Categorie: Relatii

Feminitatea pusă de o parte- Leslie Ludy

Relatii

Feminitatea pusă de o parte- Leslie Ludy

Distribuiți vă rog

Leslie Ludy este scriitoarea care ţi se lipeşte de suflet! Scrie despre femei şi pentru femei, într-un stil plin de iubire şi devotament faţă de Dumnezeu, explicând concis şi concret DE CE şi CE avem de făcut pentru a trăi o viaţă de pace.

Feminitatea pusă de o parte cuprinde 9 capitole, în 204 pagini. Între copertele ţi se dezvăluie scopul feminităţii, ţi se explică iluzia atractivităţii şi valoarea propriei fiinţe, izvorul adevăratei frumuseţi, tăria de a învinge, sau mitul frumuseţii interioare.

Am recitit acestă carte de 3 ori. A doua oară am găsit-o în bibliotecă întâmplător, când inima mea era plină de răni deschise. Mă credeam urâtă, fără valoare şi de neiubit. Eram convinsă că bărbatul care nu mă iubise nu reuşise să o facă din cauza defectelor mele, multe la număr, pe care el mi le enumera. Nu aveam habar că bifasem de fapt greşit. Încă o dată.

Leslie Ludy a fost cea care mi-a deschis ochii, spre a vedea dincolo de păreri şi judecăţi, ce contează mai mult în această viaţă, de ce am fost creată şi pe Cine trebuie să iubesc întâi, să pot iubi bărbatul potrivit.

„Dacă un suflet are vreo urmă de frumuseţe, este pentru că Hristos a înzestrat acel suflet cu frumuseţea Sa proprie, căci în noi înşine, suntem diformi şi pângăriţi!”

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Leslie ne ţine de mână pe tot parcurul cărţii, spre a ne ajuta să facem paşii spre câştigarea iubirii de sine, a păcii, şi a feminităţii care cucereşte inima unui bărbat. Ne învaţă unde şi cum putem găsi bărbatul potrivit, ce înseamnă decenţa, cine şi cum ne minte în privinţa adevăratei frumuseţi. Ne învaţă ce ne deformează concepţia despre feminitate, şi cum putem fugi pe uşa din dos, din calea imoralităţii.

Aflăm din această carte ce este vulnerabilitatea, când şi  cum să o folosim pentru a ne pune în valoare feminitatea. Face o incursiune în trecutul nostru, incursiune terapeutică, spre a înţelege de unde vin fricile şi durerile noastre, spre a putea să le corectăm şi să trăim vieţi pline de linişte sufletească.

Ne vorbeşte apoi despre căsătorie şi dezamăgire, despre perfecţiune şi minciună.

„Când îi considerăm pe soţii noştri a fi sursa fericirii şi împlinirii noastre, vom fi de obicei dezamăgite!” a fost, pentru mine, minunea care m-a făcut să înţeleg că nimic din ceea ce e este exterior nu îmi va oferi pace, şi atribuirea respinsabilităţii pentru bucuria mea, unui bărbat, este greşită.

Am învăţat, din cartea lui Leslie Ludy, că nimic din ceea ce nu sunt nu mă face nevrednică de o mare iubire, şi nimic din ceea ce sunt nu îmi poate aduce pacea. Doar Dumnezeu.

Hai la învăţat din lecţiile de viaţă ale celor ce au avut curajul să se dezvăluie, pentru a fi noi fericite cu adevărat!

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici !

Distribuiți vă rog
Dragostea dintâi- Bill Bright

Relatii

Dragostea dintâi- Bill Bright

Distribuiți vă rog

Pentru că este  important  să   înţelegem valoarea dragostei dintâi, Bill Bright, în cartea „Dragostea dintâi”, oferă o hartă care ne îndrumă să descoperim comori, cum ar fi responsabilitatea dragostei şi puterea transformării tragediei în triumf.

Noi ne plângem de lipsa pasiunii, uitând că avem, de multe ori, soluţii simple şi la îndemână, să reaprindem dragostea dintâi.

Cum reuşeşte Bill Bright să ne conducă pe calea deloc uşoară, dar plină de pace, a reînvierii şi păstrării Dragostei?

Printr-o carte de buzunar, de 124 de pagini. O găsiţi AICI:

Pentru mine, personal, cartea a fost un motiv de reflecţie, pentru că m-a ajutat să găsesc soluţia  la una dintre cele mai mari dileme ale vieţii mele: cum îmi dezvolt dragostea pentru alţii, fără a mă lăsa consumată de ea.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Iată câteva din pasajele care m-au încurajat:

„Lui Hristos îi pasă mai mult de o inimă tare decât de nişte genunchi slabi!”

„Dumnezeii mei erau banii şi afacerile!”

„Cunosc foarte bine tendinţa de a deveni atât de ocupa de lucrarea pe o faci, încât uiţi de motivaţia cu care ai început-o!”

„Căutăm succesul, faima, aprecierea celorlalţi, dar uităm de fapt esenţialul!”

„Un dinte care are nervul sănătos este sensibil la durere, dar unul care are nervul mort, nu te mai doare deloc.”

 

Drumul dragostei e un drum simplu, un drum care, da, are dificultăţi, dar în acelaşi timp produce mari satisfacţii.

Concluzia cărţii este că drumul spre dragostea dintâi e un drum cu o destinaţie clară. O dată ajuns acolo, poţi să te bucuri, înţelegând că ai câştigat ceva pentru eternitate.

EM

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Mihaela Rădulescu: „Oamenii care trăiesc mult împreună uită să se mai întrebe ce mai fac.”  

Relatii

Mihaela Rădulescu: „Oamenii care trăiesc mult împreună uită să se mai întrebe ce mai fac.”  

Distribuiți vă rog

 

Când se nasc fluturii, ne mor fricile. Dumnezeu ne pune pe umeri Aripi, să începem drumul în 2, cu paşi timizi. Apoi, din ce în ce mai îndrăzneţi, ne continuăm călătoria, oprindu-ne doar pentru o gură de aer lumesc. Până la STOP respirăm prin inima celuilalt.

Mai trece timp, la fel de neiertător ca cel dinainte să ne moară temerile. Acum însă, nu-l mai observăm cum zboară, suntem prea ocupaţi cu propriul zbor, de mână cu el, în braţe cu ea.

Înainte ni se părea neiertător, acum ni se pare binecuvântat. Înainte ne uitam la el cum se duce şi ne întrebam cum de poate cumpăra atâta repeziciune, acum tocmai rapiditatea asta ne face fericiţi. Numărăm cât mai e e până la următorul MI-E DOR, până la următoarea strângere în braţe.

Şi devenim una cu el. Cu timpul, zic!

Şi vine o zi când ne dăm seama că ne-am oprit din zbor. Ne uităm la omul de lângă noi şi nu mai avem curajul să-l întrebăm nimic. Au renăscut fricile, din propria cenuşă. Ne e teamă să nu-l deranjăm. Acum întrebările noastre nu mai au efect de zbatere de aripă, ci de creşetere de puls. Negativ.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Atunci abia aştepta să fie întrebat, acum abia aşteaptă să fie lăsat în pace. Atunci se simţea singur fără tine, acum se simte singur cu tine. Şi deschide televizorul. Să mai audă şi altceva decât cicăleala ta, văicăreala ta, frica ta, povestea ta…

Demult, îţi sărea în braţe când ajungeai acasă, şi te aştepta în miros de timp trecut prea greu fără tine, azi nu mai are timp să îţi deschidă uşa, e ocupată cu farfuriile nespălate, cu telenovela preferată, cu pisica înfometată.

Atunci nu-i păsa de chiuveta plină de urmele iubirii voastre, acum o deranjează şosetele tale aruncate pe covor. Atunci nu conta ora la care vii, pentru că îţi pregătea surprize tăcute, şi, îndeletnicindu-se cu ele, nu-şi dădea seama că ai întârziat 1 oră. Ba se ruga chiar să mai dureze un pic, să termine totul, să fie gata surpriza…

Acum însă, îţi reproşează fiecare minut trecut peste ce-ai spus la telefon, după ce te-a sunat de 1000 de ori să te întrebe unde eşti şi cu cine.

Atunci nu-i păsa de praful de pe masă, acum îşi reproşează lipsa ordinii perfecte. Atunci trebuia să fii femeie să te iubească, azi trebuie să fii gospodină.

Şi-ntr-un târziu,  obosiţi amândoi de atâtea iubiri şi griji de altceva, vă uitaţi unul la altul, neştiind ce rost mai are un „Ce mai faci?”

Neştiind ce sens să daţi lui A FOST ODATĂ…

La voi cum a fost?

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Mulțumesc pentru că nu m-ai iubit! Nu aş fi devenit…

Relatii

Mulțumesc pentru că nu m-ai iubit! Nu aş fi devenit…

Distribuiți vă rog

Mulțumesc pentru minciuni. Am învățat din ele să fiu sinceră si să trăiesc strangand la piept porunca lui Dumnezeu: să nu minti!
Mulțumesc pentru lacrimi. Fără ele nu as fi stiut niciodată ce înseamnă liniștea de după  furtună. Si nu mi-ar fi crescut dragostea pentru Cuvânt. Prea uscat ar fi fost solul.
Mulțumesc pentru pumni. Dacă nu ar fi fost, n-as fi stiut ce înseamnă să-i strangi când doare mai tare. Din puterea cu care mă loveai, am învățat si eu să lovesc în păcat.
Mulțumesc pentru trădări repetate. Din ele am învățat să fiu  femeia care nu va lupta niciodată să păstreze lupul îmbrăcat în haină de oaie.
Mulțumesc pentru jigniri. N-as fi stiut ce înseamnă valoarea, dacă nu le foloseai pe post de rugăciune.
Mulțumesc pentru cererea în căsătorie. Fără ea, nu as fi putut să aleg neghina de grâu. Te-as fi crezut pe cuvânt când spuneai că sunt urâtă, proastă si neatragatoare. Nu pot să cred că erai atât de prost, încât să-ți alegi pentru toată viața una atât de diferită de tine. Tu, cel mai frumos dintre pământeni.
Mulțumesc pentru inel. Fără el nu as fi stiut niciodată de ce legămîntul este rotund. L-am aruncat abia acum, după 11 ani. Sper că ți-a zdrobit răutatea. Frica de tine însuți si pactul cu diavolul.
Mulțumesc pentru tot. Nu as fi cunosc altfel nimicul.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Mulțumesc pentru nimic. Nu as fi cunoscut fără el, totul.
Mulțumesc pentru că ai trecut prin viața mea. Dacă nu erai tu, nu as fi stiut niciodată să prețuiesc bărbatul trimis de Dumnezeu. Opusul tău, adică.
Mulțumesc. Pentru o iubire bifata gresit. N-as fi stiut niciodată că n-a fost de fapt iubire. Ci doar o boală grea, numită dependență. Fără ea n-as putea azi să ajut alte femei închise între gratiile bărbaților care le cred bunuri personale.
Mulțumesc pentru toate lecțiile de viață.  Bărbatul trimis de Dumnezeu va avea, în locul copilei naive, o femeie puternică. Mult mai puternică decât pumnii tăi. Sau picioarele. Sper să nu fie nevoie vreodată să le folosesti pentru a-l ucide pe bărbatul care îți va abuza fiica.
Fii sigur că roata se întoarce. Si ce ai făcut, si cât a durut, nu vei putea simți decât când îți vei vedea copilul devenit monstru peste noapte. De la „corecțiile” aplicate de altul ca tine.
Mulțumesc pentru că nu m-ai iubit. Nu as fi cunoscut niciodată libertatea. As fi crezut că înseamnă închisoare. Si nu as fi putut face fericit bărbatul sortit de Dumnezeu. Nu aş fi devenit femeia pe care Dumnezeu m-a creat să devin…
Mulțumesc. Ai rămas cum ți-ai dorit: cea mai puternică amintire. Dar una de la care am învățat să nu trăiesc din amintiri.

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
5 motive pentru care să nu te căsătoreşti cu o artistă

Relatii

5 motive pentru care să nu te căsătoreşti cu o artistă

Distribuiți vă rog

Dragul meu,
Sunt o femeie pe care arta a trăit-o. De n-ar fi fost ea, am spus întotdeauna, aş fi murit demult.
Când alții cad în oceanele de alcool si se agață cu putere de sticlele goale, pentru a se salva, eu  mă îmbrac în cuvânt şi pornesc la vindecat.
Cad şi eu. Plâng şi eu. Sufăr şi strig. Mă enervez şi greșesc.

Sunt om. Diferența între mine, o artistă nebună, şi o femeie tipică, e aceea că eu iubesc să  trăiesc pe muchie de suflet. Pe margini de prăpastie.
Nu suport regulile fixe. Consider că sunt limitatoare. Am învățat să trăiesc pentru risc. Faptul că te iubesc, nu mă face gospodina perfecta. Pe care fie o visezi, fie ai avut-o ca mamă în copilărie.
Iubirea nu are nimic de-a face cu mâncarea pe care trebuie să ți-o pregătesc zilnic si să ți-o încălzesc de 3 ori pe zi. Nimic de-a face cu spălatul vaselor dupa rețeta învățată de tine de la mama, sau cu călcatul cămăşilor la dungă.

Vreau să arăți şi să arăt bine, dar pentru asta nu trebuie să stau închisă în casă 5 ore, timp în care tu ieşi la o bere cu băieții, pentru a-ți asigura confortul.

Consider că dragostea se construiește, nu se primește la pachet cu o femeie-robot.
Pentru mine dragostea e independentă de ordinea perfectă, de gustul mâncării pregătite fără greşeală, sau de praful şters obsesiv de pe biroul tău mereu pregătit pentru titlul de mister perfect.
Sunt o femeie care poate. Şi puterea mea nu rezidă în participarea la maratonul organizat de tine, pentru o medalie de aur.
Numită iubire.
Nu mă îmbrac după ultima modă, doar pentru că trebuie să respect nişte standarde impuse de lume. Fericirea mea nu depinde de trenduri.

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

Fericirea mea depinde de Cuvânt. Şi de drumuri. Mirosind a iubire.
Nu mănânc în restaurante de fiţe şi nu dorm în hoteluri de 5 stele. Nu suport luxul. Mă sperie. Eu iubesc natura. Cărările de munte, noroiul şi ulițele. Cascadele şi norii. Ploaia şi arşita. Urletul valurilor şi tăcerea mării.
Îmi place să dorm pe nisip, să mă spăl în râuri, să-mi pun rucsacul în spate, să alerg la gară, să mă urc în primul tren şi să fug de lumea copiată perfect la indigo.

Eu mănânc în gări. Îngheţată de frig. Zâmbind a bucurie.

Nu-mi plac tocurile decât când simt că paşii mei trebuie să lase urme adânci în pământ. În care să sădesc feminitatea. În restul timpului, vreau să alerg desculţă. Şi pe stradă, da. Vreau să dansez în ploaie, să miros a nebunie cuminte, să plâng şi să râd fără limite.
Să mă arunc în brațe  goale, nu în cele care țin strâns telecomanda televizorului 24/24, în concedii. Să mă uit în ochii tăi, nu la ei.

Mie îmi plac paşii goi. Goi de prejudecăţi şi minciuni.

Nu am un program fix. Nu lucrez în corporații şi nu depind de un şef obsedat de faimă. Pentru mine, faima înseamnă moarte.

Programul meu seamănă cu bătăile inimii tale, când te îndrăgosteşti. Un haos frumos, în care mă trezesc şi adorm când simt că e timpul.

Eu mă hrănesc din libertate. Aceea pe care o vreau şi de la tine. Dacă nu mi-o dai, mi-o iau singură.
Libertatea nu înseamnă fugi repetate de acasă, în paturile altora, ci fuga la bodega din colț, pentru o farfurie de mazăre,  maratonul până la birtul dintr-un sătuc de munte, pentru un pahar de vin fiert şi genunchii plecați în rugăciune.
Scriu, dragul meu. Oricând. Pot să mă trezesc în miez de noapte şi să fac o poveste până dimineața. Pot să stau ore întregi în fața unor coli albe, pe care să le umplu cu basme.
Recreez iubirea în fiecare zi. Spontan şi fără fond de ten şi fard.

Pentru toate ciudăţeniile astea să nu te căsătoreşti niciodată cu o artistă!
E prea simplă. Şi pe tine simplitatea te sperie.

Sau mă înşel?

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
6 motive pentru care să mergi la Conferinţele 6C ale lui Andy Szekely

Relatii

6 motive pentru care să mergi la Conferinţele 6C ale lui Andy Szekely

Distribuiți vă rog

Mărturisesc de la început că în urmă cu 6 ani, când l-am ascultat prima dată pe Andy Szekely la un workshop, deşi mi-a plăcut speach-ul lui, auzind preţul unui Bootcamp, am spus că omul ăsta face bani din nimic, vânzând oamenilor iluzii. Cu siguranţă nu sunt singura care a gândit aşa. Ce scriu acum este pentru cei ca mine. În special pentru ei.

Pe atunci nu trecusem prin chiar tot coşmarul devenirii mele :), deci nu prea înţelegeam eu mare lucru în general, din viaţă. Credeam însă că sunt expertă.

În toţi anii aceştia l-am văzut de multe ori pe Andy. La conferinţe, workshop-uri, etc. Pardon, nu doar l-am văzut. Am învăţat de la el. N-am scris însă niciodată despre ce am învăţat.

Abia azi am decis  să vă împărtăşesc din experienţa acestei conferinţe, (Cash- prosperitate şi bani)  pentru că azi a fost prima zi în care am simţit că o pot face fără urmă de îndoială. Nu îmi place să promovez ceva în care nu cred 100%. A nu se înţelege de aici că are Andy vreo nevoie de promovare. 🙂 Vorbesc despre faptul că nu fac compromisuri, lăudând oameni. La laudă suntem buni cu toţii. Vorbesc despre clipa în care îţi dai seama cu adevărat că ai pierdut o groază de timp şi de bani, doar pentru că ai crezut că un om vinde iluzii. Şi vrea să facă bani. şi ai vrea ca nimeni să nu mai piardă.

Atunci îţi vine să-ţi dai 2 palme şi să te întorci în trecut. Mi-am amintit azi un mail trimis de Andy demult, în care spunea despre un participant căruia i-a spus: „Te întreb dacă ştii cât vei pierde TU pentru că nu participi la acest seminar?”

Şi amintirea asta te face să te superi pe tine. Noroc că îmi trec repede supărările pe mine, azi ştiind că orice greşală e încă un eşec înspre succes. Am încercat multe, până să ajung la cel mai bun.

Ştiţi vorba aceea, despre care spuneam şi-ntr-un post de aici: „Ne îngăduim iubiri cu repeţiţii, ca s-o găsim pe cea mai bună.” 🙂

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Ce am învăţat azi nu pot spune în câteva rânduri. Pot doar să împărtăşesc cu voi câteva motive pentru care merită să participaţi în viitor:

  • Înveţi despre Cursa succesului: Avem 6 C –uri de echilibrat în viaţa noastră, spre a fi împliniţi. Dacă lăsăm unul din cei 6, ne dezechilibrăm. Nu vă spun despre ei, Puneţi-vă aripile de drum şi mergeţi să aflaţi!
  • Afli despre cele „Cele 4 personalităţi ale prosperităţii”. Echilibrul vieţii nu este dat de contul din bancă! Fii curios, asta te menţine pe prima linie mereu! Faptul că ai o afacere care prosperă nu înseamnă că vei rămâne nr. 1! 🙂 De ce? Mergi să descoperi!
  • Descoperi miturile despre bani care te limitează. Şi înveţi cum să le transformi în favoarea ta.
  • Afli de la Eusebiu Burcas ceea ce nu ştiai despre investiţii. Bani. Prosperitate. Şi nu, nu vinde iluzii! Nu-ţi spun ce am aflat. Nu pentru că vreau să mergi acolo, eu nu-mi primesc procent pentru că spun ce spun, îţi zic doar că mergând tu însuţi trăieşti informaţia, nu o asculţi.
  • Afli de la Marius Ştefan cum şi când îţi promovezi afacerea, cum faci trecerea de la angajat la antreprenor sau când şi pentru cât timp ţii o persoană în interviu. 🙂 Ştiu că poate părea ciudat ce-ţi spun acum. Şi mie mi s-a părut la fel. Mergi doar şi află! Scrie-mi apoi şi împărtăşeşte cum a fost!
  • Înveţi de la Andy să îţi gestionezi banii. Diferenţa între a valorifica obiectele vs a valorifica experienţele.

Îţi spun doar 6. Restul le afli singur! Intră aici  şi alege ce ţi se potriveşte. Dacă ai dubii, sună pentru detalii. Ţi se va răspunde prompt şi profi. O spun din experienţă. Nu spun poveşti auzite.

Am vorbit destul, să trecem şi la fapte, zic! Eu mi-am decis deja viitorul.

Tu?

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Cartea de citit în doi, Victor Miron. Terapie de cuplu cu Aripi de Drum!

Relatii

Cartea de citit în doi, Victor Miron. Terapie de cuplu cu Aripi de Drum!

Distribuiți vă rog

Am primit un cadou pe care vroiam să mi-l cumpăr ca recompensă pentru examenul final, de pe 16-17 septembrie!

Nu ştiu dacă e premoniţie, şi Renata şi Christian, care au lansat primul blog de cuplu din România, mi l-au dat ca şi „acatist”. 🙂 Ce ştiu e că am avut parte de cea mai frumoasă jumătate de oră de terapie de cuplu din viaţa mea:

Foto credit: www.christian-renata.com

Dragă Victor, examenul despre care ai citit mai sus, este cel ce-mi va da certificarea de terapeut de familie şi cuplu. Nu ştiu dacă e întâmplătoare întâlnirea mea cu oamenii ăştia frumoşi pe care i-ai ales să-ţi fie copertă de carte, dar cadoul făcut de ei, cartea ta, a mai rupt o pagină din povestea unei mari iubiri, bifate greşit.

A mea…

Mă tot vindec de vreo 2 ani. Şi când îţi dai seama că de fapt vindecarea asta nu e chiar aşa uşoară, cum o crezi la început, te cam sperii. Dar uite că vin oameni atât de frumoşi în viaţa ta, parcă să-ţi mângâie rănile, şi-ţi aduc în dar un pansament: cartea ta.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Şi te aşezi apoi comod, la ora 22.55, în autobuzul 381, dintr-un Bucureşti prăfuit de atâţia papuci:), (nu daţi, ci purtaţi!) deschizi cartea asta, şi citeşti. Şi simţi deodată un fior. Apoi 2, apoi 3, apoi îţi dai seama că e de la greşelile alea ale tale, cu iubirile. Da, alea bifate greşit. Îţi dai seama că Singurătatea, despre care ar fi trebuit să scriu eu în acest Blog, e al naibii de bună.

Te lasă să stai cu tine şi să digeri.

Şi să retrăieşti.

Şi să te feliciţi pentru plecări. Pentru lacrimi vărsate în Unu, decât adunate, în Doi; apoi pentru curajul de a pleca de lângă omul care nu vrea să citească lângă tine, căci femeia trebuie să facă mâncare, nu să trăiască.

Şi-ţi mai dai seama de multe, pe care nu le-ai primit niciodată de la cel ce ar fi trebuit să te ducă într-o zi la altar…

„Apreciez că îţi pui telefonul pe silenţios când ajungi acasă şi că îl pui chiar pe mut când ieşim la întâlniri noi doi.”

Plângi puţin, căci nici o vindecare nu e lipsită de lacrimi, şi de e, te asigur eu că e de încercare:), niciodată de-adevăratelea:).

„Apreciez că ai învăţat să cobori capacul de la Wc. Treaba aia mă scotea din minţi.”

Apoi mai plângi puţin acasă, dar de bucurie, nu de durere, îţi dai seama că deciziile cele mai bune se iau când strângi la piept o Carte şi îţi dai seama că orice cuvânt de acolo e în zadar fără decizia ta.

Pe vremea aia, la pieptul meu strângeam Biblia şi mă întrebam dacă Dumnezeu ăsta n-o fi prea drastic. Nu am mai pierdut atunci timp să aştept răaspunsul, am decis şi-atât. Şi am primit abia azi, răspunsul. Prin cartea ta:

Foto credit: www.christian-renata.com

Pentru a-ţi afla valorile proprii în care crezi, de multe ori e nevoie ca cineva să ţi le încalce, pentru a înţelege care îţi sunt foarte importante!”

Victor Miron

Dragi purtători de Aripi de drum, uneori e nevoie să lăsaţi în urmă iubiri bifate greşit, alteori, e nevoie urgentă de o resuscitare a relaţiei voastre. Ce vă spun azi, după ani în care m-am certat cu mine însămi, ba că nu-s frumoasă, că aşa mi se spunea sau mi se arăta, ba că nu-s gospodină, ba că citesc prea mult şi nu-s femeie, am dat peste o carte prin care Dumnezeu a răspuns scurt, dar prompt:

„Oamenii care se (şi) iubesc cu adevărat CITESC împreună, nu fac doar dragoste. Sex ori impresii.”

„Cartea de citit în doi”, semnată Victor Miron, e tema perfectă ce ar trebui să o dea fiecare terapeut cuplului de pe canapea!

 „În cuplu e ca în antreprenoriat: pentru a dezvolta relaţia e mai eficace să te concentrezi pe punctele forte ale relaţiei şi ale partenerului.”

Ce e important la cartea asta nu e că te învaţă tehnici de a îmbunătăţi relaţia. Pe astea le învăţăm, noi, terapeuţii, să putem ajuta.

Cartea asta e ARTA unei relaţii fericite.

De ce?

Pentru că se citeşte în doi.

Şi restul „De ce-urilor” vă las să le  aflaţi singuri.

Mai am de spus atât:

„Nu suntem creaţia celuilalt şi nici proprietatea lui.” (Victor Miron)

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Întrebarea perfectă pentru fostul partener la fel de perfect la trădat: „Duc gunoiul. Te las undeva?”

Relatii

Întrebarea perfectă pentru fostul partener la fel de perfect la trădat: „Duc gunoiul. Te las undeva?”

Distribuiți vă rog

Gunoi înseamnă la mine teancurile alea de hârtii scrise cu cerneală de otravă pe colile sufletului meu, chiştoacele acelea de ţigări fumate ” după ”  cu atâta nesaţ cu care gustai cândva din mine fără să te gândeşti că  într-o zi nu mă vei mai avea nici măcar ca desert .

Gunoi înseamnă la mine sticlele de bere pe care le strângeam în fiecare săptămână, când veneam să te vizitez şi să MĂ vizitez  – niciodată nu mă întâlneam cu mine când eram fără tine, înseamnă pungile de la MC strânse pe masă care mi-a găzduit atâţia ani lacrimile, mi-a sprijinit coatele bătătorite de gânduri şi furii!

Gunoi înseamnă … ţipetele tale fără timpane, jignirile fără prejudecăţi, minciunile fără margini, vorbele fără sens, paşii fără urme, picioarele fără tălpi, măinile fără palme, pumnii încleştaţi şi ochii fără strălucire!

Gunoi înseamnă oasele amintirilor din farfuria nespălată de ani a iubirii noastre, mizeria strânsă în cutiile de bomboane ale dorinţelor mele de mai bine, resturile de atenţie lăsate pe masă din bucătăria clipelor noastre – în care, evident, îţi petreceai cea mai mică parte din timp -; gunoi înseamnă sferturile de clipe trăite în grabă între aşternuturi mereu murdare de urmele altor femei care îţi împlineau neajunsurile.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Gunoi înseamnă cioburile de ceasuri sparte prin lovituri de pereţi care şi-au camuflat rigipsul  şi s-au transformat în Timp, devenind astfel secunde care nu mai pot fi nici împărţite, nici înmulţite, nici adunate, nici scăzute!

Gunoi înseamnă albume de poze cu ELE ce se înmulţeau cu fieacare an mai mult – pardon, care AN ? Erau zile!-  haine uitate pe scaunele pe care eu nu îmi lăsam nici măcar urmele trupului, din bunul simţ pe care l-am cules în ziua în care m-am născut!

Gunoi înseamnă petele de ruj de pe tricouri, de pe buze, de pe umeri, de pe sufletul tău neînsufleţit, de pe geamurile ferestrelor casei tale care şi azi îmi păstrează amintirea!

Înseamnă … tot ce am lăsat EU în urma mea! NU ai de ce să te simţi jignit, nu ai de ce să te scuzi sau să îţi îngenunchezi greşelile! Sunt ale tale şi trebuie să ţi le accepţi, să ţi le respecţi chiar şi să ţi le strângi bine de gât, aşa încât să se asfixieze şi să nu reînvie niciodată! Aşa măcar ştiu că niciuna din femeile tale viitoare nu vor mai trebui să îţi suporte mizeriile şi să te urmeze până la gunoiul din faţa blocului, unde tu îţi arunci doar prezervativele consumate cu fiecare din ele, pe rând.

Dacă te mai şi întreb dacă TE LAS UNDEVA, probabil îmi vei pocni o palmă exact în tupeul pe care îl am de a spune despre tine ceea ce nimeni nu ştie – în afara de mine – pentru că mereu ai ştiut să fii cel mai blând bărbat de pe planetă – evident , în faţa altora!!! – care o făcea fericită pe cea mai norocoasă femeie din lume: adică pe MINE !

Câtă fericire am adunat eu în anii aceia îţi doresc să aduni tu de NEFERICIRE!

Aşa că nu te mai întreb de vrei să te las undeva, ci îţi spun sincer, ca de fiecare dată când ţi-am spus ceva doar pentru tine: nu mai eşti nici măcar în tomberonul de la marginea oraşului meu! Nu pentru că te-am dus eu prea departe, eu te-am lăsat doar la uşă, într-un sac de plastic negru, subţire. Lângă sac – şi implicit lângă tine – am pus bricheta ta preferată, să nu zici apoi că am fost  prea drastică şi nu ţi-am luat cu tine nimic de valoare! Care să-ţi ţină de cald!

Probabil că cineva ţi-a dat foc!!! Crede-mă, nu am fost eu!

Dar de fapt … ce mai contează cine???

Tu nici măcar GUNOI n-ai mai rămas.

Acum eşti … SCRUM!

Şi ştii care e ironia??? Că eu nu fumez!  Niciodată nu te voi mai gusta, mirosi sau vedea!

Pentru că eşti în scrumiera altora!

Eu nici măcar nu am una acasă!

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube, AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici !

Distribuiți vă rog
Francine Rivers si cum am fost „Răscumpărată prin iubire”

Relatii

Francine Rivers si cum am fost „Răscumpărată prin iubire”

Distribuiți vă rog

E Luni, deci… recenzie să fie!:)

Am citit romanul acesta în 2 zile, deşi se întinde pe 529 de pagini, cu tot cu Ghidul de studiu.

Nu am putut să o las din mână pentru că spune parte din povestea propriului meu suflet. Şi a multora din femeile care au trăit iubiri bifate greşit.

Povestea unei femei în care se zbăteau deopotrivă: „Răzvrătirea”, „Frica” şi „Umilinţa”. Toate izvărâte din „Copilul întunericului”. Acestea sunt cele 4 capitole ale romanului care te va învăţa vulnerabilitatea, puterea iubirii adevărate, credinţa şi biruinţa!

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Povestea începe cu imaginea unui „bărbat frumos, cel mai frumos bărbat pe care Sarah îl văzuse vreodată”, care vine în vizită la Sarah şi la mama ei. Fetiţa acestui bărbat, pe numele său Alex Stafford, „face eforturi să stea cuminte, pentru că îşi dorea mult ca tati s-o găsească drăguţă”.

Povestea se continuă cu adolescenţa şi tinereţea fetiţei „întunericului”, tinereţe deloc luminoasă, din cauza unui aparent blestem ce cade peste ea: îşi pierde mama, este vândută ca prostituată, trăieşte o viaţă în Iad, unde este abuzată fizic şi sexual şi este la un pas de moarte.

Dar cum minunile există, a ei poartă chipul unui bărbat care decide să o salveze. Se îndrăgosteşte de ea şi începe lupta pentru a o determina să renunţe la viaţa mizeră.

Dacă eşti psihoterapeut, ai 500 de pagini de studiu de caz:). Dacă eşti femeie, ai 500 de pagini de lacrimi şi bucurie, de realitate împărţită la destin.

Nu îţi spun mai multe, nu finalul este cel care defineşte romanul, ci acţiunea plină de real. Pare că trăieşti o dată cu femeia aceasta, blestemul de a fi femeie!

Dacă te pui în locul ei, eşti convinsă că tu nu ai putea … totuşi, este povestea multor femei care au reuşit. Pe care Cineva le-a salvat din infern.

comandati de aici.

Să ne punem Aripi de drum şi să aflăm cine! 🙂

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Barbatii incep cu P. De la Pragmatici.

Relatii

Barbatii incep cu P. De la Pragmatici.

Distribuiți vă rog

V-ati gandit la animalul care se tavaleste in noroi, asa e? Sa fim sincere, noua, femeilor, ne place sa vorbim de gradini zoologice. Sa le blestemam, pe ele  si pe creaturile ce le-au dat viata. Si-apoi, culmea, le si vizitam mai des decat propriile suflete. Si-n final, cu nasul in batista, ii cerem lui Dumnezeu sa le stearga de pe fata pamantului.

Pe ele. Iubirile bifate gresit.

Gradinile astea zoologice sunt sufletele „astora” ce-ncep cu P.  Mare, de la Pragmatic. Da!

Si fiintele care le locuiesc sunt tot, „aia” ce-ncep cu P. Mare, de la Personalitate. De la Profund. De la Puternici. De la Pace. Si de la Posesie.

Sa le analizam pe rand, zic! Substantivele si adjectivele cu P.

Barbatii au Personalitate. Ma credeti sau nu! Si personalitatea lor nu se da cu rimel. Nu isi pune silicoane si nu se plange ca n-are bani de pantofi.

Personalitatea lor se vede in femeia de langa ei. Sau in femeia pe care o asteapta, refuzand sa acepte orice.

Barbatii sunt profunzi! Da, ei! Se adancesc in dureri fara margini, se arunca in ele, si uneori sunt gata-gata sa se innece. Nu asteapta insa salvamari, isi fac palmele ruga si cauta scapare la Dumnezeu. Nu fac tevatura cand i-a parasit femeia, sa afle lumea ce P… i-a inselat! P de la proasta, adica!

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Barbatii sunt puternici! Nu ca se antreneaza la sali scumpe, ci la capatul patului, in genunchi. Cu ochii la cer. De acolo primesc taria de a merge mai departe. Nu de la sticla de alcool golita in mai putin de 5 minute, nu de la femeia de pe site-ul de videochat!

Barbatii dau Pace. Da, ati citit bine! Celor ce o cauta! Ce-i drept, noi, femeile, nu prea vrem liniste, ca ne plictiseste! Vrem drame,  ambulante si sinucideri. Si cand le avem, ii facem pe ei responsabili.

Barbatii au simtul Posesiei. Dar nu al femeii, ca obiect, ci al iubirii, ca vesnicie. Pacat ca noi, astea cu F, – de la Frumoase- cerem trupuri bine definite, uitand sa verificam si mintile bine conjugate.

Exista barbatii acestia cu P, dar noi, femeile doritoare de perfectiune, n-avem timp de ei. Nici chef, si nici dorinta. Le pastram pentru cei care ne dau pe spate cu iubirea cumparata de la amanet. La juma` de pret.

Exista BARBATI cu litere mari. Pacat ca pe ei nu-i facem literatura, ci tevatura.

Despre ei nu scriem. Doar le scriem, la ceas de seara, din mila si ignoranta, cate un „Deseara n-am sa vin. Pentru 2 vorbe, atat, si-o  cana cu vin!”

Pentru barbatii astia cine se roaga?

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Fetelor, nu acceptaţi „Iubiri cu repetiţie”!

Relatii

Fetelor, nu acceptaţi „Iubiri cu repetiţie”!

Distribuiți vă rog

 …ne ingaduim iubiri cu repetitie, ca s-o gasim pe cea mai buna.” (Alice Năstase Buciuta)

După ani în care ţi-ai permis doar griji și lupte, îţi  iei dreptul să te ai simplu, pe tine! Și-n durerea acelui dor de ea -de dragoste- te zdrobești cu vorbele lui Alice, te îngropi în lacrimi și îți juri că va fi ultima dată când te lași amăgită. Și bineînțeles că nu faci asta. Te arunci și mai rău data viitoare, convinsă fiind însă că de data asta, Dumnezeu ți-a răspuns rugăciunilor.

 …ne ingăduim iubiri cu repetiţie, ca s-o găsim pe cea mai bună.” 

Noi, femeile astea care credem cu tărie că nunta va veni după ce probăm câteva luni sau ani de viețuit împreună, că inelul va veni  când se va convinge că tu ești cea potrivită; naivele astea îndrăgostite, care credem că dacă un bărbat ne spune TE IUBESC, ne și vede mama copiilor lui. Că dacă ne-a vorbit de căsătoria noastră, de luna de miere, de bătrânețile trăite împreună, e alesul. Binecuvântarea lui Dumnezeu.

In loc să așteptăm dovezile lui de iubire, ne grăbim să le dăm noi, pe ale noastre, să-i impresionăm cu cele mai frumoase și mai nemaipomenite calități pe care nici o alta nu le-a avut. Chipurile, pentru că noi suntem cele ce vom moșteni împărăția: marea dragoste a lui.

Facem pentru ei ceea ce sigur au făcut și altele, însă noi suntem convinse că ele nu au avut talentul lui “aşa cum trebuia”, cum avea el nevoie.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Atât de mult ne aruncăm în viitorul visat de noi, dar nepromis de ei –dar de unde să ştim că promisiunea vine la pachet cu jurământul în fața lui Dumnezeu, nu cu cel făcut la vreme de făcut dragoste!?- , că nu mai avem timp să vedem că până mai ieri alta se demachia în baia mică, alta schimba lenjeria de pe pat și folosea aragazul în speranța unui WOW de la el!

Fără să ne dăm seama că ei își spun simplu și tăcut:  …ne îngăduim iubiri cu repetiţie, ca s-o găsim pe cea mai bună.” 

Îngăduim a fi doar niște repetiții, niște aspirante, niște concurente, nicidecum câștigătoarele!

Dar de unde să știm? Când ne grăbim să ne arătăm calitățile, și ei se grăbesc să ni le testeze, să vadă diferența între noi și fosta…

Îţi povesteşte o mare dragoste năruită că atunci când te-a cunoscut, în casa lui erau hainele alteia, căreia i le-a dat când ea a văzut poze cu voi pe Facebook , și atunci, înlăcrimată și plină de durere, săraca, i-a scris dur: ȚI-AI BĂTUT JOC DE MINE!

Stupefiant pentru tine să afli ”adevărul brutal”, dar nu îndeajuns de stupefiant încât să-i trânteşti ușa în nas și să-i spui scurt: La revedere, domnule, dacă ei i-ai făcut asta, ce mă face să cred că mie nu-mi vei face la fel? Tiparele …. nu se schimbă! Asa usor …”

Convinsă fiind că tu eşti aleasa care a trecut toate probele, zâmbeşti, umflându-ţi orgoliul. Păi cum altfel?

“Fraiero, ai pierdut!”

Nu?

Habar nu mai ai cum o cheamă pe biata ”colegă de suferință”, dar te rogi pentru sufletul ei, zdrobit de aceeași naivitate. Căci, dragelor, a cui e vina cînd se ajunge aici? A lor? Nicidecum! A noastră, căci ne aruncăm la gunoi singure!

-Ce cauți în patul unui bărbat înainte de jurământul suprem?

-Păi… caut iubire. Și o primesc din plin!

-Cât timp? te-aș întreba?!

Tu, ce mi-ai raspunde?

Unele au mai mult noroc, prind câteva luni. Altele și mai mult, prind câțiva ani:) Și în final tot la gunoi ajung.

Căci …”Noi, cei mai Don Juani,  …ne ingaduim iubiri cu repetitie, ca s-o gasim pe cea mai buna.” 

Afli apoi de cealaltă iubire, care, săraca, se ruga la Sf Ciprian (parcă așa se numește cel care se ocupă de vindecarea de farmece!) să-i vindece soțul de farmecele făcute de alta, de care dânsul era îndrăgostit nebunește. Evident că toate rugile ei au fost în zadar, căci domnul cu pricina  era inca obsedat de ea.

I-ai spune și ei:”Draga mea, lupul părul!!!  Năravul… nu farmecele l-au făcut să se îndrăgostească de ea! Lipsa interesului și a respectului pentru tine!”

Dar taci … ştii bine că nu te va crede. Şi tu ai trecut pe acolo …

Afli apoi de o alta care se crezuse eroină, în timp de domnul fugea pe plajă cu ea, fugit de-a binelea de lângă soția lui. Deh, o mare iubire pentru care nu putea renunța la soție, de frica de a nu rămâne singur, fără niciuna! Dar… tot pe principiul:  …ne îngăduim iubiri cu repetiție, ca s-o găsim pe cea mai bună.” 

Și și-a tot îngăduit. Căci cum altfel poate trăi un bărbat care are în sânge schimbarea? (femeilor) Păi ne întreb pe noi, toate: chiar așa, daca are omul de unde alege, de ce să nu-și permită să se plictisească? Dacă femeile nu-i închid uşa, cine-i de vină?

Lecțiile astea de viață le tot primim, dar rar vedem o coadă de femei vindecate, care să iasă în stradă și să strige: ”La gunoi cu voi!” Tot ce vedem e o coadă de femei nefericite, plânse, care se roagă la toți sfinții să le ajute să-și revină după ce au fost date afară din casă pentru a-și face loc alta!

Păi chiar așa, nu crezi c-ar trebui să-ți faci o viză de flotant, pe perioadă limitată?

Bărbații își îngăduie :  iubiri cu repetiție, ca s-o găsim pe cea mai bună.” , pentru că noi le permitem.

E vinovat el oare? Ori e respinsabilitatea noastra sa fugim de „iubiri cu repetitie”?

E ca atunci când el are SIDA și-ți dă și ție. Apoi urli în gura mare: NEMERNICUL! TREBUIA SĂ-MI SPUNĂ!

Dar tu stii ca ție nu  trebuia să-ți spună nimeni că ești responsabilă pentru viața ta, că nu ai ce căuta în patul unui bărbat care nu și-a luat un agajament în fața lui Dumnezeu de ”LA BINE ȘI LA RĂU, PÂNĂ CÂND MOARTEA (nu alta!) NE VA DESPĂRȚI!”, ci  …ne îngăduim iubiri cu repetiție, ca s-o găsim pe cea mai bună.” 

Ne asumăm responsabilități pentru viața bărbaților care nu dau 2 bani pe noi, dar nu ne asumăm responsabilitatea pentru viețile și sufletele noastre.

„De ce-am face-o? Ei, sărmanii… cum vor mai trăi fără naive ca noi?” – ma intreba ironic o femeie frumoasa, candva, dupa ce si-a mutilat sufletul in timpul „repetitiilor” unui barbat la fel de frumos ca ea, dar schimbator ca valuta.

Dragelor, noi ar trebui să ne spunem, înainte de-a ajunge de mână cu ei:  …nu îngăduim iubiri cu repetiție, ca s-o găsiţi VOI  pe cea mai bună. !

Ne punem Aripi de drum, să zburăm la singura iubire ce nu ne va dezamăgi niciodată? De Dumnzeu?

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici !

Distribuiți vă rog
Cum am aflat ca nu sunt nebuna?! Terapia cetrata pe emotii

Relatii

Cum am aflat ca nu sunt nebuna?! Terapia cetrata pe emotii

Distribuiți vă rog

Suna dur titlul. Stiu.

Despre nebunie se spune ca e tragica. Se ucide, din cauza si in numele ei. Se distrug relatii, cand unul din parteneri sufera de ea. Se ajunge la mutilare din vina ei. Si asa mai departe.

Se zice ca nebunia e cea mai tragica boala psihica din lume. Ar fi sinonimul shizofreniei. Dar o folosim asa usor in discutiile noastre, ca a ajuns comuna. Glumim pe seama ei. Dar, mai ales, criticam persoanele ce au ajuns sa o tina in ele insele.

In urma cu ceva ani, am avut si eu acest diagnostic. Nu ca as fi ajuns pacient psihiatric, ci pentru ca am iubit. Atat de mult, incat am refuzat sa accept ca un diagnostic psihiatric trebuie sa ucida iubirea mea. Sau sa arunce intr-o celula omul iubit.

Am fost numita nebuna pentru ca am luptat cu un diagnostic dur. Impotriva ideii ca medicatia este singura care va ajuta un om sa fie „cat de cat pe propriile picioare, dar niciodata vindecat!” 

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Cand dam verdicte, cream nu doar panica, ci si punti catre dezastru. Asta e diagnosticul, accepta-l, pleaca si nu te uita in urma! Nu e crucea ta, nu ai de ce sa suferi tu!” mi se spunea. Atat de des, ca ajunsesem sa visez numai drumuri. Care aveau la capat disperare, si la inceput un om care se uita in gol si repeta intr-una: „Eu sunt nebun, nu mai am nici o sansa!”

Nu stiu cat de cunoscut va pare scenariul, dar eu am trait cu el multe luni. Cand esti actor principal in rolul asta,  o luna pare o viata…

Am refuzat sa ma conformez lumii, si am continuat sa-i strig: „Am sa va dovedesc ca Iubirea invinge! Si ea va vindeca!”

Am tot strigat pana intr-o zi, cand am incetat. Nu mai aveam glas, nu mai aveam curaj. Am decis ca nu are rost sa ma lupt cu lumea, ci trebuie sa iubesc si atat. Sa las lumea sa ma diagnosticheze in continuare si eu sa imi vad de drumul meu. La capatul caruia insa, nu statea Disperarea, ci Vindecarea.

Si-a venit. Ea, vindecarea, zic! A venit tocmai pentru ca eu am continuat sa „fiu nebuna”. Sa iubesc neconditionat si sa nu ma uit inapoi. Sa privesc inainte, la acea lumina, de la capatul tunelului: Vindecarea.

Un medic psihiatru m-a intrebat atunci: „Ce i-ati facut ? E asa bine… Fara tonele de medicamente luate candva!”

Am raspuns scurt: „Nimic. Doar am iubit.”

Si am refuzat sa dau detalii. Mi-era teama sa nu imi puna si dumneaei acelasi diagnostic dat de oameni: nebunie!

Am sustinut pana in panzele albe ca Iubirea e singura care vindeca, medicatia are rolul ei, dar nu e dumnezeu. Poate  stopa un eventual episod psihotic, poate ameliora o stare.  Si poate… poate multe … Dar ea, medicatia, nu poate da incredere, stima de sine, curaj si speranta. Pe acestea le da Iubirea. Daca nu ar fi medicatia, in cazul asa-numitilor „nebuni”, nu ar inceta fricile duse la absurd. Dar cum s-ar stopa frica de a spune ce simti, de a privi in ochi omul iubit si a-i cere sa te asigure ca nu te va parasi, orice s-ar intampla cu el?

Am sustinut pana in panzele albe ca pastila trebuie insotita de o doza infinita de Iubire. Altfel, daca dispar simptomele, dar ramai cu singuratatea, ce faci?

Exista vreo pastila pe lumea asta care sa ne scape de singuratate?

Nu aveam pe cine sa intreb atunci. Eram insa sigura ca singura cale de a scapa de cuvantul asta cu S este IUBIREA. Singura care va face din singuratate SOLITUDINE. Si cu ea, sa pornim la schimbat vieti …

Eram insa convinsa ca avem nevoie de Iubire mai mult decat de orice altceva, pentru ca numai ea va face „nebunii” sa isi ia tratamentul si sa se priveasca in oglinda, mandri ca au scapat din infern.

Cand fortezi un om sa faca un tratament, il poate lua. Pentru ca tu, medic, ai mai multa putere de a controla. Dar il poti controla cat timp e pe teritoriul tau, in ograda ta, in spitalul de unde  ar fugi … cand, insa, pleaca din spital, nu mai ai nici un control. Trebuie sa-i gasesti o alta pastila, sa-l ajute sa ia medicatia chiar si dupa ce dispare gardul dintre el si lumea de afara …

Exista o astfel de pastila?

Am aflat acum, la acest externship ca da, exista acea pastila. Se numeste Iubire. Cand omul din fata ta are motivatia data de iubirea partenerului, te va privi pe tine, medicul, ca pe sansa de a scapa de cosmar. Iti va multumi pentru ca il ajuti. Pentru ca el a inteles -nu a fost fortat- ca fara acel tratament, nu va putea continua. Poate a fost nevoie sa il internezi nevoluntar, dar, iubit fiind, stie acum ca ai facut-o din iubire.

Cine poate ajuta „nebunul” sa accepte medicatia? Oamenii care ii arata iubirea. Nimeni altcineva. „Cand ai incredere in omul de langa tine, vei face orice iti spune, pentru ca stii ca nu iti vrea raul.”– imi spuneam mie insami.  „Asa va fi si acum!”

Si asa a fost! Am inteles ca Dumnezeu poate orice, pentru ca El este iubire. Si am inteles corect…

In urma cu 3 zile, particip la un Extership: EFT- Terapia centrata pe emotii. Care sustine ca Iubirea este cel mai puternic lucru din lum! Si ea vindeca.

Cineva sustine ca Iubirea vindeca! Si fara ea, suntem distrusi. Cadem in depresii, ajungem la suicid …

Nu stiu sa exprim sentimentul pe care l-am trait in timp ce  Rebecca Jorgensen vorbea. Era ca si cand imi auzeam propriile ganduri. Un om din lumea asta valida pentru prima oara „nebunia” mea.

Iubirea linisteste. anxietatea nu este despre de cate ori facem ceva, ci despre DE CE facem acel ceva…Nu despre de cate ori iti suni iubitul pe zi, ci despre DE CE il suni de atatea ori …  (Rebecca)

Deci nu eram nebuna, nu? 🙂 Eram doar un suflet care a crezut pana la capat ca Dragostea nu este pur si simplu. Este SIMPLA si PURA!

 

Femeia aceasta,  Rebecca Jorgensen, rupea diagnosticul a 2 oameni, sustinand ca nu avem voie sa catalogam si sa reactionam in functie de aceste diagnostice, ci trebuie sa intelegem omul si emotia care se ascunde in spatele comportamentului sau.

Pe bune? 🙂  E greu de crezut ca un om poate sa schimbe viata ta in bine, in cateva ore. Nu sa o schimbe, ci sa o faca sa aiba curajul sa spuna ca a meritat. A meritat sa accepte acuze, jigniri, persiflari, si tot soiul de practici care aveau ca scop reducerea ta, ca om, la absurd… Nu din rautate, ci din credinta ca iubirea nu trebuie sa lupte impotriva stiintei care, am auzit, „sustine ca nu e cale de vindecare”, ci trebuie sa plece sa se aseze in inima altcuiva, capabil sa o valideze. „Nebunii” cica nu o vor valida niciodata. Ca nu o simt …

Am vazut, la acest extership, oameni mai frumosi decat toate minunile lumii, adunate la un loc. Oameni care priveau pentru prima data in fata adevarul. Si desi, poate le era greu sa il accepte, ii dadeau voie sa se aseze cu ei la masa.

– In cazul tulburarilor de personalitate, se lucreaza la Sinele terapeutului. Se fac grupuri de dezvoltare personala pentru terapeuti. Cand punem un diagnostic in mintea noastra, trebuie sa ne dam seama ca ceva ne activeaza pe noi foarte mult. Trebuie sa avem empatie pentru acei oameni si sa aflam ce le determina comportamentul. In cazul tulburari Borderline, de exemplu, acolo sunt probleme de atasament.

Am plans mult zilele acelea. Mult, dar frumos. Mult, dar vindecator. Pentru ca am inteles ca noi, oamenii, punem etichete din cauza unui trecut, nu din cauza rautatii noastre.

Am inteles ca borderline este despre iubire, iubirea aceea bifata gresit

Am inteles ca in viata, mai presus de toate teoriile lumii, se afla Iubirea.

Si despre ea a avut curaj cineva, candva, o femeie puternica, sa scrie.

Si nu doar atat: ci sa o transforme in metoda de terapie, ca oamenii sa inteleaga ca si despre ea se invata. Si despre ea se fac cercetari, nu doar despre lucruri palpabile. Femeia despre care va spun este Sue Johnson.

Multumesc, Simona Herb, pentru cel mai binecuvantat cadou primit vreodata de la o fiinta umana: dovada ca Iubirea este totul!

 

emotii

Simona, esti dovada ca pentru a-ti implini visul, trebuie doar sa-ti pui Aripi de Drum si sa nu te uiti inapoi doar pentru ca lumea te crede „nebun”.

Pentru mine, iubirea este cea mai perfecta Nebunie! De care nu ma voi vindeca niciodata! 🙂

 

Distribuiți vă rog
La masă, domnilor bucureşteni! :)

Relatii

La masă, domnilor bucureşteni! :)

Distribuiți vă rog

La masă, domnilor bucureşteni

Curs EFT. Terapia centrată pe emoții, adică.
După ore frumoase petrecute în prezența Rebeccai Jorgensen, (despre care voi scrie altădată), plecăm la masa de prânz.
Colega mea, Sandra, ne propune un loc unde mănâncă iubitul ei:).
Nu sunt pretențioasă la mâncare  sau localuri, am mâncat în tot felul de tot felul:). Iubirea m-a dus SI pe peronuri de gări, unde am avut cea mai bună înfruptare. Nu că era făcută in cuptoare fermecate. Ci că avea gustul iubirii mele. Bifate greşit. Nu uitați!!
Asa că purced la drum:).

Intrăm într -o clădire simplă, care nu spune multe.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

andra 5

Mi se dă o lecţie perfeectă de viaţă: apatenţele înşală! Da, mai abitir decât bărbaţii! 🙂
Intru într-un loc cu slove. Ce altceva să -mi mai doresc?  🙂 Aripile mele de drum sunt nu doar acceptate aici, ci si expuse, spre zbor!
Mă simt acasă. După mult timp, mă simt acasă.
Acasă,  să ne înțelegem, pentru mine, este orice loc unde îmi vibrează inima.
Eu sunt călătorul care a avut nevoie de aripi tocmai pentru că obosise să meargă.:)
Am făcut o afacere tare bună cu ele, nu-i aşa?:)
Eu sunt mereu cu inima în bagaje. M-am mutat de peste 15 ori in 11 ani :).
Acasă mă simt printre cărți. Să  fie clar! Si cărțile astea se pot citi si pe pereți, da?

 

andra 4

🙂
Mă uit în jur. Linişte. Bun simț. Nimeni nu țipă. Nimeni nu se grăbeşte şi nu se împinge în față. Mă întreb dacă nu am ajuns cumva, cu aripile mele, prin altă țară :).
În România, linişte la „împinge tava” ?
Da!! Aici văd pentru prima oară iubirea îmbinată cu mâncarea. Fluturi în stomac, mai exact, nu?

Comand în aceeaşi linişte. Întrebări puse discret, fără ţipete, fără „Haideţi, doamnă, o dată!” Personal care explică la fel de discret: „Aceea o puteţi comanda separat! Dar aveţi garnitura inclusă. Spuneţi-mi de care doriţi. Avem … ” Mulţumesc frumos şi mă îndrept spre casă.

„Se poate cu cardul? Nu ştiu dacă am bani suficienţi!” (pe cuvânt că nu aveam habar daca imi ajung, mi-am amintit exact atunci că tocmai cumpărasem în drum spre curs ceva şi se putea să …)

„Găsim soluţii. Staţi liniştită, dacă nu aveţi. Există bancomate…”. Un domn la fel de calm, reuşeşte la fel de discret ca şi colegele dumnealui, să îmi alunge teama. Şi, cel mai important, ZÂMBEŞTE! Măi să fie, zic, aici s-a răsturnat carul cu bun simţ? De asta n-or mai fi rămas să ducă şi prin centrul Bucureştiului?

 

mananc

Mâncăm. La oamenii ăştia mâncarea e la fel de liniştită ca ei, se pare:). Deşi timpul nu ne permite, fug să fac câteva poze. Da, să vă arăt! E prea simplu să fie minciună, credeţi-mă! Şi cum simplitatea mă caracterizează, n-am cum să n-o împărtăşesc!

Nu vă uitaţi la dezordinea de pe masa noastră, asta nu e inclusă în meniul lor! Noi, terapeuţii, (în formare!) n-avem răbdare cu lucrurile. Numai cu oamenii. Şi nici timp de dichisit:). Nici nu ne aşezăm ca la poză:). Suntem aşa, mai defecţi.

La oamenii ăştia, e curăţenie, nene, nu glumă! Zici că ai nimerit într-o firmă de Cleaning, nu alta! Mă întreb unde or ascunde magicienii care strâng după noi. Ce ne mai cade din greşală, zic! 🙂

Dar cred că de fapt, românii nu sunt chiar aşa neghiobi cum par. Eu cred că românii imită, frate! Ce văd la stăpân aia fac! Apăi cum să arunc pe jos, dacă oamenii ăştia pe tine te pun pe rană? A lor! 🙂

 

bun

Mă plimb puţin printre lume şi fac poza asta, că prea mi-e dragă! Ce-or fi zis mâncăcioşii:)? Că sunt venită de la coada vacii, şi n-am văzut niciodată „împinge tava”?  Şi-oi confunda localul ăsta cu vreun restaurant de 7 stele? (Acum, între noi fie vorba, nu că n-aş fi venită de acolo, că am crescut cu lapte de la ea. Muls de bunica. Şi-acum îi simt mirosul!)

dar mă gândesc că e ciudat să vezi una mică (adicătelea yo!) că pozează una-alta p-acilea.

Ne trezim c-o doamnă la masa noastră. „Bună ziua, dvs. sunteţi de la …? (n-am reţinut numele firmei)”

„Nu.”

„Mă scuzaţi, vroiam să îi întreb dacă au primit mâncarea şi cum este. Tot întreb care sunt. Dar pentru dvs, cum a fost?”

„Foarte bună!” răspundem.

Măi să fie, zic, la oamenii ăştia se plătesc cursuri de omenie cumva? 🙂 Că n-am văzut interes la nici un „împinge tava”, din partea personalului.

Hai să vă zic de ce tot spun „împinge tava!” Că exact asta e, pe cuvânt! Nu vorbesc de nu-ş ce restaurantul de fiţe. Mă gândesc să le propun să ţinem un curs de „Discret Speaking” domnilor din centru, să înveţe şi domniile lor bunele maniere, că p-acolo nu prea s-a auzit de fineţuri. Să-mi fie cu iertare, sunt olteancă, mai directă aşa.

 

baia

Aşa că, fără praz în paporniţă, mă duc la toaletă. Ca tot omu.

Poza e făcută în grabă, dar sper că se vede curăţenia şi bunul gust! Aveţi cuvântul meu că totul avea iz de frumos. Mai că regret că n-am un praz să las acolo un miros, să văd cât de repede îl dizolvă :). (acum, tot între noi fie zise, prazul e de la mama lui, naturelle, deci s-ar putea să-i bat la miros!) 🙂

Acum, că tot v-am făcut poftă de mâncare, 🙂 vă poftesc afară! Hai, gata! Mâncarăţi destul, domniţelor!  4 zile, cât ţine cursul, eu zic să mâncaţi cât puteţi duce, că e mană cerească, nu vă mai întâlniţi voi cu bunul gust prin centru-de-centru! Faceţi apoi un abonament la fiţo-sală în megaCentru să daţi  jos!

Sau, mă gândesc acum, ia să-i intreb yo mâine pe dumnealor de nu vor să-şi extindă afacerea şi la niscaiva sport! Că e de făcut după aşa servire! N-ai cum să nu mănânci, că … n-ai cum!

Gata cu laudele, că am treabă, cum îi stă bine olteanului. Vorba aceea: „Stă oleacă, mai mănâncă, dar … şi pleacă!”

sandra 8

 

Zic să vă las şi o adresă, unde să-i găsiţi, nu? N-am însă orientarea bună, aşa că e mai bun site-ul, să vă meargă la suflet!

Eu vă mulţumesc, oameni frumoşi, pentru un prânz de Băneasa! 🙂

 

( În zona Băneasa se găseşte bunul simţ. Daţi un search, dacă aveţi nevoie! Poate chiar ne învaţă şi pe noi, ăştia, mai centrali, aşa!)

Ps: Pagina zic că e în construcţie, deci vă las adresa, c-am aflat-o! 🙂

Bulevardul Expoziţiei nr 2!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog

Relatii

Pensiunea Rază de Soare- locul unde mi-am lăsat Aripile

Distribuiți vă rog

– locul unde mi-am lăsat Aripile

Azi scriu despre o altfel de iubire a mea. De data asta, nu bifată greşit. 🙂

Iubirea de natură. Cea pe care Dumnezeu a creat-o pentru noi. Să ne bucurăm de ea. Numai că noi, puşi pe câştigat bani şi faimă, cheltuim timp să cumpărăm câte o bucurie la final de lună. De săptămână ori de viaţă…

Trist … ne e frică să trăim fără bani. Şi la sfârşit, ne e frică să murim fără oameni.

 

Despre iubirea de Aer vreau să vă spun azi. Despre cât de frumos se trăieşte liniştea în Breaza. La pensiunea Rază de Soare. Am fost 4 zile acolo, cu treabă. Impropriu spus la mine, aşa este! Treaba mea e să învăţ copiii cu tulburări de spectru autist să crească frumos. 

Am avut 4 zile în care m-am jucat vreo 15 ore pe zi. M-am jucat, da. Să-l pot învăţa pe copilul frumos să cânte. Să împărtăşească. Să împartă. Să se dea peste cap. Să mângâie. Să vorbească. Să reziste.

Am găsit un loc pe care mi-aş dori să îl întâlnesc şi în Rai.

Oameni frumoşi. Cu suflet plin de har.

Trambulină. Copilărie regăsită într-un loc unde poveştile au gust de corcoduşe necoapte.

Biliard. Locul unde Tom şi Jerry se luptă pentru supravieţuire. Copii care jucau cu părinţii, de drag ce prindeau de raza de soare ce apăruse peste noapte în viaţa lor.

Fotbal. Porţi de Rai, aş zice eu. Copii şi părinţi jucând, strigând. Râzând.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Terase. Ferestre spre cer. Numai lemn. Să simţi România. Să miroşi a foc neaprins.

Grătar. De ars pe el oboseala. De simţit miros de „Am voie!” 🙂

Foc de tabără. Să retrăieşti ce-ai fost odată.

Căruţă cu cal. Mişu, l-a botezat un prichindel de 3 ani şi jumătate. De făcut fercire.

Gâini, cocoşi, puişori. De învăţat copiii să iubească.

Deşi nu am avut timp să scriu, decât o singură postare, am scris pe suflet promisiunea reîntoarcerii. Sper, de data aceasta, cu o gaşcă întreagă de copii. Să-i învăţăm să trăiască frumos.

Rază de Soare, pensiunea unde Cerul şi Pământul se cunună. 

Am fost pe jos, în centrul oraşului. Cu copil de 5 ani de mână. Ne-am dat în tiribombe, în leagăne şi în tobogane. Am cumpărat îngheţată şi jucării de lemn. Să nu uităm să trăim.

După 3 ore, am auzit un glas frumos: „Hai înapoi la pensiune!”

  • De ce? întreb curioasă că al meu copil vrea să ne întoarcem…
  • Să ne dăm în trambulină. Să mă plimb cu căluţul! Să cânte cocoşul.

Mai spui ceva? 🙂 Nu ai cum… Copiii nu spun lucruri trăznite la Rază de Soare. Spun poveşti de trăit.

Mulţumim, Rază de Soare, pentru Aripile de Drum cărora le-am dat pauză 4 zile. Să-şi odihnească bătăile.

Mulţumim pentru frumuseţe, ospitalitate şi copilărie!

Revin, promit sufletului meu că îi voi da această libertate cât de des voi putea. MERITĂ!

Dragii mei, sufletele noastre merită o parte de Rai în fiecare clipă. Să le-o dăruim din când în când, aşa, într-o zbatere de gând! Să ne oprim într-o rază şi să ne odihnim sufletele, obosite de atâta căutat faimă.

 

Opriţi-vă la Rază de Soare, întinedeţi-vă inimile pe iarbă şi mirosiţi bucuria copilului din voi!

Până la revederea cu partea mea de Rai, îmi pun Aripi de Drum şi pornesc spre vis. Acolo unde mă aşteaptă Căluţul Mişu să îmi spună că şi oamenii mari au nevoie să se oprească să îl mângâie. Din când în când.

Atenţie: aici se face artă!

20160619_194618

Desen al unui adolescent cu Autism, de 16 ani! El este căluţul Mişu!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Assign a menu in the Right Menu options.