Relatii

SINGUR de Crăciun. Durere sau binecuvântare?

Distribuiți vă rog

După multe luni de absenţă, revin la prima iubire: Cuvântul. Am lipsit mult dintre voi, pentru că altele mi-au fost priorităţile. Mai bine spus şi recunoscut, pentru că am ales alte priorităţi, şi-am renunţat din nou, pentru a câta oară, la mine. La tot ce mă împlinea, la tot ce îmi aducea vindecare şi bucurie. Pentru vechea Monica. Aia care Îl lasă pe Dumnezeu la uşă, intră de mână cu un om, în cămăruţa iubirii, şi trăieşte, departe de lume şi de El, cu cel pe care-l crede trimis de îngeri…

Vechea Monica, despre care toată lumea credea că murise demult, o dată cu naşterea din nou, din Dumnezeu.

Vechea Monica, femeia ce a ales greşit toată viaţa, iubiri lumeşti.

Vechea Monica, cea care striga cât o ţinea gura, VINDECAREA ÎNCEPE CU DUMNEZEU!

Nu învinui pe nimeni, nici măcar pe tine! Cere-ţi doar iertare de la Dumnezeu!

Când eşti din nou singur, ai tendinţa să-l învinuieşti pe cel din cauza căruia consideri că ai rămas iar doar cu tine. Îţi vine să-l loveşti, să-l spui lumii, să-i arunci cu noroi în suflet, să-l tai pe suflet, să simtă şi el durerea ta.

Şi-am făcut asta la fiecare iubire bifată greşit, pe care am lăsat-o într-o zi să plece, căci eu nu-i eram de ajuns. De data asta, însă, am ales să tac. Să plâng greşeala ce-am făcut-o, de-a nu asculta de Dumnezeu cu toată fiinţa mea, şi să mă rog Dumnezeului pe care L-am biciuit din nou, prin neascultare deplină.

Crăciunul ăsta l-am crezut altfel. În doi, cu Dumnezeu de mână. N-a fost să fie, şi ştiu că la mulţi dintre voi e aceeaşi poveste. De aceea am ales să scriu din nou. Ştiu că mulţi treceţi pe acelaşi drum cu mine, şi nu ne găsim, pentru că fiecare se grăbeşte să cumpere ceva, de Crăciunul ăsta. Aşa că scriu. Să fiu sigură că ne întâlnim unul cu altul, la răscruce de Cuvânt şi de Adevăr.

Vă scriu azi, cu siguranţa vindecării în suflet, despre primul pas pe care toţi ar trebui să-l facem, după o desparţire. Vor urma ceilalţi, în articole viitoare.

Vă spun doar atât:

Nu vă grăbiţi să ardeţi etapele, să suferiţi mai puţin! Suferinţa noastră nu spune nimic despre răutatea celuilalt, sau despre greşala lui, ci despre NOI. Despre nesiguranţa noastră, despre frica noastră, despre dorinţele şi minciunile pe care ni le spunem nouă înşine. Noi, nu ei, cei care ne-au părăsit, sau la care a trebuit să renunţăm. Ne minţim pe noi înşine, ne facem că nu vedem incompatibilitatea sau ne asumăm vindecarea lor, pentru că de fapt nu suntem noi înşine vindecaţi de singurătate. Ne e frică de ea, şi atunci mai dăm o şansă iubirii ce ne moare în pumni, mai facem un pas, doar-doar s-o schimba peste noapte povestea. Destinul…

Şi primul pas e RUGĂCIUNEA. Fie că crezi sau nu în Dumnezeu, împreunează-ţi mâinile a iertare, închide ochii şi spune-I lui Dumnezeu, sau oricărei persoane care ştii sigur că te iubeşte necondiţionat, fie că mai este printre noi sau nu, (eu mă gândesc adesea la bunica) tot ce simţi. Cât suferi, cât de nedrept ţi se pare, de ce ai ales relaţia, de ce ai ales despărţirea, de ce nu mai poţi, de ce ai mai putut încă un pas, deşi totul striga OPREŞTE-TE, NU E BINE!

Spune-i cu voce tare sau în gând, dar într-o linişte deplină şi divină, despre sufletul tău. Vorbeşte-i însă numai despre TINE, nu despre celălalt.

„Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi! Căci cu ce judecată judecaţi veţi fi judecaţi şi cu ce măsură veţi măsura vi se va măsura. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Făţarnicule, scote întâi bârna din ochiul fratelui tău, şi abia atunci vei desluşi să scoţi paiul din ochiul fratelui tău!! (Sfânta Scriptură, Matei 7:1)

Stai în această rugăciune, sau meditaţie, sau numeşte-o cum vrei, până simţi că ţi-e sufletul mai uşor! Nu te aştepta să treacă durerea, pentru că nu eşti realist şi vei fi dezamăgit! Orice doliu după o iubire durează cam 6 luni, pentru unii şi mai mult! Deci… dă-ţi timp!

Dar începe cu „despre tine”!

Dă mai departe aceste rânduri, dacă ţi-au fost de folos, şi hai în hora unirii sufletelor, să înveţi să primeşti acceptare! Toţi greşim, dar merităm iertare, atâta timp cât ne smerim şi ne asumăm consecinţele alegerilor noastre!

Scrie-mi aici orice întrebare, sau folosind formularul de contact de AICI, şi promit să îţi răspund cât pot de repede, şi în limita a cât mi-a fost dat să ştiu!

Te îmbrăţişez, suflet frumos!

 

 

 

Distribuiți vă rog

Lasă un comentariu