Credinta

Marile iubiri, micile raţiuni. Povestea iubirilor mele născute la semafor

Distribuiți vă rog

Atât de frumos pictăm viaţa când iubim! Atât de adânci sunt somnurile când ne îndrăgostim, că oricât ar încerca alţii să ne trezească din ele, n-au sorţi de izbândă!

mi-aduc aminte că marile mele iubiri s-au răsfăţat mereu cu bătăile inimii mele, cu dansul clipelor pregătie cu sfială, cu viaţa mea pusă pe tavă şi adusă lor cu sare şi piper. Ca la carte!

mi-aduc aminte că în marile mele iubiri nu era loc de NU POT! Am putut totul. Chiar şi să trăiesc lovită, zguduită şi aruncată. Am putut să mă întorc apoi, să o iau de la capăt, să încerc imposibilul, să cos şi să înnod ce au rupt altele. 🙂

în marile mele iubiri n-a fost timp pentru MAI TÂRZIU! Am dat totul la foc automat, am pornit sirenele înainte să se anunţe vreo mare dramă. Am chemat ambulanţe înainte să văd primul simptom. Am ştiut mereu  când era timpul perfect: ACUM!

sursa foto: Google

Marile mele iubiri au mâncat şi au băut pe săturate apă vie. Inima mea nu a secat niciodată, n-a murit niciodată şi n-a fost vreodată în stop. 🙂 N-a avut niciodată timp de concedii.

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

În marile mele iubiri, Dumnezeu a fost doar un trecător. Un eventual făcător de minuni, şi-apoi un oarecare. Un fel de hocus pocus, pe care Îl scoteam din tolbă până arătam lumii ce pot eu să fac, apoi Îl aruncam într-un sac putred, mirosind a vechi.

Marile mele iubiri nu aveau timp de Dumnezeu. Unele au strigat către El când a fost Singurul care a mai rămas. Apoi L-au uitat din nou. Iar eu nu m-am sinchisit niciodată să le învăţ să Îl atingă. Pentru că eu habar n-aveam pe atunci că fără El, nu sunt nimic. 🙂

În marile mele iubiri, nu s-a iubit niciodată!

S-a  minţit frumos. S-a zburat fără aripi şi s-a trăit moartea.

În marile voastre iubiri cum a fost?

Să ne punem ARIPI DE DRUM şi să pornim la aflat!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

 

Distribuiți vă rog

Lasă un comentariu