Pune ultima piesa

„Pune ultima piesă!” sau curajul de a deveni femeie

Am adunat între filele acestei cărţi, poveştile a 13 ani de întrebări. Cărora le-am găsit într-o zi un răspuns: Curaj!

Curajul de a spune ce simţi, de a tăcea atunci când toţi îţi strigă să vorbeşti, de a face un pas, când lumea şopteşte pe la colţuri: „O să cadă!”

Am decis, după 13 ani, să sparg ghinionul, J cu peniţa înmuiată în suflet. Acel suflet pe care mi l-am mânjit de noroi de atâtea şi atâtea ori, până am ajuns să cred că e prea murdar să mai aibă vreo şansă la curăţie.

Am luat hotărârea, după 13 ani de puncte-puncte, să scriu, cu mâna tremurândă, un semn de exclamare. Acela care mi-a şi spălat sufletul, l-a îmbrăcat în cuvânt, şi l-a dus la marea întâlnire. Cu Dumnezeu.

Găseşti, în rândurile acestui jurnal, dureri şi lacrimi, vise şi speranţe. Culori şi sunete. De temeri sparte. Şi de zâmbete aruncate la gunoi. Şi pe toate, strânse cu grijă într-un buchet căruia i-am dat numele „Feminitate”.

Curaj şi ţie, femeie frumoasă! Să laşi în urmă certitudinile nefericirii, şi să le înlocuieşti cu întrebările bucuriei de a deveni.