Relatii

Ce faci când eşti copleşit de singurătatea în doi?- Întrebare de la cititori

Distribuiți vă rog

Zilele trecute am scris despre o singurătate sfântă, AICI, ori despre cum să treci printr-o despărţire, AICI. Azi am primit întrebarea „Ce faci când eşti copleşit de singurătatea în doi?” 

Cred că e necesar să lămurim întâi când eşti singur în 2:

  1. Când fiecare stă cu sine, deşi împărţiţi aceeaşi casă sau acelaţi pat. Când nu (mai) aveţi ce să vă spuneţi, sau vă certaţi din orice, şi simţiţi că nu mai puteţi ajunge unul la altul.
  2. Când nu aveţi pasiuni comune sau activităţi comune.
  3. Când unul din voi, sau amândoi, sunteţi cuprinşi de mândrie şi refuzaţi să faceţi primul pas spre a începe o discuţie despre starea relaţiei vostre.

Ce faci când eşti copleşit de singurătatea în doi?

 

Cred că cel mai important lucru pe care e absolut necesar să îl faci este să deschizi tu subiectul CE FACEM CU SINGURĂTATEA ASTA?

Dar înainte să merg mai departe, trebuie să îţi spun că există 2 situaţii:

  1. Ce faci cu singurătatea când eşti căsătorit
  2. Ce faci cu singurătatea când eşti într-o relaţie care nu implică angajament în faţa lui Dumnezeu

Azi vorbim despre singurătatea celor necăsătoriţi. Dacă cineva simte că are nevoie de sugestii pentru cuplurile căsătorite, vă invit să faceţi parte din grupul NU EŞTI SINGUR PE LUME şi să lăsaţi acolo întrebările sau sugestiile voastre.

Aşadar, dacă te afli într-o relaţie care merge spre căsătorie, eu cred că lucrurile sunt mai uşoare:). Când nu există un jurământ în faţa lui Dumnezeu, eşti într-o perioadă de curtare, sau, mai bine zis, de cunoaştere a celuilalt şi de căutare a răspunsului: E EA(EL) CEA CU CARE SĂ-MI ÎMPART TOT RESTUL VIEŢII?

Să presupunem că te afli în relaţie de câteva luni, şi observi că vă (cam) plictisiţi împreună, sau unul din voi se simte departe sufleteşte de celălalt, nu mai comunicaţi, aveţi impresia că vorbiţi cu pereţii, pentru că orice aţi cere, celălalt pare că nu vă aude sau că nu îi pasă de nevoile voastre.

CE E DE FĂCUT?

  1. Discutaţi foarte deschis despre această răceală sau lipsă de intimitate. Este nevoie să vedeţi ce v-a adus în această situaţie. Că este lipsa unor interese comune, că este teama de a nu îl supăra pe celălalt, pentru că aţi avut mai multe conflicte pe care le-aţi rezolvat prin tăcere (deci nu le-aţi rezolvat!), că sunteţi rănit de anumite comportamente ale partenerului şi nu aveţi curajul să îi spuneţi deschis despre sentimentele voastre, că nu îl mai iubiţi pe celălalt şi sunteţi foarte confuz în privinţa deciziei de a merge mai departe sau nu, oricare ar fi motivul, este absolut necesar să discutaţi despre el.

Tăcerea va adânci prăpastia dintre voi, şi îl va face pe partenerul care se simte rănit de distanţarea voastră să ţipe, să critice, să ameninţe, pentru că nu se va simţi auzit. Sau, îl va face pe cel care tace şi care a ales distanţa, să se închidă şi mai mult în el şi să creadă că lucrurile se vor rezolva, pentru că e numai o perioadă mai grea…

Nimic nu se rezolvă însă de la sine! Discutaţi, discutaţi, discutaţi! Ce-i drept, comunicarea nu este singurul lucru care face o relaţie să dureze o viaţă, dar este primul pas spre intimitate!

2. După ce aţi aflat motivele distanţării, căutaţi împreună soluţii pentru reconectare. Dacă, de exemplu, motivul este faptul că vă este frică să nu vă certaţi dacă ajungeţi la un conflict, stabiliţi să vorbiţi pe rând, şi fiecare să îşi spună propriile nemulţumiri şi nevoi: „Mă deranjează că atunci când am o părere diferită de a ta, tu închei subiectul. Eu înţeleg din asta că nu-ţi pasă! Am nevoie ca atunci când ajungem la conflict,  să îmi asculţi punctul de vedere şi să îmi spui ce părere ai despre ce îţi cer.”

Fiţi deschişi să vă modelaţi după nevoile celuilalt, atâta timp cât acestea nu sunt absurde. De exemplu, dacă partenerul vă spune: „Am nevoie să faci ca mine, pentru că eu ştiu mai bine!”, acesta nu este un răspuns tolerabil. Amândoi sunteţi egali, deci nevoile unuia trebuie să fie adaptate nevoilor celuilalt.

3. Puneţi în aplicare deciziile pe care le-aţi stabilit la punctul 2:). Nu vă aşteptaţi să fie uşor. Veţi continua să aveţi conflicte, până când vă veţi învăţa unul altuia limbajul de iubire. O relaţie înseamnă ciocniri frecvente, nicidecum lipsa conflictelor! Rezolvarea lor va duce la mai multă intimitate şi vă va creşte respectul unul faţă de altul!

4. Încheiaţi relaţia dacă apar diferenţe imense de caracter între voi. Dacă, de exemplu, unul dintre voi este posesiv, gelos, agresiv, mincinos, sau deţine orice altă trăsătură negativă de caracter, care vă poate pune viaţa – emoţional sau fizic- în pericol, atunci consider că cea mai bună soluţie este să vă despărţiţi cel puţin pentru o periodă, până când fiecare îşi rezolvă propriile probleme de caracter. Nu uitaţi că nu trebuie să suportaţi jigniri, răniri sau lipsa de maturitate a partenerului, sperând că se va schimba dacă voi veţi rămâne lângă el! NU SUNTEŢI DUMNEZEU! Numai El, Dumnezeu, este singurul care poate schimba un om!

Dacă acest articol a fost de ajutor, daţi-l mai departe printr-un share! Există oameni care au nevoie de încurajări, fii parte din binecuvântarea unui suflet!

Sursă foto: Google

Distribuiți vă rog

Lasă un comentariu