Categorie: Relatii

În cazul unui adulter nu iubirea, ci determinarea ține cuplul în viață!

Relatii

În cazul unui adulter nu iubirea, ci determinarea ține cuplul în viață!

Distribuiți vă rog

Ca psihoterapeut de familie, e dureros de greu să vezi un  cuplu destrămându-se. E crunt să privești cum speranțele tale de reîntregire a relației se destramă când partenerul care a greșit prin trădare  refuză să repare greșelile făcute și să panseze rănile săpate în inima celui dispus să-l ierte…

Ca psihoterapeut de familie, e al naibii de greu să accepți că nimic din ce ai învățat din atâtea formări, din atâtea cărți citite și atâtea vise făurite, că vei ajuta oamenii să resusciteze iubirea, nu te ajută să faci omul care a ales să-și trădeze partenerul/partenera, să-și ceară iertare și să-și asume responsabilitatea pentru faptele lui necugetate…

Pare nedrept să accepți că omul ăsta bun, care e dispus să treacă peste umilința de a fi lăsat de o parte pentru un altul/o alta mai altfel decât el… e refuzat!

E umilitor de nedrept uneori să te uiți la femeia frumoasă din fața ta, la bărbatul blând de pe canapeaua din cabinetul tău, și să nu-i poți spune altceva decât „Îmi pare rău!” Când partenerul care i-a despicat inima în bucăți refuză să suporte consecințele faptelor sale și alege în schimb defensiva:

– Tot eu să fac acum eforturi să salvez căsnicia, când ea/el m-a împins în alte brațe?

– Dacă ea nu era cicălitoare, nici eu nu mă duceam să caut liniște la alta!

– Dacă el era atent cu mine și mă asculta mai mult, nici eu nu alegeam să fac ce-am făcut!

E greu, ca psihoterapeut, să fii imparțial, să le spui că emoțiile lor au sens, oricât de greșite ar fi comportamentele generate de aceste emoții.

E greu să îi validezi pe amândoi și să le transmiți empatie, când tu știi atât de bine că fiecare comportament are o cauză…

E greu să ieși din cabinet și să te plimbi de unul singur, întrebându-L pe Dumnezeu DE CE a admis atâta durere și de ce nu l-a obligat pe cel ce a fugit în alte brațe, să se întoarcă acasă, să își asume greșeala și să îmbrățișeze schimbarea…

E greu să accepți răspunsul Lui:

– Copile, Eu nu forțez pe nimeni. Fiecare are un liber arbitru și îl folosește cum vrea! Într-o relație sunt 2. Dacă numai unul admite că a greșit și e dispus la sacrificii, și celălalt crede că fuga lângă altcineva e soluția, atunci fiecare își plătește propriile polițe!

Când un psihoterapeut aude refuzul, e ușor să se autoînvinuiască pentru eșecul căsniciei:

– Dacă acționam altfel… Dacă vorbeam altfel… Dacă acceptam asta… Dacă… și dacă…

Dacă însă ne scuturăm bine, noi, ca specialiști, ne dăm seama că în toată această poveste există un singur DACĂ:

– DACĂ un client alege ceva, tu trebuie să-i accepți alegerea și faptul că nu doar de tine depinde reușita. Tu ești doar un liant. Un sprijin. Când omul îl refuză complet, tot ce poți face este să Îi mulțumești lui Dumnezeu pentru meseria pe care ți-a dat-o și să admiți că fiecare are libertatea de a-și clădi propria viață și de a-și alege drumul…

Drag coleg de vindecat suflete, dă-mi voie să te îmbrățișez și să-ți spun că dragostea mută munții! Dar o poate face numai prin credință! Credința ambilor parteneri ai cuplului că vor putea învinge orice împreună!

Când cel puțin unul și-a pierdut credința, numai Dumnezeu i-o mai poate reda! Și chiar și El îi dă libertatea de a alege!

Într-un adulter lucrurile sunt mult mai complicate decât a găsi vinovați. Uneori e nevoie de ani pentru a reface relația ruptă din cauza trădării, și nu toți oamenii au răbdarea de a se lupta până la sânge cu propriii demoni!

Cred că în cazul unui adulter nu iubirea, ci determinarea ține cuplul în viață!

Și nimeni, nici chiar cel mai bun specialist din lume nu poate fabrica nici iubirea, nici determinarea! Poate doar susține oamenii care doresc să le învețe pe amândouă!

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

Distribuiți vă rog
Când e femeia frumoasă cu adevărat?

Relatii

Când e femeia frumoasă cu adevărat?

Distribuiți vă rog

Ieri îmi spunea o femeie frumoasă că vrea și ea să-i fie aduse flori, să i se deschidă portiera mașinii, să fie îmbrățișată în public, să fie dorită și ascultată…

Mă uitam la ea, la câtă frumusețe fizică și sufletească a pus Dumnezeu în ea, câtă feminitate emană, și câtă durere crează ignoranța celui căruia i-ai spus DA odată…

Am trăit tot ce plângea ea… am simțit cuțitele indiferenței și rănile acuzelor că nu sunt suficientă, că nu fac destul, că nu accept destulă umilință… le-am trăit până în măduva oaselor!

Am crezut cu tărie că o femeie trebuie să fie gospodină 24/24, să aibă casa lună prin propriile forțe, să muncească 12 ore pe zi și când ajunge acasă să o ia de la capăt cu șmotruiala, cu ștersul prafului, cu călcatul camașilor soțului mereu nemulțumit… Și că după 17 ore de muncă asiduă e datoria ei să-și atragă bărbatul cu tenul ei perfect, cu mirosul pielii cremuită cu cele mai scumpe produse cumpărate numai din banii ei, (căci femeia adevărată trebuie să și câștige cel puțin cât bărbatul ei, pentru a fi iubită!)…

Am luptat până la sânge cu propria-mi minte să o conving că eu ar trebui să fac mai mult, că e vina mea pentru nemulțumirile devenite prohod…

Și după ani în care am înțeles rațional că un bărbat care cere perfecțiune (mai ales fără că el să dea ceva în schimbul ei!) are cel puțin o tulburare emoțională, privesc în ochi femeia în care mă văd pe mine, cea de odinioară, ca-ntr-o oglindă…

Și simt cum mi se strânge inima și îmi vine să strig de pe zgârie-nori:

– Unul singur e perfect și se numește Dumnezeu! Tu, femeie, ești om, și tocmai imperfecțiunile tale îți arată feminitatea! Femeile tunate până la refuz sunt cele care ascund traume nevindecate, umilințe care le-au osândit până acolo încât au ajuns să se automutileze crezând că astfel de sacrificii îi vor face pe bărbații lor să le rămână fideli!!

Însă bărbatul care vede în femeia de lângă el aripi, iubire, sprijin, îndrumare, binecuvântare, curaj, încredere și chip de Dumnezeu, e singurul care merită imperfecțiunile și vulnerabilitatea ta!

Femeie, ești frumoasă când râzi în brațele lui, când plângi de fericire la dovada lui că ești cea mai prețioasă comoară, când te-a sărutat pe frunte dimineața, când n-ai nici rimel, nici fard, nici silicoane. Doar o pijama cu minioni, pe care ți-a cumparat-o pentru că știe că fetița din tine tînjește încă după povești nemuritoare…

Și mai știi ceva? Feminitatea e despre câte stele ai atins cu el de mână, nu despre a imita starletele din filmele murdare de care el e dependent!

Pleacă, femeie frumoasă, de lângă cel veșnic nemulțumit de tine, de lângă cel ce tot cere fără să dea nimic, de lângă cel ce te disprețuiește și te umilește!

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

Distribuiți vă rog
Adulterul se iartă, dar NU se acceptă oricum!

Relatii

Adulterul se iartă, dar NU se acceptă oricum!

Distribuiți vă rog

„Nu judeca, să nu fii judecat! Căci cu ce măsură vei măsura, cu aceea ți se va măsura!”, auzim des în biserici, în sfaturi ale celor mai înțelepți ca noi.

Și mare adevăr se spune prin aceste cuvinte. Dar noi, ca oameni căzuți, de multe ori interpretăm greșit această încurajare, nefăcînd diferența între A JUDECA și a SPUNE ADEVĂRUL ÎN DRAGOSTE/A SPUNE PĂCATULUI/GREȘELII PE NUME!

în felul acesta ajungem abuzați, umiliți, trădați, folosiți după bunul plac al celor ce cred că e normal să faci ce simți, când simți, fără a ține cont de inima celuilalt.

Cu toții greșim. Cu toții L-am injunghiat pe Dumnezeu. L-am răstignit prin nepăsarea noastră și prin neîncrederea deplină în credincioșia Lui.

Dar una e să greșești, și alta e să persiști în greșală.

Una e să te înfurii, și alta e să dai frâu liber furiei tale și să lovești cu ea în trupul și sufletul cuiva.

Una e să vezi greșeli la partenerul tău și alta e să te crezi mai îndreptățit ca el să-l trădezi cu altul și să pui în aplicare planuri diabolice spre a-ți împlini nevoile egoiste.

Una e să îți părăsești partenerul care îți greșește repetat, și alta e să rămâi cu el din egoism și să-l înjunghii pe la spate cu trădarea ta emoțională și fizică.

Om frumos, a spune păcatului pe nume nu se numește mândrie! Se numește iubire de oameni. Când vezi omul de lângă tine că își trădează partenerul de viață și taci, motivand că nici tu nu ești sfânt, și că nu ai dreptul să judeci, te faci părtaș păcatului său. Susții indirect că ești de acord cu comportamentul lui.

Când accepți repetat, ca partener, trădările soțului/soției/iubitului/iubitei tale, motivînd că Dumnezeu ne cere să iertăm, îți bați joc, la rândul tău, de creația Acelui Dumnezeu. El ne-a creat pe toți egali, deci tu nu meriți mai puțin ca partenerul care te trădează.

Sunt de acord că ai greșit, că l-ai rănit și tu, că ești responsabil pentru relația voastră, dar dragul meu, nu ești doar tu! Într-o relație sunt 2. Dacă numai unul își asumă responsabilitatea schimbării propriului caracter și celălat continuă cu adulterul, motivînd că motivul acelui adulter este greșala celuilalt, atunci relația nu are cum să funcționeze.

Și dacă vrei să fii sfânt, și bine faci că vrei asta, atunci adu-ți aminte și că Dumnezeu este un Dumnezeu DREPT, IUBITOR și CREDINCIOS. El nu îți poate cere ție, din iubire, să accepți o viață umilința, doar pentru că Hristos a făcut-o! Adu-ți, te rog, aminte că tu NU ești Dumnezeu să-ți dai viața pe cruce pentru partenerul care ALEGE să te calce în picioare!

Tu ești om, și singura Persoană pentru care Dumnezeu îți cere să accepți să fii prigonit, este Hristos!

„Ferice va fi de voi când din pricina Mea veți fi…”

Și mai amintește-ți că Dumnezeu IUBEȘTE păcătosul, dar URĂȘTE păcatul! Iar pe omul care iubește să pacătuiască, adică să comită adulter repetat, îl mustră întâi blând, prin Duhul Sfânt, apoi îl lasă în voia minții lui, dacă refuză să se întoarcă de la calea lui greșită!

Om frumos, dacă pleci de lângă partenerul care te umilește nu se numește mândrie, ci dreaptă măsură, și ai nu doar dreptul, ci și responsabilitatea de a aplica consecințe comportamentului disfuncțional, pentru ca omul acela să aibă șansa de a-și conștientiza greșeala, prin durerea pe care o simte la plecarea ta.

Și de nu simte durere, ci se bucură în continuare de plăcerea adulterului, nu te întoarce la el susținând că e datoria ta să îl salvezi! Unul singur ne e Salvator, și Acela e Isus Hristos, tu ești doar o unealtă în mâinile Creatorului!

Om frumos, Dumnezeu ți-a dat un trup despre care spune că e templul Duhului Sfânt, și într-un templu nu vii cu mizerii! Permiți tu ca trupul tău să fie pângărit ori de câte ori partenerul adulterin ți-l folosește pentru propria plăcere NUMAI când are el chef, și în restul timpului te neglijează?

Poți iubi în continuare, cu iubirea lui Dumnezeu, un partener adulterin, dar plecând de lângă el cel puțin până dovedește, poate în decurs de ani de zile, că s-a schimbat!

Nu militez pentru divorț, dar militez pentru respect, integritate și dragoste. Ori un om care își trădează partenerul nu dovedește niciuna din aceste virtuți!

Militez pentru adevăr și dreptate, și adevărul lui Dumnezeu este că El e dragoste și că dreptatea lui e dovedită de faptul că se îndepărtează de noi până când ne cerem iertare, recunoaștem greșeala și NE OPRIM din a mai comite acea greșală!

A spune IARTĂ-MĂ! Și a continua în adulter nu e dovada iubirii, ci a lipsei ei! E dovada fățărniciei și a egoismului celui ce le practică!

Om frumos, ai curajul de a pune limite ferme unui partener care te trădează!

Ai curajul de a sta departe, de a nu-ți arunca mărgăritarele înaintea porcilor!

E dură realitarea, dar trebuie spusă și respectată!

 Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

Distribuiți vă rog
Ce să faci când eşti actuala  fostului ei. Mic tratat de feminitate, în 5 paşi

Relatii

Ce să faci când eşti actuala fostului ei. Mic tratat de feminitate, în 5 paşi

Distribuiți vă rog

„M-aş topi după ea dacă le-ar zâmbi fostelor mele amoruri şi dacă nu m-ar întreba nimic după aceea…” (Mihaela Rădulescu)

Am văzut de curând o femeie frumoasă, sufocându-şi iubitul în public, sărutându-l mai ceva ca-n filmele siropoase, vorbind tare, gesticulând mult, râzând zgomotos. M-am întrebat de ce e nevoie de atâta gălăgie într-o iubire atât de frumoasă.

N-am avut curajul s-o întreb pe ea. Dar nici timp n-aş fi avut, căci am observat imediat privirea unei alte femei, la fel de frumoasă, îndreptată spre ei. Cei care se iubeau prea strident într-o lume prea agitată să fie atentă la detaliile lor.

I-am urmărit tremurul mâinii, pe paharul de limonadă, apoi lacrimile din ochi, apoi privirea în pământ. Dându-şi seama că mă uit în aceeaşi direcţie, îmi spune, fără să o întreb:

„E prea mult zgomot în iubirea asta, nu-i aşa?”

Tac, şi-mi dau seama că în a ei iubire, e tăcere. Multă. Şi durere surdă. A surzit de la atâtea spargeri de gânduri. Mă uit doar în ochii ei şi nu spun nimic.

„A fost iubitul meu!”  îmi spune scurt. Şi obrajii i se spală singuri, pe suflet. „ M-a părăsit pentru ea. Nu acuz, dar parcă nu aşa aş vrea să fie ea femeia pentru care a aruncat la gunoi iubirea mea. Parcă aş vrea să fie una aşezată, suavă. Prea mult zgomot. Răsună…

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Scot cartea mea din geantă, scriu un mesaj scurt pe ea, i-o dau, şi-i spun:

„Cred că aici vei găsi şi povestea ta. Pune ultima piesă, femeie frumoasă! Încuie uşa după tine, afară te aşteaptă liniştea!”

Şi plec.

Povestea asta m-a cutremurat. Prea mult zgomot. Prea multă trudă pentru a dovedi că tu eşti acum, în locul ei.

Hai să scriem împreună tratatul acesta de feminitate, şi să-l dăm celorlalte, să dea volumul mai încet în iubire. Ea se trăieşte în tăcere. Între 2 respiraţii şi 2 şoapte.

  • Respectă-i trecutul: Fosta e parte din el. Respect-o deci, şi pe ea. Nu ştii exact ce a fost între ei, şi indiferent de greşelile fiecăruia, nu avem dreptul să judecăm. Dacă tu crezi că mâine nu poţi fi în locul ei, fii sigură însă că în faţa lui Dumnezeu toţi suntem egali.
  • Fii discretă: gălăgia nu înseamnă neapărat calitate mai bună. Lasă-i pe alţii să vă admire tăcerea, privirile scurte, iubirea care bate din aripi… mâinile tremurânde.
  • Fii feminină: feminitatea nu se dovedeşte cu săruturi demne de Playboy, ci în zâmbetul simplu. În tăcerea blândă şi-n ochii îndreptaţi spre cer.
  • Îmbracă-te decent: trupul dezgolit nu înseamnă fericire mai multă, ci dorinţă mai multă, a altora. Să te posede, nu să te iubească. Diferenţa constă în nunaţă. Fosta nu te va invidia dacă te vede mai sexy, ci te va lăsa în umbră, cu naturaleţea şi simplitatea ei.
  • Vorbeşte decent, cu puţine cuvinte: feminitatea cere decenţă. Vulgaritatea cere nu sexualitate, ci corectură. Nu te face auzită prin stridenţă, nu dori să-ţi audă ea gândurile! Mai mult nu înseamnă mai bun!

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

Distribuiți vă rog
13 semne că sunteţi într-o relaţie abuzivă

Relatii

13 semne că sunteţi într-o relaţie abuzivă

Distribuiți vă rog

02Nimic nu e mai prejudiciabil încrederii și stimei de sine decât faptul de a se afla într-o relație abuzivă din punct de vedere emoțional. Contrar abuzului fizic, care este evident, vizibil, având manifestări dramatice, violente, abuzul emoțional poate fi foarte insidios si dificil de recunoscut.

În unele cazuri nici victima și nici agresorul nu realizează că sunt într-o relație abuzivă. Scenariul cel mai des întâlnit este cel al unei relații de cuplu în care bărbatul este agresorul, iar femeia victima. Dar nu e exclus ca situația să fie inversată sau ca partenerii să abuzeze ambii unul de altul la diferite nivele (abuz reciproc).

Într-o familie de acest tip, copiii suferă și ei enorm de pe urma abuzului, atât direct cât și prin traumele psihice indirecte sau prin copierea unui comportament abuziv (cel mai adesea). Sechelele pentru un copil crescut într-un mediu de acest fel sunt de foarte lungă durată, uneori chiar pe viață.

 

Ce este abuzul psihologic sau emoțional?

 

Este faptul de a utiliza față de o persoană atacuri verbale directe, amenințări, critici constante, insulte, hărțuire, dar și tactici mai subtile de tip intimidare, șantaj, învinovățire și manipulare. Abuzul emoțional este utilizat în scopul de a-l controla și domina pe celălalt. Cel mai adesea agresorul procedează în acest fel deoarece suferă de anumite traume nevindecate din copilărie: abuz fizic sau psihic, sentiment de abandon sau de insecuritate.

El nu a învățat cum să-și dezvolte mecanisme normale de adaptare şi nu știe să creeze relații sănătoase și pozitive. A păstrat în interiorul lui sentimente reprimate de furie, de durere, de teamă, de neputință. În consecință, dezvoltă la rândul lui relații abuzive, cu familia, cu partenerul de cuplu și probabil și cu propriii copii. Agresorii prezintă adesea tulburări de personalitate de tip borderline, narcisist sau antisocial.

Pe de altă parte, victima abuzului nu realizează întotdeauna că are parte de un tratament abuziv. Are adesea tendința să dezvolte mecanisme de adaptare, de negare a situației, de minimalizare a faptelor, pentru a suporta stresul și durerea psihică. Dar efectele abuzului psihologic pe termen lung se traduc inevitabil prin anxietate, tulburări de somn și de apetit, pierderea interesului pentru activitățile cotidiene, pierderea dorințelor și a poftei de viață, complexe de inferioritate, autoculpabilizare excesivă, în final depresii severe sau chiar idei suicidare. De aceea este foarte important ca victima să conștientizeze situația în care se află și să încerce prin orice mijloace să pună capăt abuzului, înainte ca efectele să devină grave sau poate ireversibile.

Semne care vă pot da de bănuit că relația în care vă aflați e una abuzivă

 

  1. Partenerul vă umilește, vă insultă sau vă ironizează (cu atât mai grav dacă aceste lucruri se produc de față cu alte persoane).
  2. Vă spune direct sau vă dă de înțeles că sunteți în poziție de inferioritate față de el,  ignoră sau își bate joc în mod constant de opiniile, ideile, sugestiile sau dorințele d-voastră.
  3. E sarcastic sau ironic, pentru a vă face să va simțiti prost sau să credeți că nu aveți nici o calitate.
  4. Vă acuză ca sunteți prea sensibilă și că din cauza asta suferiți, nicidecum din cauza comportamentului lui, care, după el, e cât se poate de normal și de justificat de circumstanțe.
  5. Vă vorbește uneori ca unui copil, încearcă că vă controleze, vă corectează insistent sau vă pedepsește pentru aşa-zise greșeli (uneori prin tăcere, prin refuzul comunicării sau ignorare- victima suporta greu aceste pedepse tocmai pentru că nu înțelege sau se învinovățește pe ea însăși de ceea ce s-a întâmplat).
  6. Vă denigrează și ironizează ideile, credințele, speranțele, visele… Vă face să aveți impresia că el știe mereu totul, că el are mereu dreptate, iar voi nu.
  7. Încearcă să controleze resursele financiare ale cuplului, vrea să știe cum cheltuiți banii, vă dă de înțeles că trebuie să-i cereți voie pentru orice. Aveți impresia că pentru orice decizie trebuie să-i cereți părerea, să-i dați raportul unde mergeți, ce faceți etc…
  8. Vă privește uneori cu dezaprobare. Atitudinea și tonul vocii lui sunt uneori amenințătoare. Vă subliniază adesea defectele, lacunele, greșelile din trecut sau prezente. Vă acuză de lucruri care nu sunt adevărate. Vă acuză de problemele din cuplu și vă reproșează chiar și eșecurile sau dificultățile lui.
  9. Nu suportă critica. Nu e capabil de autoironie și nu suportă ca alții să glumească pe seama lui. E intolerant față de orice așa zisă lipsă de respect la adresa lui fără să recunoască că și el e uneori nerespectuos față de alții.
  10. Își inventează scuze pentru a-și justifica comportamentul. Nu-și recunoaște greșelile, nu-și cere iertare, în general nu consideră că a greșit cu ceva, nu are mustrări de conștiință.
  11. Este adesea distant sau indisponibil emoțional pentru d-voastră. Nu vă arată empatie și nici compasiune, nici chiar in momentele dificile. Nu dă atenție stărilor sufletești și sentimentelor voastre.
  12. Pozează în victimă și încearcă să vă destabilizeze mai degrabă decît să-și asume responsabilitățile. Amenință că vă părăsește pentru a vă pedepsi, pentru a vă șantaja, sau pentru a vă speria.
  13. Când i se atrage atenția asupra comportamentului lui, nu recunoaște că ar avea un comportament abziv sau violent. Se folosește de amenințări subtile pentru a mențime victima într-o stare de teamă permanentă.

 Este important ca fiecare persoană, victimă a abuzului, să conștientizeze situația în care se află, să spună stop abuzului sau să ceară ajutor pentu a ieși din această situație. Se știe că multe cazuri de abuz emoțional pot să degenereze și să ducă la violențe fizice, ceea ce agravează încă și mai mult lucrurile. Dar și numai consecințele psihice asupra victimei și copiilor sunt suficient de grave pentru a o determina să pună capăt acestui tip de relație.

În iubire nu este loc pentru abuz, pentru violență, pentru suferință. Cei care care spun altceva sau care justifică prin iubire un asemenea comportament nu iubesc cu adevărat și nu se gândesc cu adevărat la binele persoanei de lângă ei și nici al copiilor lor.

Articol realizat de Ariana Simon

 

 Dacă vrei să ajuţi şi altfel femeile care trăiesc în lanţuri, te rog ca pe lângă alăturarea în grupul NU EŞTI SINGUR PE LUME,  să îmi scrii AICI povestea ta, cum ai reuşit să scapi de calvar, (sub nume real sau sub anonimat) distribuie acest articol şi susţine cu un like  AICI, pagina Învaţă.Crede.Iubeşte.

Dacă vrei să te implici şi prin scrierea de articole despre acest subiect, aştept materialele  AICI.

 

Distribuiți vă rog
De ce ajung fetele părinţilor alcoolici în relaţii cu bărbaţi abuzivi?

Relatii

De ce ajung fetele părinţilor alcoolici în relaţii cu bărbaţi abuzivi?

Distribuiți vă rog

M-am întrebat ani la rând DE CE m-am întors repetat la bărbatul care mă lovea fizic şi mă umilea emoţional. Apoi DE CE intram în relaţii numai cu bărbaţi cu diverse dependenţe. Mi-a fost extrem de greu să înţeleg, apoi să accept că mediul familial în care creşti are un impact extrem de puternic asupra dezvoltării tale ulterioare, ca femeie, şi asupra alegerii partenerilor de viaţă.

Iată ce spun cercetările despre femeile care au crescut în familii în care unul din părinţi, sau ambii, sunt alcoolici:

  • au o stimă de sine scăzută
  • un impuls puternic de a-i contrla şi schimba pe ceilalţi
  • simt nevoia permenentă de a fi utili
  • se învinovăţeşte pentru că eşuează în a-şi salva părintele alcoolic
  • putere mult mai mare de accepta suferinţa decât a celor care nu au trăi în medii familiale dezorganizate
  • oferă dragostea lor, toată energia şi devotamentul părintelui alcoolic, sperând să obţină de la el ceea ce are nevoie şi ceea ce dăruieşte: dragoste, siguranţă, protecţie şi mângâiere
  • înearcă să îşi protejeze părintele care suferă din cauza alcoolismului celuilalt
  • ajunge să inverseze rolurile: ea devine mamă pentru părintele care suferă sau care bea, ajutându-l să supravieţuiască, deşi ea nu are resursele necesare să vindece
  • este într-o continuă stare de vigilenţă, fiind pregătită să se întâmple în orice clipă ceva rău
  • simte nevoia să compenseze durerea părintelui care suferă din cauza părintelui care bea, şi atunci singura modalitate de a compensa este să fie un copil CUMINTE şi ASCULTĂTOR, care nu are niciodată nevoie de ceva pentru el
  • crede că poate evita răul, trebuin să fie doar suficient de atentă şi de grijulie
  • ajunge să intre în relaţii cu un abuzator, pentru că oboseşte să fie mereu în starea de agitaţie, şi, ca ultimăs căpare, alege să plece din mediul respectiv
  • intră îmn relaţii cu bărbaţi care AU NEVOIE DE EA. Nu aşteaptă să afle altceva în plus despre ei, şi încep relaţia rapid, pentru că nevoia de a fi utilă este mai mare decât puterea ei de a aştepta să afle adevărul despre bărbatul acela
  • crede că e normal ca suferinţa să fie preţul pe care trebuie să-l plăteşti pentru a fi iubită
  • are convingerea că dacă va fi mai iubitoare, el se va schimba
  • se invinovăţeşte pentru comportamentul lui
  • se simte atrasă de bărbaţi care au nevoie să-i înţeleagă şi să-i ajute
  • pentru că sentimentul cel mai apropiat de iubire pe care o femeie crescută într-un mediu abuziv era UTILITATEA, ea ajunge să-şi ofere dragostea bărbatului care are doar nevoie de ea, nu o iubeşte
  • ajunge să aibă nevoie să fie într-o relaţie cu un dependent pentru a se simţi „normală”
  • se simte ACASĂ numai în climate abuzive, pentru că ea caută familiaritatea, nu fericirea
  • îşi asumă responsabilitatea pentru viaţa lui şi pentru relaţia lor: plăteşte facturile familiei, este supusă, îi cumpără ce are nevoie, îl dădăceşte ca o mamă
  • crede că iubirea ei va compensa suferinţele la care el a fost supus în propria lui copilărie
  • îi găseşte scuze pentru comportamentul lui actual, motivând că având o copilărie traumatizantă, e normal să se comporte aşa, dar iubirea ei îl va ajuta să se schimbe
  • atâta timp cât încă poate suporta, crede că situaţia nu este atât de rea
  • sacrificuiul de sine devine tiparul ei comportamental
  • nu ştie care este identitatea ei în lipsa unei suferinţe sau a unui bărbat de care să-l ajute
  • îşi sacrifică orice nevoie şi dorinţă proprie
  • se simte atrasă de bărbaţi care au aceleaşi trăsături de caracter ca părintele alcoolic: manipulatori, critici, posesivi, etc, iar cei grijulii, atenţi, afectuoşi, respectuoşi, îi sunt indiferenţi
  • se simte în largul ei numai dacă e în preajma celor care îi reactualizează vechile tipare de relaţionare
  • se simte stingheră în preajma celor amabili şi blânzi
  • devin dependente de stimulare negativă: caută evenimente dramatice, incertitudine, dezamăgire, luptă, pentru a simţi că trăiesc.
  • suferă de depresie, pe care o evită prin dezvoltarea tiparului iubirii excesive
  • partenerul abuziv devine drogul prin care îşi evită sentimentele de inadecvare şi plictiseală
  • singurătatea devine mai rea decât suferinţa cauzată de o relaţie disfuncţională

Am scris acest articol pentru ca orice femeie să înţeleagă motivul pentru care îşi alege mereu parteneri nepotriviţi, apoi rămâne cu ei, deşi totul se scaldă în suferinţă.

Am scris şi pentru ca oamenii care judecă femeile care continuă să trăiască lângă abuzatorii lor, să înţeleagă că alegerile acestor femei nu spun că ele sunt PROASTE, ci nevindecate de suferinţe din propria lor copilărie

Voi scrie în continuare despre CUM ne vindecăm de un trecut plin de durere. Urmăriţi pagina Învaţă.Crede.Iubeşte, şi susţineţi-o cu un LIKE, pentru a afla tot ce este necesar pentru schimbarea tiparelor de gândire care ne duc în robie ani la rând.

Alăturaţi-vă campaniei #NuEştiSingurPeLume, devenind membri în grupul NU ESTI SINGUR PE LUME 

şi daţi mai departe orice informaţie care vi se pare utilă!

Distribuiți vă rog
Sunt femeile Vinovate de iubire?!

Relatii

Sunt femeile Vinovate de iubire?!

Distribuiți vă rog

Vinovate de iubire?! Mă revolt cu demnitate pe femeile naive care își plâng de milă în batiste după ce bărbații lor au făcut din ele cârpe de șters pe jos, le-au băgat apoi în noroi, le-au tăvălit timp îndelungat, apoi le-au aruncat în stradă (metaforic), la făcut oameni de zăpadă.

Mă revolt pentru lipsa demnității lor, din vremurile în care se rugau la toți sfinții să le schimbe bărbații iubiți, să-i facă ce au fost la început, să le dea putere să treacă prin încercările vieții cu ele de mână, să le dea lor forța de a mai face un pas, numai unul, răbdarea de a mai aștepta un ceas, doar un ceas, până își revine el după beție, după medicamente, după vreo aventură, după vreo boală, după vreo stare depresivă, după vreo dezamăgire sau după vreo mare iubire pierdută.

Mă revolt cu demnitatea ce și mie mi-a scăpat de câteva ori în viața asta printre degetele împreunate în rugăciuni înlăcrimate de: ”Fă, Tu, Doamne, o minune!”

Pe voi, femei plămădite să dați vieți altor vieți, să educați și să iubiți simplu și definitiv, să (vă) sacrificați și să vă puneți pe orice alt loc decât primul!

Mă revolt din lipsa puterii de a mă răzbuna, de a blestema și de a arunca brusc cu noroi în fața bărbaților ce au învățat de la viață să folosească femeia pe post de psiholog, menajeră, medic, confidentă, și alte câte n-au legătură cu femeia iubită.

Mi-e peste puteri să pricep cum de femeile au atâta forță să suporte jigniri, lovituri, trădări, înjosiri, dezgust, beții, acuze? De unde au naivitatea să creadă suferința bietului bărbat însurat, care nu e iubit de soție, a celui încă singur care își bârfește fosta ce nu i-a dat cele de trebuință, a celui care jură pe toți sfinții că e curat ca lacrima, blând ca mielușelul și fosta o nebună ce-l alerga prin casă cu farfuriile, așa, tam-nisam, -fără a-i spune că de fapt farfuriile erau destinate beției lui perioadice, lipsei de acasă în detrimentul  unei dudui mai sexy ca ea- .

Cum de nu văd femeile mitocănia, lipsa de scrupule, de bun simț, mârlănia, prefăcătoria și toate adevărurile ascunse sub masca perfecțiunii bărbatului ce le ocupă toată inima?

Cum de ajung femeile victime ale violenței domestice, ale violurilor unor bărbați alcoolici sau psihopați, abuzurilor emoționale de tot felul, pe paturile de spital ale renumiților medici psihiatri, cu depresii majore, cu psihoze și tot felul de boli psihice, răsplată pentru iubirea ce-au dat-o bărbaților de porțelan?

Și mai presus de toate, de ce îi fac ele responsabili de aceste nenorociri, pe bărbați? 

Cu ce-s ei răspunzători că noi, femei crescute sub semnul sacrificiului, le permitem să ne denigreze, să ne sfideze, să ne lovească, să ne priveze de afecțiune, să ne dea afară din viața lor și să ne cheme înapoi la nevoie, să ne iubească în funcție de context și să ne facă să-i credem că pentru toate neînțelegerile dinn cuplu este vina noastră?

 

Vinovați ei, de iubirea ce le-o purtăm obsesiv?

 

Vă spun cu siguranța unei iubiri pe care am purtat-o și eu, ca voi toate, unor bărbați care nu dădeau 2 bani pe mine, o floare sau un concediu surpriză în locuri cu gust de ciocolată amară. Care n-ar fi ridicat pentru mine o piatră, în timp ce au ridicam pentru ei munți:

Dragelor, singurele responsabile pentru suferință sunteți voi! Știți vorba aceea: nu e prost cel care cere, e prost cel care dă! Măcar cu ultimul strop de demnitate care ne-a mai rămas, să recunoaștem că suntem vinovate pentru jocul murdar în care am decis să continuăm a plusa, deși știam bine că el trișează, pentru dragostea oarbă care ne-a ținut lângă ei suficient timp pentru a ajunge să ne credem urâte, proaste, slabe, murdare, vinovate și singurele responsabile pentru relație.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Suntem vinovate pentru că rămânem legate de bărbați care ne dezleagă la prima sfoară trimisă de alta să-i salveze din chinul în care trăiesc cu noi, pentru că ne aruncăm în brațe care nu ne doresc, pentru că ne împreunăm mâinile în rugi strigate către cer pentru a-i vindeca pe ei, nu pe noi, de dependența de iubiri toxice. Suntem vinovate pentru că aruncăm la gunoi sfaturile mamelor, prietenilor, psihologilor care ne arată harta către salvarea de sine, și alegem să păstrăm harta trasată de ei, către pieire.

Suntem vinovate pentru că Dumnezeu ne-a înzestrat cu talente la care renunțăm de dragul lor, cu calități de a vindeca oameni cu probleme, la care renunțăm, prentru a ne petrecem timpul cu ei, cu putere să escaladăm munții reușitelor profesionale, la care renunțăm, să-i ajutăm pe ei să urce spre împlinirea de sine, cu dragoste necondiționată pentru copiii noștri, la care renunțăm, să-i iubim pe ei necondiționat.

Suntem vinovate pentru că ne lamentăm, în loc să-i lăsăm în brațele celor care sunt suficient de slabe încât să admită în viața lor jumătăți de măsură, alcool, droguri, aventuri, agresiuni și mediocritate.

Suntem vinovate pentru că ne comparăm absurd cu fostele lor, cu actualele lor, femei care au acceptat și care vor accepta la nesfârșit înjosiri și locuri secunde în topul preferințelor acestor bărbați pentru care femeia e un obiect. Sexual, profesional, psihologic.

Si mai vinovate suntem pentru că lăsăm furia și suferința să ne invadeze când ei s-au întors la fostele, spășiți. Nu pentru că le iubesc, ci pentru că ele sunt exact femeile slabe care le vor admite lipsa respectului, dependențele, amantlâcurile. Femei care nu vor trăi niciodată demnitatea adevărată, ci pseudo demnitatea caracateristică celor ce preferă confortul material în locul respectului și al iubirii față de Dumnezeu.

Suntem vinovate mai ales pentru că Îl insultăm pe Dumnezeu rămânând cu bărbați care nu au nici o treabă cu El, care nu sunt  lideri spirituali pentru familia lor, care nu-L recunosc pe El ca unic salvator. Pentru că, deși li s-au arătat minuni, ei continuă să creadă că doar o femeie îi va salva, le va dărui pacea și iubirea necondiționată care îi va liniști, fără a trebui să se sacrifice. Cu bărbați care cred că tot ce au ei de făcut este să muncească, să aducă bani acasă și să își facă datoria de mascul feroce o dată pe săptămână. Sau pe an…

Suntem vinovate pentru că îî învinovățim pe ei, când n-au nici o responsabilitate pentru viața noastră. Pentru sentimentele noastre, pentru iubirea ce le-o purtăm.

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Eu am plecat din mine… Tu cât mai stai?

Relatii

Eu am plecat din mine… Tu cât mai stai?

Distribuiți vă rog

Când pleci din braţele celei care ai fost, şi te muţi singură, pe un fotoliu vechi, ieftin şi cu miros de putred, îţi trăieşti feminitatea la puteri nebănuite.

Să ştii că renunţatea la cea care ai fost nu este un blestem, nici o nenorocire. Este mereu singura şansă de a fi ceea ce Dumnezeu te-a creat să fii, dar tu ai refuzat, de frica de-a nu fugi lumea de tine.

Avem câte o dată ceva de dăruit copiilor. O carte ce-şi aşteaptă demult publicarea, o idee pe care tot amânăm s-o scoatem de la naftalină, să nu cumva să ne-o înţeleagă cineva greşit, vreun gram de aur prin gândurile nostre. Pe toate, dar pe toate, le lăsăm să moară. Crezând că vine ea ziua aia, când …

Uneori ne luăm cu ale lumii şi uităm că pe foc am pus oala cu vise. O lăsăm acolo până scade de tot, ia foc şi oala, şi ne trezim dintr-o dată cu o explozie din care ieşim abia respirând. Ne luăm cu lumea, căci aşa e mai simplu, decât să ne luăm DE ea, să ne mai lase cu regulile ei parşive. Şi absurde.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Ne trezim uneori cu cearcăne adânci şi ne dăm seama că e de la prea mult nesomn. Şi nesomnul de la prea multă suferinţă. Şi totuşi ea, suferinţa, e mai sigură ca fericirea. O alegem din frica de a nu şti cum să trăim de mână cu liniştea.

Şi vine ea ziua când ne dor atât de tare paşii, că decidem să-i ducem la doctor. Să ni-i vindece. Şi doctorul spune un scurt: „Schimbă drumul!”

Şi ne lasă singuri în cabinet, spunându-ne să ne decidem, până vine el, dacă vrem o reţetă care să ne aline durerile de moment, sau o clipă de „Acum!” care să ne urnească din loc.

A venit doctorul, draga mea!

Ce spui? Decizia ta este …

Comandă AICI cartea mea, PUNE ULTIMA PIESĂ! şi fă-ţi curaj să-ţi răspunzi! Aşa cum meriţi…

Distribuiți vă rog
Cum să ieși dintr-o situație sau dintr-o relație abuzivă?

Relatii

Cum să ieși dintr-o situație sau dintr-o relație abuzivă?

Distribuiți vă rog

Nimeni nu are dreptul să abuzeze fizic sau moral de alte ființe umane. Nimeni nu trebuie să suporte un tratament abuziv. Suntem, prin naștere, cu toții, egali unii cu alții și liberi. Suntem egali in fața legii și avem cu toții în aceeași masură dreptul la libertate și la fericire, cu condiția să nu atentăm la libertatea și la fericirea altei persoane. Nu contează averea, sexul, poziția socială, etnia, credința religioasă…

Dorința de dominare și de a prelua controlul asupra altei ființe umane prin violență psihică sau fizică este ceva anormal, pervers, în contradicție cu normele etice și religioase și bineînteles in contradicție cu sistemele legislative actuale.

În momentul în care realizezi sau bănuiești că ești victimă a unui abuz, nu este deloc indicat să lași lucrurile să continue tot așa. În general, o atitudine de acceptare și resemnare din partea victimei nu face decât să încurajeze agresorul. Rare, aș zice excepționale, sunt cazurile în care agresorul realizează el singur că ceea ce face nu e bine și în consecință să pună capăt de la sine violențelor fizice sau psihice.

Pe de altă parte, doar victima și numai ea poate să știe cât este dispusă să accepte și care sunt motivațiile ei pentru a rămâne sau nu într-o relație abuzivă. Deciziile nu le poate lua nimeni în locul ei. Dar, după cum am arătat într-un alt articol, consecințele abuzului, fie el fizic ori emoțional, pot fi foarte grave (nu doar rănile de pe corp ci și cele de pe suflet, atât pentru victimă cât și pentru copiii ei…).

Nu toate relațiile abuzive trebuie neapărat să se sfârșească printr-o ruptură definitivă sau printr-un divorț. Dar situația de abuz, adică faptul de a ne simți abuzate și victime, asta, în schimb trebuie cu orice preț să se sfârșească…

 

În continuare, câteva sfaturi, fără pretenția de a aduce soluții valabile 100% pentru orice situație… Sfaturi pe care fiecare să le adapteze la situația personală, ținând cont bineînțeles de tot ceea ce trăiește și de tot ceea ce simte.

 

Ascultă-ți sufletul, cu luciditate. Dacă plângi prea des, dacă te simți prea des abătută, dacă simți că iubirea nu mai e fericire ci mai mult suferință : e semn că sufletul tău îți spune că ceva nu e în regulă. Ține cont de el. Iubește-ți aproapele, dar nu mai mult decât pe tine însuți. Dacă nu te iubești și pe tine, îți agresezi tu singură sufletul. Nu vei avea cum să fii fericită. Nu aștepta fericirea de la cineva din exterior. Ai dreptul la ea ca orice altă ființă, deci găsește curajul de a o (re)aduce în viața ta.

 

Cere ajutor din exterior. Cel mai indicat este să te adresezi unui psiholog expert în acest domeniu, care va ști foarte bine să identifice situațiile de abuz și să facă un diagnostic clar. Te va putea ulterior orienta și consilia, de exemplu spre o terapie de cuplu (dacă se poate) sau spre alte structuri specializate cum sunt asociațiile de ajutor sau de adăpost (o listă cu aceste structuri o găsiți într-un post anterior)

 

Nu te învinovăți pentru ceea ce se întâmplă. Înțelege că agresorul tău acționează în acest fel pentru că probabil (mai mult ca sigur, de fapt) a fost la rândul lui abuzat sau a crescut într-un mediu cu carențe afective. Nu zic că asta ar scuza un comportament abuziv din partea lui, nici vorbă. Dar încearcă să îți spui că el e violent pentru că în interiorul lui suferă inconștient. Agresivitatea vine din conflictul lui interior. Tu ai doar nenorocul de a te afla în preajma lui. Dacă partenerul tău acceptă să consulte un psiholog, pentru a-și trata acest conflict interior, șansele pentru cuplul vostru cresc simțitor. Dacă nu, nu va fi ușor…

 

Nu intra în jocul agresorului. Nu îl provoca și nu răspunde provocărilor lui. Incearcă să îți menții calmul. Nu ridica vocea și nu îi răspune în același fel. Acționând așa, poți chiar evita în unele situații violențele fizice. Abține-te de la orice vorbă grea, jignitoare, acuzatoare. E greu să reziști sentimentelor de furie care apar în aceste momente, dar e bine să fii conștientă că răspunzând cu acceași monedă nu rezolvi nimic. Sub influența furiei nu putem gândi lucid. Mai bine lasă să treacă momentul. Ulterior, dacă va fi posibil, veți rediscuta problema la rece.

 

– Este preferabil, în momentele în care tensiunea verbală dintre voi crește, să vorbești pe un ton foarte calm, spunându-i că-l înțelegi. Și chiar să încerci să-l înțelegi. Asta nu înseamnă și că ești de acord sau că iei asupra ta totul. Dar, dacă te gândești, așa cum am zis mai sus, că el suferă în interiorul lui, că are un conflict interior nerezolvat, vei putea cu adevărat să înțelegi stările lui de furie. Ulterior, este indicat să discuți cu un psiholog, care îți va putea da sfaturi despre cum să reacționezi și cum să faci ca să rupi cercul vicios al abuzului emoțional.

 

– Este important, în situațiile în care abuzul este (încă) doar la stadiul psihic-emoțional, să te gândești foarte bine ce vrei să faci. Pune în balanță toți factorii, cei care te leagă dar și cei care te despart de agresor. Nu mai vorbesc aici de iubire pentru că în asemenea cazuri în general nu mai e vorba de iubire ci doar de o formă de atașament, sau dependență (financiară, afectivă etc).  Ține cont de gravitatea și frecvența conflictelor, de efectul acestora asupra stării tale sufletești sau asupra copiilor când aceștia sunt prezenți în relație. Incă o dată o spun : ascultă-ți sufletul. Dacă el îți spune că ai fi mai fericită în afara acestei relații, urmează-l ! Ai curajul să lupți pentru independența ta financiară și până la urmă vei vedea că vei reuși. Pentru bani să nu rămâi niciodată, dar niciodată, într-o relație abuzivă.

 

Dacă simți că există riscul să apară violențe fizice, e bine să-ți faci din timp un fel de plan de salvare : de exemplu la cine să apelezi în urgență, unde să te pui la adăpost, etc. Ar fi poate util să ai la îndemână un spray lacrimogen, sau să înveți din timp niște tehnici de autoapărare. Un plan de acest fel ar fi bine să fie discutat înainte cu o persoană specializată (psiholog, consilier etc.)

 

– În cazul în care conflictul degenerează în violențe fizice sau dacă agresorul e sub influența alcolului sau a drogurilor, e urgent să te pui la adăpost, să îți asiguri integritatea fizică. Cere rapid ajutor din exterior, de la rude, de la prieteni de nădejde, de la Poliție (care ar trebui să fie foarte promptă pentru solicitări de acest gen), de la Asociații de ajutor pentru victime.

 

– Dacă în urma agresiunii ai răni sau vânătăi pe corp (chiar dacă nu foarte grave), du-te la medic pentru ca acesta să te consulte și să îți dea un certificat constatator al leziunilor. Medicul e obligat să îți elibereze la cerere acest certificat. Păstrează-l bine. Cu acesta, în funcție de decizia pe care o iei, poți să mergi direct la Poliție să depui plângere penală. Dar după părerea mea e mai bine să consulți un avocat specializat în așa ceva. Asociațiile de ajutor pentru victime te pot orienta și ajuta in acest sens.

 

– În cazul violențelor fizice, o separare cel puțin temporară de agresor este în majoritatea cazurilor necesară. Nu ezita să ceri ajutorul rudelor sau persoanelor care îți pot oferi adăpost, și bineînțeles autorităților competente. Dacă intenționezi să te reîntorci la domiciliul comun, o mediere sau consiliere psihologică pentru ambii parteneri este mai mult decât necesară (obligatorie aș zice). E un semn bun dacă partenerul acceptă să fie ajutat de un psiholog și/sau de medic pentru a-și controla stările de furie (sau dependența de alcool, dacă e cazul).

 

-Dacă partenerul tău violent fizic nu vrea să realizeze răul pe care ți-l face, dacă refuză consilierea psihologică sau tratamentul medical (în cazul dependenței de alcool sau de droguri), viitorul relației voastre e cu mare probabilitate sortit eșecului. Să te intorci într-o relație cu un astfel de partener înseamnă să-ți pui viața in pericol.

Nu uita nici un moment că ai dreptul la viața ta cu tot ceea inseamnă ea: libertate, sănătate, securitate, iubire, respectarea valorilor morale în care crezi, într-un cuvânt dreptul la fericire.

Când acest drept îți este refuzat, ai și tu dreptul să spui NU unei relații care îți aduce suferință !

Dacă vrei să ajuţi şi altfel femeile care trăiesc în lanţuri, te rog ca pe lângă alăturarea în grupul NU EŞTI SINGUR PE LUME,  să îmi scrii AICI povestea ta, cum ai reuşit să scapi de calvar, (sub nume real sau sub anonimat) distribuie acest articol şi susţine cu un like  AICI, pagina Învaţă.Crede.Iubeşte.

 

 

Distribuiți vă rog
De ce este abuzul atât de răspândit în familie şi societate?

Relatii

De ce este abuzul atât de răspândit în familie şi societate?

Distribuiți vă rog

 

Multe persoane trăiesc în relații de tip abuziv, mai ales în anumite medii sociale unde abuzul este oarecum tolerat. În România, din păcate nu ne putem mândri că avem o societate civilă care să condamne abuzul sub orice formă ar fi el. Copiii, de mici văd în jur exemple de adulți care nu-i respectă pe ceilalți și care nu respectă legile, care caută sub orice formă profitul material sau moral, văd manifestări de discriminare sexuală sau etnică, văd violență, intoleranță și individualism extrem. Toate aceste manifestări sunt de fapt forme de abuz direct sau indirect asupra semenilor noștri.

În interiorul familiilor, aceste scheme sunt adesea reproduse, făcând parte dintr-o așa zisă normalitate, acceptată tacit de toți ca fiind un fel de lege nescrisă.

 

          Educația, familia și abuzul

 

De câte ori nu am auzit de exemplu, referitor la educarea copiiilor: ʺBătaia e ruptă din raiʺ.  De câte ori nu am auzit sau nu am zis și noi la rândul nostru: ʺCopiii trebuie să-i asculte și sa-i respecte pe parinți!ʺ, fără să ne punem întrebarea dacă noi îi respectăm, dacă noi ne respectăm între noi, dacă noi ne ascultăm și ținem cont cu adevărat unii de alții. De câte ori nu am ridicat vocea la copii, nu le-am spus lucruri jignitoare, ironice, umilitoare. Pentru că așa am vazut și noi, pentru că așa am fost crescuți și educați la rândul nostru.

În sistemul educațional, din păcate, sunt proliferate o multitudine de forme de abuz, începând cu proastele condiții de muncă și de salarizare ale profesorilor. Să nu uităm că o persoană abuzată tinde să devină la rândul ei abuzatoare pentru alții care sunt în poziție de inferioritate față de ea.

Fetele sunt educate de mici ca atunci când se vor căsători să fie supuse față de bărbatul lor, să tacă și să accepte, să nu se revolte, chipurile pentru a nu destrăma familia și pentru a le oferi copiilor lor o familie așa-zis unită. Ipocrizie mai mare nici că există, după părerea mea. O familie nefericită, care nu crează un cadru sănătos din punct de vedere afectiv, un cadru securizant emoțional pentru cei doi parteneri și pentru copiii lor, nu are cum să fie o familie unită. Copiii proveniți dintr-o astfel de familie nu reușesc să se construiască sănătos din punct de vedere psihic și emoțional, mai ales dacă în jurul lor nu au exemple solide de echilibru și de normalitate în ce privește relațiile interpersonale.

                        În societate

 

Societatea de azi din România, cu exemplele ei nenumărate de bărbați  îmbogățiți peste noapte și de femei care se folosesc de aspectul lor fizic pentru a intra în grațiile lor, nu poate sub nici o formă să încurajeze relațiile echilibrate, normale, de la egal la egal între bărbați și femei.

Lipsa de educație, dorința de câștig material rapid și fără efort încurajează abuzul și ideea subtilă că nu e nici o problemă dacă profităm de alții.

 

                                          În cuplu

Abuzul este, din păcate, mult prea frecvent în relațiile de cuplu din anumite societăți (printre care, după cum am văzut societatea de azi din România).

 

Abuzul fizic este o manifestare violentă, dramatică. Este ușor de recunoscut și ar trebui stopat de la primele semne. Dar din păcate există multe victime care nu vor sau nu știu cum să-i pună capăt. Absența unei reacții adaptate din partea victimei nu face decât să-l încurajeze și mai mult pe agresor în manifestările lui violente.

 

Abuzul psihic (sau emoțional) este mult mai dificil de recunoscut, deși consecințele lui, pe termen lung, sunt poate chiar mai grave decât ale abuzului fizic. Mai ales că, fiind atât de răspândit și de tolerat în interiorul familiilor, ca și în societate, e perceput ca o normalitate, ca un mod de viață. Ca și în cazul abuzului fizic, absența unui răspuns adecvat din partea victimei poate să accentueze manifestările violente (emoțional) ale agresorului.  Se intră astfel într-un cerc vicios adesea greu de recunoscut ca atare de către cei doi parteneri, din care ulterior e foarte greu de ieșit.

De multe ori cele doua tipuri de abuz coexistă, uneori de la început. Alteori inițial e prezent doar abuzul emoțional, iar cu timpul se adaugă violențele fizice.

 

                     Consecințele unui mediu abuziv asupra copiilor

 

Din păcate, un mediu familial de acest tip duce la o perpetuare a comportamentului abuziv sau victimizator deoarece inevitabil transmite acest tipar copiilor. În  consecință, abuzul e reprodus de copiii noștri, care tind să se identifice la vârsta adultă fie cu abuzatorul, fie cu victima. Acest tipar este și va continua să fie transmis din generație în generație ca un fel de moștenire de familie, cu consecințe nefaste atât la nivel micro (în interiorul cercului familial) cât și la nivel macro (în societate, în relațiile interpersonale sau profesionale).

 

Copiii proveniți dintr-un asemenea mediu pot prezenta la vârsta adultă diverse tulburări de relaționare: vor avea probabil o serie de eșecuri sentimentale, le va fi greu să se adapteze unui mediu profesional mai exigent, vor avea dificultați în a se integra în societate. Să nu mai vorbim de problemele legate de construirea identității sau a personalității: pot deveni persoane extrem de timide, dependente, anxioase, cu o stimă de sine redusă. Sau, din contră, pot dezvolta o personalitate de tip manipulator sau narcisist, vor profita emoțional sau material de cei din jur. Nici una din variante nu e de dorit.

De aceea, după părerea mea, este necesar ca fiecare dintre noi să facă tot ce-i stă în putere în sensul readucerii echilibrului și normalității în relațiile interumane în general și în particular în relațiile intrafamiliale, femei-bărbați, părinți-copii.

O conștientizare a acestui fenomen, o recunoaștere de la primele semne și o luare de poziție constantă și susținută din partea fiecăruia dintre noi pot face ca, încet-încet, lucrurile să se amelioreze, să devenim mai fericiți și mai echilibrați psihic, și în consecință să putem să creștem generații de copii mai fericiți și mai ʺsănătoși relaționalʺ.

 

Ce putem face pentru a stopa abuzul, pentru a ieși din cercul vicios al abuzului intrafamilial, pentru a nu deveni și noi, la rândul nostru, abuzatori? Promit să revin curând cu un articol în acest sens.

Ariana Simon

Dacă vrei să ajuţi şi altfel femeile care trăiesc în lanţuri, te rog ca pe lângă alăturarea în grupul NU EŞTI SINGUR PE LUME,  să îmi scrii AICI povestea ta, cum ai reuşit să scapi de calvar, (sub nume real sau sub anonimat) .

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

 

 

 

 

 

 

 

 

Distribuiți vă rog
„Love don’t cost a thing”? Eşti sigură? Te costă totul, femeie frumoasă! Iată de ce…

Relatii

„Love don’t cost a thing”? Eşti sigură? Te costă totul, femeie frumoasă! Iată de ce…

Distribuiți vă rog

Campania #NuEştiSingurPeLume luptă pentru  dragostea adevărată . Pentru ca orice femeie să cunoască libertatea şi eliberarea. Avem nevoie să înţelegem cu toatele că nimeni nu are dreptul asupra vieţii noastre, şi alegerea partenerului înseamnă de fapt alegerea propriului viitor. 

„Love don’t cost a thing”? Eşti sigură? Te costă totul, femeie frumoasă! Dacă alegi pe repede înainte, bărbatul care se învârte câteva clipe în jurul tău, cu buchete de flori şi sticle de şampanie scumpă, sau care te amăgeşte frumos că „toate veni-v-or la timpul lor…”, crede-mă, te vei vinde pe nimic, şi într-o zi vei rămâne săracă, goală de tine, cerşind vindecare Dumnezeului pe care nu L-ai ascultat când ţi-a spus „Aşteaptă!”  Te va costa totul, draga mea…

 

                Uite de ce IUBIREA COSTĂ

 

1Pentru că Timpul este singurul pe care nu-l mai poţi recupera niciodată.

Nu, draga mea, Timpul nu schimbă în bine bărbatul care te tratează ca pe o opţiune. Nici pe tine, în femeia perfectă, menită să-i împlinească lui toate nevoile! Timpul TRECE.

Şi o dată cu el, trece şi încrederea ta în propria-ţi putere. Şi niciodată, femeie, dar niciodată, nu va sta în loc, pentru a-l transforma pe el în Dumnezeu. Sau în vreun înger, când a stat toată viaţa în iad.

2.  Pentru că Viaţa trece, dar rănile rămân. Şi se vindecă al naibii de greu.

Pe măsuţa de pe noptiera destinului tău, să ştii, draga mea, că va sta întotdeauna o lampă aprinsă, să-ţi lumineze drumul spre bărbatul potrivit! Dacă tu însă o acoperi cu promisiunile unui el ales în grabă, care niciodată nu şi le împlineşte, vei bâjbâi prin întuneric până te vei izbi atât de tare de vreo stâncă, încât o să-ţi faci bucăţi sufletul.

Şi nu, femeie, nu va veni el să-ţi îngrijească rănile. Şi de-o va face, va fi pentru câteva clipe. Va avea grijă, apoi, să-ţi facă altele noi, şi peste cele vechi să mai scrijelească o dată cu lama, să doară mai tare.

3.  Pentru că Dragostea îţi va provoca frică. Şi nu, nu asta este ea!

Când te vei trezi, într-o zi, cu sufletul prins în 1000 de copci, vei plăti cu anii tăi vindecarea. Şi frica de a nu ajunge iar pe patul de spital, te va înfricoşa atât de tare, că vei avea tendinţa să stai pe margine, fără să mai dai mâna altui bărbat.

Vei pierde binecuvântarea de a fi femeie, căutând peste tot urme de sânge, pe mâinile lui. Ori vreo sabie, prin buzunare. Nu meriţi să trăieşti tremurând de temeri, ci doar de împlinire!

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

4.  Pentru că Fericirea se cumpără cu Iubire, nicidecum cu renunţări la tine!

Da, draga mea, pe bancnotele pe care Dumnezeu le-a creat ca monedă de schimb pentru fericire, scrie iubire, niciodată „Adio, femeie! Prefă-te în sclavă!”

Să nu uiţi niciodată că Iubirea chiar este singura care suferă totul, şi crede totul! Dar nicidecum nu suferă umilinţele lui, ci loviturile vieţii, pe care ar trebui să le vindecaţi împreună. Şi nu crede minciunile lui, ci crede în Dumnezeul care te-a creat să dai naştere bucuriei, nicidecum să-ţi dai viaţa pentru un bărbat angajat călău.

5. Pentru că Viitorul nu sună bine, când tot ce ţi-a dat trecutul a fost un pahar gol. Pe care l-ai şi spart într-o zi. De frică, de nervi sau de sătulă de-atâta sânge, ce-ţi curgea din suflet.

Ca să scapi de trecut şi să vindeci răni, crede-mă, nu poţi plăti un magician. Vei plăti un terapeut care-ţi va arunca în faţă Realitatea: Te costă ani, să ajungă rana, cicatrice. Şi ori de câte ori o vei vedea, vei închide ochii şi te vei întreba dacă nu cumva… într-o zi, ar putea tăia altcineva, peste ea… Şi nu asta meriţi!

Dragostea te costă TOTUL, draga mea, când alegi bărbatul greşit, din dorinţă de 2! Când nu aştepţi cuminte scrisoarea trimisă de Dumnezeu, în care te anunţă scurt: „He’s the ONE!”

Comandă AICI cartea mea, Pune ultima piesă, şi învaţă din rănile mele, Iubirea adevărată! Pune şi tu ultima piesă din viaţa ta, şi pleacă de lângă cel ce te tratează ca pe nimicul din spatele uşii închise!

Dacă vrei să ajuţi şi altfel femeile care trăiesc în lanţuri, te rog ca pe lângă alăturarea în grupul NU EŞTI SINGUR PE LUME,  să îmi scrii AICI povestea ta, cum ai reuşit să scapi de calvar, (sub nume real sau sub anonimat) distribuie acest articol şi susţine cu un like  AICI, pagina Învaţă.Crede.Iubeşte.

 

Distribuiți vă rog
Psihologul Mirela Horumbă, pentru campania NuEştiSingurPeLume: Ce este ABUZUL şi cum îl recunoaştem?

Relatii

Psihologul Mirela Horumbă, pentru campania NuEştiSingurPeLume: Ce este ABUZUL şi cum îl recunoaştem?

Distribuiți vă rog

Campania #NuEştiSingurPeLume strânge în continuare specialişti care doresc să ajute la înţelegerea corectă a ABUZULUI, a procesului de vindecare şi a angajării ulterioare a femeii abuzate în relaţii sănătoase.

Vă mulţumesc, în numele tuturor femeilor care îmi scriu, şi a celor ce vor continua să îşi dezvăluie poveştile, pentru dragostea şi implicarea dumneavoastră! Am dovedit şi continuăm să o facem, că într-adevăr, unde-s doi, puterea creşte!

Şi acolo unde-s mai mulţi de doi, puterea devine vindecare şi schimbare. În primul rând a mentalităţii unei societăţi care are nevoie să renască din propria cenuşă!

Doamna Psiholog Mirela Horumbă, împreună cu care voi susţine grupuri de dezvoltare personală pentru femeile care doresc să iasă din relaţii abuzive şi să îşi rescrie viaţa, explică abuzul astfel încât orice adolescent să poată preveni un dezastru emoţional şi să rescrie circuitele neuronale.

  • Ce ar trebui să ştie o adolescentă despre abuz?

M.H: De cele mai multe ori comportamentele abuzive sunt atât de fireşti în societatea în care trăim, încât par a fi lucruri normale. Relativ recent, nu cu mai mult de o generaţie în urmă, nici nu aveam în vocabular cuvinte care să definească violenţa domestică.

Ba mai mult, în familiile tradiţionale româneşti erau încurajate relaţiile abuzive prin faptul că cei cei mai bătrâni le cereau femeilor tinere „să tacă şi să îndure dacă vor să aibe familie”, chiar dacă erau înjurate, bătute, umilite, violate. Era o formă prin care la nivel de societate se promova tacit abuzul asupra femeilor. Se considera o normalitate, ceva firesc. De aceea este atât de dificil ca o femeie să poată avea o viaţă de calitate după ce a fost expusă unor astfel de mesaje în copilăria ei. Însă, cu puţin ajutor lucrurile se pot corecta.

Aşadar, pentru a putea înţelege fenomenul , este necesar să îl definim: abuz asupra unei femei  înseamnă profitarea de pe urma diferenţei de putere (fizică şi psihică), cu desconsiderarea personalităţii acesteia.

Orice comportament, verbal sau nonverbal, prin care se produc  vătămări corporale, psihoemoţionale (frică, groază,anxietate, furie, neputinţă) sau expuneri la acţiuni care pun în pericol viaţa persoanei este o formă de abuz.

În adolescenţă, există un risc ridicat că tinerele să confunde relaţiile afectuoase cu relaţiile abuzive, mai ales cele care au crescut într-un mediu în care abuzul a fost o prezenţă constantă în familiile de origine.

Revenind, atunci când o adolescentă observă genul de comportamente prezentate mai sus, este mai bine să se retragă încă de la început, pentru că aceste relaţii evoluează de la simplu la complex într-o perioadă foarte scurtă de timp.

 

  • Cum să recunoaştem o relaţie abuzivă?

M.H: Pe scurt, aş putea menţiona că într-o relaţie abuzivă partenerul face tot ce îi stă în putinţă să îţi reducă stima de sine (care şi aşa nu este la un nivel prea ridicat) şi să te facă să pari „un gunoi”, la a cărui acceptare contribuie el, căruia trebuie să îi fii profund recunoscătoare pentru că „face atâtea pentru tine care eşti vai de capul tău”.

Şi pentru a fi mai uşor de observat am să dau câteva exemple uzuale, pe care le întâlnim:

  1. critică absolut tot ce faci, lăsând impresia că nu faci absolut nimic bine;
  2. face „glumiţe” ironice despre tine în public
  3. îţi găseşte fel de fel de defecte şi îţi pune porecle defăimătoare
  4. deţine controlul asupra a tot ceea ce faci
  5. îţi interzice să ieşi cu prietenii şi prietenele
  6. te jigneşte constant, iar când reacţionezi ţi se atrage atenţia că eşti prea sensibilă
  7. nu îşi recunoaşte greşelile afirmând că tu eşti „nebună”
  8. te loveşte afirmând că „este din cauza ta”
  9. creează o stare de frică şi teroare în spaţiul comun
  10. eşti cauza tuturor relelor şi nefericirii lui personale

 

  • Ce sfătuiţi mamele şi ce sfătuiţi taţii să facă, atunci când îşi dau seama că fetele lor sunt în relaţii abuzive?

M.H: Primul lucru pe care îl recomand este o discuţie clară şi sinceră cu adolescenta pentru a-i prezenta anumite comportamente care, din afara relaţiei, sunt percepute ca abuzive. Este foarte posibil ca la vârsta adolescenţei unele dintre ele să fie interpretate eronat, ca dovezi de iubire, pe care „părinţii nu le înţeleg”.

Uneori este suficient doar atât, alteori adolescenta continuă pe ascuns. În acesta nouă situaţie este necesară un proces de consiliere prin care, împreună cu o persoană specializată, adolescenta să lucreze în echipă împreună cu familia la creşterea stimei de sine. Nu este un proces tocmai simplu, mai ales atunci când eşti îndrăgostit, dar rezultatele sunt pe măsura eforturilor.

 

  • Multe femei nu cred în vindecarea prin terapie. Ce trebuie să ştie oricine despre procesul terapeutic? 

M.H: Consider că în primul rând orice femeie este necesar să ştie că procesul terapeutic este o formă de educaţie psihoemoţională şi este un semn de mare putere interioară să poţi cere ajutor specializat, acesta este primul pas spre vindecare. Doar faptul că ţi-ai asumat acest lucru este ca un fel de angajament cu tine însăţi spre a avea o viaţă de calitate, fără abuzuri.

Procesul terapeutic constă într-un proces prin care renunţăm la anumite gânduri şi comportamente care nu ne mai sunt de folos, înlocuindu-le cu unele care sunt benefice şi ne aduc o stare de confort psihologic.

Practic, terapia căreia eu prefer să îi spun însoţire pe drumul schimbării este o muncă de echipă în care femeia înţelege că respectul de sine sănătos aduce şi o relaţie de calitate, la care orice are dreptul prin naştere.

Dacă vrei să ajuţi şi altfel femeile care trăiesc în lanţuri, te rog, ca pe lângă alăturarea în grupul NU EŞTI SINGUR PE LUME,  să îmi scrii AICI povestea ta, cum ai reuşit să scapi de calvar, (sub nume real sau sub anonimat) distribuie acest articol şi susţine cu un like  AICI, pagina Învaţă.Crede.Iubeşte.

Distribuiți vă rog
Spune Biblia că femeia este inferioară bărbatului şi că trebuie să suporte abuzul toată viaţa? Interviu cu pastorul Costel Ghioancă

Relatii

Spune Biblia că femeia este inferioară bărbatului şi că trebuie să suporte abuzul toată viaţa? Interviu cu pastorul Costel Ghioancă

Distribuiți vă rog

Aud extrem de des replici dure la adresa credincioşilor, din cauza înţelegerii eronate a ceea ce spun Biserica şi Biblia despre femeie şi drepturile acesteia în lume. Se crede adesea că un bărbat care crede în Dumnezeu îşi ţine sub papuc partenera pentru că „aşa spune Biblia voastră, că aşa e Biserica, un lagăr în care femeile sunt silite să trăiască pentru că Dumnezeul Ăla în care credeţi voi e un tiran. Vă cere să acceptaţi orice de la abuzatori, pentru că vă consideră mult sub nivelul bărbatului vostru.”

Azi, campania NuEştiSingurPeLume aduce dovezi care aruncă în aer mitul conform căruia, din punct de vedere al Scripturii, femeia este inferioară şi trebuie să îi accepte acestuia orice abuz.

Domnul Costel Ghioancă, pastor al Bisericii ADONAI, din Bucureşti, a răspuns pozitiv invitaţiei de a se alătura campaniei NuEştiSingurPeLume, şi a ne ajuta să înţelegem rolul Bisericii şi al credinţei în viaţa de familie.

 

Ce spune Scriptura despre parenting

 

Conform Scripturii, cum putem preveni ca un băiețel să nu abuzeze o femeie când va fi matur? 

 C.G: În mod cert educația din timpul copilăriei  – mai ales educația bazată pe principiile Sfintelor Scripturi – este esențială pentru comportamentul unei persoane în perioada adultă. Aș face referire la două idei relevante:

 

  • copilul, în cazul nostru băiatul, trebuie să învețe de la părinții săi ce înseamnă Evanghelia. Cu alte cuvinte, băiatul trebuie să afle cât de mult ne iubește Dumnezeu și cum El și-a demonstrat iubirea Lui față de noi prin sacrificiul de la Golgota. Evanghelia ne spune că iubirea înseamnă sacrificiu și exact acest lucru l-a demonstrat Cristos față de Biserică. Fiind modelat de Evanghelie, încă din copilărie, băiatul va învăța că trebuie să o iubească pe viitoarea lui soție, până la sacrificiu! Nici vorbă de abuz!

 

  • Băiatul învață mai ales prin intermediul exemplului – el va privi la tatăl său și își va forma o părere despre modul în care un bărbat trebuie să se poarte cu o femeie. Aici tații au o responsabilitate enormă. Ei trebuie să știe că sunt priviți de copiii lor, iar aceștia vor copia ulterior cele observate. Deci, este bine ca tatăl să-i explice băiatului Evanghelia, dar mai ales să-i arate cât se poate de practic modul în care el își iubește soția.

 

 Cum creștem fetițele pentru a nu deveni victime, la vârsta adultă? 

 C.G: Sunt mai multe lucruri pe care le putem face. Putem să le învățăm pe fetițe să nu-l accepte pe ”primul venit în viața lor”. Așteptările lor de la partenerul de viață nu ar trebui să fie minimale, iar un lucru de bază aici este ca fetița să fie educată și sfătuită să intre în relație numai cu un bărbat care are o profundă relație cu Dumnezeu.

De asemenea, în familie este bine să cultivăm stima de sine a fetiței, așa încât ea să se simtă iubită și apreciată. Acest lucru o va ajuta să nu se refugieze în brațele primului bărbat care pare să-i acorde atenție. Un rol deosebit îl are, aici, tatăl, care trebuie să-i arate dragoste fetiței și să-i cultive stima de sine despre care vorbeam. În acest fel, fetița nu va fi nevoită să caute la alți bărbați, dragostea și prețuirea pe care tatăl ei a eșuat să le manifeste față de ea.

Ce spune Biblia despre relaţia dintre un bărbat şi o femeie?

 

Ce e necesar, din punct de vedere al Scripturii, să facă un bărbat pentru a preveni abuzul asupra soției sale, atunci când apar conflicte între ei?

 C.G: Este nevoie să se raporteze corect la Dumnezeu, la soție și chiar la propria persoană.

Când se raportează corect la Dumnezeu, bărbatul știe că abuzul este o urâciune înaintea Domnului și că el, ca bărbat, este chemat să-și iubească soția, după cum Cristos și-a iubit Biserica și s-a sacrificat pentru ea. Aici nu este vorba despre o opțiune, ci despre o responsabilitate înaintea lui Dumnezeu. Bărbaților li se poruncește să-și iubească, nu să-și abuzeze soțiile.

Când se raportează corect la soțiile lor, bărbații realizează că ele, soțiile, sunt daruri de la Dumnezeu. Nu este vorba despre o ”proprietate” pe care o pot folosi după cum doresc. Soția este un dar de la Dumnezeu, are valoare egală cu cea a bărbatului, este creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Toate acestea constituie un imperativ categoric împotriva abuzului.

Când se raportează corect la ei înșiși, bărbații vor descoperi că nici ei nu sunt perfecți. Și ei greșesc de multe ori și în multe feluri. Astfel, bărbatul învață să fie mai smerit, mai răbdător, învață și să-și ierte soția atunci când aceasta greșește, la fel cum bărbatul a fost iertat de Dumnezeu în atât de multe cazuri.

 

 Despre abuzul sexual în căsătorie: mulți bărbați susțin că sunt stăpâni pe trupurile soțiilor lor, prin urmare nu țin cont de refuzul acestora în ce privește contactul sexual, și ajung să le abuzeze. Ce înseamnă de fapt „bărbatul este stăpân peste trupul femeii”?

 C.G: Contextul din 1 Corinteni 7, unde se discută despre aceste aspecte, ne arată cu maximă claritate că este vorba despre altruism, nu despre egoism! Ideea este că femeia își dăruiește trupul ei bărbatului, la fel cum bărbatul își dăruiește trupul său femeii. Accentul cade pe „ce pot să-i ofer eu partenerului de viață”, nu „pe ce pot primi eu de la partener”. A abuza sexual de soție, în mod egoist, este o distorsionare grosolană a acelui pasaj, înseamnă exact opusul a ceea ce se intenționează.

În plus, femeia nu este ”doar trup”, și nici bărbatul! Nu poți ”stăpâni” trupul cuiva ignorându-i emoțiile, starea acelei persoane și, evident, dorințele ei. Actul sexual trebuie să fie un acord reciproc întotdeauna. A folosi doar trupul cuiva, ignorând dimensiunea sentimentală a acelei persoane, înseamnă să o sfâșii pe respectiva persoană, să o dezumanizezi, să o reduci la un simplu instrument, ceea ce constituie un păcat profund înaintea lui Dumnezeu.

 

Ce poate face o femeie, conform Bibliei, în cazul în care este abuzată fizic sau sexual? 

C.G: În cazul în care o femeie este abuzată fizic sau sexual, cred că o soție ar trebui să facă următorii pași în lumina Scripturii:

 

  • să se roage pentru soțul ei și să-i arate dragoste, adică să încerce să învingă abuzul prin iubire!
  • Dacă lucrurile nu se rezolvă este nevoie ca soția să apeleze la pastor/preot/consilier creștin și să ceară sprijin în situația prin care trece.
  • Dacă abuzul continuă chiar și după această etapă, soția poate apela la instituțiile statului, cerând protecție și ordine de restricție pentru soțul ei.
  • Soția se poate separa de soț și se poate muta (eventual la părinții ei) continuând să se roage pentru soțul ei și sperând ca, după dovezi clare de schimbare, de pocăință, ea să poată relua viața normală de familie.

Dacă vrei să ajuţi şi altfel femeile care trăiesc în lanţuri, te rog ca pe lângă alăturarea în grupul NU EŞTI SINGUR PE LUME,  să îmi scrii AICI povestea ta, cum ai reuşit să scapi de calvar, (sub nume real sau sub anonimat) distribuie acest articol şi susţine cu un like  AICI, pagina Învaţă.Crede.Iubeşte.

 

sursă foto: Facebook Costel Ghioancă

Distribuiți vă rog
Ce facem cu femeile care abuzează bărbaţii? Interviu cu Andrei Vulpescu

Relatii

Ce facem cu femeile care abuzează bărbaţii? Interviu cu Andrei Vulpescu

Distribuiți vă rog
Campania #NuEştiSingurPeLume aduce în faţa noastră un subiect extrem de rar abordat: femeile care lovesc. Fizic şi emoţional. Am vrut cu tot dinadinsul să înţelegem şi partea, de multe ori neluată în seamnă, a unei relaţii: sentimentele bărbatului.
Mulţumesc, Andrei, pentru deschidere şi susţinere!
M: Andrei, de ce lovesc, după părerea ta, bărbații?
A.V: Depinde. Unii au văzut asta acasă. Altora li s-a spus că femeia nu este om. Mai sunt bărbaţi care, la început, sunt absolut okay, după care, pe măsura ce timpul trece şi responsabilităţile cresc – fie că vorbim despre copii sau despre credite – pot ceda, se pot refugia în alcool, spre exemplu, şi astfel pot ajunge la violenţă, ca formă de răzbunare împotriva propriei vieţi.
Pe de altă parte, cred că ar fi cazul să ne uităm şi în partea cealaltă. Cred că şi femeile ar trebuie să fie atente – în primul rând la criteriile de selecţie, apoi la comportamentele bărbaţilor pe care îi aleg şi apoi, la propriul comportament. Îmi scriu suficient de mulţi bărbaţi care spun că nu sunt apreciaţi, că sunt vinovaţi de orice, oameni care s-au săturat până peste cap de ceea ce credeau ca va fi o familie. Vezi? În spatele agresiunii pot sta foarte multe nuanţe. Un lucru este cert – violenţa nu are scuze.

AGRESIVITATEA FEMEILOR NU ESTE UN MIT!

M: Deși pare ireal, există și femei agresive. Fizic. Lovesc partenerul, apoi, când el ripostează, lovind-o, la rândul lui, ea acuză că e victimă. Ce le spui acestor bărbați? Ce le spui acelor femei?
A.V: Să pună mâna şi să-şi vindece propriile traume. Sunt uşor plictisit de toată aceasta modă a victimizării.
M: Auzim des femei care replică: „Nu ești în stare să ai grijă de copil, deci nu am încredere să îl las numai cu tine în parc, nu ești în stare să câștigi suficient să ne fie bine ca familie, nu știi x si y!” Cum îl îndemni pe acel bărbat să reacționeze? Şi ce ai să-i spui femeii?
A.V: Femeia a fost învăţată să fie aşa. Tot de o femeie. Bărbatul ăla a fost învăţat să îndure. Tot de o femeie. Vezi? Totul pleacă de la sistemul de parenting şi, cu voia ta, de la rolul de mamă. Aprecierea nu este tocmai un atribut al zilelor noaste. Din păcate, fără apreciere de ambele parţi, o relaţie nu va putea rezista. În viaţa asta avem 2 activităţi mari şi late care ne mănâncă timpul – munca şi relaţia.
Munca îţi ocupă cam 70% din timp, iar relaţia restul. Să ne gândim logic – dacă munca este stresantă, e clar că aproape toată ziua ta se desfăşoara în stres. Ce faci când ajungi acasă stresat şi dai peste runda a doua? Cât poţi să rezişti fără să clachezi? Îţi spun eu – nu mult. Şi atunci? Ce vei face? Vei căuta soluţii de schimbare: fie schimbare de job, fie schimbare de relaţie, fie amândouă. Şi uite aşa ajungem să vorbim despre amante…
M: Ce simte un bărbat pe care partenera lui îl abuzează emoțional, prin jigniri și denigrare?
A.V: Sunt mai multe etape. Abuzul emoţional nu apare imediat. La început, totul este frumos… Este perioada de frăgezire. Bărbatul care este îndrăgostit e ca un soare. Radiază cu totul. Ei bine, la primul semnal de abuz, omul ăsta suferă un şoc.
În primul rând, se gândeşte ce se întâmplă? Nu prea înţelege de unde vine povestea asta. Brusc, devine mai atent. Începe să caute semne. În momentul în care procesul de abuz emoţional continuă, pot apărea mai multe variante: tace şi înghite – dar se retrage emoţional din relaţie; reacţionează, şi relaţia se transformă în război; îi dă dreptate femeii pentru a nu produce haos în casă, însă, în momentul în care paharul s-a umplut, o dă afară din viaţa lui fără avertismente sau, ultima variantă – pleacă. În niciuna dintre aceste variante, femeia nu câştigă nimic. Aşa că le sfătuiesc pe femei să nu apeleze la această formă de abuz. În plus, abuzul emoţional afectează dorinţa bărbatului, aşa că să nu vă mire că nu vă mai doreşte.

                       VOR BĂRBAŢII DOAR SEX?

M:  Pentru că, din cauza unor experiențe triste, fie cu parteneri abuzivi, fie cu taţi abuzivi, multe femei cred că bărbații vor doar sex și mâncare, de la partenerele lor. Un fel de sclavie din dragoste, zic unele. Ce vrea de fapt un bărbat într-o relație?

A.V: Treaba asta cu bărbatul vrea sex şi mâncare de la o relaţie este o eroare de percepţie. Din păcate, multe femei care cred asta nu prea pot oferi altceva.
Ştiu că pare ciudat, însă are sens. Atunci când crezi că un bărbat vrea doar două lucruri, e clar că nu concepi că poate să-şi dorească şi altceva.

E ca şi cum eu aş spune ca femeile vor doar doua lucruri- copii şi căsătorie. Trist este că într-o proporţie uriaşă… cam ăsta e adevărul.
Şi am testat asta întrebând în comunitatea mea cum ar arăta relaţiile femeilor dacă nu s-ar pune problema de căsătorite şi copii. Răspunsurile mi s-au părut şocante.

Femeile nu concep relaţii fără căsătorie şi copii. Asta cred ele că le vor aduce împlinirea.
Ei bine, veste proastă – lucrurile nu stau aşa. Şi voi explica. Se spune că meseria de mamă este un job full time. De fapt, studiile arată că vorbim despre două joburi şi jumătate full time.

Drept urmare, înainte să vrei să devii mamă, fă acest exerciţiu – ia-ţi două joburi şi jumătate şi vezi cât rezişti! 🙂
Ştiu că parentingul este o muncă în doi. De acord cu asta. Însă hai să ne gândim puţin – întreabă-le pe noile mame cum se simt? Cât timp au pentru ele?
Dacă au o oră pe zi este mare lucru. Apoi întreabă-le cât timp au pentru relaţie?
S-ar putea să lase privirea în jos sau să râdă amar. Nu vreau să fiu prăpăstios, însă ar fi bine să ne asumăm lucrurile aşa cum sunt.

O femeie care devine mamă nu devine un soare care străluceşte, ci ceva tern, deseori un om lipsit de vlagă, obosit, sufocat de taskurile zilnice, un om care-şi pierde cheful de viaţă, de cunoaştere etc.
Aşa că n-ar fi rău să încercăm să vorbim despre relaţii cu carţile pe masă. Bărbaţii îşi pot dori orice de la o relaţie. Cine crede că vrem doar sex şi mâncare se află într-o cumplită eroare.

Şi sexul şi mâncarea se găsesc pe toate drumurile.
Iubirea… mai rar!
Dacă vrei să ajuţi şi altfel femeile care trăiesc în lanţuri, te rog ca pe lângă alăturarea în grupul NU EŞTI SINGUR PE LUME,  să îmi scrii AICI povestea ta, cum ai reuşit să scapi de calvar, (sub nume real sau sub anonimat) distribuie acest articol şi susţine cu un like  AICI, pagina Învaţă.Crede.Iubeşte.
Distribuiți vă rog
Assign a menu in the Right Menu options.