva rădăcini de pasiune pentru meserie, spre a planta seminţele dorinţei de a cunoaşte tot ce ţine de psihic.

  • Sorin, spune-mi, te rog, în primul rând, cum şi când s-a născut clinica OANA NICOLAU?

Totul a inceput in urma cu 15 ani cand Oana a ales aceasta cariera in care investeste multa pasiune,  si multa iubire.  Dupa mai multi ani de formari si dezvoltari in domeniul psihologiei, oportunitatea i-a scos in cale Oanei o propunere de a deschide o clinica de psihologie. Ne-am consultat, am analizat impreuna si ne-am decis sa renovam o casa din zona Cotroceni, pe care ne-o cumparasem. Din pasiunea Oanei si din spiritul meu antreprenorial, in anul 2007 s-a lansat Clinica Oana Nicolau, o clinica, la acel moment cu doar 4 cabinete.

In urmatorii ani, aportul meu in clinica a fost minor, Oana ocupandu-se in cea mai mare masura atat de partea manageriala, cat si de rolul ei de psihoterapeut.

Pe masura ce timpul trecea, impreuna ne-am dat seama ca este nevoie de un spatiu mai mare, cu mai multe cabinete si in felul acesta am construit sediul actual  si in anul 2013 ne-am mutat in strada George Georgescu unde beneficiem de 12 cabinete si 2 sali mari pentru ateliere si evenimente. In urma acestei mutari, ne-am dat seama ca am facut un pas inainte si echipa manageriala trebuie sa se extinda, iar rolul meu a devenit full time.

  • Ani în care aţi ajutat mii de oameni, aflaţi în situaţii limită ale vieţii lor… Ce aţi învăţat în această perioadă despre lume şi ce aţi aflat despre voi, ca oameni?

Da, asa este, pragul clinicii a fost trecut de mii de oameni si impreuna cu echipa  clinicii, acestia si-au gasit sprijinul, ghidajul necesar depasirii situatiilor cu care se confruntau. Ma bucur mult de aceasta deschidere din ce in ce mai mare a oameniilor fata de serviciile de psihologie.

Beneficiind atat eu cat si Oana de aceaste servicii, putem spune ca scopul nostru, misiunea noastra, s-a conturat in acest sens: ne dorim sa transmitem un mesaj catre cat mai multi oamani, fie adulti, fie copii, fie parinti, un mesaj cum ca dezvoltarea, evolutia persoanala, progresul continuu reprezinta drumul catre un viitor insorit.

  • Ştiu că  OANA NICOLAU este, pe lângă fondatoarea centrului, şi soţia ta, 🙂 şi psihoterapeut. De ce aţi decis împreună înfiinţarea unei clinici, şi nu aţi rămas într-un cabinet personal, unde să lucraţi pe cont propriu, atât tu,  ca şi coach, şi Oana ca psihoterapeut?

Probabil, de la inceputul clinicii, viziunea noastra a fost de a lasa o amprenta, de a creea ceva valoros si din acest motiv nu am luat decizia de a avea un singur cabinet.

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

  • Despre serviciile oferite de clinică găsim informaţii pe site. Vreau să ştiu acum despre pasiunea ta.  De ce ai ales NLP ? 

Profesia mea de coach cu formare in NLP s-a alaturat carierei mele de antreprenor acum 3 ani, si a pornit ca o nevoie persoanala de dezvoltare, de evolutie. Nu m-am gandit deloc ca imi va aduce atatea satisfactii persoanale si profesionale. In continuare, cariera mea personala este si va fi  ocupata in mare parte de antreprenoriat, si profesia de coach imi vine manusa atat pentru mine si pentru celelalte persoane cu care interactionez tot timpul: familie, prieteni, angajati, clienti.

NLP-ul are nenumarate definitii, s-au scris mii de carti si manuale. Ce pot sa-ti spun despre acest domeniu, este ca din puncte de vedere personal m-a ajutat si ma ajuta sa ma descopar, sa ma cunosc si sa-i cunosc mai bine  pe care in intalnesc.

Mi-a creat abilitatile de a-mi gestiona gandurile, emotiile, de a-mi crea autonomia de care am nevoie, de a fi prezent si de a mentine deschisa calea catre evolutie. In plus, cel mai important lucru, m-a ajuta sa vad mai departe de nevoile de baza si sa gasesc un scop mult mai inalt in ceea ce fac.

  • Cum te-a ajutat NLP-ul în managementul afacerii voastre?

Din punct de vedere al afacerii, investitia pe care am facut-o in formarea mea de coach si NLP, pot sa spun ca mi-a adus mult mai multa claritate in setarea si atingerea obiectivelor, mi-a deschis vederea pe termen lung, am capatat mai multa rabdare si perseverenta.

  • O întrebare personală, dar utilă cititorilor mei, pentru că puterea exemplului face minuni 🙂. Cum este căsătoria cu o femeie puternică, precum OANA NICOLAU? 

Da, asa este, Oana este o femeie remarcabila, este o sotie minunata, o mama exceptionala. Ma simt foarte norocos si cred cu tarie ca puterea unui barbat este data de catre puterea femeii de langa el. Alaturi de Oana ma simt un barbat, un sot si un parinte puternic.

Oana este o persoana determinata, responsabila, plina de energie, foarte dinamica si cu o viziune pe termen lung si foarte lung.  Si, asa cum ar trebui sa faca fiecare femeie, chiar si fiecare barbat, are grija si este atenta cu propria ei persoana.

  • Lucrezi împreună cu Oana zi de zi. Are acest aspect impact pozitiv asupra relaţiei voastre, sau unul negativ? 

Da, lucram impreuna, formam o echipa minunata, atat in cadrul clinicii cat si in familie. Probabil ca atunci cand te identifici cu propria ta afacere, da, este greu sa formezi echipa, insa in cazul nostru, clinica reprezinta pentru noi o modalitate de a ne atinge scopurile, de a ne urma misiunea noastra de a crea o lume independenta, o lume cu o dorinta arzatoare de cunoastere si evolutie, o lume cu scopuri inalte.

Ca sa nu sune doar ca un slogan american, da, este si o modalitate foarte eficienta de a face bani , pentru ca acolo unde poti masura progresul, acolo unde poti verifica faptul ca esti pe drumul cel bun, poti atinge ceea ce ti-ai propus.

Probabil ca ne ajuta foarte tare si modul nostru participativ de a realiza ceea ce ne dorim. Intotdeauna, inainte de a ne apuca de ceva ne intrebam prima data ce ne dorim cu adevarat, ce este mai important si in felul acesta ne stabilim pasii si modalitatile de lucru.

 

  • Cum te descurci cu rolul de tată? Azi aţi încheiat activitatea la ora 22.30. Copiii deja dorm când veţi ajunge acasă…

Sunt perioade in viata unui adult cand atentia este indreptata mai mult catre viata profesionala, sau catre viata personala, sau poate catre cea de familie.

Sunt momente, zile, poate chiar saptamani, cand acord mai mult timp afaceriilor, sau poate mai mult timp mie, sau relatiei cu Oana sau cu copii. Ceea ce am invatat eu ( si Oana ) este sa echilibrez aceste lucruri, acesti timpi petrecuti pentru un singur scop pe o perioada scurta.

Da, compensez, echilibrez, si acord pe parcursul unui an, timp pentu fiecare arie din viata mea: timp personal (cel mai important), timp relatiei de cuplu si de familie, timp carierei.

Aceasta este strategie mea: pe termen mediu si lung echilibrez, si in felul acesta armonia se mentine.

  • Cât de important este tatăl într-o familie, şi care ar trebui să fie responsabilitatea sa în interiorul acesteia?

Poate suntem diferiti, poate nu, ceea ce stim este ca niciunul dintre noi doi nu este mai important decat celalalt si fiecare este cel mai important, cand vine vorba de cresterea si educarea copiilor nostrii.

Dintodeauna am privit sarcinile pe care le avem in familie ca fiind ale amandoura, sarcini care pot fi realizate in aceeasi masura de fiecare dintre noi, separat sau impreuna.

Daca inainte, in vremuri apuse, existau sarcini ca fiind clar dedicate sotiei, mamei, sau sarcini numai ale sotului, tatalui, noi nu am privit lucrurile asa niciodata. Eu am si schimbat scutece, am si pasat un iaurt cu fruct si Oana a mers cu toti copii in parc cu biciclete, trotinete. Da, ne implicam in egala masura, nu privim jocul din teren de pe tusa.

Intr-un cuvant, rolul tatului intr-o familie este de a se implica, de a participa activ si in mod egal la toate task-urile familiei.

  • Vorbeşte-mi, te rog, despre carieră şi cum poate ea rămâne, atunci când cuplul are 3 copii. Cum se pot dezvolta cei 2 parteneri în timpul căsniciei, având atâtea îndatoriri?

Intr-o relatie de cuplu, intr-o famile cu 1-2-3 copii, consider ca cea mai buna reteta a succesului ( pentru mine) este de a crea un echilibru, o armonie, urmatoarelor aspecte :

– timpul cu propria persoana ( reprezinta combustibilul pentru TOT )

– timp cu partenerul

– timp cu copii, cu toti si cu fiecare in parte

– timp cu intreaga familie

Mai adaugi sinceritate, sustinere, incurajare si generozitate.

Liantul, sursa, esenta tuturor lucrurilor, aspectelor, este si va fi intotdeauna IUBIREA.

  • Îţi mulţumesc pentru deschiderea sufletului şi a uşii unei părţi de rai: clinica OANA NICOLAU.

Monica, iti multumesc pentru aceasta scurta calatorie personala pe care mi-ai oferit-o si sper sa le fie de folos si tie si cititorilor tai.

 

Pentru că ai avut determinarea să citeşti acest interviu până la capăt, vreau să te răsplătesc cu un voucher cadou în cadrul clinicii. Urmează paşii de mai jos pentru a partcipa la concurs:

  1. Like paginii Învaţă.Crede.iubeşte
  2. Share acestui articol pe pagina ta de Facebook
  3. Like paginii Clinica Oana Nicolau
  4. Un comentariu pe site (atenţie, la rubrica de comentarii AICI, nu pe Facebook!) în care să îmi spui DE CE îţi doreşti să câştigi acest vocher.

Cel mai motivant comentariu va câştiga un voucer în partea de Rai în care eu am prins aripi…

SUCCES! 🙂

Vei primi voucherul pe e-mail! 🙂

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Cum îmbunătăţim contactul vizual al copilului, în special al celui cu autism?

Copii cu nevoi speciale

Cum îmbunătăţim contactul vizual al copilului, în special al celui cu autism?

Distribuiți vă rog

Dragi părinţi, azi vorbim despre contactul vizual, una dintre cele mai importante abilităţii ale oricărei persoane. La fel ca orice alt copil, şi al vostru are nevoie de dragoste necondiţionată, şi o caută neîncetat. Chiar dacă ai senzaţia că este lipsit de orice fel de trăire, că stă într-o lume total necunoscută ţie, şi aşa va rămâne mereu, dă-mi voie să îţi spun că nu este aşa!

Ştiu, s-ar putea să fi auzit până acum de sute de ori celebra replică: „E autist, aşa va rămâne totdeauna!” Dar asta nu înseamnă că trebuie să te opreşti din luptă. Am scris AICI despre vindecarea autismului, şi cum poţi fi „păcălit” de oameni bine intenţionaţi.

Copilul reuşeşte să-şi concentreze privirea pe ceva începând de la 2-4 săptămâni. Primul lucru care îi atrage atenţia este faţa umană, în special ochii. Iar o dată cu prima reuşită, urmează dorinţa de a capta alţi ochi. Se va „îndrăgosti” de ai mamei imediat. Ştim că atunci când este alăptat, bebeluşul priveşte fix în ochii mamei sale.

Problema apare atunci când adulţii înlocuiesc ochii reali cu gadgeturi sau televizor. Practic, copilul nu are o relaţie reală cu oamenii, ci dezvoltă una cu tot ce ţine de virtual. Neavând în ochii cui să se uite, copilul îşi fixează privirea pe obiecte, mai ales dacă acestea se află în mişcare, pe ecranele mai sus menţionate.

Despre efectele televizorului şi ale tabletelor asupra dezvoltării psihice a copilor s-a tot scris şi se va mai scrie. Deci nu voi insista aici asupra acestui aspect. Ceea ce vreau să dezvolt acum este CUM îi facem pe copii să se uite la noi. Nu uitaţi, totul ţine de persoanele adulte pe care acesta le are în preajmă! Dacă laşi un bebeluş în junglă, până la 15 ani, fii sigur că va învăţa „limba maimuţelor”.

Aşadar, deşi copilul încă nu a ajuns să deţină controlul asupra privirii, el se hrăneşte afectiv prin intermediului contactului vizual cu ochii mamei sale. Încă din primele luni de viaţă, acesta îşi umple rezervorul emoţional, prin intermediul ochilor. Dacă însă este privat de aceştia (părinţii absenţi fizic sau emoţional de lângă copil) nu  se poate dezvolta normal.

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

Dacă însă nu aţi ştiut aceste detalii, şi aţi privat copilul de aceşti stimuli esenţiali, vreau să ştiţi că nu este prea târziu. Iată câteva metode pe care le-am descoperit în lucrul direct cu copiii, în peste 11 ani de terapie.

  • Folosiţi-vă de un obiect care copilului îi place extrem de mult, şi ţineţi-l la nivelul ochilor. Fie că îl strigaţi pe copil pe nume, fie că nu, atunci când acesta se va uita spre obiect daţi-i-l. La început e posibil să nu vă capteze privirea, pentru că nu va fi interesat (nu a primit stimuli recompensatori până acum de acolo, şi nu are motive să privească înspre ochii voştri). După o perioadă veţi vedea că va începe să vă privească în ochi, pentru că va dori obiectul respctiv, şi va face orice să îl capete.
  • Folosiţi obiecte sau alimente care îi plac, şi mutaţi-le în raza vizuală a copilului astfel: dreapta-stânga, sus-jos, circular, astfel încât copilul să poată urmări obiectul sau alimentul în mişcare şi să îşi dorească să i-l daţi. Treptat, se va uita şi în ochii voştri, pentru că vă va asocia cu o recompensă puternică
  • Jucaţi-vă foarte multe jocuri fizice împreună. Încercaţi orice, chiar dacă la început vă refuză! În timpul jocurilor, căutaţi privirea copilului şi recompensaţi prin laude faptul că se uită la voi. Oricărui copil îi place să fie gâdilat, îmbrăţişat, „smotocit”. Chiar dacă acum pare că evită orice contact fizic, îşi doreşte de fapt stimulare, însă nu ştie cum să v-o ceară. Iar dacă a stat şi foarte mult timp la televizor, fără a interacţiona cu oamenii prea mult, atunci nu ştie foarte bine senzaţia de bine, în timpul interacţiunilor fizice.
  • Recompensaţi foarte puternic orice întâlnire a ochilor voştri, în mod întâmplător. Chiar dacă nu îşi susţine privirea mult timp, atunci când va vedea că primeşte recompense pentru faptul că v-a privit, va dori să menţină contactul vizual. La început va fi pentru recompensa alimentară sau materială, apoi, pe măsură ce voi vă veţi juca, el va ajunge să vă caute privirea pentru a primi reacţiile voastre de bucurie şi atenţie

Dacă aveţi întrebări sau poveşti de împărtăşit, le aştept AICI sau într-un comentariu.

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

 

Distribuiți vă rog
Assign a menu in the Right Menu options.