Întrebări frecvente

Ce este tulburarea mentală?

 

Organizaţia mondială a Sănătăţii (OMS) a introdus denumirea de Tulburare Mentală (Mental Disorder) pentru a se evita cuvântul  „boală”; pentru a nu mai avea „boli mentale” şi nici „nebuni”.

De asemenea, manualul american  de diagnosticare a acestor tulburări, „Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders” (DSM) elimină nominalizarea persoanei prin suferinţa sa psihică, deci despre o  persoană care întruneşte criteriile pentru diagnosticul de schizofrenie, se va spune că „are schizofrenie”, ci nueste schizofrenă”.

 

Un răspuns la întrebarea „CE ESTE TULBURAREA MENTALĂ?”  este foarte dificil de obţinut, însă prezint în continuare un comentariu din perspectiva DSM IV-V:

¤ un sindrom sau o configuraţie de simptome comportamentale şi psihologice semnificative clinic, ce apare la un individ şi este asociată cu suferinţa sau dizabilitatea , (deficienţe de funcţionare în roluri sociale) cu un risc crescut de suferinţă, deces, sau o importantă pierdere a libertăţii.
Sindromul sau configuraţia trebuie să nu fie răspunsul la un eveniment special (explu: divorţ, boala cuiva drag, etc) aşa cum este el resimţit şi trăit în cultura respectivă.

Concret: nu aveţi o tulburare mentală dacă în cazul unui divorţ, timp de 6 luni suferiţi, plângeţi, regretaţi sau vă simţiţi vinovat pentru eşecul respectiv. Aceste simptome sunt fireşti în cazul oricărei pierderi, fiind etapele fireşti ale unui doliu sănătos.

Indiferent de cauza lui originară, sindromul trebuie considerat o manifestare a unei disfuncţii comportamentale, biologice sau psihologice a individului.

Nu se consideră tulburare mentală comportamentul deviant (politic, religios sau sexual), sau conflictele dintre individ şi societate, dacă acestea nu sunt simptome ale unei disfuncţii la nivelul individului.

(Biografie: Mircea Lăzărescu)

 

Terapia de familie are la bază ideea că familiile sunt sisteme de indivizi aflaţi în interacţiune unii cu alţii.

Originile terapiei de familie provin din 2 direcţii: cea a terapeuţilor care au descoperit că activitatea clinică cu adulţii şi copiii care sufereau de schizofrenie era nesatisfăcătoare, motiv pentru care au început să implice membrii familiei în terapie, şi a 2 a direcţie apare din munca unor specialişti şi teoreticieni, cercetători sau terapeuţi care foloseau ideile lui Gregory Bateson.

Motivul pentru care a fost luată în considerare implicarea altor persoane în procesul terapeutic a fost acela că menţinerea, semnificaţia şi rezolvarea trăirilor şi acţiunilor persoanei suferinde sunt în legătură cu relaţiile sale continue cu ceilalţi.

Familia este o unitate deschisă, care interacţionează cu alţi indivizi, grupuri sau contexte cum ar fi familia extinsă, prietenii, colegii, comunitatea, evenimentele exterioare (războaie, crize economice).

Aşadar, deoarece familia influenţează aspiraţiile, convingerile despre relaţii, imaginea de sine a membrilor săi, regulile şi miturile despre funcţionarea  familiei ca întreg, terapeutul lucrează cu SISTEMUL,  ţinând cont de influenţa patternurilor  din respectiva familie şi de relaţiile dintre membrii acesteia.

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Terapia prin joc este o metodă psihoterapeutică ce ajută copilul să învețe responsabilitatea de sine, autocontrolul și siguranța psihică. Având limite foarte clar stabilite doar atunci când sunt necesare, copilul învață previzibilitatea și independența.

Care este obiectivul terapiei prin joc?

Obiectivul principal este acela de a le oferi copilului oportunitatea de a se exprima liber, fără constrângeri exterioare, și de a da acestuiai șansa de a învăța în ritmul  propriu să fie creativ, să aibă stabilitate și tărie emoțională.

Când e recomandată terapia prin joc?

În special, în situații de traumă, abuz sexual-emoțional-fizic, tulburări de scris-citit, tulburări de dezvoltare, dificultăți de învățare, dificultăți de relaționare.

Este indicată și pentru o dezvoltare emoțională armonioasă a copilului care nu a suferit nici una din aceste tulburări. Orice copil tipic are nevoie de joc pentru a se cunoaște pe sine și a-și dezvolta abilitățile intelectuale, emoționale, și creative.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 

RECOMPENSA POZITIVĂ: Cristina a participat la concursul de creaţie şi a luat locul 1. (locul 1 este recompensa pozitivă. Astfel, comportamentul fetei de a participa la concurs este întărit şi probabilitatea ca aceasta să participe în viitor la acest concurs este mare

RECOMPENSA NEGATIVĂ: Copilul plânge pentru că vrea lapte. Mama îi dă, ca urmare a plânsului. Mama a fost recompensată negativ, pentru că a fost înlăturat plânsul. Pe viitor, probabilitatea ca mama să îi dea lapte copilului este foarte mare, pentru că  astfel a fost eliminat un stimul neplăcut (plânsul copilului)

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

PEDEAPSA reprezintă aplicarea unei consecinţe care produce disconfort, cu scopul de a scădea frecvenţa comportamentului.

PEDEAPSA POZITIVĂ: adaugarea-prezentarea unui stimul imediat după comportament

exemplu:copilul a facut pipi pe el. Îi facem duş cu apă rece.

PEDEAPSA NEGATIVĂ: înlăturarea unui stimul prezentat deja (oprirea muzicii)

HIPERCORECŢIA: remedierea unei situaţii neplacute pe care a creat-o (strangerea jucăriilor pe care le-a aruncat)

TIME-OUT: retragerea recompensei pentru un interval de timp (scoaterea dintr-un mediu recompensant)

RETRAGEREA RECOMPENSELOR: retragerea graduală a unui număr de recompense  ca urmare a apariţiei unui comportament problemă (sistemul de tokeni)

De reţinut: PEDEAPSA ESTE ULTIMA SOLUŢIE PE CARE O APLICĂM PENTRU SCHIMBAREA UNUI COMPORTAMENT.

La pedeapsă se apelează dacă nici una din celelate strategii nu a dat rezultate: schimbarea antecedentului sau a consecinţelor (extincţie, redirecţionare, recompensare, etc)

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

EXTINCŢIA se referă la înlăturarea recompensei care meţine comportamentul.

exemplu1: Un copil se loveşte cu capul de masă pentru a simţi durere. Aplicând extincţia, i se poate pune pe cap o cască. Astfel, deşi copilul poate continua să se lovească, DUREREA (recompensa comportamentului) este înlăturată, sau, dacă se loveşte într-un singur loc, asiguraţi-vă că acela este destul de moale (puneţi o saltea) astfel încât copilul să nu mai simtă durerea, şi astfel comportamentul va descreşte.

exemplu2: 2 soţi se ceartă. Soţul ţipă pentru că ştie că astfel soţia va plânge şi în final va ceda. Soţia rămâne în cameră, ascultă în continuare cum el ţipă, însă nu plânge. astfel, eliminând recompensa pe care soţul o primea de obicei (lacrimile femeii), soţia a folosit extincţia.

De remarcat: cu cât recomepensa a fost mai puternică, cu atât rezistenţa la extincţie va fi mai puternică. Astfel, cu cât timpul în care soţul a fost recompensat prin lacrimi, a fost mai mare, cu atât ţipetele sale vor fi mai puternice pentru că speră că într-un final va obţine ce vrea. (tu te vei întoarce la el, chiar dacă te-a abuzat de 100 de ori)

Tot aşa, cu cât timpul în care copilul a fost lăsat să se lovească a fost mai mare, cu atât rezistenţa sa la extincţie va fi mai puternică. Se va aştepta să primească durerea într-un final.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Depresia

 

Considerată o hipertimie (creștere exagerată a bunei dispoziții) negativă, depresia se manifestă ca o prăbuşire a dispoziţiei bazale.

Componente definitorii:

  • Încetinirea proceselor gândirii: incapacitate decizională, conţinut depresiv, ruminaţii (idei obsedante), idei delirante cu caracter de autoacuzare, vinovăţie, inutilitate.
  • Lentoare psihomotorie: încetinirea mişcărilor, scăderea expresiei şi mobilităţii mimice, dificultate de verbalizare, tendinţa de a se complace în activităţi fără scop.
  • Simptome de expresie somatică: astenie, lipsă de vigoare fizică, insomnii, anorexie, scădere în greutate, tulburări ale dinamicii sexuale; dureri epigastrice, hiposalivaţie, meteorism (balonare), constipaţie sau diaree, greutăţi în respiraţie, tulburări de ritm cardiac, ameţeli, extrasistole (întreruperi ale  ritmului regulat al bătăilor cardiace, provocând o durere ușoară), cefalee, dureri difuze în zona tractului uro-genital.
  • Golire şi nelinişte interioară
  • Conţinut perceptual cenuşiu

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

RECOMPENSA. DEFINIŢIE ŞI TIPURI

 

RECOMPENSA reprezintă CONSECINŢA dată ca urmare a răspunsului, ce schimbă probabilitatea cu care un comportament va fi reprodus.

RECOMPENSA POZITIVĂ: adăugarea unui stimul plăcut (cu valoare motivaţională): jucărie, mângâiere, recunoştinţă, respect, etc

RECOMPENSA NEGATIVĂ: înlăturarea unui stimul neplăcut (eliminarea unui zgomot, incheierea unei activităţi, etc)

AMBELE TIPURI DE RECOMPENSĂ ÎNTĂRESC ŞI CRESC FRECVENŢA COMPORTAMENTULUI.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 TEACH:

 

  • Structurarea învăţării bazată pe:

 

  • organizarea mediului fizic
  • structurile vizuale ale spaţiilor în care se desfăşoară activităţile
  • programe individualizate şi structurarea timpului
  • structurarea sarcinilor

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 RDI: Relationship Development Intervention

 

  • Terapia este centrată pe părinte
  • Porneşte de la motivaţia şi abilităţile copilului de a interacţiona cu succes într-un mediu dinamic
  • Folozofia acestei abordări: persoanele cu tulburări de spectru autist pot participa la relaţii emoţionale autentice, dacă sunt expuse treptat la acestea şi într-un mod sistematic
  • Modalitate de învăţare a relaţiilor de prietenie, dorinţe, nevoi

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce este Terapia axată pe comportamente verbale?

  • Include o serie de forme de comunicare non-verbală, printre care: arătatul cu degetul, folosirea limbajului mimico-gestual, scrisul, folosirea gesturilor, comunicarea prin intermediul crizelor comportamentale
  • Începe prin a evalua ce anume îi place copilului, apoi foloseşte acele obiecte şi activităţi pentru a motiva copilul să facă munca necesară, iar acesta începe astfel să înveţe
  • Piesa centrală în VB (VERBAL BEHAVIOUR) este mand-ul (cerinţă)
  • Copilul începe imediat să primească lucruri, urmând ca în curând să le ceară singur
  • Combină tot ce e mai bun din predarea prin exerciţii distincte (DTT)

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce este teoria minţii?

Teoria minţii (mentalizarea) este capacitatea de sa deduce stările mentale ale altor oameni (gândurile, intenţiile, dorinţele, convingerile, etc) şi capacitatea de a folosi aceste informaţii pentru a interpreta ce spun aceştia, a înţelege comportamentul lor şi de a anticipa ceea ce vor face în continuare.

Teoria minţii este foarte bine dezvoltată la copilul de 3-4 ani, cu o dezvoltare tipică. Acesta înţelege principiul: VEZI, DECI ŞTII. Poate spune care dintre 2 persoane ştie ce se află într-un recipient dacă una din persoane s-a uitat în recipient, şi cealaltă doar l-a atins.

Bebeluşii pot distinge între expresiile faciale care exprimă bucurie, tristeţe, supărare şi frică. În jurul vârstei de 3 ani, copiii pot anticipa influenţa unei situaţii asupra emoţiilor, iar în jurul vârstei de 4 ani pot ţine seama de dorinţele şi de convingerile cuiva pentru a anticipa ce va simţi persoana respectică. Exemplu: dacă Radu vrea o carte nouă, dar crede că în pachetul pe care tocmai l-a primit se află altceva, va fi trist.

 

La ce foloseşte citirea minţii?

  • La înţelegerea comportamentului uman: să formulăm explicaţii ale comportamentului lor şi să anticipăm ceea ce vor face în continuare.
  • La înţelegerea comunicării, la decodificarea vorbirii figurative. (ironiei, sarcasmului, metaforei, umorului) când decodificăm vorbirea nu doar parcurgem cuvintele rostite, ci emitem ipoteze despre starea mentală a vorbitorului.
  • Înşelarea: a face pe cineva să creadă că ceva este adevărat, când de fapt este fals.
  • Empatia: abilitatea de a deduce felul în care cineva poate interpreta evenimentele şi felul în care se poate simţi
  • Conştiinţa de sine: recunoaşterea failibilităţii propriilor convingeri: am crezut că e mama, dar poate m-am înşelat.
  • Încercarea de a influenţa părerea cuiva prin argumentare: înţelegerea faptului că gândurile sunt influenţate de informaţiile la care oamenii sunt expuşi, cu scopul de a schimba ceea ce aceştia ştiu.

 

Copiii cu tulburări de spectru autist prezintă reale dificultăţi în citirea minţii, ceea ce face foarte dificilă integrarea lor în societate şi înţelegerea propriilor trăiri.

Aceştia pot înţelege emoţiile simple (emoţia unui personaj dintr-o poveste când aceasta a fost cauzată de o întâmplare), dar  emoţiile  complexe le pun probleme considerabile (să anticipeze emoţia unui personaj din perspectiva convingerilor acestuia).

Pentru a-i învăţa pe aceşti copii citirea minţii este nevoie de  considerabil mai mult timp, răbdare şi structură, decât de a-i învăţa pe copiii tipici. Pentru copilul cu tulburări din spectrul autist este mult mai dificil să înveţe să citească gânduri, decât este pentru un orb să citească, pentru că la mijloc se află un proces de influenţare a înţelegerii.

 

Teoria minţii vine în ajutorul acestor copii şi a familiilor acestora!

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 SUN RISE:

 

  • Alăturarea adultului în activităţile ritualice şi repetitive ale copilului
  • Învăţarea prin joc interactiv
  • Plasarea părinţilor ca principală resursă de terapie
  • Crearea unui mediu de joacă securizant

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 

 PECS: Picture Exchange Communication System

 

  • Comunicarea prin intermediul obiectelor, pictogramelor şi fotografiilor
  • Pentru a putea fi introdus acest sistem, copilul trebuie să aibă capacitatea de a iniţia o situaţie de comunicare şi de reprezentare a obiectuluiu, în sensul de a-l recunoaşte în fotografie sau pictogramă
  • Dezvoltă comunicarea şi creşte şansele apariţiei limbajului expresiv

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 

 MORE THAN WORDS:

 

  • O tehnică ce pune accent pe activităţile zilnice, considerându-le contexte propice pentru învăţarea comunicării
  • Subliniază importanţa laturii emoţionale, predictibilitatea, structura şi folosirea indicatorilor vizuali

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

MIFNE

 

  • O tehnică ce se bazează pe teoria ataşamentului
  • Cuprinde 3 paşi:

 

  • Terapia intensivă de sistem pentru familia nucleu
  • Terapia de întreţinere
  • Integrarea copilului în mediul educaţional

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce este consilierea creştină?

Consilierea creştină este o abordare terapeutică (are ca scop vindecarea sufletului) ce Îl plasează în centru pe Dumnezeu şi adevărul Său, susţinut şi demonstrat de Biblie. Sfânta Scriptură este „manualul” după care consilierul creştin îşi ghidează întreaga activitate, iar acesta este nimic altceva decât instrumentul prin care Duhul Sfânt schimbă şi vindecă sufletele persoanelor consiliate.

Prin urmare, consilierul creştin NU este un guru, un dumnezeu mai mic sau un om cu puteri supranaturale. Acesta este un OM înzestrat de Dumnezeu cu harul răbdării, al înţelepciunii divine, al empatiei şi al lipsei de prejudecată.

Relaţia dintre consilierul creştin şi consiliat (persoana care apelează la consiliere creştină) este una de egalitate, având în vedere că atât unul cât şi celălalt sunt creaţiile lui Dumnezeu, poartă acelaşi păcat (strămoşesc) şi li s-au oferit daruri spirituale pe care să le folosească pentru binecuvântarea celorlalţi.

Consilierea creştină oferă perspectiva corectă a unei relaţii dintre „un păcătos şi alt păcătos”, nu dintre un om superior şi altul inferior. Consilierul creştin îşi recunoaşte limitele, slăbiciunile şi adevărul lui Dumnezeu: înaintea Lui toţi suntem egali, prin urmare avem datoria de a ne iubi unii pe alţii, aşa cum ne-a iubit El.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 FLOORTIME- DRI: Developmental Individual- Difference, Relationship- Based Model

 

  • Tehnică bazată pe joc, pe experienţe interactive conduse de copil,

şi pe interesele particulare ale acestuia, ce ajută la dezvoltarea relaţiilor sociale şi a abilităţilor de comunicare

  • Ajută la transformarea fixaţiilor copilului în motive de interacţiune

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *