generatia de azi

Copii tipici

Cum A Ajuns Generaţia De Ieri Să Ucidă Generaţia De Azi

Distribuiți vă rog

Trasaturile generatiei de ieri

Copile, ne iartă pentru că generaţia de azi a ajuns să ucidă generaţia de ieri!

Generaţia CARTE. Generaţia DRUM PE JOS, generaţia GUMĂ TURBO, generaţia V-AŢI ASCUNSELEA şi generaţia SCRIS PE BLOCURI

A fost odată ca niciodată, (şi câtă durere că voi, copiii de azi, nu veţi avea ce să povestiţi)… o generaţie ALTFEL. Una în care copilăria însemna râs cu gura până la urechi, mâncat de pe jos orice-ţi cădea, joc RAŢELE ŞI VÂNĂTORII, STICLUŢA CU OTRAVĂ, ELASTICUL, COARDA, ŢARĂ, ŢARĂ, VREM OSTAŞI, MAŢELE ÎNCURCATE, FLORI, FILME ŞI BĂIEŢI, MELODII SAU CÂNTĂREŢI!

A fost odată o lume plină de PĂRINŢI. Care munceau, îşi creşteau copii şi îi învăţau: să respecte adulţii, bătrânii şi profesorii. Să îşi facă temele, să se joace de-a … să spună „SĂRUT MÂNA PENTRU MASĂ, MĂ SCUZAŢI!”…

A fost odată o lume plină de COPII. Care mergeau la şcoală, se jucau, învăţau şi abia aşteptau să vină a doua zi, să îşi reîntâlnească prietenii şi colegii de clasă.

A fost odată ca niciodată o lume plină de ŞCOLI. Care „răsunau de clinchetul cristalin al clopoţelului”. N-am să uit niciodată această propoziţie, scrisă în manual. Se vorbea despre prima zi de şcoală…

Spune-i copilului tău cât de mult contează pentru tine și cum venirea lui pe lume ți-a transformat întreaga ta existența. Comandă AICI scrisoarea personalizată pentru copilul tău, pe care să i-o oferi atunci va putea înțelege lumea așa cum este ea.

A fost odată o LUME…

Trasaturile generatiei de azi

Astăzi e o lume. Cu litere mici. Virtuală. Oamenii nu mai sunt oameni, au devenit roboţi…

Astăzi sunt părinţi. Cu litere mici. Absenţi. Plecaţi de acasă de dimineaţa până noaptea, sau acasă, pe canapea, folosind telefoanele pe post de socializare…

Astăzi sunt copii. Cu litere mici. Deprimaţi. Nu mai ştiu să râdă, nu mai au timp, pentru că trebuie să ucidă te miri ce monştri din jocurile electronice…

Astăzi sunt şcoli. Cu litere mici. Pustii. Nu se mai aud clinchete de clopoţei, ci sunete de jocuri pe tablete şi telefoane.

Am fost odată COPIL. Cu litere mari. Mergeam la şcoală pe jos (ce-i drept, trăiam într-un orăşel de provincie, unde drumul până la şcoală ţinea vreo 40 de minute, fără maşină) şi povesteam până la şcoală tot ce ne durea, ce ne bucura, ce ne speria…

Ne dădeam întâlnire după ceas, să ne vedem în colţ, dimineaţa, spre a merge împreună. N-aveam telefoane, să le butonăm non stop, şi când nu reuşeam să ne sincronizăm, nu ne plictiseam până la şcoală, mergând cu noi de mână, şi povestind cu gândurile noastre…

Ne băteam cu bulgări, făceam oameni de zăpadă, ne dădeam cu sania, ne aruncam în nămeţi, mergeam să vopsim pomii de Paşte, ştergeam geamurile de primăvară, sădeam pomi. Şi părinţii noştri erau mândri de noi. Fetiţele învăţau să coase şi să lucreze la război, să împletească haine cu andrele, şi băieţii să confecţioneze obiecte din lemn…

Astăzi părinţii nu îşi mai lasă copiii la săniuş, pentru că răcesc, fac febră, ajung la spital.

Nu le mai pun sare pe piept, nu le mai dau să bea ceai de ceapă, nici nu le mai pun picioarele în şosete pline cu oţet (eu încă folosesc toate aceste obiceiuri învăţate de la bunica şi reuşesc să bat răceala mai repede decât cu tonele de medicamente)… pentru că miroase urât în casă… Azi le dau antibiotice pentru fiecare strănut şi doze-şoc de NUROFEN  după fiecare ploaie care i-a udat niţel…

Azi, părinţii nu le mai dau voie copiilor să ia de pe jos bucata de pâine… în copilăria noastră se mânca din aceeaşi farfurie cu puişorii de curcă sau din ceaunul cu mălai pentru porci. În copilăria mea s-a crescut cu corcoduşe adunate de pe jos după vreo furtună cu ploaie, după care dădeam fuga toţi copiii în grădini să culegem de pe jos ce-a doborât vântul, şi le mâncam aşa nespălate, cu noroi pe ele, şterse numai de tricourile murdare de pe noi, în care stătusem de dimineaţa… Tricourile alea spălate cu săpun de casă. Săpunul ăla pe care-l făceam cu mamaie din resturile de untură de la porc…

In cazul generaţiei din zilele noastre, copiii nu mai au voie să sară, ori să se învârtă, pentru că sunt HIPERCHINETICI. În copilăria mea se sărea de dimineaţa până seara, se alerga până veneau părinţii cu schimburile după noi, ori cu sandvish-urile în faţa blocului, pentru că refuzam să mai plecăm la masă. Şi ne puneam pe mâncat unul de la altul, ne săturam şi ne luam la alergat imediat după ce ne umpleam stomacul…

Pe vremea aia erai bolnav dacă NU alergai şi nu săreai, acum eşti bolnav dacă le faci pe oricare dintre ele…

Acum trebuie să-i punem pe copii să stea la masă spălaţi pe mâini de 3 ori dacă se poate, şi să se ridice la fel de curaţi. Şi dacă nu se poate, li se dă în gură, pentru că „nu suntem porci”. Ori murdărim canapeaua de 3000 euro, ori parchetul de 5000…

Când eram copil mâncam pe scaun de lemn, fără 3 perne puse sub şezut, la masă de lemn pe care mamaie o spăla cu apă FĂRĂ DETERGENT. În farfurii spălate cu NISIP. În bucătăria în care exista pământ. Nu ciment, nu parchet, nu covor… PĂMÂNT. Dădea mamaie cu mătura, stropea mai întâi cu apă să nu se facă praf, şi de mai făcea câte o dată şi-mi intra în ochi, mă ştergeam cu mâinile murdare de ţărână şi când mă puneam pe plâns că mă ustură, arunca repede cu cana cu apă după mine şi trecea până terminam de mâncat…

Generaţia alpha mănâncă numai brânză de la firma X, împachetată în plastic de calitate… Noi mâncam din tifon, sau nu mai ştiu cum se numea un alt material din care confecţionau bunicii noştri „desaga de făcut brânză”, când nici nu era gata închegată. Scăpau bunicii niscaiva fire de păr, niscaiva paie… le dădeam la o parte şi ne umpleam stomăcelele până la refuz.

Pe vremea aia, la 5-6 ani scoteam apă din fântână şi mergeam cu bunica să ud roşiile în grădină, cu găletuţa mea de 5 litri, pe care o scăpam de câteva ori, şi până să ajung la bilioanele de roşii, mai rămânea un sfert…

Astăzi copiii de aceeaşi vârstă nu sunt lăsaţi să-şi ducă nici ghiozdanele în spate, nici scaunul la masă, pe motiv că NU POT.

Iar băieţeii (asta a fost cea mai şocantă explicaţie care mi-a fost dat să o aud până acum!) „nu au voie să care nimic, pentru că greutatea crează IMPOTENŢĂ, nu trebuie să îi lase părinţii nici o jumătate de kg de fructe să care, pentru că nu vor mai avea copii…”.

Mă întrebam cum de-am apărut eu pe lume, la cât a muncit tata cu sapa, cu sacii , cu lopata, etc…. ?!

Astăzi noi umplem spitalele de psihiatrie pentru că suntem depresivi, pe vremea aia n-aveai timp de aşa ceva… da, aţi citit bine, n-aveam timp de depresii.

Aveai mereu câte ceva de făcut, care-ţi umplea ziua, dar mai ales sufletul…

Şi ne mai întrebăm apoi de ce copiii noştri iau pumni de pastile, şi ne mai supărăm pe psihiatri că le prescriu… când ei n-au voie decât să STEA, pentru că altfel se îmbolnăvesc, „şi nu te duci tu cu ei la spital, Monica! Eu mă chinui cu penumonia lor!”.

Şi ne mai întrebăm apoi de ce copiii noştri nu ştiu să facă nimic, sau de ce au ajuns în spitale de psihiatrie, când AU AVUT TOT CE ŞI-AU DORIT?!

Pentru că prea au tot ce îşi doresc, fără să depună vreun minim de efort, şi pentru că prea sunt obligaţi să STEA toată ziua, căci altfel noi, adulţii, avem de chinuit din cauza lor!

UNDE EŞTI COPILĂRIE, CU LIBERTATEA TA, CU TOT?

Împărtăşeşte cu cei dragi ţie acest articol, dacă ţi-a adus aminte de ce ai trăit sau dacă speri ca într-o zi copiii tăi să trăiască liberi …

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog

Lasă un comentariu

Comentarii (12)

  1. Stii de ce nu sunt lasati copiii sa isi duca singuri ghiozdanele? Nu fiindca nu pot ci fiindca sunt foarte grele si daca ar parcurge drumul dus-intors cu ele in carca efectele negative nu ar intarzia sa apara. E peefect normal ca un parinte sa care ghiozdanul de 8 kg al copilului.

    1. Bun, ghiozdanele. Și celelalte elemente caracteristice acestei generații „mai inteligente decît noi”?

      Stimată doamnă, omul are o grozavă putere de adaptare. Orice lucru pe care copilul îl face SINGUR îi dezvoltă simțul responsabilității, iar dacă este dificil pentru el, îl provoacă să caute soluții. Un banal exemplu legat de ghiozdănelul prea greu se rezuma la faptul că copilul va încerca să caute soluții pentru a-i fi mai comod să ducă greutatea. Va încerca în brațe, apoi într-un umăr, apoi în celălalt, apoi într-o mînă, apoi înapoi în spate, căci așa e cel mai ușor și fără să-și dea seama, copilul a întîmpinat o problemă și a căutat soluții la ea, un pas mărunt pentru problema ghiozdănelului, dar un pas enorm pentru gîndirea copilului. Înțelegeți unde bat?

      Generația care vine, nu e o generație mai inteligentă față de generația de ieri. Generația de azi, este una de copii cu handicap, chiar dacă fizic sunt sănătoși.

      Generația de IERI a inventat smartphone-urile pe care se joacă generația de AZI, și care o fac „inteligentă”. Apropo de duma asta, chiar o profesoară venise cu ea, demonstrînd astfel că nu știe nimic despre copiii pe care îi învață, despre capacitatea de adaptare sau faptul că deștept și inteligent sunt noțiuni diferite cu înțelesuri diferite.
      Generația de IERI a scris și încă scrie codurile jocurilor cu care se distrează puștii din zilele noastre.
      Generația de IERI a adus recent lumii mașinile hibrid.
      Generația de IERI a adus IoT-ul și tot ceea ce înseamnă „smart”.
      Generația de IERI încă inovează și muncește și pe drept ar putea fi numită „generația inteligentă”.
      Generația de azi este prea tînără ca să fi venit cu ceva. Este inteligentă DOAR pentru că poate folosi lucruri create de generația de ieri?

      Generația de azi este – din păcate – o generație handicapată. O generație de copii care nu pot înțelege un NU. Iar cînd viața îi va lovi își vor lua viața pentru că „viața e prea grea și nu merită”. O generație de copii care sunt orbiți de mii de „te iubesc”-uri zilnice, și nu mai văd astfel adevăta dragoste și sacrificul părinților lor. O generație care bat din picior și se trîntesc pe jos cînd ei „vor”. Ei vor și atît, trebuie să le dai! O generație incapabilă de a iubi autentic, pentru că nu apucă să se maturizeze din punct de vedere emoțional. La 12 ani ei au „iubiți/iubite” și cel mai crunt e că părinții găsesc asta… amuzant! 🙂 La 15-16 ani deja dau lecții despre sex oricui, iar unii mai puțin norocoși la prezervativ, devin părinți.

      O generație tristă, doamnă, pierdută. Și nu e vina lor. E vina noastră.

      1. Indraznesc sa iti spun ca generatiile de astazi sunt foarte destepte.
        De exemplu, de vreo saptamana, baiatul nostru de 8ani jumate, care trece clasa a doua, a devenit foarte interesat de Titanic. Isi cauta documentare pe internet, se uita pe schite si desene si studiaza indeaproape Titanicul.
        Sta destul de mult afara, impreuna cu fratele lui, in parc, sub supraveghere adulta.
        De ce sub supraveghere adulta? Pentru ca acum sunt pe strada prea multe masini, in parc sunt prea multi caini, si peste tot sunt prea multi oameni rai sau indiferenti ca sa las ce am mai important pe lume singuri.
        Il las sa care maxim 3 kg, iar ghiozdanul il cara singur de la masina pana in clasa.
        Daca mie mi se pare greu un ghiozdan de 8 kg. cum as avea pretentia sa le care copilul meu de 25 kile?

  2. Eu am petrecut copilaria la tara in R.M. cu acces la capitala, care era la 15 minute distanta. Mi s-a parut minunata viata printre animale domestice si mancare de calitate. Apoi am petrecut toata adolescenta la bloc si am fost destul de dezamagita si trista. desi anii liceului au fost un fel de aventutura.

  3. Mi-ai povestit…sufletul! Poate ca cea mai dureroasa fraza auzita de la copilul meu a fost „mi-as dori sa pot avea si eu macar o zi asa cum a fost copilaria voastra!”…. Eu ii povestesc mereu din copilaria mea, si il las sa experimenteze cat de mult poate din ce se mai poate…dar nimic nu mai e si nu mai poate fi ca atunci, din pacate! (iar noi am ajuns sa traim la zeci de mii de km departe de tara noastra draga…) De ce a trebuit sa „evoulam” ca omenire??? As renunta la absoltu tot, daca s-ar putea sa ne recapatam vremurile de libertate si siguranta inapoi…pentru noi dar mai ales pentru copiii nostri!

      1. Este foarte deplasata comparatia, stimata doamna.
        Generatia de azi e cu mult mai inteligenta decat pe vremea matale.
        Nu mai alearga pe afara, nu i nimic, merg la sala, la yoga, pilates.
        Ce mentalitati invechite si ceausiste!
        Ce bine ca generatia voastra de aur o sa se curete!

  4. Este foarte deplasata comparatia, stimata doamna.
    Generatia de azi e cu mult mai inteligenta decat pe vremea matale.
    Nu mai alearga pe afara, nu i nimic, merg la sala, la yoga, pilates.
    Ce mentalitati invechite si ceausiste!
    Ce bine ca generatia voastra de aur o sa se curete!

    1. Hahaha… pilates, yoga, asta e secretul unei copilarii fericite? Asta e mentalitatea progrestista, nu invechita sa inteleg.. tot ce vine din vest e bun, ce e al nostru e invechit, ceausist si de rahat. Bravo! Generatia urmatoare va fi una de consumatori spalati pe creier, fara trecut, fara valori, fara mostenire culturala. Noroc ca avem yoga si pilates sa ne dezvoltam armonios fizic si spiritual

  5. Offf, Doamneee… m~ai rascolit… Atatea amintiri m~au napadit…
    Sunt foarte trista pentru copiii cu c mic… si nu reusesc sa inteleg cum, de ce (???) copii cu C mare au facut copii cu c mic !? … :/
    Spun deseori parintilor care vin cu copilul „la reparat” : „Cand erati de varsta lui/ei …ce faceati ?”

Assign a menu in the Right Menu options.