Categorie: Sanatate

Cum se trăieşte moartea când diagnosticul e Cancer ?!

Sanatate fizica

Cum se trăieşte moartea când diagnosticul e Cancer ?!

Distribuiți vă rog

Cum se trăieşte moartea când diagnosticul e Cancer!

Motto: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” (Matei 22: 39 – Sfânta Scriptură)

 

Când eşti singură, viaţa îţi dă binecuvântarea de a trăi cât pentru doi. Ori pentru 3. Ori pentru toţi oamenii care nu sunt lângă tine… Aşa că poţi merge unde vrei, când vrei, pentru cine vrei.

Am spus doar că singurătatea nu ucide, ci salvează!

Iată cum, femeie singură fiind, am putut trăi bucuria alături de oameni frumoşi. Mai frumoşi decât toate iubirile bifate greşit… V-am mai povestit eu despre ele … Aici. 

Am fost la Happy Run! Organizat de Fundaţia Renaşterea!

 Ai sau nu un om drag bolnav de cancer, ai pierdut sau nu vreodată un om drag necruţat de boala aceasta, nu ai cum să rămâi indiferent! E dur, dar din duritatea sorţii înveţi să trăieşti dincolo de limite.

Înveţi că pentru a fi învingător trebuie mai întâi să cazi. Să suferi şi să strigi. Nici un copil nu merge fără să cadă de mii de ori. Nici un om mare nu se maturizează dacă nu se târăşte prin viaţă puţin. Măcar puţin.

Am văzut oameni atât de frumoşi, cum numai sufletele îngenuncheate pot fi. Am simţit cum viaţa poate fi scrisă pe inimă şi ştearsă de pe pământ. Am simţit dragostea şi speranţa în fiecare femeie care a învins.

 

Am fost cu prietena mea, Mari.

Şi-a pierdut tatăl în urmă cu câţiva ani. Cancerul l-a răpit. Din dragoste pentru el, s-a tuns şi şi-a donat părul pentru peruci. Aici. sau aici .

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

Tot ea m-a şi întrebat dacă aş dori … costă 50 ron … când e vorba de bani, oamenii trec mai departe. Când e vorba de viaţă, noi, oamenii credem că ne e dată pur şi simplu.  Sau că banii ne-ar putea-o cumpăra …

Avem senzaţia că timpul trece simplu. Sau nu (mai) trece deloc…
Îl avem…

De-am fi conştienţi cu adevărat că viaţa este doar un fir de aţă, ne-am face timp! Ne-am îngriji, ne-am iubi, ne-am îmbrăţişa, ne-am arunca în vise şi am trăi pentru împlinirea lor. Am face orice să le ducem la bun sfârşit. Nu ne-am opri la mijlocul cursei. Nici măcar pentru cel mai dulce dintre cele dulci …

un vata

Am alergat 5 km. Am simţit de multe ori că nu mai pot. Dar am continuat, cu imaginea STARTULUI în minte: „Trebuie să ajung acolo, orice ar fi!”

N-ai cum să te opreşti când ştii că în joc e viaţa! Chiar dacă nu a ta! Nici măcar el nu s-a oprit …

run caine

„Participaţi la astfel de eveneimente, implicaţi-vă!” – aud foarte des. Nu ştiu câţi o fac. Nu ştiu câţi am face-o facă în viaţa noastră s-ar lupta cineva pentru viaţă…

Oamenii iubesc. Multe: oameni, animale, lucruri, trăiri, vicii. De iubirile acestea depinde viaţa tuturor.

„Alege să iubeşti viaţa! Participă cu partea ta de viaţă la salvarea altor vieţi!” – aş fi vrut să scriu când am citit prima dată despre acest eveniment. N-am făcut-o… mi-a fost teamă parcă de mine …

Ps: La mai mult de jumătatea cursei, un băiat ţinea o foaie deasupra capului, pe care scria ZÂMBEŞTE! N-am putut să-i fac o poză, dar tare aş fi dorit! M-a impresionat până la lacrimi. Nu ştiu a cui a fost ideea, dar tare aş vrea să-l îmbrăţişez pe cel ce a avut-o!

Când simţi că nu mai poţi, e dumnezeiesc să îţi apară cineva în faţă, să îţi spună doar atât:

Să ne punem ARIPI DE DRUM şi să pornim la trăit!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
20 de caracteristici ale iubirii adictive. Află-le şi ieşi din cercul vicios! Se poate!

Sanatate mintala

20 de caracteristici ale iubirii adictive. Află-le şi ieşi din cercul vicios! Se poate!

Distribuiți vă rog

Specialişii spun că experienţele din copilărie au impact direct asupra modului în care iubim, ca adulţi. Adică, dacă în copilărie am avut parte de părinţi care ne-au arătat o iubire puternică, vom şti să ne iubim şi noi, pe noi înşine, şi să dezvoltăm relaţii sănătoase cu cei din jurul nostru, inclusiv cu persoanele de sex opus.

Dacă, însă, în copilărie am fost abuzaţi sau neglijaţi, avem tendinţa să iubim imatur („Te iubesc pentru că am nevoie de tine!”) sau infantil („Te iubtesc pentru că mă iubeşti!”)

Brenda Schaeffer, psihoterapeut specializat în tratamentul adicţiilor, ne spune că oamenii aflaţi în relaţii adictive fac următoarele :

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

  1. Se simt mistuiţi: Gândesc pe principiul: „Nu pot trăi fără tine!” Îşi amână sau anulează dezvoltarea propriei personalităţi, pentru a se concentra pe împlinirea nevoilor celuilalt.
  2. Au dificultăţi în stabilirea graniţelor Eului: îşi pierd identitatea pentru a se apropia de cealaltă persoană
  3. Au tendinţe masochiste: Unul din parteneri dăruieşte mai mult decât celălalt, şi e de acord bucuros s-o facă, până acolo încât poate accepta abuzul.
  4. Renunţă greu la relaţii abuzive: rămân în aceste relaţii, din frica de singurătate.
  5. Le e teamă de riscuri, schimbări şi necunoscut: de teama despărţirii, care ar aduce schimbare în viaţa lor, (deşi în bine!) rămân sau se întorc repetat la abuzatori
  6. Experimentează o creştere individuală insuficientă: stagnează, pentru că dedică tot timpul grijii faţă de relaţie, în detrimentul autorealizării.
  7. Au dificultăţi în experiementarea intimităţii reale: refuză să fie vulnerabili în faţa celuilalt, şi susceptibili la a fi răniţi şi dezamăgiţi
  8. Joacă jocuri psihologice: îşi asumă roluri ca: victimă, agresor sau persecutor.
  9. Dăruiesc pentru a primi ceva în schimb: „Dacă voi face ce trebuie, voi obţine ceea ce doresc!” Exemplu: Dacă voi fi gospodina care îşi doreşte, nu mă va părăsi!
  10. Încearcă să îi schimbe pe ceilalţi: încearcă să-şi mascheze nerealizările şi spaimele, prin încercarea de a-i schimba pe ceilalţi. Exemplu: Dacă tu ai munci mai puţin, nu aş mai ajunge în faţa laptopului, uitându-mă la pornografie!
  11. Au nevoie de ceilalţi pentru a se simţi împliniţi, iar gândul pierderii le provoacă o asemenea anxietate, că, fie ajung victime, fie ajung agresori. „Mai bine aceept să fiu bătută, decât să nu-l mai am!- Mai bine o omor, decît să trăiesc fără ea!”
  12. Caută soluţii în afara lor: pun pe seama altora, propria lor fericire: „Dacă aş avea o relaţie, nu m-aş mai masturba! sau: Până la urmă, va vedea cît de mult valorez şi se va schimba!”
  13. Pretind şi aşteaptă dragoste necondiţionată: vor să primească ceea ce nu au primit în copilărie, sau ceea ce ar putea să-şi ofere singuri. Iubirea necondiţionată ne poate fi oferită NUMAI de către părinţi. Dacă nu am avut parte de ea, nu este datoria partenerului să ne-o ofere.
  14. Refuză sau abundă de implicare: „Eu îmi văd de treaba mea, şi tu de a ta, pe principiul FRIENDS WITH BENEFITS!”, sau se implică în mod abuziv în viaţa celuilalt: „Eşti a mea, faci ce-ţi spun eu!”
  15. Aşteaptă de la alţii recunoaştere şi apreciere: dacă o relaţia se sfârşeşte, asociază pierderea acelei persoane cu pierderea stimei de sine şi devalorizarea. Exemplu: „Dacă nu am pe cine să iubesc, nu sunt nimic!”
  16. Se tem să nu fie abandonaţi când au loc despărţiri de rutină: se simt abandonaţi şi dacă partenerul pleacă pentru câteva ore de lângă ei, fiindu-le teamă că nu se va mai întoarce.
  17. Recrează sentimente negative familiare: gol, vinovăţie, depresie, respingere, anxietate, furie, stimă de sine scăzută.
  18. Îşi doresc apropierea, deşi se tem de ea: „Dacă mă voi îndrăgosti din nou, aş putea să sufăr, ca în trecut!”
  19. Încearcă să „repare” sentimentele celorlalţi: îşi asumă responsabilitatea stării de bine a celuilalt. Exemplu: „Eu trebuie să îl fac să se simtă bine, după moartea mamei sale. E datoria mea să-l scot din depresie!”
  20. Joacă jocuri de putere, prin care îi manipulează pe ceilalţi. Exemplu: „Ai făcut bine, dar fără mine nu ai fi reuşit!”

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Ce este Masturbaţia şi ce trebuie să ştim despre ea?

Sanatate mintala

Ce este Masturbaţia şi ce trebuie să ştim despre ea?

Distribuiți vă rog

Ce este Masturbaţia şi ce trebuie să ştim despre ea? Masturbaţia (onanismul)reprezintă, conform dicţionarului de psihiatrie Larousse, „obţinerea de plăcere sexuală prin manevre mecanice de excitare a organelor genitale, la ambele sexe.”

Până la adolescenţă, inclusiv, masturbaţia constituie cea mai frecventă formă de excitaţie sexuală. 80%- 100% din adolescenţii cu vârste cuprinse între 14-16 ani o practică, tinzând  spre normalitate la această vârstă.

După Verdier, durata masturbaţiei este în jur de 4 ani, variind de la 4-5 acte pe zi, până la o dată pe lună.

Cercetările arată că 98% din subiecţii masculini se masturbează după vârsta de 14 ani, în general, după ce află de ea, spre deosebire de fete, care, în proporţie de 60-70%, spun că au descoperit-o spontan.

După Viorel Lupu, masturbaţia îmbracă aspectul patologicului dacă:

  • Când are un caracter impulsiv-obsesiv, şi-sau când apare pe fondul unei stări conflictuale tensionale.
  • Dacă demobilozează adolescentul de la obligaţiile şi activităţile lui curente
  • Dacă îl îndepărtează de sexul opus
  • Dacă devin anxioşi
  • Dacă sunt pedepsiţi sau ameninţaţi (ameninţarea cu castrarea este cea mai importantă categorie de ameninţări), dezvoltând un sentiment puternic de culpabilitate

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

Ce fac pedepsele şi ameninţările?

  • Duc la fixarea şi accentuarea deprinderii
  • Adâncesc procesul nevrotic
  • Dezvoltă nevroze depresive, cu idei de inutilitate şi suicid, şi, uneori, chiar are loc trecerea la actul suicidar

Schemele terapeutice medicamentoase sau psihoterapie?

Acelaşi autor, Viorel Lupu, consideră că primele sunt ineficiente, pe primul plan trebuind să se situeze consilierea adolescenţilor, psihoterapia, intensificarea măsurilor de educaţie sexuală, măsurile de ajustare a regimului zilnic de viaţă, de însuşire a deprinderilor corecte de igienă generală şi locală şi practicarea sporturilor.

Masturbarea excesivă se poate întâlni şi la adolescenţi cu tulburări de personalitate, întârziere mintală, epilepsie, episoade maniacale, schizofrenie şi se poate asocia cu exhibiţionismul şi cu alte tulburări ale preferinţelor sexuale.

#Poţi scrie pe Învaţă.Crede.Iubeşte folosind pagina de contact de aici.

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Ce este tulburarea mentală? Scurtă incursiune în domeniul sănătăţii mintale

Sanatate mintala

Ce este tulburarea mentală? Scurtă incursiune în domeniul sănătăţii mintale

Distribuiți vă rog

Ce este tulburarea mentală?

Organizaţia mondială a Sănătăţii (OMS) a introdus denumirea de Tulburare Mentală (Mental Disorder) pentru a se evita cuvântul  „boală”; pentru a nu mai avea „boli mentale” şi nici „nebuni”.

De asemenea, manualul american  de diagnosticare a acestor tulburări, „Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders” (DSM) elimină nominalizarea persoanei prin suferinţa sa psihică, deci despre o  persoană care întruneşte criteriile pentru diagnosticul de schizofrenie, se va spune că „are schizofrenie”, ci nueste schizofrenă”.

Un răspuns la întrebarea „CE ESTE TULBURAREA MENTALĂ?”  este foarte dificil de obţinut, însă prezint în continuare un comentariu din perspectiva DSM IV-V:

¤ un sindrom sau o configuraţie de simptome comportamentale şi psihologice semnificative clinic, ce apare la un individ şi este asociată cu suferinţa sau dizabilitatea , (deficienţe de funcţionare în roluri sociale) cu un risc crescut de suferinţă, deces, sau o importantă pierdere a libertăţii.
Sindromul sau configuraţia trebuie să nu fie răspunsul la un eveniment special (explu: divorţ, boala cuiva drag, etc) aşa cum este el resimţit şi trăit în cultura respectivă.

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

Concret: nu aveţi o tulburare mentală dacă în cazul unui divorţ, timp de 6 luni suferiţi, plângeţi, regretaţi sau vă simţiţi vinovat pentru eşecul respectiv. Aceste simptome sunt fireşti în cazul oricărei pierderi, fiind etapele fireşti ale unui doliu sănătos.

Indiferent de cauza lui originară, sindromul trebuie considerat o manifestare a unei disfuncţii comportamentale, biologice sau psihologice a individului, care îl afectează pentru o perioadă de timp mai mare de 6 luni.

Nu se consideră tulburare mentală comportamentul deviant (politic, religios sau sexual), sau conflictele dintre individ şi societate, dacă acestea nu sunt simptome ale unei disfuncţii la nivelul individului.

Pentru un diagnostic concret, recomand să apelaţi la un medic psihiatru, care vă va îndruma către cel mai bun mod de tratament (medicamentos şi/sau psihoterapeutic) de care aveţi nevoie în acel moment.

(Biografie: Mircea Lăzărescu)

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Orice vis e posibil! Îţi trebuie doar curajul de-a pune capul pe pernă.

Sanatate mintala

Orice vis e posibil! Îţi trebuie doar curajul de-a pune capul pe pernă.

Distribuiți vă rog

Pentru că azi trebuie să citesc o carte de 250 pagini, pentru examen, iau pauză de Blog. De Facebook şi de telefon. Aşadar, nu sunt decât pentru scurte clipe de respiro.

Şi pentru că am avut parte de vise frumoase când eram mică, despre care puteţi citi aici, şi le-am făcut realitate peste ani, azi vreau doar să vă aşezaţi confortabil pe o canapea, sau, cei mai curajoşi, pe firul ierbii:), şi să vă uitaţi la filmuleţul ce urmează.

Închideţi apoi ochii, aveţi curajul să lăsaţi visele să vină, şi „Puneţi ultima piesă!” în puzzle-ul propriei vieţi. Dacă nu ştiţi care este, încă, trimiteţi un e-mail la contact@aripidedrum.ro, şi comandaţi cartea asta!

Apoi, dacă tot nu v-aţi convins, cereţi ajutor! Un psihoterapeut sau un coach vă poate ajuta să vă dezmeticiţi! 🙂 Şi să porniţi, cu Aripile de drum pe umeri, la transformat vise în realitate!

Nimeni nu spune că e uşor, dar nici nu spune nimeni din cei ce au reuşit,  că e imposibil!

La visat cu voi, deci, eu am de tranformat în realitate alt vis, despre care vă voi scrie la sfârşitul lui septembrie! 🙂

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Assign a menu in the Right Menu options.