Categorie: Sanatate

Ce NU face un psihoterapeut? Răspunsuri mici pentru vindecări mari

Sanatate mintala

Ce NU face un psihoterapeut? Răspunsuri mici pentru vindecări mari

Distribuiți vă rog

Scriu acest articol după multe discuții cu persoane care fie nu au curajul să intre într-un proces de psihoterapie, fie nu cred în puterea vindecătoare a lucrului cu tine însuți. Cel mai important, pentru cineva care se confruntă cu dificultăți în viața privată este să știe cu ce îl poate ajuta un psihoterapeut, înainte de a decide CARE din aceștia o poate face.

Vă încurajez să citiți și să puneți întrebări de lămurire la secțiunea ”comentarii”.

Psihoterapeutul …

 

  • Nu te vindecă printr-o operație de 7 ore: atunci când mergi la psihoterapie, nu mergi la chirurg! Să ştii că emoţiile nu sunt tumori care pot fi tăiate în 5 secunde cu un bisturiu. (Chiar şi tumorile revin, uneori!) Fii realist şi conştient că pentru a te vindeca de ceva, tu trebuie să ai o boală, iar emoţiile nu sunt boli! Dacă ai schizofrenie (acesta da, este o boală) şi în paralel faci psihoterapie, nu vei fi vindecat prin puterea miraculoasă a terapeutului tău, ci, în paralel cu medicaţia care este obligatorie, ai nevoie de un suport emoţional care să te ajute să treci mai uşor peste dificultăţi!

 

  • Nu luptă în locul tău, ci alături de tine! Nu îţi va suna partenerul de viaţă să îşi ceară scuze în numele tău:), oricât de mult ţi-ai dori tu asta! Nu îţi instalează pe laptop programe de detectare a pornografiei:), ci îţi face doar o recomandare! Tu eşti cel care va trebui să depui efortul propriu zis, el este acolo să te susţină şi să te înţeleagă atunci când ţi-e greu. Psihoterapeutul este susținătorul tău, omul care merge alături de tine, nicidecum cel care câștigă luptele în locul tău!

 

  • Nu îţi dă tratament! Numai medicii psihiatri au dreptul de a elibera medicaţie, un psihoterapeut lucrează cu emoţiile, gândurile şi sentimentele tale, nu are voie să facă nici măcar o trimitere către un anumit medicament! Dacă terapeutul tău face asta, părăseşte cabinetul imediat! Referitor la medicație, acesta îți poate sugera să mergi la medicul psihiatru, în cazul în care consideră că simptomele pe care le enumeri sunt mai mult decât ceea ce ține de competența lui.

Psihoterapeutul te întreabă despre tratamentul pe care îl iei, pentru a şti de unde pot veni anumite stări ale tale (efecte adverse), sau îţi poate sugera să mergi la medicul de familie pentru a primi o reţetă de vitamine!

  • NU TE JUDECĂ! Dacă face asta, renunţă la colaborare! Când un terapeut te priveşte cu dezgust sau te întreabă: „Cum ai putut face asta?” acela este semnul că el persoanal NU A LUCRAT LA RELAŢIA CU SINE ÎNSUŞI, astfel încât să fie imparţial şi empatic faţă de orice greşală pe care clienţii lor o fac!

Un terapeut bine pregătit îţi arată responsabilitatea pe care o ai faţă de tine însuţi şi faţă de ceilalţi şi ce NU ar trebui să accepţi, de exemplu, de la un bărbat (cazurile de abuz se potrivesc aici foarte bine!), dar nu te va judeca pentru că eşti într-o relaţie abuzivă sau pentru că ţi-ai înşelat partenera!

De asemenea, nu îți va sugera să divorțezi, să rămâi într-o relație, să te răzbuni, să plătești cuiva cu aceeași monedă! Datoria lui este de a te ajuta să conștientizezi eventuale pericole pe care este posibil ca tu să nu le observi, cum ar fi efectele pe care anumite acțiuni ale tale întreprinse la nervi au efecte negative asupra vieții tale sau a celor din jur.

  • Nu este DUMNEZEU! Nu te aştepta la miracole de la un om, oricât de lăudat ar fi! Nici de la terapeuta mea, pe care aş clona-o în 100 000 de exemplare în fiecare ţară a lumii, 🙂 nu mă aștept la minuni! Singurul care poate face minuni, şi da, face uneori, este Dumnezeu! Pune-ţi încrederea în El şi roagă-te să-i dea înţelepciune terapeutului tău în lucrul cu tine, însă nu te aştepa ca el să îţi ofere vindecarea după care tânjeşti!

Şi reţine un lucru, mai ales dacă ești adeptul vindecării prin miracole: Dumnezeu nu face NIMIC fără ca tu să depui efort! El nu se baga cu forţa în viaţa ta şi nu te obligă să respecţi reguli! El îţi arată o cale, de exemplu te-a ajutat să descoperi acest site şi să găseşti informaţii utile :), dar NU va face în locul tău terapie! Şi nici nu îmi va scrie mie, să mă anunţe că tu ai nevoie de ajutor! 🙂

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici !

Distribuiți vă rog
Sinuciderea nu te scapă de tine însuți! Nu te minți!

Sanatate mintala

Sinuciderea nu te scapă de tine însuți! Nu te minți!

Distribuiți vă rog

Nu cred că a scăpat vreun exemplar de rasă umană până acum, fără să se fi gândit o dată măcar la CUM AR FI DACĂ… N-AR MAI FI?!

Nu cred în omul perfect, care nu are niciodată dureri care strigă, ori răni sângerânde. Nu cred nici în vindecări miraculoase de boli sufletești cărora nu le putem da diagnostice…

Cred cu tărie însă în OM și în Dumnezeu. Și cum mai cred și că el, omul, nu a apărut pe lume printr-un ”bang!” excepțional (pentru că nu cred că haosul poate crea UMANITATEA, sentimentele, emoțiile, și nici maimuța nu cred că s-a transformat în om, căci altfel  era necesar ca toate maimuțele să evolueze în noi, deci ar fi trebuit să dispară!), ci a fost creat de Cineva care întruchipează perfecțiunea, sunt azi convinsă că tot el, OMUL, este responsabil pentru alegerile pe care le face în viața sa.

Ce nu știu însă, și probabil să în viața aceasta nu voi afla, este DE CE suferim? De ce ne mor oamenii dragi, de ce sunt atâtea dezastre?

Și aceste de ce-uri cred că sunt pe buzele tuturor. Și crează adevărate revolte în inimile noastre. Care, la rândul lor, crează disperare. Și din disperarea asta, ajungem să ne dorim să nu mai dorim. Viața. Nu mai găsim motive, nu mai găsim putere, nu mai găsim soluții să ne ridicăm.

Și cred că e specific nouă, oamenilor, să ne doară surd. Să ne fie dor până la sânge, să iubim până la ură, să trăim uneori dincolo de cât credem că ne-a fost dat, și mai ales, să ȘTIM că nu primim mai mult decât putem să ducem.

Când vine gândul de ducă pentru totdeauna în lumea în care nu știm ce e…

Gândurile ne duc de multe ori în lumi in care credem ca ne-om amorți simțurile. Și om fi mai bine ca aici. Lângă cei ce-au plecat, fără voia noastră, dincolo. Dar gândurile astea ale noastre ne mint. Niciunde nu ne va fi mai bine atâta timp cât nu ne vindecăm de noi înșine. Luăm durerile cu noi dincolo de granița dintre Viață și Moarte! Acolo nu ni le va mai putea vindeca nimeni.

Plecăm acolo cu ce-am devenit aici…

Îți scriu ție, om care simți că nu mai poți trăi, și te rog fierbinte, rămâi! Rămâi aici până te vindeci de tine însuți, apoi, dacă, vindecat, încă mai simți că trebuie să pleci, pune-ți piciorul pe marginea prăpastiei și așteaptă acolo până la următoarea ședință de terapie cu tine însuți!

Am citit cartea lui Daniel Popescu, bărbatul căruia soția i-a fost răpusă de cancer, la scurtă vreme de la căsătorie, și am simțit că eu nu mai am dreptul să mă plâng niciodată pentru nimic. Pentru că dacă el nu a ales moartea, eu nu am efectiv dreptul să pronunț nici în glumă un astfel de destin pe care să mi-l urzesc singură.

Da, în lume este nedreptate. Este și nimeni nu o poate nega, și nici îndulci. Și nici ocoli. Dar în aceeași lume, noi suntem ființele cele mai capabile să dăm viață, și să NE-o continuăm.

Dragul meu cititor, moartea nu rezolvă ecuația identității noastre. Dacă aici ne e imposibil, și acolo ne va fi la fel. Pentru că indiferent unde ai fi, nu ai cum să scapi de tine însuți! Când alegi singur să comiți actul final, nu te duci într-o lume mai bună. Și chiar de-ai face-o, tot cu tine ar trebui să trăiești. Și cine îți garantează că vei fi mai liniștit acolo?

Te încurajez să parcurgi următorii pași, atunci când simți că nu mai poți:

Viața înseamnă dragoste, și dragostea nu va muri niciodată!

 

  1. Plângi, strigă la Dumnezeu, revoltă-te! Nu ține nimic în tine, pentru a da bine în fața lumii! Măștile pe care ni le punem de teama de a nu fi judecați ne slăbesc puterile și ne fac să ne simțim nedemni. Nimeni nu trăiește bine mințind la infinit…. Cel puțin mințind…

2. Discută urgent cu cineva! Chiar dacă doar a fost o fulgerare de gând, verbalizeaz-o! Spune unei persoane de încredere despre durerea ta și ideile care îți vin în minte, și roag-o să stea cu tine câteva ore/zile. Dacă, deși ai strigat și ai cerut ajutor, încă mai sunt pregnante gândurile, sau, mai rău, se adâncesc,

3. Mergi la un specialist! Că e psihoterapeut sau psihiatru, nu are importanță! Amândoi te vor putea îndruma spre cea mai bună soluție! Dacă ajungi la unul din ei NU EȘTI NEBUN, ci ai nevoie de o susținere de specialitate! Toți avem nevoie la un moment dat de un specialist! Doar că noi nu vedem că medicul cardiolog e la fel ca psihiatrul. Vedem numai etichetele pe care lumea ni le pune dacă ajungem în cabinetul ”ăluia care tratează nebunii”. Am creat grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME pentru a ne sprijini unii pe alții în momente dificile, poți veni și tu alături de oameni care, la fel ca și tine, întreabă DE CE și suferă. Dar vor să creadă că durerea de acum NU E definitivă și totul are o rezolvare!

Dragul meu, nimeni nu va putea vreodată să îți ia durerea pe care o simți. Toți ne luptăm până la sânge cu suferința și nedreptatea unei lumi în care etichetele sunt mai importante ca produsul ascuns sub ele, dar nimeni și nimic nu valorează mai mult decât tine! Singura soluție de a scăpa de durere nu este moartea, ci VINDECAREA. Și vindecarea aduce liniște, pace și iubire de sine și de lume!

Dacă ți-a fost util acest articol, ajută printr-un Share ca și alții să îl citească,  urmărește pagina Învață. Crede.Iubeste și  canalul meu de youtube AICI.

sursă foto: Google

Distribuiți vă rog
7 semne care pot dezvălui o stima de sine scăzută

Sanatate mintala

7 semne care pot dezvălui o stima de sine scăzută

Distribuiți vă rog

Există o serie de aspecte ale caracterului și personalității noastre care fac din noi ceea ce suntem și ne ajută să fim persoane mai bune sau, din contră, mai puțin bune.

Chiar dacă e un lucru la care nu ne gândim în mod obișnuit, a avea o stimă de sine corectă, la justa ei valoare, este foarte important pentru propria stare de bine. Când aveți o stimă de sine redusă, suferiți și inconștient faceți ca și anturajul vostru să sufere. E ca și cum ați fi paralizat emoțional. Vă este in mod constant frică de ceea ce oamenii vor spune despre voi, despre acțiunile voastre. In plus, nu aveți deloc încredere in voi. Sunteți frustrat și mereu în incertitudine.

Ce e și mai rău, este că ignorați complet acest lucru. Adică în realitate aveți o stimă de sine redusă dar de fapt credeți contrariul. Atunci, cum putem ști dacă avem o stimă de sine la justa ei valoare?

Iată 7 semne (metode) care vă permit să aflați acest lucru și să găsiți o soluție. Analizând acest aspect al psihiclui dumneavoastră și lucrând aspra lui vă veți putea cunoaște mai bine și implicit ameliora stima de sine.

  1. Vă cereți scuze tot timpul

 

A-și recunoaște sau a admite propriile greșeli este o calitate foarte apreciabliă, aceasta permițând evitarea problemelor, resentimentelor sau neînțelegerilor. Dar in același timp nu trebuie să luăm totul asupra noastră. Nu totul e din vina noastră. Faptul de a vă cere scuze mereu arată că nu vă  stimați suficient și că luați chiar și greșelile altora asupra voastră.

Asumați-vă responsabilitățile doar pentru ceea ce ați facut, cu fruntea sus, și dacă e nevoie cereți-vă iertare. Dar lăsați-i pe ceilalți să-și asume și ei responsabilitățile pentru faptele lor.

Chiar dacă d-voastră sunteți cel ofensat, aveți tendința să vă scuzați crezând că e din vina voastră că cealaltă persoană a acționat așa. Lăsați-i pe fiecare să-și poarte propria cruce iar voi concentrați-vă doar pe a voastră.

2. Luarea deciziilor nu e punctul vostru forte

 

Nu reușiți să luați singuri decizii. Aveți nevoie mereu de o părere din exterior. E drept că avem uneori nevoie de părerea celor din jur, dar dacă aveți nevoie de aceasta pentru lucruri nesemnificative (ca de exemplu alegerea unui fel de mâncare la restaurant) asta nu e normal. Vă îndoiți constant și vă întrebați ce se întâmplă dacă faceți o alegere sau alta.

Nu e vorba de alegere bună sau rea, e vorba doar de alegere. Deci, faceți alegerea voi înșivă. Nu aveți nevoie de nimeni altcineva pentru asta.

Acest aspect ne conduce la următorul punct: cum primiți criticile care vă sunt adresate?

 

3. Luați mereu criticile la persoana întâi

 

Vi se vor face critici pentru a vă permite să vă ameliorați,  atât la locul de muncă cât și în viața de toate zilele. Va trebui să le acceptați și să încercați să  vă ameliorați. Dar dacă luați toate criticile ca pe atacuri personale, nu veți ajunge departe. Ceilalți oameni nu sunt împotriva voastră, își dau și ei pur și simplu cu părerea.

Dacă puneți totul la inimă și reacționați excesiv la fiecare critică, dacă izbucniți în plâns, dacă strigați sau vă înfuriați,  înseamnă că nu aveți nici o stimă pentru voi înșivă.

 

4. Imediat ce un lucru devine dificil, îl abandonați

 

Nu prea vă place să vă bateți. Aveți impresia că oricum nu faceți nimic grozav, nimic bun, aveți impresia că oricum nu o să reușiți, deci cel mai bun lucru ar fi să nu mai faceți nimic. In consecință nici nu reușiți să știți exact ceea ce vreți. Vă simțiți prea slab ca să reușiți. De fapt nu sunteți slab, aveți doar o foarte proastă stimă de sine.

 

5. Nu reușiți să trăiți in prezent

 

Trecutul a fost, viitorul va fi, doar prezentul este. Voi vă gândiți constant la trecut, regretând erorile pe care le-ați făcut. Apoi, vă gândiți la viitor cu teamă pentru greșelile pe care le-ați putea face, cu frica de a fi rănit sau de a răni pe altcineva.

Dar în toate astea, uitați prezentul.

Nu putem ști niciodată ce va fi. Voi, în mintea d-voastră aveți o idee precisă de ceea ce se va întâmpla, și in general nu e niciodată pozitiv.

Mai bine trăiți prezentul, pentru că e singurul real.

 

6. Aveți mereu tendința să citiți printre rânduri

 

Fiecare frază pe care cineva o pronunță, pentru voi are un alt sens. Aveți impresia că oamenii vi se adresează utilizând un fel de cod. Sunteți plini de incertitudini și vedeți mereu un sens ascuns în spatele fiecărui cuvânt. Interpretați totul și căutați sensul ascuns al unei fraze banale sau al unei simple glume făcute la adresa d-voastră.

Aveți incertitudini asupra propriei persoane și încercați mereu să știți ce cred ceilalți despre voi. Aceste incertitdini devin predomionante în gândirea voastră și astfel aveți tendința să dați interpretări greșite lucrurilor ce vi se intâmplă. Vă transcrieți chiar și propriile idei și gânduri prin vorbele altor persoane. Totul se petrece în mintea voastră, de fapt. Dar ideile voastre negative devin din ce în ce mai puternice.

 

 7. Faceți mereu comparație între voi și ceilalți

 

Practic, nu aveți o personalitate bine definită. Pentru a ști cine sunteți sau ce valoare aveți, vă comparați mereu cu ceilalți. Indiferent că ar fi fratele vostru, colegul sau prietenul vostru, vă comparați mereu cu ei pentru a ajunge inevitabil la concluzia că ei sunt mai buni ca voi. Vă judecați foarte aspru, spunându-vă că in comparație cu X sau cu Y sunteți un nimeni. De cele mai multe ori nu stiți nici măcar cum să acceptați un compliment. De exemplu, când cineva vă spune că aratați bine, aveți tendința să credeți că o spune în glumă sau de complezență.

Stiți să recunoașteți calitățile altora dar nu și pe ale voastre. Din păcate acționând în acest fel, veți constata că oamenii se îndepărtează de voi. Ceea ce vă întărește credința că nu valorați nimic. Nu e adevărat. Adevărul e doar că aveți o stimă de sine foarte redusă.

 

Nu aveți cum să trăiți fericiți dacă aveți o stimă de sine scăzută. Cu timpul, stările de continuă autodepreciere vă vor costa inclusiv relațiile cu prietenii sau cu membrii familiei, care se vor întrista sau se vor sătura să vă audă mereu plângându-vă de voi înșivă. În consecință, vă puteți adânci într-o stare de tristețe cronică, de izolare sau chiar de depresie.

Dacă vă recunoașteți în descrierea de mai sus, ar fi cazul să faceți ceva în acest sens, pentru o viață fericită și împlinită, în care să aveți curajul să fiți voi înșivă, să vă exprimați liber, fără să va fie teamă de efectul pe care îl produceți. În felul acesta nu numai că veți fi incomparabil mai fericiți, dar veți da un exemplu  frumos și sănătos anturajului vostru și mai ales -în cazul celor ce sunt părinți- copiiilor voștri.

Ariana Simon, Traducere și adaptare din franceză, sursa: www.positivia.fr 

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește și te poți abona la canalul meu de Youtube, AICI.

 

 

 

 

 

 

 

Distribuiți vă rog
Încurajează-ţi copilul să fie vulnerabil!

Sanatate mintala

Încurajează-ţi copilul să fie vulnerabil!

Distribuiți vă rog

Mami şi tati, am început campania #NuEştiSingurPeLume pentru că sunt una din miliardele de femei lovite, umilite şi aruncate la gunoi.

Sunt una din fetiţele-prinţese care, în urmă cu 32 de ani n-a ales să se nască, ci au ales părinţii ei pentru ea. Azi, femeie devenind, îmi strâng în pumni copilăria şi vă scriu pentru a vă spune ce mulţi dintre părinţii generaţiei noastre nu ştiu sau nu cred că e important pentru ai lor copii.

Vă scriu, mami şi tati, pentru că vreau, ca şi voi, o lume fără violenţă. Şi nu pot apela la altcineva, decât la voi! Sunteţi parte din destinul copiilor voştri şi de voi depind multe din deciziile pe care ei le vor lua de-a lungul vieţii.

Voi scrie o serie de articole pe durata campaniei #NuEştiSingurPeLume pentru a vă ajuta să-i creşteţi frumos, ca sufletul lor.

Încep azi seria mesajelor cu a vă ruga să:

Fiţi atenţi la cuvinte!

Ştiu că vă iubiţi puiul mai mult ca orice, dar ştiu şi că sunteţi oameni cu slăbiciuni. Ca mine, ca oricine altcineva. Mulţi dintre voi aţi fost abuzaţi în propria copilărie. Mulţi dintre voi n-aţi auzit niciodată de la părinţii voştri TE IUBESC, n-aţi fost îmbrăţişaţi niciodată şi nici ascultaţi.

Dar ei nu sunt vinovaţi pentru copilăriile voastre! Aşadar, nu îi jigniţi, nu le spuneţi că sunt proşti, slabi, neîndemânatici, răi, egoişti, urâţi, bolnavi, nimicuri. Au nevoie să audă de la voi că pot, că sunt frumoşi, că sunt puternici, că vor reuşi, oricât ar fi de greu, că sunt blânzi şi buni, că sunt sănătoşi şi plini de viaţă!

Mami şi tati, copiii cresc ajungând să împlinească profeţiile pe care voi le spuneţi. Când se simt devalorizaţi, se comportă exact aşa cum voi le spuneţi să nu o facă, pentru că vă cred pe cuvânt că nu sunt buni de nimic.

Ştiu că aveţi nervi ca orice om, ştiu că munciţi mult şi veniţi obosiţi, dar vă rog fierbinte, nu vă răzbunaţi pe ei!

Nu-i vina lui că e azi copilul tău şi nici că îţi apare în cale când tu vrei să fii singur, cu gândurile tale, sau să fugi pur şi simplu de lume.

Validaţi-le emoţiile!

Ştiţi foarte bine replicile acelea din strămoşi: „Ce plângi ca o fetiţă? Hai că nu-ţi ies maţele pe acolo! Lasă că nu mori de la o căzătură! Lasă acum prostiile, că ai de învăţat!”

Ştiţi cum se simte puiul vostru când vă aude? SCINDAT. Pe de o parte simte durerea în corpul sau în sufletul lui, şi pe de altă parte are încredere în voi, pentru că sunteţi părinţii lui. Şi în mintea lui se trasează două drumuri: mă doare (realitatea), dar mami spune că nu e mare lucru, (ba da, pentru el e mare lucru!), înseamnă deci că mie fie mi se pare că mă doare, fie sunt prea sensibil şi nu ar trebui să simt asta.

Concluziile pe care el le trage sunt acestea:

  • ÎNSEAMNĂ CĂ E CEVA ÎN NEREGULĂ CU MINE DACĂ MĂ DOARE, CÂND MAMI SPUNE CĂ NU AR TREBUI.
  • DATA VIITOARE NU ÎI MAI SPUN DE DURERE, PENTRU CĂ NU ÎI PASĂ SAU NU MĂ ÎNŢELEGE
  • DACĂ TREBUIE SĂ TAC ŞI SĂ MERG MAI DEPARTE CÂND CEVA MĂ DOARE, ATUNCI NU VOI MAI SPUNE NICIODATĂ CE SIMT, PENTRU A MĂ ARĂTA PUTERNIC/PENTRU A NU-I SUPĂRA PE PĂRINŢII MEI
  • DUREREA E NORMALĂ ORICÂND, DECI TOT CE TREBUIE SĂ FAC CÂND O SIMT ESTE SĂ TAC ŞI SĂ O ACCEPT.

Numai că toate aceste concluzii îl duc pe copil la CONVINGEREA generală că el este:

CIUDAT.

NEDEMN DE IUBIREA VOASTRĂ.

DIFERIT FAŢĂ DE VOI. (pe care vă crede cei mai puternici)

NEACCEPTAT.

NEIUBIT.

SLAB.

Îşi va crea apoi mecanisme de apărare. Adică strategii prin care el să facă faţă durerii fără să vă mai spună data viitoare, din teama de a nu fi judecat sau neînţeles.

Devenit adult, unul din aceste mecanisme poate fi:

  • Abuzul de substanţe
  • Relaţii reci/adultere
  • Minciuna
  • Comportamente agresive (devine abuzator)
  • Depresie
  • Stimă de sine scăzută
  • Acceptarea abuzului pe principiul „Mama a spus că nu e mare lucru dacă mă doare!” (devine victimă)

Lista acestor mecanisme este lungă. Eu v-am spus numai câteva. Ştiu că nu vreţi ca al vostru copil să ajungăvreodată în situaţia în care să aibă nevoie de ajutor specializat.

De aceea vă îndemn ca imediat ce observaţi că aveţi faţă de el un comportament inadecvat, să vă adresaţi unui specialist, pentru a vă ajuta să vă gestionaţi emoţiile şi să vindecaţi propriile răni!

Mami şi tati, dacă părinţii mei ar fi ştiut atunci ce puteţi şti voi azi, cu siguranţă eu nu aş fi ajuns să accept abuzul ani la rând.

Dacă însă am trecut pe acolo, vreau să-i ajut, ajutându-vă pe voi, să îi creşteţi cu blândeţe. Cu dragoste şi cu răbdare!

Susţineţi campania #NuEştiSingurPeLume printr-un share al acestui articol. Pentru ca generaţia viitoare să iubească necondiţionat şi să folosească pumnii pentru a-şi distruge mânia, nu pentru a distruge alt suflet.

 

Distribuiți vă rog
[ Alin Les, Psiholog Clinician ] Despre Psihopatie – Cauze Si Trasaturi

Sanatate mintala

[ Alin Les, Psiholog Clinician ] Despre Psihopatie – Cauze Si Trasaturi

Distribuiți vă rog

Am ales azi să vorbim despre femeie. Nu insa orice fel de femeie, ci aceea speciala. Femeia abuzata. Fizic, psihic, sexual, si emotional.  Mai exact, am ales sa discutam despre ea, din perspectiva barbatului diagnosticat cu psihopatie. L-am ales ca „ambasador”, pe domnul Alin Les.

Interviu cu Alin Les – psiholog expert criminolog

Spuneti-ne, va rog, ce reprezinta psihopatia si care sunt cauzele care stau la baza aparitiei ei?

Alin Les: Este foarte buna intrebarea, mai ales ca si studentii mei de la master au avut ca temă de portofoliu sa arate diferenta intre psihopatie si sociopatie.

Psihopatia are, deci, mai multe denumiri. Din start, literatura de specialitate clinica si criminologica afirma ca nu este nici echivalenta tulburarii de personalitate antisociala (DSM 5), nici a sociopatiei (cu care are in comun anumite aspecte).

Cumva, se intersecteaza cu continutul echivalent ei in ICD 10, tulburarea disociala de personalitate. Si nu, nu este identică cu tulburarea asociala de personalitate, adica cea care se refera la izolare, singuratate. Ca le-am eliminat pe cele care nu sunt, sa vedem ce este psihopatia.

Pe scurt, este o afectiune. Si tin sa subliniez acest lucru. Nu este o boala, nu este o tulburare psihica, nu este ceva contagios, in sens medical. Este o afectiune care influenteaza comportamentul in trei registre esentiale ale functionarii sociale: emotional, interpersonal si comportamental.

Daca tinem cont ca cel mai important aspect al psihopatiei nu este comportamentul antisocial, ci deteriorarea starii emotionale, atunci mergem acolo unde ne spun specialistii: cauza este genetica intr-o proportie de 25-55%. Adica gena psihopatiei o primim de la mama, stiintific demonstrat. Mai departe, o „prelungim” in proportie de 10% prin situatia, conjunctura, contextul ivit, si o finalizam, in procentaj de 40%, cu activitati si actiuni voluntare, premeditate.

Deteriorarea starii emotionale inseamna ca emotia nu mai are miez, ci doar coaja. Nu mai simtim greutatea cuvintelor care reprezinta temele esentiale ale vietii: iubirea, moartea, valorile morale, frica, s.a.m.d. Neglijenta familiala, abuzurile emotional, psihologic, sexual, toate pot duce la psihopatie, nu direct, ci prin efectele ei: lipsa remuscarii, lipsa sentimentului de vinovatie, nepreocuparea pentru sentimentele celuilalt, schimbarea deasă a prietenilor, aspecte ce tin de narcisism si exacerbarea Egoului (egodistonie), lăudăroșenie că face și drege, dar nu rezolvă mare lucru, fermecător sau cu șarm superficial, adică un val de simpatie flamboaiantă peste masca purtată, impulsivitatea, plictiseala, acțiunile rapide, bruște;  toate acestea indică faptul ca X prezintă tendințe psihopate.

Este vreo diferenta intre psihopat si un barbat agresiv?

Alin Les: Pertinentă întrebare! Persoana cu psihopatie include tendintele impulsive si controlul comportamental scazut in actiunile sale, care pot duce, individual, la acte de agresivitate. Cumulate cu lipsa remuscarilor si a vinovatiei, da, pot duce la tendinte agresive si chiar acte de agresivitate.

Pe de alta parte, individul agresiv nu trebuie sa fie musai psihopat. Poate fi, in urma unui temperament mai impulsiv, si asta sa fie amprenta unui mecanism de aparare; poate fi vorba de includerea intr-o tulburare de personalitate, cum ar fi cea pasiv-agresiva sau borderline, sau chiar antisociala.

Astfel ca, punandu-se problema astfel, observam niste diferente. Daca intram in detalii, avem doua tipuri de agresivitate: reactiva (sau impulsiva, sau afectiva) si instrumentala (sau premeditată, sau orientata spre scop). Acum, cand folosesti agresivitatea reactiva sau impulsiva ca si persoana care ai tendinte psihopate, ii vei pedepsi pe ceilalti pentru ca stau in calea ta, vei fi lipsit de relatii armonioase, speranța ta de viață va fi una scăzută și, important, riscurile fizice nu te vor ocoli. Cand vei folosi agresivitatea cu tinta spre un scop anume, impiedici relatiile interpersonale, dar si faci posibilă preluarea resurselor altora.

Cum isi „agata” psihopatul prada?

Alin Les: Exista tipologii de psihopati. Din studiul si observatiile mele clinice, exista mai multe tipuri: psihopatul de scurta durata, adica cel care tinteste un bun, marcarea unui teritoriu sau satisfacerea unei dorinte, inclusiv cea sexuala; psihopatul de durata medie, care te poate avea in vizor pentru diferite beneficii, pana cand isi gaseste o „prada” mai buna pentru gusturile si nevoile sale subiective; mai exista psihopatul pe termen lung, cu care salasluiesti in casa ca partener, relatie de afaceri, job, si despre care iti poti da seama la un moment dat ca „ceva nu e in regula” si comportamentul lui poate sa fie diagnosticat în sfera psihopatiei, dar te resemnezi.

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

La intrebarea concreta „Cum?”, raspunsul studiilor stiintifice arata faptul ca te simte ca pradă. Pe baza a ce? A feromonilor. Ganditi-va ca intr-un studiu al lui Glenn, Guzban si Raine din 2011 s-a pus problema costurilor si beneficiilor asociate trasaturilor psihopatiei. Stiti la ce concluzie s-a ajuns? Cu cat esti mai promiscuu sexual si ai mai multe relatii de scurta durata, cu atat mai mult ai un „succes reproductiv ridicat”, dar si posibilitati reduse de a lasa urmasi si o stabilitate familiala.

Intotdeauna un psihopat, pentru ca din perspectiva psihopatologiei evoluționiste este un adaptat la mediu, va identifica, prin selectia intuitiei, a mirosului si a experientei, „produsul slab” din societate pe care are credinta ca il poate exploata.

Devine psihopatul obsedat de victima sa, sau este vorba despre o iubire adevarata, greu de inteles pentru noi, „femeile de rand” 🙂 ? Cum se manifesta aceasta obsesie, daca exista?

Alin Les: Poate deveni obsedat de „victima” sa, dar pe care nu o mai percepe ca pe o victima, ci ca pe un bun al lui, care i se cuvine natural. Logica lui „mie mi se cuvine”, exista mai ales aici. Nu stiu daca aceasta obsesie are un tipar de manifestare, insa ce este cert este faptul ca, daca i-ai picat cu tronc ca femeie, sau chiar ca barbat (pentru ca avem si femeia cu tendinte psihopate, diferita de femeia cu tendinte antisociale), individul cu tendinte psihopate se va „incolaci” in jurul existentei tale prin multa vorba (volubilitate), prin sarmul si farmecul superficial, de care va vorbeam mai sus, prin sentimentul grandios al propriei valori, adica „eu sunt cocosul, grandele din parcare, centrul universului tau, cel care stie de toate si totul etc.”, folosirea constanta a minciunii (minciună patologică) și aici va trebui să identifici cu acuratețe sursa minciunii; adică e fie cauză, fie efect, fie simptom.

Acesta te va manipula și te va induce în eroare tocmai pentru a câștiga teren și „guri de aer” în ceea ce privește interesul lui pentru tine, manifestat prin „obsesie” (care nu trebuie să fie neaparat inteleasa in sensul de patologie); afectele lui, sau emotiile, vor fi destul de superficiale, adica fara greutate in plan real, stafidite, daca vreti ( 🙂 ), ori manifestarea contrara a sentimentelor produce confuzie; prin lipsa empatiei care, prin coroborare cu emotiile sarace sau superficiale se poate asocia cu „o mai buna abilitate de a profita de ceilalti”, dar si cu o abilitate crescuta de a atinge niste obiective personale; prin prezenta indiferentei.

Toate aceste elemente, în momentul in care se introduc in malaxorul tintei pentru a iesi potiunea magica, dau forma necesara de manifestare emotionala, interpersonala si comportamentala.

In schimb, mai putem avea persoana narcisica sau borderline care sa prezinte trasaturi mai accentuate de personalitate in directia tendintelor psihopate. Cu alte cuvinte, vom observa la acest barbat mai mult latura narcisica ce te poate obseda pe tine, ca femeie. Iar tu, din posibila „agresoare” (iesit la vânat), să devii victimă.

Obsesia nu tine doar de persoana cu tendinte psihopate, ca „agresor”, ci si de partea feminina care, de cele mai multe ori, exploateaza prin seductie partea narcisica a barbatului. Si-atunci nu mai poti controla ceea ce se intampla. Amandoi pot deveni fie propriile lor obsesii, fie doar unul obsesia celuilalt.

Per total, poate exista o iubire adevarata intre o persoana cu tendinte psihopate si o alta persoana, pentru simplul faptul ca „persoana 2” din cuplu se va ralia trasaturilor mai puternice si mai accentuate de personalitate ale persoanei cu tendinte psihopate. De unde si urmasii si transmiterea genetica a psihopatiei.

 Ce inseamna, pentru un psihopat, dragostea?

Alin Les: Poate însemna și adaptare, și țintă, și acoperiș, și plapumă, și posibilitatea de avansare într-o funcție ierarhică, tot ceea ce intră sub zodia manipulării.

Care este reactia obisnuita a psihopatului, in momentul in care este demascat, si tras la raspundere pentru faptele sale? Ce pericole o pasc pe femeia care i-a fost partenera, in cazul in care decide sa rupa relatia?

Alin Les: Nu recunoaste nimic. La fel ca toti cei din sfera tulburarilor de personalitate. Daca ii expui problema intr-un cadru oficial, cu tact si liniste, cu simt de raspundere, profesionist, cu autoritate si promptitudine in voce, ai anumite sanse sa-ti recunoasca, secvential, fragmentar, nișatic, anumite aspecte.

Capacitatea de autoreflexie existentiala trebuie sa existe la astfel de persoane pentru o recunoastere, chiar si tacita. Nu trebuie sa avem asteptari. În schimb, femeia care se decide sa rupa relatia poate avea parte, concret, de: bataie, amenintari, injurii, remuscari induse de individ, membrii propriei familii sau ai familiei lui (asta în cazul în care au fost mai apropiați), hărțuită în diverse forme, „invitată” de el să reia relația.

O stima de sine exagerata la individul psihopat, cand pe fata-cand voalata, combinata cu farmecul superficial, manipularea si sentimentul grandios al propriei valori, dau cel mai de succes randament. De obicei, individul cu psihopatie își calculează foarte bine pașii. Persoana cu sociopatie, în schimb, își exprimă mai des predispoziția spre violență și impulsivitate.

Exista sanse, din punctul dvs. de vedere, ca un psihopat sa fie „tratat”? Daca da, in ce constau acestea?

Alin Les: Individul cu trasaturi de psihopatie nu se trateaza. Psihopatii se identifica cu ajutorul lupei specialistului in psihologie clinica. Dupa ce l-ai identificat, te aperi, atacand exact in directia in care te ataca si el.

Precum la fotbal: cea mai bună apărare este atacul. Un psihopat trebuie ținut în șah cu armele lui, dacă vrei o luptă. Dacă vrei să fugi, atunci, fugi. Deci, indiferent ce alegi între „Luptă sau fugi!”, trebuie să o faci cu strategie. Ori pentru asta te duci la acel specialist care a realizat cel puțin o evaluare criminologică în sfera psihopatiei și, mai mult, a fost acceptată de instanță.

Haideti sa discutam acum despre femeia victima a unui psihopat. Exista o categorie anume de femei care intra in relatii cu acesti indivizi? De ce sunt aceste femei o prada usoara?

Alin Les: Femeia victimă a unui individ cu tendințe psihopate este credulă, indiferent că victima este expansivă, extravagantă, tânără, la vârsta a doua, cu sau fără resurse financiare, văduvă/divorțată/singură/cu copii ș.a.m.d.

Victima credulă este victima care are convingerea că lumea este frumoasă, trebuie să acorzi fiecărei persoane câte o șansă, chiar mai multe, dacă se impune, idealistă, conformistă, manipulabilă, ușor de detectat în Universul psihopatiei prin markeri fizici, cum ar fi o față plăpândă, ochi blajini, expresie a feței ce aduce a compasiune/milă, un mers nu atât provocator, cât seducător, ce invită, fie că este puternic/pregnant sau suav etc.

Dacă persoana cu psihopatie seduce, arma ei bumerang este tot seducția. Femeia narcisică, iarăși, este o partidă bună pentru individul cu psihopatie. Cumva, la nivel mental, femeia victimă îi transmite bărbatului, la nivel comportamental, liberalizarea prostituției și a sexului animalic.

Atunci intră în funcțiune fantasmele sexuale cu rol predominant inconștient care vor cere actul. Ori actul sexual în fantasma individului psihopat este mereu perfect, perfecționist, excelent. Și în pat vor fi la fel.

Satisfacerea propriei dorințe se cumulează cu cea a femeii tocmai pentru a reitera actul sexual. De ce? Pentru că, în fantasmă, actul este întotdeauna perfect. Perfecțiunea se vrea atinsă și în Real, nu doar în Imaginar. Trebuie să ne gândim așa: că ei nu au nimic de pierdut, cu excepția libertății.

Ce o tine pe femeia-victima, prizoniera intr-o relatie cu un psihopat, si cand ajunge ea, din experienta dvs.,  sa renunte la relatia cu agresorul?

Alin Les: Renunță la agresor când își dă seama că nu-l poate schimba. Că i s-a produs prea multă suferință emoțională și psihologică, pe care n-o poate demonstra celorlalți, dar despre care s-a plâns celor cunoscuți care au încurajat-o să rămână în relație, pentru diverse motive și motivații.

De obicei, femeia cu mai puțină carte, adică cu un QI mai mic, stă în fața agresorului și îi ține piept cu preconceptele familiei din care vine, prejudecățile aferente, convingerile ei despre viață și misiunea într-un cuplu, relație sau familie.

În schimb, femeia cu un QI mare știe că, dacă rămâne în relație, individul cu psihopatie va trece cu tăvălugul emoțional, interpersonal și comportamental peste ea. De obicei, ea pleacă după ce și-a luat toate măsurile de precauție, atât cât se poate.

Când mai renunță? Când sexul nu mai este „sex de datorie”, ci viol. Când soțul, partenerul consensual, iubitul, amantul, te violează, atunci ți-ai început la nivel psihic, oficial, ratarea. Sentimentul ratării, al anulării ca ființă umană, al urii, al umilinței, vor intra în funcțiune.

Dacă o ține ceva, o ține o situație financiară grea, adică banii. O ține un copil cu deficiențe. O ține un părinte în spital. O ține o amenințare. O ține un șantaj. Și multe altele. Dar, mai mult, o țin interpretările ei, ca victimă, despre toate cele enumerate. Și aici vorbim despre interpretările iraționale.

Care ar trebui sa fie, din punctul dvs. de vedere, reactia corecta a victimei, ca urmare a abuzului?  Sa se razbune pe psihopat, (sa ii faca ea insasi rau fizic, sau sa apeleze la terti care sa-l ameninte, etc) sau sa respecte numai partea legala? Va intreb acest lucru pentru ca sunt foarte multe persoane care le condamna pe victime pentru faptul ca „nu le vin de hac”, si de aceea acestia continua sa le distruga vietile.

Alin Les: Ca să „vii de hac” unei persoane cu psihopatie, mai întâi trebuie să te convingi că persoana este, clinic, prin diagnostic, în acest registru al psihologiei clinice/psihopatologiei. Asta înseamnă să te prezinți la un specialist și să-i expui problema.

Individualizarea cazului este esențială. De obicei, psihologul criminolog are studii în sfera științelor penale, criminologiei, victimologiei, și atunci fie îți „eliberează” o „rețetă” de pași prin care ai putea să-ți salvezi (nu e prea mult spus) destinul, fie îți recomandă un avocat specializat în această direcție.

Este indicat să se urmeze anumiți pași specializați de ieșire din cercul vicios, nu din auzite! O analiză/evaluare psihologică a personalității tale, ca victimă, mă poate ajuta pe mine, ca psiholog criminolog, în a-ți oferi un plan de reușită.

Trebuie să avem în prim-plan faptul că, de obicei, un individ cu psihopatie nu se lasă până nu obține ce și-a propus. Se aseamănă foarte mult cu individul sociopat. Ori psihologul criminolog și avocatul, meticuloși deopotrivă, au ca oponent însăși expresia meticulozității, a riscului calculat și a premeditării.

Care ar trebui sa fie reactia victimei, in clipa in care se reintalneste cu agresorul, din intamplare, dupa ce avut loc separarea, ca urmare a unui abuz, si cum ar trebui sa se comporte aceasta, daca agresorul o cauta insistent, spre impacare?

Alin Les: Atâta vreme cât persoana cu psihopatie este încadrată în sfera tulburării de personalitate antisocială, suferă de lipsa empatiei calde și este persoana fără conștiință, ca femeie-victimă este indicat să:

  1. eviți defensiv și non ofensator victima, dacă te-a văzut/observat în mers sau în trafic;
  2. să ai pregătit telefonul pentru 112;
  3. te asiguri că porți la tine un spray lacrimogen (poate fi achiziționat din magazine de specialitate, fără condiții impuse);
  4. să ștergi automat sms-urile, emailurile de la acesta dacă, între timp, ți-a aflat noul număr de telefon sau noul email, fără a le citi! Un print screen este suficient;
  5. dacă se insistă cu telefoane, sms-uri sau emailuri, consulți specialistul fie psiholog, fie avocat, fie deopotrivă și reiterați un nou plan;
  6. îți anunți familia: frate, mamă, soț, veri etc. O sursă de forță trebuie să existe în jurul tău. Efectul constă în protecție, diminuarea fricii, angoasei, somatizării, temerii că ți se poate întâmpla ceva rău;
  7. anunți poliția, dacă ești într-o zonă de sat, și porți permanent un telefon mobil. Dacă nu există această posibilitate, încearcă să eviți drumurile care nu trebuie făcute. Dacă nici asta nu e posibil, este vital să vorbești frumos, ca și cum nu s-a întâmplat ceva vreodată. Este posibil să ai în față o persoană cu gândul răzbunării și, atunci, e indicat să eviți reacțiile care pot conduce la un act criminal.
  8. îți cunoști vulnerabilitățile și să ți le exploatezi la maximum, în sens pozitiv, cu ajutor de specialitate;
  9. înveți lupte de corp, dacă ești mai tânăr. Îți pot fi de real folos;
  10. îți amintești constant că, orice ai alege să faci într-un moment anume, viața este cel mai important dar și are prioritate înaintea a toate. Pentru că acest cuplu, „agresor bărbat cu psihopatie – victimă femeie” poate fi transformat în orice moment fie în „agresor femeie cu psihopatie – bărbat victimă” fie în „victimă femeie agresor – victimă bărbat agresat”.

Domnul Alin Les va poate oferi sprijinul dumnealui. Il puteti contacta la:

Cabinet Individual de Psihologie „Alin Leș”
& Laborator Poligraf
tel 0758 806 541
office@alinles.ro

 Prof. asociat Alin Leș

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Cum E Viaţa Unui Terapeut? Adevarul Nespus Din Spatele Uşilor Închise

Sanatate mintala

Cum E Viaţa Unui Terapeut? Adevarul Nespus Din Spatele Uşilor Închise

Distribuiți vă rog

Scriu aceste rânduri după câteva zile de stat la sfat cu mine însămi şi cu Dumnezeu, despre ce înseamnă să trăieşti cu o diplomă în frunte. Sau, altfel spus, vorba manelistului, cum să trăieşti „cu mir în frunte”. 🙂

Oi face eu haz de necaz, dar să ştiţi că cele ce veţi citi vin dintr-un suflet de multe ori lovit de oameni care cred că noi, ăştia, terapeuţii, suntem putrezi de bani, fără să facem mare lucru, ori deştepţi nevoie mare, şi perfecţi, şi… avem o listă întreagă de calităţi nemaiîntâlnite.

Zilele trecute mi-a spus cineva că fac o mare greşală cu acest site, pe care scriu multe detalii din viaţa mea. Căci un terapeut ar trebui să fie un model pentru alţii, fără greşeli, fără eşecuri. Un terapeut trebuie să aibă o viaţă perfectă, altfel nu e de încredere.

M-am supărat, în sinea mea, pe omul acesta, dar mai târziu, stând la poveşti cu Dumnezeu, am aflat că nu degeaba mi-au fost spuse vorbele acestea, căci, aşa cum articolul acesta, devenit viral, a scos părinţi din zona lor de confort şi i-a învăţat, deşi dramatic, ce înseamnă copilăria frântă a propriului copil, sau setea de bani, sau alergarea după diplome şi titluri, la fel poate acest articol va spune ceva celor ce cred că suntem nişte profitori, ori celor ce nu au curajul să îşi spună poveştile de viaţă, de teamă că nu vor mai avea clienţi.

Iată că azi îmi lipesc curajul pe degete şi scriu cu el adevărul…

A fi terapeut nu inseamna a fi perfect

Noi, terapeuţii, avem o viaţă. Proprie. Deşi de multe ori încercăm să o imităm pe a altora, nu putem scăpa niciodată de a noastră. Şi ştiţi şi voi, ceilalţi, că viaţa nu e uşoară. Ne urcă şi ne coboară în ritm infernal uneori, deci degeaba ne minţim noi frumos că şcolile făcute ne-or feri de ghinioane, de destin nemilos şi aşa mai departe!

Dacă deţinem informaţii pe care voi nu le deţineţi, nu înseamnă că suntem mai tari, mai deştepţi, mai frumoşi, mai inteligenţi, mai ceva ca voi. Dacă afirmăm cumva asta, să vă fie dovadă c-am făcut şcolile alea degeaba! Terapeuţii sunt oameni şi ei, care, deşi o să mă pălmuiţi câţiva, „ştiu dureros ce e suta de lei!” (Adrian Păunescu)

Ştim pentru că şi noi o dăm, suta asta, una după alta, pe terapii personale, pe cursuri, pe workshopuri, pe internship-uri, pe taxe şi aşa mai departe. Ştim, pentru că şi noi suntem bolnavi, şi noi ne operăm, şi noi stăm la cozi, şi noi plătim facturi, stăm cu chirie, avem abonamente RATB, avem nevoie de mâncare!

Şi noi, terapeuţii, avem suflet, nu un contract cu Doamne Doamne, care ne-a stipulat că în loc de suflet, o dată cu diploma, ne-a pus o piatră! Şi sufletul ăsta n-are nimic de a face cu informaţiile pe care le aflăm din cărţi. Oricâte am citi, să ştiţi că ne doare şi pe noi, şi ne doare uneori cu mult mai tare, tocmai pentru că tot ce ştim ne face să înţelegem mai bine unde am greşit, cine şi de ce…

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

Dacă ştim multe, nu înseamnă că suntem scutiţi de suferinţă, de iubiri bifate greşit, de dragoste, de moarte ori de frică.

Şi nouă ne bate inima, şi uneori avem atacuri de cord. Serios! Chiar şi noi, da, avem nevoie de medici, uneori chiar de psihiatri. Nu ne-a asigurat Colegiul Psihologilor scutirea de atacuri de panică, de lipsă de încredere în forţele proprii, de divorţuri, de adulter, de lupte cu noi înşine ori cu alţii, de copii cu diagnostice, ori de moartea propriilor părinţi.

Spun toate acestea pentru că sunt sătulă să tot aud replicile ironice ale lumii: „Ce fel de terapeut e ăla, care a fost părăsit de nevastă? Ce ştie ăla, ca terapeut, dacă pe fi-su n-a fost în stare să-l vindece de autism? Ce a învăţat ăla la şcoală, dacă nu e în stare să îşi trăiască viaţa fără un terapeut personal?”

Şi multe remarci asemenea mi-a fost dat să aud. Dar am tăcut, crezând că se va afla adevărul vreodată… acela că noi, terapeuţii blamaţi, scandalizaţi, jigniţi sau supraevaluaţi, avem vieţi reale. Suntem oameni, nu roboţi, şi, prin urmare, avem poveşti de viaţă în spatele zâmbetelor, al mâinilor care le strâng pe ale voastre, al ochilor ce îi privesc pe ai voştri cu empatie…

Am subliniat supraevaluaţi, pentru că prea aveţi tendinţa să ne credeţi dumnezei! Nu suntem, oameni buni! Nu suntem cu nimic mai presus de voi. Păcătoşi sunteţi voi, păcătoşi suntem şi noi! În faţa lui Dumnezeu suntem la fel de egali.

Cea mai completă şi adevărată caracterizare a unui terapeut am auzit-o la cursul de formare în consiliere creştină, anul trecut: „Terapeutul nu face nimic fără Dumnezeu. Când stă în faţa clientului său, îi vorbeşte ca de la păcătos la păcătos, nu de la superior la amărâtul care şi-a distrus viaţa!”

Nu suntem Dumnezeu! Şi asta ar trebui să strigăm cu toţii în gura mare, să nu ne lăudăm cu şcolile noastre, cu ştiinţa noastră, ori cu te miri ce alte kilograme de mir ce-avem în frunte! Căci pe toate le-am primit de la Dumnezeu, nu de la cărţi şi sesiuni de coach-ing:)

Noi, terapeuţii, avem vieţi reale, nu făurite de alt Dumnezeu decât voi, ceilalţi! Şi nu e înţelept să ne prezentăm în faţa voastră ca superoameni! Ne auziţi? Nu suntem superoameni, şi dacă vi s-a prezentat vreodată un terapeut astfel, fiţi siguri că nu era condus de smerenie şi de adevăr, ci de cine ştie de dorinţă absurdă de a ieşi în faţă cu mirul ăla în frunte!

Pe noi nu ne-a creat Dumnezeu să vă arătăm pe voi cu degetul, să vă judecăm deciziile şi vieţile, să vă aruncăm în faţă cu noroiul din propriile vieţi, cu mândria că suntem mai sfinţi decât Papa!

Nu suntem nici sfinţi şi nici aleşi! Suntem oameni din aceeaşi ţărână din care şi voi aţi fost creaţi! Şi vieţile noastre stau dovadă a umanităţii noastre! Că de multe ori noi ascundem vieţile astea de voi, şi voi ajungeţi dezamăgiţi acasă, convinşi că sunteţi defecţi şi nu veţi ajunge niciodată ca noi, e pentru că nu am înţeles esenţialul din toate cursurile la care am participat! Niciunde nu am fost învăţaţi să vă privim pe voi cu superioritate ori să vă spunem că noi NU avem păcatele, fricile şi nevoile noastre! În nici o carte nu scrie asta!

O lectie de viata… de la terapeuta mea

Cea mai importantă lecţie de viaţă pe care am învăţat-o de la terapeuta mea (da, nici eu nu sunt nebună, cum nici voi nu sunteţi, pentru că merg la terapeut! Sunt exact foarte conştientă de faptul că sunt OM, şi ca oricare altul, am nevoie de înţelegere şi îndrumare!) a fost aceasta:

„Dacă astăzi stau în faţa ta şi te ascult şi îţi validez sentimentele, nu este pentru că sunt cu ceva mai bună ca tine, ci pentru că harul lui Dumnezeu  m-a păzit să nu trec prin ce ai trecut tu! Dar tocmai povestea asta a ta te va transforma într-un terapeut foarte bun. Pentru că ai trecut pe acolo, şi nu vorbeşti din cărţi; pentru că eşti empatică, ştiind cum e să îţi fie rupte oasele la propriu, ori furată copilăria, nu pentru că ai învăţat din cărţi definiţia empatiei şi ţi-ai însuşit teoria referitoare la cum să te comporţi în cabinet! Nu ai suferit degeaba, şi Dumnezeu te foloseşte azi să îi ajuţi pe alţii să iasă din groapă!”

A fost o lecţie de viaţă dură. Dar tocmai lecţia asta mi-a da curajul să scriu azi aceste rânduri, cu demnitatea pe care de multe ori mi-am călcat-o singură în picioare, acceptând în viaţa mea oameni care mi-au târât sufletul în noroi nu pentru că ei ar fi neapărat răi, ci pentru că eu prea puţine ştiam, să pot pleca, ori ignora, ori lăsa în urmă…

Astăzi vă scriu ca de la păcătos la păcătos, ca de la învăţăcel la învăţăcel, să ştiţi că noi nu suntem cu nimic mai presus decât voi! Că eşti IT-ist şi vei păşi într-o zi pragul cabinetului meu, ori că eşti bucătar, ori artist, ori director, ori vedetă TV, ori preot, ori mamă, ori copil, ori soţ, ori SINGUR, nu te aşează pe o treaptă mai joasă decât mine, doar pentru că pe diploma mea scrie TERAPEUT.

Ţine minte: şi eu, când voi avea nevoie de o salată, de un site, de o pastilă, şi aşa mai departe, voi apela la tine! Şi mă aştept să mă tratezi ca pe cineva care NU DEŢINE INFORMAŢIA PE CARE AI AFLAT-O TU ÎN ANI DE MUNCĂ, dar deţin aceeaşi identitate: de OM!

Iar vouă, dragi colegi terapeuti, vă spun cu siguranţa celui ce a căzut de zeci de ori, dar a învăţat că se poate ridica:

Oricât de bine v-aţi ţine vieţile ascunse de ale clienţilor voştri, pozând în perfecţiune, sau în superiori, OMUL va simţi! Degeaba ne punem măşti, să nu afle cei ce ne păşesc pragurile, că am dat-o în bară, că ne-am îndrăgostit de cine nu trebuia, că am fost înşelaţi, minţiţi, prostiţi, ignoraţi, ignoranţi sau răutăcioşi! Degeaba, căci nimic nu va rămâne ascuns sub soarele ăsta!

A da bine pe sticlă, e o mare iluzie! Când vrea Dumnezeu, se sparge sticla, cu toate diamantele pe care le-am pus noi pe ea, să părem mai deştepţi, mai frumoşi cu sufletul, mai empatici, mai interesanţi sau mai scumpi!

Citeam odată o scrisoare deschisă a unei terapeute care spunea: „Şi terapeuţii plâng. Şi nu doar câte o dată!”

Şi tare am vrut să îi mulţumesc acelei colege pentru cuvintele respective, dar din păcate nu am mai găsit articolul! O fac astăzi, public, aplaudând curajul şi smerenia sa:

Îţi mulţumesc, OM frumos, pentru că nu te-ai schimbat în omul cu halatul alb, care se crede superior, doar pentru că i-a dat Dumnezeu har să-i ajute pe alţii. Şi în loc să-i ajute, a ales să-i sfideze şi să-i facă să simtă că sunt cu mult sub valoarea sa!

Ce frumoasă ar fi viaţa noastră, a terapeuţilor, dacă am recunoaşte că în lume toţi avem propriul loc sub soare, şi pentru asta nu este necesar să pozăm în ceea ce nu suntem! E cazul, zic eu, să ne dăm jos machiajele astea sofisticate, şi să recunoaştem că suntem la fel de nechibzuiţi, de netrebnici, de speriaţi, de aroganţi şi ignoranţi, de păcătoşi şi de absurzi ca oricare alţi oameni!

Dacă suntem divorţaţi nu înseamnă că nu putem ajuta oameni aflaţi în impas, dacă suntem singuri nu înseamnă că nu putem pansa răni ale celor ce trăiesc împreună de 20 de ani, dacă am ales greşit nu înseamnă că nu putem ajuta alţii să ia decizii corecte. Şi aşa mai departe!

De ce ne ascundem după cortine ieftine, cumpărate scump de pe tejghelele din Obor, dar pe care le punem în cabinete pe care plătim chirii scumpe… nu ştiu…

De ce nu recunoaştem că nu ştiinţa face diferenţa între OM şi om, ci credinţa… ne priveşte… dar haideţi să recunoaştem în cor că nu suntem cu nimic mai buni ca specialişti dacă oamenii nu ne află trecutul, ori luptele din prezent! Din contră, toate acestea îi pot ajuta cu mult mai mult decât credem noi, tocmai pentru că se vor simţi umani şi vor vedea că noi, cei de pe scaunele din faţa lor, avem propriile vieţi pe care le-am târât prin noroaie, din te miri ce motive, dar asta nu ne-a distrus, ci, din contră, ne-a ajutat să ne construim cariere frumoase şi pline de pasiune!

Pentru oameni!

 

sursa foto: GOOGLE

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
2 motive pentru care ai nevoie de un „partener de dare de socoteală”

Sanatate mintala

2 motive pentru care ai nevoie de un „partener de dare de socoteală”

Distribuiți vă rog

2 motive pentru care ai nevoie de un „partener de dare de socoteală”. În primul rând, să-ţi spun câteva cuvinte despre ce înseamnă să ai un partener de „dare de socoteală”:  să doreşti şi să fii capabil să dai socoteală altcuiva despre comportamentele şi motivaţiile tale, în viaţa de zi cu zi. Un astfel de partener este cu mult mai mult decât un amic cu care te vezi „să bei o bere şi să vă uitaţi împreună la meci”, şi în nici un caz nu este un apendice opţional:), nici cineva superior ţie, căruia ar trebui să îi ridici statuie pentru că „te-a făcut om mare” :). El este un om obişnuit, un păcătos ca şi tine, care, prin harul lui Dumnezeu, a reuşit să scape din lanţurile lumii, şi să se păzească acum de gratii sufleteşti.

Acesta nu îţi laudă păcatele, ci îşi ia angajamentul să te tragă la răspundere cu dragoste, pentru greşelile pe care le faci. Nu vei auzi de la un partener de dare de socoteală: „Nu-i nimic, man, dacă ai înşelat-o pe soţia ta, şi mie mi s-a întâmplat şi nu m-a părăsit!”, ci vei auzi: „Comportamentul tău este greşit, hai să vedem ce poţi face să îţi rezolvi problema cu dependenţa sexuală! Ştiu că nu va fi uşor, şi eu am trecut pe aici, dar fii sigur că vei reuşi dacă vei depune tot efortul necesar! Nu voi putea să schimb viaţa ta, în locul tău, dar sunt lângă tine!”

Iată cele 2 motive pentru care ai nevoie de un partener de dare de socoteală

  • Ai nevoie să creşti. Nimeni nu este perfect şi toţi suntem defecţi:). Fiecare dintre noi ducem propriile lupte: dependenţe, frici, poveri, abuzuri, lanţuri, şi aşa mai departe. Evoluţia înseamnă durere. Inevitabil. Toţi cădem de mii de ori înainte de a învăţa să mergem, dar având în jurul nostru adulţi care să ne dea curaj şi încredere că fiecare căzătură ne face mai puternici, ne ridicăm şi ajungem, unii dintre noi, sportivi de performanţă! 🙂 Aşa se întâmplă şi în relaţia de dare de socoteală: ai pe cineva lângă tine, care te ÎNCURAJEAZĂ să continui, chiar dacă vei cădea! Atenţie: partenerul de dare de socoteală nu face nimic in locul tău, ci merge lângă tine până prinzi curaj şi abilităţi să te descurci singur.

Ai grijă, partenerul pe care ţi-l alegi trebuie să fie un om de caracter şi dedicat unor cauze morale, în nici un caz unul care duce aceeaşi luptă! De exemplu, dacă tu ai probleme cu pornografia, nu îţi alege un partener care se confruntă cu aceeaşi dificultate, pentru că nu veţi putea să vă încurajaţi unul pe altul! E ca şi când doi oameni legaţi la ochi caută un drum! Nu că nu există sorţi de izbândă, la Dumnezeu orice este cu putinţă, dar e prea greu şi prea puţin probabil să reuşiţi! Caută-ţi un partener care, dacă a avut aceeaşi problemă cu a ta, este de mult timp pe calea cea bună. Dacă lupta ta se dă în aria pornografiei, ai nevoie de 2-6 astfel de parteneri! Nu vei putea să te descurci cu unul singur, pentru că această dependenţă este atât de puternică, încât te va trage înapoi, mai ales la început, cu toată forţa! Iar tu ai nevoie să găseşti pe cineva disponibil atunci când ea vine peste tine!:) Un singur partener nu va putea face faţă nevoilor tale, pentru că are şi el viaţa lui! Într-o situaţie de dependenţă, când nu îţi răspunde unul din parteneri, apelezi la altul şi la altul, până reuşeşti să scapi de ispită! Nu e uşor, te cred, dar victoriile se obţin numai cu efort voluntar!

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

  • Ai nevoie să împărtăşeşti. Oamenii fără prieteni apropiaţi sunt singuratici. Dumnezeu ne-a creat cu nevoia de conectare emoţională, iar lipsa de relaţii sănătoase din viaţa noastre ne afectează întregul destin. Da, e reală afirmaţia că „SOARTA ŞI-O FACE OMUL (ŞI) CU MÂNA LUI!”. Aşa cum orice păcat mărturisit te eliberează, la fel şi orice luptă pe care o duci, condus de un mentor, te va elibera! Fii însă înţelept şi alege-ţi un partener care NU te condamnă, ci te motivează să te schimbi!

Îţi sugerez să stabileşti cu partenerul tău un program de întâlniri, fie faţă în faţă, fie telefonice, în funcţie de nevoile tale. De exemplu, de 3 ori pe săptămână vorbim la telefon între orele x şi y, şi o dată pe săptămână ne vedem la o cafea.

De asemenea, te sfătuiesc să fii deschis, şi să-I ceri explicit partenerului tău cum vrei să reacţioneze , în cazul în care ai căzut. De exemplu: dacă te lupţi cu dependenţa de online, şi pierzi timp în faţa laptopului, în detrimentul relaţiei cu iubita ta, spune-i partenerului tău de dare de socoteală ce să facă dacă te vede online la ore la care nu stabiliseşi să intri: să te sune, să îţi ceară să vă vedeţi urgent?! Tu eşti cel care va decide tipul de reacţie, însă ai grijă să nu fii foarte permisiv cu tine însuţi. Dacă ştii că un telefon nu te ajută să ieşi imediat de pe site, atunci stabileşte să vă vedeţi urgent, pentru a te îndepărta de sursa ispitei.

Verifică perioadic acest site, revin cu informaţii care cu siguranţă îţi vor fi de folos!

#Dacă vrei să împărtăşeşti, anonim sau nominal, din experienţele tale, foloseşte formularul de contact de aici şi ajută-i şi pe alţii să învingă!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
4 soluţii care te vor ajuta să gestionezi dependenţa de sex şi pornografie

Sanatate mintala

4 soluţii care te vor ajuta să gestionezi dependenţa de sex şi pornografie

Distribuiți vă rog

4 soluţii care te vor ajuta să gestionezi dependenţa de sex şi pornografie. Acest articol este dedicat în exclusivitate bărbaţilor, dar este precum vinul: Bun când îl folosesc femeile! 🙂

Dacă ai avut în trecutul tău probleme cu sexul,(şi 98% aveţi, dar prea puţini recunosc!) indiferent sub ce formă (relaţii sexuale multiple, adulterine, pornografie, relaţii fantasmatice, etc) este imperios necesar să „te tratezi”! Nu ţi-o spun pentru că am cumva credinţa că noi, femeile, suntem sfinte! Nicidecum, şi noi avem mintea, dacă nu şi trupul, infestată de păcate sexuale, dar acum vreau să scriu despre tine, pentru a te ajuta să fii bărbatul care îţi doreşti să fii, şi care te-a creat Dumnezeu să devii!

Si daca ochiul tau te face sa cazi in pacat, scoate-l; este mai bine pentru tine sa intri in Imparatia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decat sa ai doi ochi, si sa fii aruncat in focul gheenei (Marcu 9:47)

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

  • Caută ajutor de specialitate! Un terapeut sau un preot (alege-i cu grijă, nu toţi terapeuţii sunt pregătiţi cu adevărat! Scrie-mi un e-mail folosind formularul de contact de aici, dacă ai nevoie de consiliere, şi îţi voi recomanda cei mai buni specialişti, în care am încredere 100%!) Ai nevoie de un specialist pentru că el va şti exact cum să te ajute, prin tehnica de lucru şi prin confidenţialitate. El va aborda rădăcina problemei tale, te va ajuta să vezi nevoile de dincolo de faţadă şi cum să umpli golurile pe care le simţi şi care te duc spre dependenţă.
  • Caută-ţi un partener de dare de seamă (înainte să devin creştină habar nu aveam că există aşa ceva! Am scris aici despre acest subiect, citeşte cu încredere!) Acesta te va ajuta să îţi gestionezi emoţiile şi să lupţi cu dependenţa ta! Fii sincer cu el şi dispus să îndrepţi orice greşală pe care ai comis-o! Nu te gândi că o dată ajuns în cabinetul consilierului ţi-ai rezolvat problema! Ieşirea din întuneric presupune parcurgerea unui lung drum presărat cu recăderi, dar cu perseverenţă şi ajutor, oricine POATE reuşi! iar următorul pas, după ce ai apelat la un consilier, este acela de a găsi un partener cu care să împarţi povara. Atenţie, el nu va lupta în locul tău şi nu va fi responsabil pentru eşecurile tale, dar va fi acolo pentru a te ajuta să creşti!
  • Nu te implica într-o nouă relaţie, până nu eşti stabil din punct de vedere sexual! Dacă însă deja există cineva în viaţa ta, fii sincer cu femeia de lângă tine şi spune-i despre lupta ta! Este dreptul ei să afle şi să decidă dacă îşi asumă relaţia! Să ştii că mai devreme sau mai târziu, orice femeie va afla despre problema ta, oricât de bine o vei ascunde tu! Dependenţa sexuală se cunoaşte în dormitor! Nu subestima femeile:), sunt radare mai performante decât tot ce ai folosit tu vreodată! 🙂 Dacă eşti un brăbat de caracter, gândeşte-te că nu este corect faţă de partenera ta, să lupte cu problemele tale! Nu o folosi pe ea pe post de terapeut personal şi nu o învinovăţi dacă nu reuşeşti să te abţii! Sfatul meu este să-ţi umpli golurile înainte de a intra într-o relaţie! Eu le spun mereu bărbaţilor: gândeşte-te cum ai vrea să fie tratată mama, sora sau fiica ta, şi fii bărbatul cu care ai vrea să se căsătorească într-o zi fata ta!

Mai devreme sau mai târziu, orice femeie va afla despre problema ta, oricât de bine o vei ascunde tu!

  • Previno recăderile, prin blocarea accesului către orice obiect sau gând care te duce înapoi în dependenţă! Dacă problema ta ţine de pornografie, instalează-ţi pe laptop programe-radar pentru detectarea site-urilor şi imaginilor pornografice. Şi ori de câte ori îţi vin în minte imagini, fără a te uita, redirecţionează-ţi gândurile către Dumnezeu sau către orice persoană pe care crezi că ai răni-o dacă ai continua cu acele gânduri! (exemplul cu mama şi fiica au mers cel mai bine în cazul bărbaţilor cu care am vorbit!) Dacă problema ta ţine de autocontrolul în faţa femeilor reale:), atunci fii atent să nu rămâi singur cu o femeie. Caută să ai mereu pe cineva cu tine, la orice întâlnire în interes de serviciu, sau sună-ţi partenera în faţa acelei femei, ori dă-i un mesaj, astfel încât să ai în minte CE TREBUIE SĂ FACI, nu ceea ce nu ar trebui să faci! Te poţi scuza astfel: „Mă scuzaţi 2 secunde, vă rog, trebuie să dau un mesaj urgent iubitei mele.” Foloseşte acest truc mai ales în prezenţa unor femeie despre care ştii că sunt singure sau prezintă interes faţă de tine!

Fii sincer cu femeia de lângă tine şi spune-i despre lupta ta! Este dreptul ei să afle şi să decidă dacă îşi asumă relaţia!

Nu intra în gura lupului, pentru ca apoi să te plângi că te-a înghiţit! Uneori este necesară impunerea unor reguli STRICTE şi drastice, ca de exemplu, renunţarea la un job. Dacă eşti într-un proces de vindecare a dependenţei tale, nu accepta proiecte în care, de exemplu, se lucrează cu prostituate sau femei abuzate! Oricât de credincios ai fi tu, şi oricât de mult ai dori să ajuţi oamenii, nu te încrede în puterile tale, când vine vorba de dependenţă; întotdeauna ea va câştiga, dacă i-ai dat voie să intre pe uşa din dos! Dumnezeu nu te pune într-un loc care ţie ţi-ar afecta integritatea morală şi sexuală! Nici unui alcoolic nu i se recomandă să se angajeze într-un bar!   Ceea ce îţi scriu nu îţi garantează reuşita, dar te ajută să vezi că EXISTĂ scăpare! Însă depinde de tine să munceşti! Doar dacă citeşti, nu poţi ajunge invingător, cum nici un sportiv nu câştigă un meci dacă doar obţine informaţii despre tehnică!

Nu uita: ORICE ESTE CU PUTINŢĂ CELUI CARE CREDE!

#Dacă vrei să împărtăşeşti, nominal sau anonim, experienţele tale cu dependenţa sexuală, foloseşte formularul de contact de aici şi ajută-i şi pe alţii să învingă!

surse foto: Google

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
„Pentru a încuraja un copil preadolescent să citească este foarte important ca acesta să își vadă proprii părinți citind de plăcere. De la adolescență în colo influența părinților scade și tinerii citesc mai ales dacă văd în lectură ceva cool.” Victor Miron

Sanatate mintala

„Pentru a încuraja un copil preadolescent să citească este foarte important ca acesta să își vadă proprii părinți citind de plăcere. De la adolescență în colo influența părinților scade și tinerii citesc mai ales dacă văd în lectură ceva cool.” Victor Miron

Distribuiți vă rog

Fiecare dintre noi avem nevoie de modele care să ne ajute să fim tot mai buni în ceea ce facem. Fie că suntem adulţi, şi ne gândim să ne transformăm pasiunea de a scrie, în meserie, fie că suntem părinţi şi vrem să le dăm copiilor noştri exemple de oameni care au reuşit să-şi împlinească visele, prin slovă.

Televizorul a devenit o problemă uriaşă, în secolul vitezei. În meseria de terapeut, văd foarte des copii care urăsc cititul, şi părinţi disperaţi pentru dependenţa copiilor lor de gadget-uri. Părinţi care nu s-au gândit niciodată că o tabletă îi va îndepărta pe copii, pentru totdeauna, de cartea adevărată.

Am ales să povestesc azi cu Victor Miron, un scriitor care reuşeşte, prin realism şi simplitate, să dea glas adevărurilor şi gândurilor noastre cele mai ascunse.

L-am citit dintr-o întâmplare, când, în urmă cu câteva luni, am stat la poveşti cu Renata Şi Christian, pe care i-am descusut într-un interviu, AICI. Mi-au oferit cartea cadou. Am început apoi să-l urmăresc pe Facebook, şi am descoperit că este împlinitor de vise:).

Am visat şi eu, de mic copil, să am o bibliotecă pe scara blocului. Să am un iubit pe care să-l înveţe tatăl lui că a citi e „sexy şi bun” 🙂 şi că o carte este cel mai valoros cadou pe care i-l poţi oferi unei femei.

Ghinion, însă: m-am născut prea devreme, aşa că nu voi putea să-i fiu noră Lui Victor:). Dar poate face o magie cumva, să-mi aducă Moş Crăciun un soţ „instruit” de Victor, cine ştie? 🙂

Până atunci, mă aşez cuminte la scris. Povestea lui. Şi v-o împărtăşeşc şi vouă, ca toate binecuvântările de la Dumnezeu. Nu e bine să le ţinem numai pentru noi, aşa e?

 Victor, îţi mulţumesc pentru bucuria cu care ai răspuns invitaţiei mele de a sta câteva clipe la un pahar de vorbă. Scrisă, cum îţi place ţie. Spune-mi, te rog, cine eşti tu, cu totul? 

Victor:  Sunt un idealist cu inițiativă, am 31 de ani, iar acum 3 ani am pornit campania de promovare a lecturii Cărțile pe față. Inainte am mai fost implicat în capania de promovare a bunelor maniere în trafic Pe drumul cel bun, în comunitatea de consum colaborativ UseTogether și în serviceul auto Iovi.

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

 Cum şi când ţi-ai descoperit pasiunea pentru scris?

Victor: Pasiunea pentru scris a apărut la mult timp după ce am descoperit pasiunea pentru citit. Eu și acum mă consider un vechi cititor și un tânăr scriitor. Lectura a devenit foarte importantă în viața mea din clasa a 9-a de liceu, când l-am întâlnit pe adolescentul miop al lui Eliade.

Când şi cum ai publicat prima ta carte, şi ce te-a făcut să decizi că e timpul să-ţi dai şi altora sufletul la citit?

Victor: Prima carte pe care am publicat-o a fost cartea Cărțile pe față, un fel de jurnal al campaniei de promovare a lecturii cu același nume. Am îndrăznit să o tipăresc deoarece am văzut că povestea acțiunilor făcute în campanie reușește să entuziasmeze oamenii să facă și ei pași mai mari sau mai mici de a promova lectura.

 Primul pas e cel mai greu. Dar devine avântul pentru deschiderea paraşutei, şi plonjarea în necunoscut. Ce cărţi au urmat, şi care a fost povestea fiecăreia?

Victor: A doua carte, Lasă-mă să te las, e despre cineva care se lasă de fumat cu ajutorul baloanelor de săpun. Înlocuiește gestul de a face cerculețe de fum cu cel de a produce baloane de săpun.

A treia a fost Se repară prin înlocuire, o poveste despre mașini și relații. Aici compar cum funcționează o mașină cu modul în care funcționează o relație.

A patra, care este în continuare cea mai căutată carte a mea, este Cartea de citit în doi. Prin acest volum promovez lectura ca activitate de cuplu. Cred că am petrecut fiecare destul timp uitându-ne la filme și seriale cu partenerul nostru așa că merită încercată și lectura în doi.

A cincea a fost volumul de poezii de dragoste tRai în doi, carte care sunt bucuros să spun că se oferă cadou tuturor cuplurilor care se căsătoresc în Cluj-Napoca, personalizată cu poza mirilor pe copertă, totul mulțumită unei frumoase colaborări cu magazinul de mobilă Gobilier.

A șasea carte este fOameni, o satiră despre comportamentul oamenilor pe Facebook. Iar cea mai recentă este volumul de poezii de drag MAma, pe care chiar în 6 martie l-am lansat.

Ce legătură crezi că este între scris şi citit? Sunt ele dependente una de cealaltă? 🙂

Victor: Eu cred că e nevoie să citești cam de 100 de ori mai mult decât scrii, cel puțin când e vorba de proză.

Te invit să explici puţin părinţilor, întâi, de ce este necesar ca al lor copil să citească, în detrimentul jocurilor pe calculator? 

Victor: Toate activitățile au farmecul lor. Sunt OK și jocurile și desenele, dar să fie cu măsură. Nici lectura nu e un scop în sine, nu cred că e potrivit să stăm să citim toată ziua, dar ce văd pe mine, e că dacă într-o zi citesc mai mult de o oră sunt mult, mult mai creativ.

Din postura de scriitor, la ce vârstă crezi că un părinte ar trebui să înceapă să-i citească poveşti, propriului copil? Ce beneficii aduce vocea părintelui, faţă de vocea de pe tabletă, unde imaginile se succed?

Victor:  Nu știu la ce vârstă e bine să le citească părinții copiilor în general, dar știu sigur că eu o să încep să le citesc copiilor mei încă din prima lună.

 Cum motivăm un copil să citească?

Victor: Părerea mea este că pentru a încuraja un copil preadolescent să citească este foarte important ca acesta să își vadă proprii părinți citind de plăcere. De la adolescență în colo influența părinților scade și tinerii citesc mai ales dacă văd în lectură ceva cool.

 Ce lipseşte României anului 2017, în ceea ce priveşte interesul copiilor faţă de  literatură? De ce crezi că numai citesc adolescenţii, şi ce anume i-ar scoate din lumea virtuală?

Victor: Aici sunt cu siguranță mai mulți factori. Adolescenții vor răspunde prin refuz la orice le este impus, așa cum le sunt impuse lecturile obligatorii. Și asta cu atât mai mult cu cât multe din textele din programa școală nu sunt actuale pentru ei.

Cred că ajută dacă se reușeste să li se prezinte lectura ca pe ceva cool. Eu mă gândesc mult la două comportamente aflate la poli opuși: cititul și fumatul. Toată lumea știe și recunoaște că e bine să citești și totuși puțină lume citește mai mult de o carte pe lună.

Iar în același timp toată lumea știe că e rău să fumezi și totuși multă lume fumează, chiar dacă nimeni nu susține că e ceva benefic. În cazul adolescenților mai ales, cred că e cu atât mai vizibil faptul că ei se apucă de fumat pentru că percep acest comportament ca pe ceva cool și citesc puțin pentru că lectura nu e cool.

Ce titluri de cărţi recomanzi adolescenţilor?

Le recomand în general toate titlurile care apar în concursul adresat lor Bătălia Cărților și în particular: Romanul adolescentului miop (Mircea Eliade), Flori pentru Argernon ( Daniel Keyes), Oscar și Tanti Roz (Eric-Emmanuel Schmitt).

 Care este cartea pe care crezi că orice adult ar trebui s-o citească, măcar o dată în viaţă?

Victor: Eu sper ca fiecare adult să citească în viață mai multe cărți, preferabil minim două pe lună. Nu știu să recomand o singură carte, dar pot să spun că eu cel mai des ofer cadou cartea Cele 40 de legi ale iubirii de Elif Șhafak.

Mulţumesc încă o dată, Victor, pentru oxigenul ce l-ai dat inimilor noastre, însetate de poveşti!

 

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Cum slăbim? Ce mâncăm, cât şi de ce, interviu cu Cristian Ciobanu,  Romania Next Top Trainer 2016

Sanatate fizica

Cum slăbim? Ce mâncăm, cât şi de ce, interviu cu Cristian Ciobanu, Romania Next Top Trainer 2016

Distribuiți vă rog

Povestea lui Cristian Ciobanu, Romania Next Top Trainer 2016

Cristian Ciobanu, antrenor de fitness a acceptat invitaţia mea de a ne vorbi despre lupta noastră cea de toate zilele cu kilogramele în plus. Pentru că ştiu pe propria-mi piele cât de implicat este în vieţile oamenilor, vă invit să aflaţi povestea din spatele poveştii unei victorii.

Cristian, despre tine vrem să ştim. De unde vii şi un’ te duci? Şi dacă ai ceva planuri de părăsit în curând România, având în vedere că în ţara noastră, tot ce e bun zboară departe? 🙂

Am crescut la tara langa Giurgiu, iar in clasa a 3-a m-am mutat impreuna cu mama in oras unde am locuit pana in 2012.

La vremea aceea nu imi placea Bucurestiul din cauza aglomeratiei, agitatiei si, posibil, din cauza fricii de schimbare dar am facut acest pas, iar acum Bucurestiul este “acasa”.

Nu ma vad locuind in alt oras si nu am planuri pentru a pleca din tara.

Consider ca sunt suficiente posibilitati pentru a avea o cariera de success.

Din punctul meu de vedere, succesul nu este neaparat legat de un anumit oras sau tara ci de ambitie si munca.

Care este povestea din spatele scenei? Cine a fost Cristian Ciobanu înainte de Bodyshape, şi de ce este acum antrenor de fitness?

Inainte de fitness a fost Politia :).

Am lucrat 6 ani in MAI in cadrul IPJ Giurgiu dar in 2011 am demisionat deoarece nu mai vedeam nici un viitor pentrru mine in aceasta profesie.

Sunt de parere ca fiecare om trebuie sa lupte pentru fericirea sa, motiv pentru care am luat aceasta decizie.

M-am intrebat: ”Ce imi place sa fac?” si primul raspuns a fost: SPORT.

Am decis sa fac cursul de Instructor Fitness care a fost urmat de cursurile de Personal Trainer, Formator si Tehnician Nutritionist, apoi am absolvit si Facultatea de Educatie Fizica si Sport-Kinetoterapie si Motricitate Speciala.

In prezent  pot spune ca am antrenat sute de oameni, in special persoane care si-au dorit sa slabeasca dar si persoane care au ajuns chiar sa participe la concursuri de Culturism sau Bikini, cum este cazul sotiei mele, Mihaela.

Cred ca mare parte din aceste persoane s-au regasit in povestea mea, cu atat mai mult cu cat, inainte de a demisiona din politie, eram o persoana supraponderala.

Ideea de a participa la concursuri a venit dupa cativa ani in care am profesat ca instructor.

In 2016 am participat la campionatele nationale de Bodybuilding Classic si Culturism unde am obtinut medalia de argint la faza zonala si bronz la faza nationala.

De asemenea, am fost desemnat de catre revista Men`s Health, Romania`s Next Top Trainer-Antrenorul Anului 2016.

Diplomele apar azi ca ciupercile după ploaie. Cea de antrenor e tot mai uşor de câştigat. De aceea te rog să ne dezvălui care trebuie să fie calităţişe unui antrenor real? 🙂

Meseria de antrenor este una frumoasa, plina de satisfactii.

Tinand cont ca este o meserie care, in cazul meu, este aleasa din pasiune si placere, sunt zile in care nu simti ca muncesti.

Nu vreau sa se inteleaga gresit, nu exista antrenor bun, cu rezultate, care sa nu fi muncit pe branci dar la finalul zilei de lucru sunt alte satisfactii decat cele pe care le gasim(sau nu)la un job obisnuit.

Din pacate scolile care formeaza antrenori produc pe banda rulanta, motiv pentru care, personal, recomand unui om care apeleaza la un instructor de fitness sa nu aleaga in functie de diploma(este doar un carton colorat) ci in functie de rezultatele acelui antrenor.

Un antrenor bun trebuie sa tina cont de scopul persoanei cu care lucreaza, starea de sanatate a acestuia, trebuie sa antreneze intrun mediu si mod placut pentru ca ultimul lucru de care oamenii au nevoie este inca un motiv de stres.

Un antrenor bun trebuie sa aibă, de asemenea, cunostinte de nutritie si sa fie si un bun psiholog.

Recomandă-ne o şcoală de antrenori unde se pot forma specialişti care să ne ajute cu adevărat.

Personal, toate cursurile pe care le-am absolvit au fost organizate de ABC Fitness School si ii recomand din inima pentru ca mie mi-au schimbat viata, la propriu.

Activitatea fizica are un rol crucial in dezvoltarea fizica si mentala.

Fara a intra in detalii inutile, din punct de vedere fizic, sportul ne ajuta la mentinerea unei greutati corporale optime, tonifiaza musculatura, scade riscul de boli precum bolile cardiovasculare sau diabetul de tip 2.

In acelasi timp, persoanele care fac sport sunt mai energice, mai putin stresate, iar toate aceste lucruri se rasfrang asupra tuturor aspectelor vietii.

Am putea afirma, deci, ca persoanele care fac sport constant sunt mai fericite.

Ce ne recomandă Cristian Ciobanu, Romania Next Top Trainer 2016

Spune-ne cum ar trebui să arate un jurnal alimentar corect?

Un jurnal alimentar corect ar trebui sa contina, in primul rand, alimente de calitate.

Lista de cumparaturi ar trebui sa contina proteina (atat animala cat si vegetala), legume (cat mai variate dar obligatoriu si legume verzi), grasimi precum nuci, migdale, caju, avocado, ulei de in sau de masline si carbohidrati precum orez, cartofi albi sau dulci, fructe.

Ar trebui ca oamenii sa consume cel putin 3 mese pe zi  care sa contina Proteina+Legume+Grasimi, iar la masa post-antrenament, grasimile vor fi inlocuite de carbohidrati.

Putem introduce si gustari intre mese, cum ar fi: fructe, portii mici de oleaginoase sau, de ce nu, inca o masa care sa respecte principiile de mai sus.

O astfel de alimentatie ne asigura toti nutrientii de care avem nevoie, asigurand proteina si carbohidratii pentru tonifierea muschilor, vitamine si minerale pentru buna functionare a organismului, fibre si enzime pentru digestie.

De asemenea, hidratarea este foarte importanta.

Recomand 1 litru de apa/25 kg-corp.

Ce ne spui despre zahăr, de ce nu este bun pentru organism şi cu ce ar trebui să îl înlocuim?

Zaharul este principalul responsabil pentru kilogramele in plus si pentru multe boli precum boli cardiovasculare sau diabet.

Practic, in momentul in care mancam zahar, organismul produce insulina.

Cu cat mancam mai mult, cu atat corpul produce mai multa insulina.Din pacare, chiar daca aportul de zahar ramane la fel in fiecare zi, corpul va produce din ce in ce mai multa  pentru ca sensibilitatea la insulina scade.

Care este solutia si cu ce inlocuim zaharul?

Solutia este sa mancam zahar mai rar (o data pe saptamana) pentru ca astfel scadem mult riscul de boli si ingrasare.

Nu putem inlocui zaharul. Se poate trai (chiar mult mai bine) fara zahar.

Daca inlocuim zaharul cu miere, de exemplu, avantajul este ca vom consuma ceva natural, neprocesat, dar efectul asupra corpului din punct de vedere al ingrasarii este aproximativ acelasi.

Zaharul de care organismul are nevoie se obtine prin adoptarea unui stil de viata/stil alimentar precum cel prezentat mai sus.

Odihna, bat-o vina! La BodyShape puneşi foarte mult accent pe câteva elemente esenţiale, dintre care şi odihna. Care sunt acestea şi ce rol are fiecare dintre ele?

Daca ar fi sa inventam ecuatia vietii sanatoase, aceasta ar fi:

I-odihna

II-alimentatie sanatoasa

III-sport

Asadar, odihna este pe primul loc.

Un adult ar trebui sa doarma minim 7 ore pe noapte pentru a putea duce o viata sanatoasa.

Daca nu v-am convins inca, lipsa odihnei duce la acumularea de tesut adipos. 🙂

Ţii un seminar despre mâncatul emoţional. Ajută-ne, te rog, să îl înţelegem şi cum să-l stăpânim.

Toate persoanele mananca emotional.

Fie ca mananca atunci cand sunt suparate, nervoase sau obosite, fie ca mananca atunci cand sunt la film sau la o petrecere pentru a-si amplifica starea de bine, tot mancat emotional se numeste.

Cheia este sa gasim acea radacina a problemei, acel  “intrerupator “ care declanseaza mancatul emotional si sa il intelegem.

In clipa in care am identificat si am inteles problema, este mai usor sa tinem in frau mancatul emotional.

Recomand ca in acele clipe sa inlocuim mancatul cu o alta activitate care ne face placere: citit, plimbare, un film bun… antrenament.

Cum ne afectează alcoolul sănătatea, şi cât avem voie să bem, pentru a ne păstra sănătoşi?

Cand vorbim de alcool, vorbim de ficat.

Zilnic ficatul nostru este bombardat cu toxine fie din alimente procesate, cofeina, tigari sau medicamente, iar acesta se lupta sa elimine aceste toxine, lasand eliminarea grasimii (de care tot ficatul este responsabil) la final.
Alcoolul este perceput tot ca o toxina, motiv pentru care, consumul excesiv de alcool dauneaza, pe termen lung, sanatatii.

Nimenu nu poate spune ce cantitate de alcool poate fi consumata, pentru ca fiecare om este unic.

Cu siguranta un pahar ocazional nu ne pune in pericol iminent sanatatea.

Cum ajungem la tine? Pentru sănătate zic, altfel ştim că eşti luat de Mihaela Ciobanu 🙂

Cei interesati ma pot urmari pe pagina personala de facebook: Cristian Ciobanu.

De asemenea, impreuna cu sotia mea, Mihaela, administrez pagina de Facebook  M&C Sports&Nutrition si un blog: MCFITSTORY.BLOGSPOT.COM unde, aproape zilnic, postam informatii utile despre antrenament si alimentatie.

Mulţumim, Cristian, pentru informaţiile oferite şi aşteptăm să te clonezi cumva! 🙂

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici !

Distribuiți vă rog
Nu-ţi poţi cumpăra viaţa, dar poţi plăti pentru ea, alegând să trăieşti!

Sanatate

Nu-ţi poţi cumpăra viaţa, dar poţi plăti pentru ea, alegând să trăieşti!

Distribuiți vă rog

Iubesc viaţa. Iubesc copiii şi zâmbetul lor. Am privit în ochii înlăcrimaţi zeci de părinţi care, ajunşi în cabinetul meu, au strigat tăcut: „De ce eu? Cu ce-am greşit şi  cum am ajuns aici? Am mâncat mereu sănătos, m-am odihnit… De ce?” Părinţi ai copiilor cu dizabilităţi, care nu-şi permit să fie bolnavi. Nu-şi permit să moară, pentru că ajung la Dumnezeu cu întrebarea fatală: „Ce se va alege de copilul meu, când eu nu voi mai fi?”

Când lucrezi cu sufletele oamenilor, propria-ţi viaţă se transformă. Înveţi să preţuieşti clipa şi să înţelegi că există oameni care ar da toţi banii din lume să mai poată cumpăra timp. Şi nu pentru ei, ci pentru cei dragi. Pentru cei cărora le-au dat viaţă, mai ales, părinţii îşi ucid visele, să facă loc vindecării copiilor lor.

Vă povestesc azi despre o mămică frumoasă, în ochii cărora am văzut o lume întreagă. De un albastru-veşnicie, m-au pătruns pentru că m-au rugat fără vorbe să-i ajut să-şi vândă lacrimile, să cumpere viaţă, pentru ea. „Copilul meu are autism, Monica, iar eu mai am 6 luni de trăit. Am cancer. Nu vin la tine să-mi vindeci copilul, ci să îmi spui cum să trăiesc! Când am aflat diagnostocul lui, am înţeles pentru prima dată în viaţă, că nu îmi permit luxul să mor. Niciodată.”

Tu ce i-ai spune acestei mame? Tu cum ai privi-o în ochi, tu cum ai îmbrăţişa-o şi cum i-ai da un strop de viaţă?

Oricâte studii în domeniul psihoterapiei ai avea, să ştii că în faţa morţii eşti egal cu oricine. Ei nu-i pasă că acasă ai un copil cu diagnostic. Nici că lipsa respiraţiei este un lux pentru tine! Ei îi pasă numai de timpul cu care tare aş vrea să ştiu ce face, atunci când îl fură celorlalţi…

„Monica, ce aş fi putut să fac să nu ajung aici?” m-a întrebat cu glas gâtuit

  • Draga mea, nu ştiu să îţi răspund şi nici dacă aş şti nu cred că aş putea să-ţi mângâi sufletul. Ce pot să-ţi spun este că există momente în viaţă când trecutul nu ne ajută cu nimic. Regretul că n-am făcut ce ar fi trebuit nu ne cumpără anii…

Am petrecut 100 minute împreună, timp în care am înţeles că dacă nu aleg acum să trăiesc, s-ar putea să nu mai existe niciodată o zi în care să pot recupera ce-am lăsat să treacă…

Dragii mei, povestea acestei mame m-a învăţat să previn. Atât cât ţine de mine, să aleg să trăiesc. Sănătos. Dar, mai presus de orice m-a învăţat că orice am face noi, Cineva de sus decide când s-a oprit timpul pentru noi.

Oricât de multă grijă ai avea la ce mănânci, ce produse foloseşti, cât sport faci şi cât iubeşti, nu ţi se garantează un număr de ani de viaţă… Astăzi vin spre voi cu anunţul de lansare pe piaţa din România, a cardului NESACARD, de către MEDIHELP INTERNATIONAL GROUP.

Cu nici 2 euro pe lună, pentru o contribuţie caritabilă de 33 de Euro anual, poţi sprijini progresul în cercetarea şi tratamentul oncologic, iar în cazul în care tu, cel care decizi să donezi, vei primi un diagnostic de cancer, poţi lupta cu el astfel:

#beneficiezi imediat de suma de 2000 euro cash, pentru investigaţiile iniţiale,

#primeşti second opinion şi navigare medicală de la oncologii de top NESA

#primeşti recomandari pentru cele mai potrivite instituţii medicale cu expertiză pentru un caz specific.

Pentru informaţii suplimentare, vă invit să accesaţi site-urile: www.medihelp.ro şi www.medisky.eu

Dă şansă vieţii şi pune o cărămidă la anii celor pe care-i iubeşti! Mâine nu îi este promis nimănui!

 

Distribuiți vă rog
Sorin Nicolau, managerul clinicii OANA NICOLAU, despre meseria de tată, carieră şi căsnicie.

Sanatate mintala

Sorin Nicolau, managerul clinicii OANA NICOLAU, despre meseria de tată, carieră şi căsnicie.

Distribuiți vă rog

Am participat la o sesiune deschisă despre Feminitate şi Stress, la clinica OANA NICOLAU. Lucrând, la rândul meu, de 11 ani în domeniul sănătăţii mintale, am fost atentă la fiecare detaliu: amplasare, atitudinea specialiştilor, subiectele alese şi maniera de prezentare a acestora, amenajarea spaţiului.

Am găsit nu un cabinet psihologic, ci o parte de rai.

De ce o parte de rai? Pentru că fiecare cabinet din cadrul clinicii spune o poveste. Despre suflet, despre emoţie, despre dragoste şi despre libertate.

L-am rugat pe managerul clinicii, Sorin Nicolau (care m-a rugat „terapeutic” să nu-l domnesc:), pentru că „eu sunt Sorin şi mă simt într-o super formă, tânăr şi cu multă energie la cei 38 de ani :)) „), să-mi acorde un interviu, pentru a vă aduce şi vouă pacea pe care eu am simţit-o în locul în care m-am simţit femeie, frumoasă şi liberă. Şi pentru că domnia sa este şi NLP COACH, am smuls pentru voi câteva rădăcini de pasiune pentru meserie, spre a planta seminţele dorinţei de a cunoaşte tot ce ţine de psihic.

  • Sorin, spune-mi, te rog, în primul rând, cum şi când s-a născut clinica OANA NICOLAU?

Totul a inceput in urma cu 15 ani cand Oana a ales aceasta cariera in care investeste multa pasiune,  si multa iubire.  Dupa mai multi ani de formari si dezvoltari in domeniul psihologiei, oportunitatea i-a scos in cale Oanei o propunere de a deschide o clinica de psihologie. Ne-am consultat, am analizat impreuna si ne-am decis sa renovam o casa din zona Cotroceni, pe care ne-o cumparasem. Din pasiunea Oanei si din spiritul meu antreprenorial, in anul 2007 s-a lansat Clinica Oana Nicolau, o clinica, la acel moment cu doar 4 cabinete.

In urmatorii ani, aportul meu in clinica a fost minor, Oana ocupandu-se in cea mai mare masura atat de partea manageriala, cat si de rolul ei de psihoterapeut.

Pe masura ce timpul trecea, impreuna ne-am dat seama ca este nevoie de un spatiu mai mare, cu mai multe cabinete si in felul acesta am construit sediul actual  si in anul 2013 ne-am mutat in strada George Georgescu unde beneficiem de 12 cabinete si 2 sali mari pentru ateliere si evenimente. In urma acestei mutari, ne-am dat seama ca am facut un pas inainte si echipa manageriala trebuie sa se extinda, iar rolul meu a devenit full time.

  • Ani în care aţi ajutat mii de oameni, aflaţi în situaţii limită ale vieţii lor… Ce aţi învăţat în această perioadă despre lume şi ce aţi aflat despre voi, ca oameni?

Da, asa este, pragul clinicii a fost trecut de mii de oameni si impreuna cu echipa  clinicii, acestia si-au gasit sprijinul, ghidajul necesar depasirii situatiilor cu care se confruntau. Ma bucur mult de aceasta deschidere din ce in ce mai mare a oameniilor fata de serviciile de psihologie.

Beneficiind atat eu cat si Oana de aceaste servicii, putem spune ca scopul nostru, misiunea noastra, s-a conturat in acest sens: ne dorim sa transmitem un mesaj catre cat mai multi oamani, fie adulti, fie copii, fie parinti, un mesaj cum ca dezvoltarea, evolutia persoanala, progresul continuu reprezinta drumul catre un viitor insorit.

  • Ştiu că  OANA NICOLAU este, pe lângă fondatoarea centrului, şi soţia ta, 🙂 şi psihoterapeut. De ce aţi decis împreună înfiinţarea unei clinici, şi nu aţi rămas într-un cabinet personal, unde să lucraţi pe cont propriu, atât tu,  ca şi coach, şi Oana ca psihoterapeut?

Probabil, de la inceputul clinicii, viziunea noastra a fost de a lasa o amprenta, de a creea ceva valoros si din acest motiv nu am luat decizia de a avea un singur cabinet.

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

  • Despre serviciile oferite de clinică găsim informaţii pe site. Vreau să ştiu acum despre pasiunea ta.  De ce ai ales NLP ? 

Profesia mea de coach cu formare in NLP s-a alaturat carierei mele de antreprenor acum 3 ani, si a pornit ca o nevoie persoanala de dezvoltare, de evolutie. Nu m-am gandit deloc ca imi va aduce atatea satisfactii persoanale si profesionale. In continuare, cariera mea personala este si va fi  ocupata in mare parte de antreprenoriat, si profesia de coach imi vine manusa atat pentru mine si pentru celelalte persoane cu care interactionez tot timpul: familie, prieteni, angajati, clienti.

NLP-ul are nenumarate definitii, s-au scris mii de carti si manuale. Ce pot sa-ti spun despre acest domeniu, este ca din puncte de vedere personal m-a ajutat si ma ajuta sa ma descopar, sa ma cunosc si sa-i cunosc mai bine  pe care in intalnesc.

Mi-a creat abilitatile de a-mi gestiona gandurile, emotiile, de a-mi crea autonomia de care am nevoie, de a fi prezent si de a mentine deschisa calea catre evolutie. In plus, cel mai important lucru, m-a ajuta sa vad mai departe de nevoile de baza si sa gasesc un scop mult mai inalt in ceea ce fac.

  • Cum te-a ajutat NLP-ul în managementul afacerii voastre?

Din punct de vedere al afacerii, investitia pe care am facut-o in formarea mea de coach si NLP, pot sa spun ca mi-a adus mult mai multa claritate in setarea si atingerea obiectivelor, mi-a deschis vederea pe termen lung, am capatat mai multa rabdare si perseverenta.

  • O întrebare personală, dar utilă cititorilor mei, pentru că puterea exemplului face minuni 🙂. Cum este căsătoria cu o femeie puternică, precum OANA NICOLAU? 

Da, asa este, Oana este o femeie remarcabila, este o sotie minunata, o mama exceptionala. Ma simt foarte norocos si cred cu tarie ca puterea unui barbat este data de catre puterea femeii de langa el. Alaturi de Oana ma simt un barbat, un sot si un parinte puternic.

Oana este o persoana determinata, responsabila, plina de energie, foarte dinamica si cu o viziune pe termen lung si foarte lung.  Si, asa cum ar trebui sa faca fiecare femeie, chiar si fiecare barbat, are grija si este atenta cu propria ei persoana.

  • Lucrezi împreună cu Oana zi de zi. Are acest aspect impact pozitiv asupra relaţiei voastre, sau unul negativ? 

Da, lucram impreuna, formam o echipa minunata, atat in cadrul clinicii cat si in familie. Probabil ca atunci cand te identifici cu propria ta afacere, da, este greu sa formezi echipa, insa in cazul nostru, clinica reprezinta pentru noi o modalitate de a ne atinge scopurile, de a ne urma misiunea noastra de a crea o lume independenta, o lume cu o dorinta arzatoare de cunoastere si evolutie, o lume cu scopuri inalte.

Ca sa nu sune doar ca un slogan american, da, este si o modalitate foarte eficienta de a face bani , pentru ca acolo unde poti masura progresul, acolo unde poti verifica faptul ca esti pe drumul cel bun, poti atinge ceea ce ti-ai propus.

Probabil ca ne ajuta foarte tare si modul nostru participativ de a realiza ceea ce ne dorim. Intotdeauna, inainte de a ne apuca de ceva ne intrebam prima data ce ne dorim cu adevarat, ce este mai important si in felul acesta ne stabilim pasii si modalitatile de lucru.

 

  • Cum te descurci cu rolul de tată? Azi aţi încheiat activitatea la ora 22.30. Copiii deja dorm când veţi ajunge acasă…

Sunt perioade in viata unui adult cand atentia este indreptata mai mult catre viata profesionala, sau catre viata personala, sau poate catre cea de familie.

Sunt momente, zile, poate chiar saptamani, cand acord mai mult timp afaceriilor, sau poate mai mult timp mie, sau relatiei cu Oana sau cu copii. Ceea ce am invatat eu ( si Oana ) este sa echilibrez aceste lucruri, acesti timpi petrecuti pentru un singur scop pe o perioada scurta.

Da, compensez, echilibrez, si acord pe parcursul unui an, timp pentu fiecare arie din viata mea: timp personal (cel mai important), timp relatiei de cuplu si de familie, timp carierei.

Aceasta este strategie mea: pe termen mediu si lung echilibrez, si in felul acesta armonia se mentine.

  • Cât de important este tatăl într-o familie, şi care ar trebui să fie responsabilitatea sa în interiorul acesteia?

Poate suntem diferiti, poate nu, ceea ce stim este ca niciunul dintre noi doi nu este mai important decat celalalt si fiecare este cel mai important, cand vine vorba de cresterea si educarea copiilor nostrii.

Dintodeauna am privit sarcinile pe care le avem in familie ca fiind ale amandoura, sarcini care pot fi realizate in aceeasi masura de fiecare dintre noi, separat sau impreuna.

Daca inainte, in vremuri apuse, existau sarcini ca fiind clar dedicate sotiei, mamei, sau sarcini numai ale sotului, tatalui, noi nu am privit lucrurile asa niciodata. Eu am si schimbat scutece, am si pasat un iaurt cu fruct si Oana a mers cu toti copii in parc cu biciclete, trotinete. Da, ne implicam in egala masura, nu privim jocul din teren de pe tusa.

Intr-un cuvant, rolul tatului intr-o familie este de a se implica, de a participa activ si in mod egal la toate task-urile familiei.

  • Vorbeşte-mi, te rog, despre carieră şi cum poate ea rămâne, atunci când cuplul are 3 copii. Cum se pot dezvolta cei 2 parteneri în timpul căsniciei, având atâtea îndatoriri?

Intr-o relatie de cuplu, intr-o famile cu 1-2-3 copii, consider ca cea mai buna reteta a succesului ( pentru mine) este de a crea un echilibru, o armonie, urmatoarelor aspecte :

– timpul cu propria persoana ( reprezinta combustibilul pentru TOT )

– timp cu partenerul

– timp cu copii, cu toti si cu fiecare in parte

– timp cu intreaga familie

Mai adaugi sinceritate, sustinere, incurajare si generozitate.

Liantul, sursa, esenta tuturor lucrurilor, aspectelor, este si va fi intotdeauna IUBIREA.

  • Îţi mulţumesc pentru deschiderea sufletului şi a uşii unei părţi de rai: clinica OANA NICOLAU.

Monica, iti multumesc pentru aceasta scurta calatorie personala pe care mi-ai oferit-o si sper sa le fie de folos si tie si cititorilor tai.

 

Pentru că ai avut determinarea să citeşti acest interviu până la capăt, vreau să te răsplătesc cu un voucher cadou în cadrul clinicii. Urmează paşii de mai jos pentru a partcipa la concurs:

  1. Like paginii Învaţă.Crede.iubeşte
  2. Share acestui articol pe pagina ta de Facebook
  3. Like paginii Clinica Oana Nicolau
  4. Un comentariu pe site (atenţie, la rubrica de comentarii AICI, nu pe Facebook!) în care să îmi spui DE CE îţi doreşti să câştigi acest vocher.

Cel mai motivant comentariu va câştiga un voucer în partea de Rai în care eu am prins aripi…

SUCCES! 🙂

Vei primi voucherul pe e-mail! 🙂

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Trucuri şi cursuri pentru cupluri fericite. Paşi spre vindecare cu uleiuri esenţiale

Sanatate Sanatate fizica Sanatate mintala

Trucuri şi cursuri pentru cupluri fericite. Paşi spre vindecare cu uleiuri esenţiale

Distribuiți vă rog

Pentru că e primăvară, iubim intens. Scriem şi cântăm în paşi de dragoste mirosind a vindecare. Pentru aceia dintre voi, care credeţi în puterea miracolului, în magia artei şi în suflet, LIDER ACADEMY a pregătit pentru voi o serie de cursuri practice, unde veţi învăţa relaxarea, iubirea de sine şi respectul faţă de propriul corp şi de propria viaţă.

De asemenea, participând la workshop-uri, învăţaţi dragostea faţă de artă, de frumos şi de suflet, pe care, de multe ori, avem tendinţa să-l lăsăm undeva, pe-un raft prăfuit.

Câştigaţi memente de linişte şi de pace, învăţaţi să conversaţi cu voi înşivă, într-un cadru special amenajat deschiderii în faţa iubirii de sine.

Cu mic, cu mare, participă la seminariile pregătite de Luiza Ramona Dirlea, psiholog şi educator parental,

pentru a învăţa să-ţi preţuieşti singurătatea.

Învaţă. Crede.Iubeşte să fii tu însuţi, într-o lume în care uităm să creăm din visele noastre, poveşti care să-i inspire pe alţii.

Înscrierule se fac pe email, la adresa: drramonagrosu@gmail.com, sau la telefon 0741 621 408

Cursurile vor avea loc în intervalul 4, 5 şi 6 aprilie, 2017, la EURO HOTELS, strada GH. POLIZU NR4, Bucureşti

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Cum sa castigi sanatate, frumusete si feminitate. La pachet cu un car de determinare, marca Ramona Manciu, senior Manager Oriflame

Sanatate fizica

Cum sa castigi sanatate, frumusete si feminitate. La pachet cu un car de determinare, marca Ramona Manciu, senior Manager Oriflame

Distribuiți vă rog

Primul meu job, la vârsta de 15 ani, a fost ca „reprezentant”, în cadrul unei companii de produse cosmetice. Aşa am câştigat primii bani; şi nu erau deloc puţini, pe vremea aceea. Câştigam exact cât câştiga şi mama, doar că nu aveam carte de muncă:). Aşa am reuşit să fiu „în pas cu moda”, să ies în oraş, să vizitez. Mama nu îşi permitea să-mi ofere mai mult decât strictul necesar.

Mai târziu, aflând şi de Oriflame, am ajuns şi acolo. Câştigam dublu faţă de mama, şi uite aşa am ajuns, din copilul uşor speriat de lume, să îmi înving frica de oameni, de locuri noi, şi de necunoscut.

Şi, mai presus de orice, am ajuns independentă financiar. Oriflame şi Avon au fost companiile care m-au ajutat să mă dezvolt. Şi nu, nu o spun pentru că mă plăteşte cineva pentru asta. Nu primesc nici un ban pentru acest articol, asta pentru a ne înţelege de la început. 🙂

Azi, lucrând ca şi psihoterapeut, văd tinere care, de la vârste foarte fragede, vor să devină femei de carieră, dar, din păcate, şi fete care au făcut din corpul lor, un idol. Pentru sănătatea lor fizică, cred că este foarte valoroasă informarea.

Care e vârsta optimă la care este indicat ca o fată să înceapă să folosească produse cosmetice, care sunt riscurile folosirii acestora, într-un mod eronat, dar şi cum ajută o afacere MLM dezvoltarea unei tinere, aflăm de la Ramona Manciu, Senior Manager, Oriflame.

Ramona, spune-mi, te rog, câteva cuvinte despre compania Oriflame. De ce ar alege cineva produsele brandului pe care îl promovezi?

Ramona Manciu: Draga Moni , Oriflame a fost fondata in 1967 de doi frați și prietenul lor, in prezent o companie internațională de produse cosmetice și Wellness care folosește vânzarea directa , prezenta in peste 60 de tari . Gama larga de produse cosmetice și Wellness suedeze naturale sunt puse in vânzare prin intermediul unei forte de vânzări de aproximativ 3,6 milioane de consultanți

 Spune-mi povestea ta de succes: Cum ai ajuns Senior Manager Oriflame, şi ce presupune acest statut?

Ramona Manciu : Când am ales Oriflame am ales oportunitatea unei afaceri la cheie fără investiție și fără risc. Iubesc ceea ce fac și nu voi renunța la ceva ce îmi place. Eu sunt un exemplu de perseverenta . Am in echipa mea 200 de oameni minunați . Îmi iubesc echipa și imi doresc ca fiecare sa și îndeplinească visurile alături de Oriflame.
Cum arată o zi obişnuită din viaţa ta?

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

Ramona Manciu : Eu abia aștept sa încep ziua de lucru și fiecare zi o petrec așa cum vreau …. asta mi a oferit compania numarul 1 in vânzări directe, Oriflame .
Ai spus simplu si concis:), ceea ce toti ne dorim, dar prea putini reusim sa avem: fiecare zi sarbatoare.  Un job care îţi oferă multă flexibilitate, asadar, şi te provoacă să ieşi din zona ta de confort. Pentru ce tip de persoane este potrivită o afacere MLM?

Ramona Manciu : persoanele potrivite pentru o afacere MLM sunt persoanele care nu se autolimiteaza, persoanele care au un VIS si sunt capabile sa faca orice este necesar, pentru a si-l duce la implinire.

 Ce avantaje are o persoană care vrea să înceapă o afacere în cadrul companiei, şi ce trebuie să facă pentru a intra în familia Oriflame?

Ramona Manciu: dacă vrei sa vorbim despre avantaje , sloganul Oriflame : ,,Arați bine, câștigi bani și te distrezi!’’ , arați bine pentru ca folosești produse suedeze , câștigi in funcție de cât te implici și te distrezi in vacantele oferite de companie . Anul acesta aniversam 50 de ani  si avem bonus aniversar in  valoare de 10. 000 lei , astept in echipa mea personele care isi doresc acest bonus.

SE POT ÎNSCRIE AICI.
 Care sunt dezavantajele unei afaceri MLM?

Ramona Manciu: Intr o afacere MLM nu sunt dezavantaje .

Iarasi un raspuns la fel de prompt ca atitudinea pe care o ai fata de viata si fata de visele tale:). Am văzut în echipa ta, inclusiv eleve de liceu. Cum le ajută Oriflame să se dezvolte, ca şi femei de carieră, în viitor, pe lângă avantajele de a folosi produse de calitate?

Ramona Manciu: Am sa fiu foarte concreta: datorita Oriflame, au mai multa incredere in ele, munca le este recunoscuta, învață ce înseamnă antreprenoriat .
 Pentru că e luna femeii, hai să vorbim puţin şi despre frumuseţea fizică: ce nu ar trebui să lipsească niciodată unei femei, în materie de cosmetică, şi de ce?

Rmona Manciu: Din punctul meu de vedere cele mai importate produse sunt produsele de îngrijire a tenului, la 20 de ani tenul arată ca la 20 de ani, la 40 de ani arată in funcție de cum am avut grija de el.Va Invit la o clinica de frumusețe sa vedeți de ce spun acest lucru și sa învățați cum sa va îngrijiti corect tenul .

La ce vârstă este indicat ca o fată să înceapă să folosească produse pentru îngrijirea tenului, şi cu ce ar trebui să înceapă?

Ramona Manciu : Este  greu de spus o vârsta. Avem insa o gama specială pentru persoanele care au probleme cu acneea, iar adolescentele se incadreaza cel mai bine in aceasta categorie. Ideal este ca niciodata sa nu lasati netratate chiar si micile puncte negre sau acneea.

 Hai să liniştim puţin părinţii: ştiu, din proprie experienţă, că atunci când eram în liceu, şi am vrut să mă înscriu în „familia frumuseţii”, mama a fost foarte panicată, pentru că nu înţelegea ce presupune acest lucru. Se întâmpla cu foarte mulţi ani în urmă, sunt conştientă că multe s-au schimbat de atunci, însă nevoia fiecărui părinte a rămas aceeaşi: de a-şi şti copilul în siguranţă. Ce ai să le transmiţi părinţilor, referitor la afacerea Oriflame, în ceea ce priveşte acest aspect?

Ramona Manciu :

– la Oriflame exista un mediu de lucru stimulant și antreprenorial care te motiveaza sa crești, atât personal cât și profesional

-experienta capatata la Oriflame este recunoscuta de angajatori

– avem diferite proiecte adresate elevilor si studentilor

 Îti mulţumesc pentru deschidere, Ramona, şi îţi doresc multă putere să duci mai departe visul tău. Şi să-i ajuţi şi pe alţii să devină ceea ce îşi doresc, prin exemplul tău personal.

Ramona Manciu: Multumesc si eu!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog