Copii cu nevoi speciale

Copilul cu dizabilitate: să ne bucurăm de fiecare reuşită, sau să ne frustreze comparaţia cu alţii?

Distribuiți vă rog

„Confuzia dintre succes şi recompensele succesului este unul din principalele motive pentru care oamenii îşi abandonează visele.” (Andy Stanley)

Citatul acesta m-a dus cu gândul la copiii cu care lucrez şi la părinţii acestora. Când ai în mâini destinul unui pui de om, iniţial  te sperii. Apoi te simţi binecuvântat, şi în final îţi dai seama că totul ţi-a fost dat cu un scop: să vezi că nici o dizabilitate nu este capătul drumului sau blestemul unei familii, ci dovada că există un Dumnezeu care ştie şi poate.

Adeseam văd părinţi care capitulează. Auzind remarcile oamenilor, uneori foarte bine intenţionaţi:

„Oare nu ar fi bine să renunţi la terapie? Oricum şansele sunt minime. Mai bine strânge banii pentru când tu nu vei mai fi, să îi laşi ceva.”

„Ştiu că doare, dar poate ar trebui să nu te mai chinui să îl înveţi să mănânce, pentru că e evident că nu va putea. E de la boală.”

Şi lista neagră a motivaţiilor pentru renunţare o puteţi completa şi voi…

CONTINUAREA ARTICOLULUI O GĂSIŢI AICI.

 

Distribuiți vă rog

Lasă un comentariu