Relatii

Nu, nu am primit flori de Mărţişor, dar lalelele galbene stau cuminţi, printre cărţi despre iubire. Despre credinţă şi har. E de ajuns.

Distribuiți vă rog

Nu, nu am primit flori de Mărţişor, dar lalelele galbene stau cuminţi, printre cărţi despre iubire. Despre credinţă şi har. E de ajuns. Ce dacă eşti singură, femeie frumoasă? Ce dacă nu are cine să te ţină de mână, să te ducă pe margine de lac, să-ţi spună cât contezi? Ce dacă încă ţi-e jumătatea de pat goală, şi timpul ţi-e lung? Ce dacă pleci de acasă cu tine de mână, pe deget fără inel, şi cu telefonul sunând a prietenie, familie şi job?

Ieri am muncit. Mult. Am ajuns acasă trecut de ora 22. Am ieşit din metrou şi am fost „împroşcată”  cu flori. Florăria de lângă mine mirosea a sărbătoare, şi femeile ţineau în braţe buchete de bucurie. Atâţia bărbaţi cu flori în mână, pe metru pătrat, n-am mai văzut de un an.

Mi-era dor. Dor să văd iubire. Nu una însă plină de inimioare, de Valentine’s day! Dor de Iubirea adevărată, cusută cu alb şi roşu, să ţină de deochi şi de blesteme ce ne-au fost aruncate spre împlinire. Mi-era dor de flori. De primăvară şi de viaţă. Una care să înceapă cu Femeia.

Nu ştiu ce gândiţi voi, dar mie mi-a rămas gândul la cuvintele Nicoletei, din interviul de ieri: „Dacă vrei să fii fericit, iubeşte o femeie!”

Iubeşte-o, bărbat îndrăgostit de viaţă, pe cea pe care-o ai! Preţuieşte-o pentru ceea ce e, şi fă-i castele de vis, căruia să-i puneţi împreună numele „Binecuvântare”. Iubeşte-o, bărbat înţelept, pentru castraveţii de pe ochi, pentru pijamalele cu Miky Mousse, pentru zâmbetul tâmp, pentru oja vărsată pe lenjeria de pat, pentru nervii scoşi de la naftalină, pentru mâncarea arsă şi frica de întuneric!

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Sursa Foto: Google

Preţuişte-o atât cât o ai! Nu-i contoriza timpul petrecut în braţele tale, nici pe cel amestecat cu confuzie, cu amărăciune şi disperare, din zile în care îţi spune plângând că s-a săturat. De nedreptate, de atâta ură, de minciună şi răzbunare.

Iubeşte-o pentru că are nevoie de tine! Pentru că te priveşte cum dormi, pentru că te aşteaptă cu o felie de tort, cumpărat de peste drum, pentru că îţi pregăteşte o cină ce miroase a dragoste matură, pentru că te ceartă când nu mănânci, când nu te îmbraci, când uiţi de tine!

Iubeşte-o, pentru fiecare clipă în care se dăruieşte ţie din dragoste curată, cusută cu aţă roşie. Din timp împărţit la doi, din vieţi în care eroii desenelor ei preferate credeau în „până la adânci bătrâneţi”.

Iubeşte-o, însă, mai presus de orice, pentru că n-ai idee câtă nevoie vei avea de ea, atunci când o vei vedea într-o zi, într-o florărie simplă, umplându-şi braţele cu lalele galbene, pentru că iubirea se contorizează în bătăi de pleoape, pe timp de nesomn. Şi se bate cu petale de flori, culese dintr-un suflet în care ai lovit. Şi n-ai mai avut timp să-l vindeci.

Iar tu, femeie frumoasă, nu te întrista pentru că în pragul casei tale, decât vreun curier mai apare, din când în când, să-ţi aducă un braţ de cărţi, pe care le-ai comandat cu foame nebună. De Dumnezeu.

Nu te întrista, pentru că lalelele galbene aşteaptă cuminţi să le îngrijeşti, până când EL se va despărţi de iubiri bifate greşit, de frici, de lipsă de timp, de imaturitate, de slăbiciuni şi de lumesc, şi va deveni dependent de Dumnezeu.

Şi aşa, cu El de mână, vor veni să-ţi aducă în dar, pentru tot ce ai devenit, singură, un buchet de lalele care nu se ofili niciodată: credinţa şi iubirea.

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog

Lasă un comentariu

Assign a menu in the Right Menu options.