Categorie: Relatii

13 semne că sunteţi într-o relaţie abuzivă

Relatii

13 semne că sunteţi într-o relaţie abuzivă

Distribuiți vă rog

02Nimic nu e mai prejudiciabil încrederii și stimei de sine decât faptul de a se afla într-o relație abuzivă din punct de vedere emoțional. Contrar abuzului fizic, care este evident, vizibil, având manifestări dramatice, violente, abuzul emoțional poate fi foarte insidios si dificil de recunoscut.

În unele cazuri nici victima și nici agresorul nu realizează că sunt într-o relație abuzivă. Scenariul cel mai des întâlnit este cel al unei relații de cuplu în care bărbatul este agresorul, iar femeia victima. Dar nu e exclus ca situația să fie inversată sau ca partenerii să abuzeze ambii unul de altul la diferite nivele (abuz reciproc).

Într-o familie de acest tip, copiii suferă și ei enorm de pe urma abuzului, atât direct cât și prin traumele psihice indirecte sau prin copierea unui comportament abuziv (cel mai adesea). Sechelele pentru un copil crescut într-un mediu de acest fel sunt de foarte lungă durată, uneori chiar pe viață.

 

Ce este abuzul psihologic sau emoțional?

 

Este faptul de a utiliza față de o persoană atacuri verbale directe, amenințări, critici constante, insulte, hărțuire, dar și tactici mai subtile de tip intimidare, șantaj, învinovățire și manipulare. Abuzul emoțional este utilizat în scopul de a-l controla și domina pe celălalt. Cel mai adesea agresorul procedează în acest fel deoarece suferă de anumite traume nevindecate din copilărie: abuz fizic sau psihic, sentiment de abandon sau de insecuritate.

El nu a învățat cum să-și dezvolte mecanisme normale de adaptare şi nu știe să creeze relații sănătoase și pozitive. A păstrat în interiorul lui sentimente reprimate de furie, de durere, de teamă, de neputință. În consecință, dezvoltă la rândul lui relații abuzive, cu familia, cu partenerul de cuplu și probabil și cu propriii copii. Agresorii prezintă adesea tulburări de personalitate de tip borderline, narcisist sau antisocial.

Pe de altă parte, victima abuzului nu realizează întotdeauna că are parte de un tratament abuziv. Are adesea tendința să dezvolte mecanisme de adaptare, de negare a situației, de minimalizare a faptelor, pentru a suporta stresul și durerea psihică. Dar efectele abuzului psihologic pe termen lung se traduc inevitabil prin anxietate, tulburări de somn și de apetit, pierderea interesului pentru activitățile cotidiene, pierderea dorințelor și a poftei de viață, complexe de inferioritate, autoculpabilizare excesivă, în final depresii severe sau chiar idei suicidare. De aceea este foarte important ca victima să conștientizeze situația în care se află și să încerce prin orice mijloace să pună capăt abuzului, înainte ca efectele să devină grave sau poate ireversibile.

Semne care vă pot da de bănuit că relația în care vă aflați e una abuzivă

 

  1. Partenerul vă umilește, vă insultă sau vă ironizează (cu atât mai grav dacă aceste lucruri se produc de față cu alte persoane).
  2. Vă spune direct sau vă dă de înțeles că sunteți în poziție de inferioritate față de el,  ignoră sau își bate joc în mod constant de opiniile, ideile, sugestiile sau dorințele d-voastră.
  3. E sarcastic sau ironic, pentru a vă face să va simțiti prost sau să credeți că nu aveți nici o calitate.
  4. Vă acuză ca sunteți prea sensibilă și că din cauza asta suferiți, nicidecum din cauza comportamentului lui, care, după el, e cât se poate de normal și de justificat de circumstanțe.
  5. Vă vorbește uneori ca unui copil, încearcă că vă controleze, vă corectează insistent sau vă pedepsește pentru aşa-zise greșeli (uneori prin tăcere, prin refuzul comunicării sau ignorare- victima suporta greu aceste pedepse tocmai pentru că nu înțelege sau se învinovățește pe ea însăși de ceea ce s-a întâmplat).
  6. Vă denigrează și ironizează ideile, credințele, speranțele, visele… Vă face să aveți impresia că el știe mereu totul, că el are mereu dreptate, iar voi nu.
  7. Încearcă să controleze resursele financiare ale cuplului, vrea să știe cum cheltuiți banii, vă dă de înțeles că trebuie să-i cereți voie pentru orice. Aveți impresia că pentru orice decizie trebuie să-i cereți părerea, să-i dați raportul unde mergeți, ce faceți etc…
  8. Vă privește uneori cu dezaprobare. Atitudinea și tonul vocii lui sunt uneori amenințătoare. Vă subliniază adesea defectele, lacunele, greșelile din trecut sau prezente. Vă acuză de lucruri care nu sunt adevărate. Vă acuză de problemele din cuplu și vă reproșează chiar și eșecurile sau dificultățile lui.
  9. Nu suportă critica. Nu e capabil de autoironie și nu suportă ca alții să glumească pe seama lui. E intolerant față de orice așa zisă lipsă de respect la adresa lui fără să recunoască că și el e uneori nerespectuos față de alții.
  10. Își inventează scuze pentru a-și justifica comportamentul. Nu-și recunoaște greșelile, nu-și cere iertare, în general nu consideră că a greșit cu ceva, nu are mustrări de conștiință.
  11. Este adesea distant sau indisponibil emoțional pentru d-voastră. Nu vă arată empatie și nici compasiune, nici chiar in momentele dificile. Nu dă atenție stărilor sufletești și sentimentelor voastre.
  12. Pozează în victimă și încearcă să vă destabilizeze mai degrabă decît să-și asume responsabilitățile. Amenință că vă părăsește pentru a vă pedepsi, pentru a vă șantaja, sau pentru a vă speria.
  13. Când i se atrage atenția asupra comportamentului lui, nu recunoaște că ar avea un comportament abziv sau violent. Se folosește de amenințări subtile pentru a mențime victima într-o stare de teamă permanentă.

 Este important ca fiecare persoană, victimă a abuzului, să conștientizeze situația în care se află, să spună stop abuzului sau să ceară ajutor pentu a ieși din această situație. Se știe că multe cazuri de abuz emoțional pot să degenereze și să ducă la violențe fizice, ceea ce agravează încă și mai mult lucrurile. Dar și numai consecințele psihice asupra victimei și copiilor sunt suficient de grave pentru a o determina să pună capăt acestui tip de relație.

În iubire nu este loc pentru abuz, pentru violență, pentru suferință. Cei care care spun altceva sau care justifică prin iubire un asemenea comportament nu iubesc cu adevărat și nu se gândesc cu adevărat la binele persoanei de lângă ei și nici al copiilor lor.

Articol realizat de Ariana Simon

 

 Dacă vrei să ajuţi şi altfel femeile care trăiesc în lanţuri, te rog ca pe lângă alăturarea în grupul NU EŞTI SINGUR PE LUME,  să îmi scrii AICI povestea ta, cum ai reuşit să scapi de calvar, (sub nume real sau sub anonimat) distribuie acest articol şi susţine cu un like  AICI, pagina Învaţă.Crede.Iubeşte.

Dacă vrei să te implici şi prin scrierea de articole despre acest subiect, aştept materialele  AICI.

 

Distribuiți vă rog
De ce ajung fetele părinţilor alcoolici în relaţii cu bărbaţi abuzivi?

Relatii

De ce ajung fetele părinţilor alcoolici în relaţii cu bărbaţi abuzivi?

Distribuiți vă rog

M-am întrebat ani la rând DE CE m-am întors repetat la bărbatul care mă lovea fizic şi mă umilea emoţional. Apoi DE CE intram în relaţii numai cu bărbaţi cu diverse dependenţe. Mi-a fost extrem de greu să înţeleg, apoi să accept că mediul familial în care creşti are un impact extrem de puternic asupra dezvoltării tale ulterioare, ca femeie, şi asupra alegerii partenerilor de viaţă.

Iată ce spun cercetările despre femeile care au crescut în familii în care unul din părinţi, sau ambii, sunt alcoolici:

  • au o stimă de sine scăzută
  • un impuls puternic de a-i contrla şi schimba pe ceilalţi
  • simt nevoia permenentă de a fi utili
  • se învinovăţeşte pentru că eşuează în a-şi salva părintele alcoolic
  • putere mult mai mare de accepta suferinţa decât a celor care nu au trăi în medii familiale dezorganizate
  • oferă dragostea lor, toată energia şi devotamentul părintelui alcoolic, sperând să obţină de la el ceea ce are nevoie şi ceea ce dăruieşte: dragoste, siguranţă, protecţie şi mângâiere
  • înearcă să îşi protejeze părintele care suferă din cauza alcoolismului celuilalt
  • ajunge să inverseze rolurile: ea devine mamă pentru părintele care suferă sau care bea, ajutându-l să supravieţuiască, deşi ea nu are resursele necesare să vindece
  • este într-o continuă stare de vigilenţă, fiind pregătită să se întâmple în orice clipă ceva rău
  • simte nevoia să compenseze durerea părintelui care suferă din cauza părintelui care bea, şi atunci singura modalitate de a compensa este să fie un copil CUMINTE şi ASCULTĂTOR, care nu are niciodată nevoie de ceva pentru el
  • crede că poate evita răul, trebuin să fie doar suficient de atentă şi de grijulie
  • ajunge să intre în relaţii cu un abuzator, pentru că oboseşte să fie mereu în starea de agitaţie, şi, ca ultimăs căpare, alege să plece din mediul respectiv
  • intră îmn relaţii cu bărbaţi care AU NEVOIE DE EA. Nu aşteaptă să afle altceva în plus despre ei, şi încep relaţia rapid, pentru că nevoia de a fi utilă este mai mare decât puterea ei de a aştepta să afle adevărul despre bărbatul acela
  • crede că e normal ca suferinţa să fie preţul pe care trebuie să-l plăteşti pentru a fi iubită
  • are convingerea că dacă va fi mai iubitoare, el se va schimba
  • se invinovăţeşte pentru comportamentul lui
  • se simte atrasă de bărbaţi care au nevoie să-i înţeleagă şi să-i ajute
  • pentru că sentimentul cel mai apropiat de iubire pe care o femeie crescută într-un mediu abuziv era UTILITATEA, ea ajunge să-şi ofere dragostea bărbatului care are doar nevoie de ea, nu o iubeşte
  • ajunge să aibă nevoie să fie într-o relaţie cu un dependent pentru a se simţi „normală”
  • se simte ACASĂ numai în climate abuzive, pentru că ea caută familiaritatea, nu fericirea
  • îşi asumă responsabilitatea pentru viaţa lui şi pentru relaţia lor: plăteşte facturile familiei, este supusă, îi cumpără ce are nevoie, îl dădăceşte ca o mamă
  • crede că iubirea ei va compensa suferinţele la care el a fost supus în propria lui copilărie
  • îi găseşte scuze pentru comportamentul lui actual, motivând că având o copilărie traumatizantă, e normal să se comporte aşa, dar iubirea ei îl va ajuta să se schimbe
  • atâta timp cât încă poate suporta, crede că situaţia nu este atât de rea
  • sacrificuiul de sine devine tiparul ei comportamental
  • nu ştie care este identitatea ei în lipsa unei suferinţe sau a unui bărbat de care să-l ajute
  • îşi sacrifică orice nevoie şi dorinţă proprie
  • se simte atrasă de bărbaţi care au aceleaşi trăsături de caracter ca părintele alcoolic: manipulatori, critici, posesivi, etc, iar cei grijulii, atenţi, afectuoşi, respectuoşi, îi sunt indiferenţi
  • se simte în largul ei numai dacă e în preajma celor care îi reactualizează vechile tipare de relaţionare
  • se simte stingheră în preajma celor amabili şi blânzi
  • devin dependente de stimulare negativă: caută evenimente dramatice, incertitudine, dezamăgire, luptă, pentru a simţi că trăiesc.
  • suferă de depresie, pe care o evită prin dezvoltarea tiparului iubirii excesive
  • partenerul abuziv devine drogul prin care îşi evită sentimentele de inadecvare şi plictiseală
  • singurătatea devine mai rea decât suferinţa cauzată de o relaţie disfuncţională

Am scris acest articol pentru ca orice femeie să înţeleagă motivul pentru care îşi alege mereu parteneri nepotriviţi, apoi rămâne cu ei, deşi totul se scaldă în suferinţă.

Am scris şi pentru ca oamenii care judecă femeile care continuă să trăiască lângă abuzatorii lor, să înţeleagă că alegerile acestor femei nu spun că ele sunt PROASTE, ci nevindecate de suferinţe din propria lor copilărie

Voi scrie în continuare despre CUM ne vindecăm de un trecut plin de durere. Urmăriţi pagina Învaţă.Crede.Iubeşte, şi susţineţi-o cu un LIKE, pentru a afla tot ce este necesar pentru schimbarea tiparelor de gândire care ne duc în robie ani la rând.

Alăturaţi-vă campaniei #NuEştiSingurPeLume, devenind membri în grupul NU ESTI SINGUR PE LUME 

şi daţi mai departe orice informaţie care vi se pare utilă!

Distribuiți vă rog
Sunt femeile Vinovate de iubire?!

Relatii

Sunt femeile Vinovate de iubire?!

Distribuiți vă rog

Vinovate de iubire?! Mă revolt cu demnitate pe femeile naive care își plâng de milă în batiste după ce bărbații lor au făcut din ele cârpe de șters pe jos, le-au băgat apoi în noroi, le-au tăvălit timp îndelungat, apoi le-au aruncat în stradă (metaforic), la făcut oameni de zăpadă.

Mă revolt pentru lipsa demnității lor, din vremurile în care se rugau la toți sfinții să le schimbe bărbații iubiți, să-i facă ce au fost la început, să le dea putere să treacă prin încercările vieții cu ele de mână, să le dea lor forța de a mai face un pas, numai unul, răbdarea de a mai aștepta un ceas, doar un ceas, până își revine el după beție, după medicamente, după vreo aventură, după vreo boală, după vreo stare depresivă, după vreo dezamăgire sau după vreo mare iubire pierdută.

Mă revolt cu demnitatea ce și mie mi-a scăpat de câteva ori în viața asta printre degetele împreunate în rugăciuni înlăcrimate de: ”Fă, Tu, Doamne, o minune!”

Pe voi, femei plămădite să dați vieți altor vieți, să educați și să iubiți simplu și definitiv, să (vă) sacrificați și să vă puneți pe orice alt loc decât primul!

Mă revolt din lipsa puterii de a mă răzbuna, de a blestema și de a arunca brusc cu noroi în fața bărbaților ce au învățat de la viață să folosească femeia pe post de psiholog, menajeră, medic, confidentă, și alte câte n-au legătură cu femeia iubită.

Mi-e peste puteri să pricep cum de femeile au atâta forță să suporte jigniri, lovituri, trădări, înjosiri, dezgust, beții, acuze? De unde au naivitatea să creadă suferința bietului bărbat însurat, care nu e iubit de soție, a celui încă singur care își bârfește fosta ce nu i-a dat cele de trebuință, a celui care jură pe toți sfinții că e curat ca lacrima, blând ca mielușelul și fosta o nebună ce-l alerga prin casă cu farfuriile, așa, tam-nisam, -fără a-i spune că de fapt farfuriile erau destinate beției lui perioadice, lipsei de acasă în detrimentul  unei dudui mai sexy ca ea- .

Cum de nu văd femeile mitocănia, lipsa de scrupule, de bun simț, mârlănia, prefăcătoria și toate adevărurile ascunse sub masca perfecțiunii bărbatului ce le ocupă toată inima?

Cum de ajung femeile victime ale violenței domestice, ale violurilor unor bărbați alcoolici sau psihopați, abuzurilor emoționale de tot felul, pe paturile de spital ale renumiților medici psihiatri, cu depresii majore, cu psihoze și tot felul de boli psihice, răsplată pentru iubirea ce-au dat-o bărbaților de porțelan?

Și mai presus de toate, de ce îi fac ele responsabili de aceste nenorociri, pe bărbați? 

Cu ce-s ei răspunzători că noi, femei crescute sub semnul sacrificiului, le permitem să ne denigreze, să ne sfideze, să ne lovească, să ne priveze de afecțiune, să ne dea afară din viața lor și să ne cheme înapoi la nevoie, să ne iubească în funcție de context și să ne facă să-i credem că pentru toate neînțelegerile dinn cuplu este vina noastră?

 

Vinovați ei, de iubirea ce le-o purtăm obsesiv?

 

Vă spun cu siguranța unei iubiri pe care am purtat-o și eu, ca voi toate, unor bărbați care nu dădeau 2 bani pe mine, o floare sau un concediu surpriză în locuri cu gust de ciocolată amară. Care n-ar fi ridicat pentru mine o piatră, în timp ce au ridicam pentru ei munți:

Dragelor, singurele responsabile pentru suferință sunteți voi! Știți vorba aceea: nu e prost cel care cere, e prost cel care dă! Măcar cu ultimul strop de demnitate care ne-a mai rămas, să recunoaștem că suntem vinovate pentru jocul murdar în care am decis să continuăm a plusa, deși știam bine că el trișează, pentru dragostea oarbă care ne-a ținut lângă ei suficient timp pentru a ajunge să ne credem urâte, proaste, slabe, murdare, vinovate și singurele responsabile pentru relație.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Suntem vinovate pentru că rămânem legate de bărbați care ne dezleagă la prima sfoară trimisă de alta să-i salveze din chinul în care trăiesc cu noi, pentru că ne aruncăm în brațe care nu ne doresc, pentru că ne împreunăm mâinile în rugi strigate către cer pentru a-i vindeca pe ei, nu pe noi, de dependența de iubiri toxice. Suntem vinovate pentru că aruncăm la gunoi sfaturile mamelor, prietenilor, psihologilor care ne arată harta către salvarea de sine, și alegem să păstrăm harta trasată de ei, către pieire.

Suntem vinovate pentru că Dumnezeu ne-a înzestrat cu talente la care renunțăm de dragul lor, cu calități de a vindeca oameni cu probleme, la care renunțăm, prentru a ne petrecem timpul cu ei, cu putere să escaladăm munții reușitelor profesionale, la care renunțăm, să-i ajutăm pe ei să urce spre împlinirea de sine, cu dragoste necondiționată pentru copiii noștri, la care renunțăm, să-i iubim pe ei necondiționat.

Suntem vinovate pentru că ne lamentăm, în loc să-i lăsăm în brațele celor care sunt suficient de slabe încât să admită în viața lor jumătăți de măsură, alcool, droguri, aventuri, agresiuni și mediocritate.

Suntem vinovate pentru că ne comparăm absurd cu fostele lor, cu actualele lor, femei care au acceptat și care vor accepta la nesfârșit înjosiri și locuri secunde în topul preferințelor acestor bărbați pentru care femeia e un obiect. Sexual, profesional, psihologic.

Si mai vinovate suntem pentru că lăsăm furia și suferința să ne invadeze când ei s-au întors la fostele, spășiți. Nu pentru că le iubesc, ci pentru că ele sunt exact femeile slabe care le vor admite lipsa respectului, dependențele, amantlâcurile. Femei care nu vor trăi niciodată demnitatea adevărată, ci pseudo demnitatea caracateristică celor ce preferă confortul material în locul respectului și al iubirii față de Dumnezeu.

Suntem vinovate mai ales pentru că Îl insultăm pe Dumnezeu rămânând cu bărbați care nu au nici o treabă cu El, care nu sunt  lideri spirituali pentru familia lor, care nu-L recunosc pe El ca unic salvator. Pentru că, deși li s-au arătat minuni, ei continuă să creadă că doar o femeie îi va salva, le va dărui pacea și iubirea necondiționată care îi va liniști, fără a trebui să se sacrifice. Cu bărbați care cred că tot ce au ei de făcut este să muncească, să aducă bani acasă și să își facă datoria de mascul feroce o dată pe săptămână. Sau pe an…

Suntem vinovate pentru că îî învinovățim pe ei, când n-au nici o responsabilitate pentru viața noastră. Pentru sentimentele noastre, pentru iubirea ce le-o purtăm.

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Eu am plecat din mine… Tu cât mai stai?

Relatii

Eu am plecat din mine… Tu cât mai stai?

Distribuiți vă rog

Când pleci din braţele celei care ai fost, şi te muţi singură, pe un fotoliu vechi, ieftin şi cu miros de putred, îţi trăieşti feminitatea la puteri nebănuite.

Să ştii că renunţatea la cea care ai fost nu este un blestem, nici o nenorocire. Este mereu singura şansă de a fi ceea ce Dumnezeu te-a creat să fii, dar tu ai refuzat, de frica de-a nu fugi lumea de tine.

Avem câte o dată ceva de dăruit copiilor. O carte ce-şi aşteaptă demult publicarea, o idee pe care tot amânăm s-o scoatem de la naftalină, să nu cumva să ne-o înţeleagă cineva greşit, vreun gram de aur prin gândurile nostre. Pe toate, dar pe toate, le lăsăm să moară. Crezând că vine ea ziua aia, când …

Uneori ne luăm cu ale lumii şi uităm că pe foc am pus oala cu vise. O lăsăm acolo până scade de tot, ia foc şi oala, şi ne trezim dintr-o dată cu o explozie din care ieşim abia respirând. Ne luăm cu lumea, căci aşa e mai simplu, decât să ne luăm DE ea, să ne mai lase cu regulile ei parşive. Şi absurde.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Ne trezim uneori cu cearcăne adânci şi ne dăm seama că e de la prea mult nesomn. Şi nesomnul de la prea multă suferinţă. Şi totuşi ea, suferinţa, e mai sigură ca fericirea. O alegem din frica de a nu şti cum să trăim de mână cu liniştea.

Şi vine ea ziua când ne dor atât de tare paşii, că decidem să-i ducem la doctor. Să ni-i vindece. Şi doctorul spune un scurt: „Schimbă drumul!”

Şi ne lasă singuri în cabinet, spunându-ne să ne decidem, până vine el, dacă vrem o reţetă care să ne aline durerile de moment, sau o clipă de „Acum!” care să ne urnească din loc.

A venit doctorul, draga mea!

Ce spui? Decizia ta este …

Comandă AICI cartea mea, PUNE ULTIMA PIESĂ! şi fă-ţi curaj să-ţi răspunzi! Aşa cum meriţi…

Distribuiți vă rog
Cum să ieși dintr-o situație sau dintr-o relație abuzivă?

Relatii

Cum să ieși dintr-o situație sau dintr-o relație abuzivă?

Distribuiți vă rog

Nimeni nu are dreptul să abuzeze fizic sau moral de alte ființe umane. Nimeni nu trebuie să suporte un tratament abuziv. Suntem, prin naștere, cu toții, egali unii cu alții și liberi. Suntem egali in fața legii și avem cu toții în aceeași masură dreptul la libertate și la fericire, cu condiția să nu atentăm la libertatea și la fericirea altei persoane. Nu contează averea, sexul, poziția socială, etnia, credința religioasă…

Dorința de dominare și de a prelua controlul asupra altei ființe umane prin violență psihică sau fizică este ceva anormal, pervers, în contradicție cu normele etice și religioase și bineînteles in contradicție cu sistemele legislative actuale.

În momentul în care realizezi sau bănuiești că ești victimă a unui abuz, nu este deloc indicat să lași lucrurile să continue tot așa. În general, o atitudine de acceptare și resemnare din partea victimei nu face decât să încurajeze agresorul. Rare, aș zice excepționale, sunt cazurile în care agresorul realizează el singur că ceea ce face nu e bine și în consecință să pună capăt de la sine violențelor fizice sau psihice.

Pe de altă parte, doar victima și numai ea poate să știe cât este dispusă să accepte și care sunt motivațiile ei pentru a rămâne sau nu într-o relație abuzivă. Deciziile nu le poate lua nimeni în locul ei. Dar, după cum am arătat într-un alt articol, consecințele abuzului, fie el fizic ori emoțional, pot fi foarte grave (nu doar rănile de pe corp ci și cele de pe suflet, atât pentru victimă cât și pentru copiii ei…).

Nu toate relațiile abuzive trebuie neapărat să se sfârșească printr-o ruptură definitivă sau printr-un divorț. Dar situația de abuz, adică faptul de a ne simți abuzate și victime, asta, în schimb trebuie cu orice preț să se sfârșească…

 

În continuare, câteva sfaturi, fără pretenția de a aduce soluții valabile 100% pentru orice situație… Sfaturi pe care fiecare să le adapteze la situația personală, ținând cont bineînțeles de tot ceea ce trăiește și de tot ceea ce simte.

 

Ascultă-ți sufletul, cu luciditate. Dacă plângi prea des, dacă te simți prea des abătută, dacă simți că iubirea nu mai e fericire ci mai mult suferință : e semn că sufletul tău îți spune că ceva nu e în regulă. Ține cont de el. Iubește-ți aproapele, dar nu mai mult decât pe tine însuți. Dacă nu te iubești și pe tine, îți agresezi tu singură sufletul. Nu vei avea cum să fii fericită. Nu aștepta fericirea de la cineva din exterior. Ai dreptul la ea ca orice altă ființă, deci găsește curajul de a o (re)aduce în viața ta.

 

Cere ajutor din exterior. Cel mai indicat este să te adresezi unui psiholog expert în acest domeniu, care va ști foarte bine să identifice situațiile de abuz și să facă un diagnostic clar. Te va putea ulterior orienta și consilia, de exemplu spre o terapie de cuplu (dacă se poate) sau spre alte structuri specializate cum sunt asociațiile de ajutor sau de adăpost (o listă cu aceste structuri o găsiți într-un post anterior)

 

Nu te învinovăți pentru ceea ce se întâmplă. Înțelege că agresorul tău acționează în acest fel pentru că probabil (mai mult ca sigur, de fapt) a fost la rândul lui abuzat sau a crescut într-un mediu cu carențe afective. Nu zic că asta ar scuza un comportament abuziv din partea lui, nici vorbă. Dar încearcă să îți spui că el e violent pentru că în interiorul lui suferă inconștient. Agresivitatea vine din conflictul lui interior. Tu ai doar nenorocul de a te afla în preajma lui. Dacă partenerul tău acceptă să consulte un psiholog, pentru a-și trata acest conflict interior, șansele pentru cuplul vostru cresc simțitor. Dacă nu, nu va fi ușor…

 

Nu intra în jocul agresorului. Nu îl provoca și nu răspunde provocărilor lui. Incearcă să îți menții calmul. Nu ridica vocea și nu îi răspune în același fel. Acționând așa, poți chiar evita în unele situații violențele fizice. Abține-te de la orice vorbă grea, jignitoare, acuzatoare. E greu să reziști sentimentelor de furie care apar în aceste momente, dar e bine să fii conștientă că răspunzând cu acceași monedă nu rezolvi nimic. Sub influența furiei nu putem gândi lucid. Mai bine lasă să treacă momentul. Ulterior, dacă va fi posibil, veți rediscuta problema la rece.

 

– Este preferabil, în momentele în care tensiunea verbală dintre voi crește, să vorbești pe un ton foarte calm, spunându-i că-l înțelegi. Și chiar să încerci să-l înțelegi. Asta nu înseamnă și că ești de acord sau că iei asupra ta totul. Dar, dacă te gândești, așa cum am zis mai sus, că el suferă în interiorul lui, că are un conflict interior nerezolvat, vei putea cu adevărat să înțelegi stările lui de furie. Ulterior, este indicat să discuți cu un psiholog, care îți va putea da sfaturi despre cum să reacționezi și cum să faci ca să rupi cercul vicios al abuzului emoțional.

 

– Este important, în situațiile în care abuzul este (încă) doar la stadiul psihic-emoțional, să te gândești foarte bine ce vrei să faci. Pune în balanță toți factorii, cei care te leagă dar și cei care te despart de agresor. Nu mai vorbesc aici de iubire pentru că în asemenea cazuri în general nu mai e vorba de iubire ci doar de o formă de atașament, sau dependență (financiară, afectivă etc).  Ține cont de gravitatea și frecvența conflictelor, de efectul acestora asupra stării tale sufletești sau asupra copiilor când aceștia sunt prezenți în relație. Incă o dată o spun : ascultă-ți sufletul. Dacă el îți spune că ai fi mai fericită în afara acestei relații, urmează-l ! Ai curajul să lupți pentru independența ta financiară și până la urmă vei vedea că vei reuși. Pentru bani să nu rămâi niciodată, dar niciodată, într-o relație abuzivă.

 

Dacă simți că există riscul să apară violențe fizice, e bine să-ți faci din timp un fel de plan de salvare : de exemplu la cine să apelezi în urgență, unde să te pui la adăpost, etc. Ar fi poate util să ai la îndemână un spray lacrimogen, sau să înveți din timp niște tehnici de autoapărare. Un plan de acest fel ar fi bine să fie discutat înainte cu o persoană specializată (psiholog, consilier etc.)

 

– În cazul în care conflictul degenerează în violențe fizice sau dacă agresorul e sub influența alcolului sau a drogurilor, e urgent să te pui la adăpost, să îți asiguri integritatea fizică. Cere rapid ajutor din exterior, de la rude, de la prieteni de nădejde, de la Poliție (care ar trebui să fie foarte promptă pentru solicitări de acest gen), de la Asociații de ajutor pentru victime.

 

– Dacă în urma agresiunii ai răni sau vânătăi pe corp (chiar dacă nu foarte grave), du-te la medic pentru ca acesta să te consulte și să îți dea un certificat constatator al leziunilor. Medicul e obligat să îți elibereze la cerere acest certificat. Păstrează-l bine. Cu acesta, în funcție de decizia pe care o iei, poți să mergi direct la Poliție să depui plângere penală. Dar după părerea mea e mai bine să consulți un avocat specializat în așa ceva. Asociațiile de ajutor pentru victime te pot orienta și ajuta in acest sens.

 

– În cazul violențelor fizice, o separare cel puțin temporară de agresor este în majoritatea cazurilor necesară. Nu ezita să ceri ajutorul rudelor sau persoanelor care îți pot oferi adăpost, și bineînțeles autorităților competente. Dacă intenționezi să te reîntorci la domiciliul comun, o mediere sau consiliere psihologică pentru ambii parteneri este mai mult decât necesară (obligatorie aș zice). E un semn bun dacă partenerul acceptă să fie ajutat de un psiholog și/sau de medic pentru a-și controla stările de furie (sau dependența de alcool, dacă e cazul).

 

-Dacă partenerul tău violent fizic nu vrea să realizeze răul pe care ți-l face, dacă refuză consilierea psihologică sau tratamentul medical (în cazul dependenței de alcool sau de droguri), viitorul relației voastre e cu mare probabilitate sortit eșecului. Să te intorci într-o relație cu un astfel de partener înseamnă să-ți pui viața in pericol.

Nu uita nici un moment că ai dreptul la viața ta cu tot ceea inseamnă ea: libertate, sănătate, securitate, iubire, respectarea valorilor morale în care crezi, într-un cuvânt dreptul la fericire.

Când acest drept îți este refuzat, ai și tu dreptul să spui NU unei relații care îți aduce suferință !

Dacă vrei să ajuţi şi altfel femeile care trăiesc în lanţuri, te rog ca pe lângă alăturarea în grupul NU EŞTI SINGUR PE LUME,  să îmi scrii AICI povestea ta, cum ai reuşit să scapi de calvar, (sub nume real sau sub anonimat) distribuie acest articol şi susţine cu un like  AICI, pagina Învaţă.Crede.Iubeşte.

 

 

Distribuiți vă rog
De ce este abuzul atât de răspândit în familie şi societate?

Relatii

De ce este abuzul atât de răspândit în familie şi societate?

Distribuiți vă rog

 

Multe persoane trăiesc în relații de tip abuziv, mai ales în anumite medii sociale unde abuzul este oarecum tolerat. În România, din păcate nu ne putem mândri că avem o societate civilă care să condamne abuzul sub orice formă ar fi el. Copiii, de mici văd în jur exemple de adulți care nu-i respectă pe ceilalți și care nu respectă legile, care caută sub orice formă profitul material sau moral, văd manifestări de discriminare sexuală sau etnică, văd violență, intoleranță și individualism extrem. Toate aceste manifestări sunt de fapt forme de abuz direct sau indirect asupra semenilor noștri.

În interiorul familiilor, aceste scheme sunt adesea reproduse, făcând parte dintr-o așa zisă normalitate, acceptată tacit de toți ca fiind un fel de lege nescrisă.

 

          Educația, familia și abuzul

 

De câte ori nu am auzit de exemplu, referitor la educarea copiiilor: ʺBătaia e ruptă din raiʺ.  De câte ori nu am auzit sau nu am zis și noi la rândul nostru: ʺCopiii trebuie să-i asculte și sa-i respecte pe parinți!ʺ, fără să ne punem întrebarea dacă noi îi respectăm, dacă noi ne respectăm între noi, dacă noi ne ascultăm și ținem cont cu adevărat unii de alții. De câte ori nu am ridicat vocea la copii, nu le-am spus lucruri jignitoare, ironice, umilitoare. Pentru că așa am vazut și noi, pentru că așa am fost crescuți și educați la rândul nostru.

În sistemul educațional, din păcate, sunt proliferate o multitudine de forme de abuz, începând cu proastele condiții de muncă și de salarizare ale profesorilor. Să nu uităm că o persoană abuzată tinde să devină la rândul ei abuzatoare pentru alții care sunt în poziție de inferioritate față de ea.

Fetele sunt educate de mici ca atunci când se vor căsători să fie supuse față de bărbatul lor, să tacă și să accepte, să nu se revolte, chipurile pentru a nu destrăma familia și pentru a le oferi copiilor lor o familie așa-zis unită. Ipocrizie mai mare nici că există, după părerea mea. O familie nefericită, care nu crează un cadru sănătos din punct de vedere afectiv, un cadru securizant emoțional pentru cei doi parteneri și pentru copiii lor, nu are cum să fie o familie unită. Copiii proveniți dintr-o astfel de familie nu reușesc să se construiască sănătos din punct de vedere psihic și emoțional, mai ales dacă în jurul lor nu au exemple solide de echilibru și de normalitate în ce privește relațiile interpersonale.

                        În societate

 

Societatea de azi din România, cu exemplele ei nenumărate de bărbați  îmbogățiți peste noapte și de femei care se folosesc de aspectul lor fizic pentru a intra în grațiile lor, nu poate sub nici o formă să încurajeze relațiile echilibrate, normale, de la egal la egal între bărbați și femei.

Lipsa de educație, dorința de câștig material rapid și fără efort încurajează abuzul și ideea subtilă că nu e nici o problemă dacă profităm de alții.

 

                                          În cuplu

Abuzul este, din păcate, mult prea frecvent în relațiile de cuplu din anumite societăți (printre care, după cum am văzut societatea de azi din România).

 

Abuzul fizic este o manifestare violentă, dramatică. Este ușor de recunoscut și ar trebui stopat de la primele semne. Dar din păcate există multe victime care nu vor sau nu știu cum să-i pună capăt. Absența unei reacții adaptate din partea victimei nu face decât să-l încurajeze și mai mult pe agresor în manifestările lui violente.

 

Abuzul psihic (sau emoțional) este mult mai dificil de recunoscut, deși consecințele lui, pe termen lung, sunt poate chiar mai grave decât ale abuzului fizic. Mai ales că, fiind atât de răspândit și de tolerat în interiorul familiilor, ca și în societate, e perceput ca o normalitate, ca un mod de viață. Ca și în cazul abuzului fizic, absența unui răspuns adecvat din partea victimei poate să accentueze manifestările violente (emoțional) ale agresorului.  Se intră astfel într-un cerc vicios adesea greu de recunoscut ca atare de către cei doi parteneri, din care ulterior e foarte greu de ieșit.

De multe ori cele doua tipuri de abuz coexistă, uneori de la început. Alteori inițial e prezent doar abuzul emoțional, iar cu timpul se adaugă violențele fizice.

 

                     Consecințele unui mediu abuziv asupra copiilor

 

Din păcate, un mediu familial de acest tip duce la o perpetuare a comportamentului abuziv sau victimizator deoarece inevitabil transmite acest tipar copiilor. În  consecință, abuzul e reprodus de copiii noștri, care tind să se identifice la vârsta adultă fie cu abuzatorul, fie cu victima. Acest tipar este și va continua să fie transmis din generație în generație ca un fel de moștenire de familie, cu consecințe nefaste atât la nivel micro (în interiorul cercului familial) cât și la nivel macro (în societate, în relațiile interpersonale sau profesionale).

 

Copiii proveniți dintr-un asemenea mediu pot prezenta la vârsta adultă diverse tulburări de relaționare: vor avea probabil o serie de eșecuri sentimentale, le va fi greu să se adapteze unui mediu profesional mai exigent, vor avea dificultați în a se integra în societate. Să nu mai vorbim de problemele legate de construirea identității sau a personalității: pot deveni persoane extrem de timide, dependente, anxioase, cu o stimă de sine redusă. Sau, din contră, pot dezvolta o personalitate de tip manipulator sau narcisist, vor profita emoțional sau material de cei din jur. Nici una din variante nu e de dorit.

De aceea, după părerea mea, este necesar ca fiecare dintre noi să facă tot ce-i stă în putere în sensul readucerii echilibrului și normalității în relațiile interumane în general și în particular în relațiile intrafamiliale, femei-bărbați, părinți-copii.

O conștientizare a acestui fenomen, o recunoaștere de la primele semne și o luare de poziție constantă și susținută din partea fiecăruia dintre noi pot face ca, încet-încet, lucrurile să se amelioreze, să devenim mai fericiți și mai echilibrați psihic, și în consecință să putem să creștem generații de copii mai fericiți și mai ʺsănătoși relaționalʺ.

 

Ce putem face pentru a stopa abuzul, pentru a ieși din cercul vicios al abuzului intrafamilial, pentru a nu deveni și noi, la rândul nostru, abuzatori? Promit să revin curând cu un articol în acest sens.

Ariana Simon

Dacă vrei să ajuţi şi altfel femeile care trăiesc în lanţuri, te rog ca pe lângă alăturarea în grupul NU EŞTI SINGUR PE LUME,  să îmi scrii AICI povestea ta, cum ai reuşit să scapi de calvar, (sub nume real sau sub anonimat) .

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici!

 

 

 

 

 

 

 

 

Distribuiți vă rog
„Love don’t cost a thing”? Eşti sigură? Te costă totul, femeie frumoasă! Iată de ce…

Relatii

„Love don’t cost a thing”? Eşti sigură? Te costă totul, femeie frumoasă! Iată de ce…

Distribuiți vă rog

Campania #NuEştiSingurPeLume luptă pentru  dragostea adevărată . Pentru ca orice femeie să cunoască libertatea şi eliberarea. Avem nevoie să înţelegem cu toatele că nimeni nu are dreptul asupra vieţii noastre, şi alegerea partenerului înseamnă de fapt alegerea propriului viitor. 

„Love don’t cost a thing”? Eşti sigură? Te costă totul, femeie frumoasă! Dacă alegi pe repede înainte, bărbatul care se învârte câteva clipe în jurul tău, cu buchete de flori şi sticle de şampanie scumpă, sau care te amăgeşte frumos că „toate veni-v-or la timpul lor…”, crede-mă, te vei vinde pe nimic, şi într-o zi vei rămâne săracă, goală de tine, cerşind vindecare Dumnezeului pe care nu L-ai ascultat când ţi-a spus „Aşteaptă!”  Te va costa totul, draga mea…

 

                Uite de ce IUBIREA COSTĂ

 

1Pentru că Timpul este singurul pe care nu-l mai poţi recupera niciodată.

Nu, draga mea, Timpul nu schimbă în bine bărbatul care te tratează ca pe o opţiune. Nici pe tine, în femeia perfectă, menită să-i împlinească lui toate nevoile! Timpul TRECE.

Şi o dată cu el, trece şi încrederea ta în propria-ţi putere. Şi niciodată, femeie, dar niciodată, nu va sta în loc, pentru a-l transforma pe el în Dumnezeu. Sau în vreun înger, când a stat toată viaţa în iad.

2.  Pentru că Viaţa trece, dar rănile rămân. Şi se vindecă al naibii de greu.

Pe măsuţa de pe noptiera destinului tău, să ştii, draga mea, că va sta întotdeauna o lampă aprinsă, să-ţi lumineze drumul spre bărbatul potrivit! Dacă tu însă o acoperi cu promisiunile unui el ales în grabă, care niciodată nu şi le împlineşte, vei bâjbâi prin întuneric până te vei izbi atât de tare de vreo stâncă, încât o să-ţi faci bucăţi sufletul.

Şi nu, femeie, nu va veni el să-ţi îngrijească rănile. Şi de-o va face, va fi pentru câteva clipe. Va avea grijă, apoi, să-ţi facă altele noi, şi peste cele vechi să mai scrijelească o dată cu lama, să doară mai tare.

3.  Pentru că Dragostea îţi va provoca frică. Şi nu, nu asta este ea!

Când te vei trezi, într-o zi, cu sufletul prins în 1000 de copci, vei plăti cu anii tăi vindecarea. Şi frica de a nu ajunge iar pe patul de spital, te va înfricoşa atât de tare, că vei avea tendinţa să stai pe margine, fără să mai dai mâna altui bărbat.

Vei pierde binecuvântarea de a fi femeie, căutând peste tot urme de sânge, pe mâinile lui. Ori vreo sabie, prin buzunare. Nu meriţi să trăieşti tremurând de temeri, ci doar de împlinire!

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

4.  Pentru că Fericirea se cumpără cu Iubire, nicidecum cu renunţări la tine!

Da, draga mea, pe bancnotele pe care Dumnezeu le-a creat ca monedă de schimb pentru fericire, scrie iubire, niciodată „Adio, femeie! Prefă-te în sclavă!”

Să nu uiţi niciodată că Iubirea chiar este singura care suferă totul, şi crede totul! Dar nicidecum nu suferă umilinţele lui, ci loviturile vieţii, pe care ar trebui să le vindecaţi împreună. Şi nu crede minciunile lui, ci crede în Dumnezeul care te-a creat să dai naştere bucuriei, nicidecum să-ţi dai viaţa pentru un bărbat angajat călău.

5. Pentru că Viitorul nu sună bine, când tot ce ţi-a dat trecutul a fost un pahar gol. Pe care l-ai şi spart într-o zi. De frică, de nervi sau de sătulă de-atâta sânge, ce-ţi curgea din suflet.

Ca să scapi de trecut şi să vindeci răni, crede-mă, nu poţi plăti un magician. Vei plăti un terapeut care-ţi va arunca în faţă Realitatea: Te costă ani, să ajungă rana, cicatrice. Şi ori de câte ori o vei vedea, vei închide ochii şi te vei întreba dacă nu cumva… într-o zi, ar putea tăia altcineva, peste ea… Şi nu asta meriţi!

Dragostea te costă TOTUL, draga mea, când alegi bărbatul greşit, din dorinţă de 2! Când nu aştepţi cuminte scrisoarea trimisă de Dumnezeu, în care te anunţă scurt: „He’s the ONE!”

Comandă AICI cartea mea, Pune ultima piesă, şi învaţă din rănile mele, Iubirea adevărată! Pune şi tu ultima piesă din viaţa ta, şi pleacă de lângă cel ce te tratează ca pe nimicul din spatele uşii închise!

Dacă vrei să ajuţi şi altfel femeile care trăiesc în lanţuri, te rog ca pe lângă alăturarea în grupul NU EŞTI SINGUR PE LUME,  să îmi scrii AICI povestea ta, cum ai reuşit să scapi de calvar, (sub nume real sau sub anonimat) distribuie acest articol şi susţine cu un like  AICI, pagina Învaţă.Crede.Iubeşte.

 

Distribuiți vă rog
Psihologul Mirela Horumbă, pentru campania NuEştiSingurPeLume: Ce este ABUZUL şi cum îl recunoaştem?

Relatii

Psihologul Mirela Horumbă, pentru campania NuEştiSingurPeLume: Ce este ABUZUL şi cum îl recunoaştem?

Distribuiți vă rog

Campania #NuEştiSingurPeLume strânge în continuare specialişti care doresc să ajute la înţelegerea corectă a ABUZULUI, a procesului de vindecare şi a angajării ulterioare a femeii abuzate în relaţii sănătoase.

Vă mulţumesc, în numele tuturor femeilor care îmi scriu, şi a celor ce vor continua să îşi dezvăluie poveştile, pentru dragostea şi implicarea dumneavoastră! Am dovedit şi continuăm să o facem, că într-adevăr, unde-s doi, puterea creşte!

Şi acolo unde-s mai mulţi de doi, puterea devine vindecare şi schimbare. În primul rând a mentalităţii unei societăţi care are nevoie să renască din propria cenuşă!

Doamna Psiholog Mirela Horumbă, împreună cu care voi susţine grupuri de dezvoltare personală pentru femeile care doresc să iasă din relaţii abuzive şi să îşi rescrie viaţa, explică abuzul astfel încât orice adolescent să poată preveni un dezastru emoţional şi să rescrie circuitele neuronale.

  • Ce ar trebui să ştie o adolescentă despre abuz?

M.H: De cele mai multe ori comportamentele abuzive sunt atât de fireşti în societatea în care trăim, încât par a fi lucruri normale. Relativ recent, nu cu mai mult de o generaţie în urmă, nici nu aveam în vocabular cuvinte care să definească violenţa domestică.

Ba mai mult, în familiile tradiţionale româneşti erau încurajate relaţiile abuzive prin faptul că cei cei mai bătrâni le cereau femeilor tinere „să tacă şi să îndure dacă vor să aibe familie”, chiar dacă erau înjurate, bătute, umilite, violate. Era o formă prin care la nivel de societate se promova tacit abuzul asupra femeilor. Se considera o normalitate, ceva firesc. De aceea este atât de dificil ca o femeie să poată avea o viaţă de calitate după ce a fost expusă unor astfel de mesaje în copilăria ei. Însă, cu puţin ajutor lucrurile se pot corecta.

Aşadar, pentru a putea înţelege fenomenul , este necesar să îl definim: abuz asupra unei femei  înseamnă profitarea de pe urma diferenţei de putere (fizică şi psihică), cu desconsiderarea personalităţii acesteia.

Orice comportament, verbal sau nonverbal, prin care se produc  vătămări corporale, psihoemoţionale (frică, groază,anxietate, furie, neputinţă) sau expuneri la acţiuni care pun în pericol viaţa persoanei este o formă de abuz.

În adolescenţă, există un risc ridicat că tinerele să confunde relaţiile afectuoase cu relaţiile abuzive, mai ales cele care au crescut într-un mediu în care abuzul a fost o prezenţă constantă în familiile de origine.

Revenind, atunci când o adolescentă observă genul de comportamente prezentate mai sus, este mai bine să se retragă încă de la început, pentru că aceste relaţii evoluează de la simplu la complex într-o perioadă foarte scurtă de timp.

 

  • Cum să recunoaştem o relaţie abuzivă?

M.H: Pe scurt, aş putea menţiona că într-o relaţie abuzivă partenerul face tot ce îi stă în putinţă să îţi reducă stima de sine (care şi aşa nu este la un nivel prea ridicat) şi să te facă să pari „un gunoi”, la a cărui acceptare contribuie el, căruia trebuie să îi fii profund recunoscătoare pentru că „face atâtea pentru tine care eşti vai de capul tău”.

Şi pentru a fi mai uşor de observat am să dau câteva exemple uzuale, pe care le întâlnim:

  1. critică absolut tot ce faci, lăsând impresia că nu faci absolut nimic bine;
  2. face „glumiţe” ironice despre tine în public
  3. îţi găseşte fel de fel de defecte şi îţi pune porecle defăimătoare
  4. deţine controlul asupra a tot ceea ce faci
  5. îţi interzice să ieşi cu prietenii şi prietenele
  6. te jigneşte constant, iar când reacţionezi ţi se atrage atenţia că eşti prea sensibilă
  7. nu îşi recunoaşte greşelile afirmând că tu eşti „nebună”
  8. te loveşte afirmând că „este din cauza ta”
  9. creează o stare de frică şi teroare în spaţiul comun
  10. eşti cauza tuturor relelor şi nefericirii lui personale

 

  • Ce sfătuiţi mamele şi ce sfătuiţi taţii să facă, atunci când îşi dau seama că fetele lor sunt în relaţii abuzive?

M.H: Primul lucru pe care îl recomand este o discuţie clară şi sinceră cu adolescenta pentru a-i prezenta anumite comportamente care, din afara relaţiei, sunt percepute ca abuzive. Este foarte posibil ca la vârsta adolescenţei unele dintre ele să fie interpretate eronat, ca dovezi de iubire, pe care „părinţii nu le înţeleg”.

Uneori este suficient doar atât, alteori adolescenta continuă pe ascuns. În acesta nouă situaţie este necesară un proces de consiliere prin care, împreună cu o persoană specializată, adolescenta să lucreze în echipă împreună cu familia la creşterea stimei de sine. Nu este un proces tocmai simplu, mai ales atunci când eşti îndrăgostit, dar rezultatele sunt pe măsura eforturilor.

 

  • Multe femei nu cred în vindecarea prin terapie. Ce trebuie să ştie oricine despre procesul terapeutic? 

M.H: Consider că în primul rând orice femeie este necesar să ştie că procesul terapeutic este o formă de educaţie psihoemoţională şi este un semn de mare putere interioară să poţi cere ajutor specializat, acesta este primul pas spre vindecare. Doar faptul că ţi-ai asumat acest lucru este ca un fel de angajament cu tine însăţi spre a avea o viaţă de calitate, fără abuzuri.

Procesul terapeutic constă într-un proces prin care renunţăm la anumite gânduri şi comportamente care nu ne mai sunt de folos, înlocuindu-le cu unele care sunt benefice şi ne aduc o stare de confort psihologic.

Practic, terapia căreia eu prefer să îi spun însoţire pe drumul schimbării este o muncă de echipă în care femeia înţelege că respectul de sine sănătos aduce şi o relaţie de calitate, la care orice are dreptul prin naştere.

Dacă vrei să ajuţi şi altfel femeile care trăiesc în lanţuri, te rog, ca pe lângă alăturarea în grupul NU EŞTI SINGUR PE LUME,  să îmi scrii AICI povestea ta, cum ai reuşit să scapi de calvar, (sub nume real sau sub anonimat) distribuie acest articol şi susţine cu un like  AICI, pagina Învaţă.Crede.Iubeşte.

Distribuiți vă rog
Spune Biblia că femeia este inferioară bărbatului şi că trebuie să suporte abuzul toată viaţa? Interviu cu pastorul Costel Ghioancă

Relatii

Spune Biblia că femeia este inferioară bărbatului şi că trebuie să suporte abuzul toată viaţa? Interviu cu pastorul Costel Ghioancă

Distribuiți vă rog

Aud extrem de des replici dure la adresa credincioşilor, din cauza înţelegerii eronate a ceea ce spun Biserica şi Biblia despre femeie şi drepturile acesteia în lume. Se crede adesea că un bărbat care crede în Dumnezeu îşi ţine sub papuc partenera pentru că „aşa spune Biblia voastră, că aşa e Biserica, un lagăr în care femeile sunt silite să trăiască pentru că Dumnezeul Ăla în care credeţi voi e un tiran. Vă cere să acceptaţi orice de la abuzatori, pentru că vă consideră mult sub nivelul bărbatului vostru.”

Azi, campania NuEştiSingurPeLume aduce dovezi care aruncă în aer mitul conform căruia, din punct de vedere al Scripturii, femeia este inferioară şi trebuie să îi accepte acestuia orice abuz.

Domnul Costel Ghioancă, pastor al Bisericii ADONAI, din Bucureşti, a răspuns pozitiv invitaţiei de a se alătura campaniei NuEştiSingurPeLume, şi a ne ajuta să înţelegem rolul Bisericii şi al credinţei în viaţa de familie.

 

Ce spune Scriptura despre parenting

 

Conform Scripturii, cum putem preveni ca un băiețel să nu abuzeze o femeie când va fi matur? 

 C.G: În mod cert educația din timpul copilăriei  – mai ales educația bazată pe principiile Sfintelor Scripturi – este esențială pentru comportamentul unei persoane în perioada adultă. Aș face referire la două idei relevante:

 

  • copilul, în cazul nostru băiatul, trebuie să învețe de la părinții săi ce înseamnă Evanghelia. Cu alte cuvinte, băiatul trebuie să afle cât de mult ne iubește Dumnezeu și cum El și-a demonstrat iubirea Lui față de noi prin sacrificiul de la Golgota. Evanghelia ne spune că iubirea înseamnă sacrificiu și exact acest lucru l-a demonstrat Cristos față de Biserică. Fiind modelat de Evanghelie, încă din copilărie, băiatul va învăța că trebuie să o iubească pe viitoarea lui soție, până la sacrificiu! Nici vorbă de abuz!

 

  • Băiatul învață mai ales prin intermediul exemplului – el va privi la tatăl său și își va forma o părere despre modul în care un bărbat trebuie să se poarte cu o femeie. Aici tații au o responsabilitate enormă. Ei trebuie să știe că sunt priviți de copiii lor, iar aceștia vor copia ulterior cele observate. Deci, este bine ca tatăl să-i explice băiatului Evanghelia, dar mai ales să-i arate cât se poate de practic modul în care el își iubește soția.

 

 Cum creștem fetițele pentru a nu deveni victime, la vârsta adultă? 

 C.G: Sunt mai multe lucruri pe care le putem face. Putem să le învățăm pe fetițe să nu-l accepte pe ”primul venit în viața lor”. Așteptările lor de la partenerul de viață nu ar trebui să fie minimale, iar un lucru de bază aici este ca fetița să fie educată și sfătuită să intre în relație numai cu un bărbat care are o profundă relație cu Dumnezeu.

De asemenea, în familie este bine să cultivăm stima de sine a fetiței, așa încât ea să se simtă iubită și apreciată. Acest lucru o va ajuta să nu se refugieze în brațele primului bărbat care pare să-i acorde atenție. Un rol deosebit îl are, aici, tatăl, care trebuie să-i arate dragoste fetiței și să-i cultive stima de sine despre care vorbeam. În acest fel, fetița nu va fi nevoită să caute la alți bărbați, dragostea și prețuirea pe care tatăl ei a eșuat să le manifeste față de ea.

Ce spune Biblia despre relaţia dintre un bărbat şi o femeie?

 

Ce e necesar, din punct de vedere al Scripturii, să facă un bărbat pentru a preveni abuzul asupra soției sale, atunci când apar conflicte între ei?

 C.G: Este nevoie să se raporteze corect la Dumnezeu, la soție și chiar la propria persoană.

Când se raportează corect la Dumnezeu, bărbatul știe că abuzul este o urâciune înaintea Domnului și că el, ca bărbat, este chemat să-și iubească soția, după cum Cristos și-a iubit Biserica și s-a sacrificat pentru ea. Aici nu este vorba despre o opțiune, ci despre o responsabilitate înaintea lui Dumnezeu. Bărbaților li se poruncește să-și iubească, nu să-și abuzeze soțiile.

Când se raportează corect la soțiile lor, bărbații realizează că ele, soțiile, sunt daruri de la Dumnezeu. Nu este vorba despre o ”proprietate” pe care o pot folosi după cum doresc. Soția este un dar de la Dumnezeu, are valoare egală cu cea a bărbatului, este creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Toate acestea constituie un imperativ categoric împotriva abuzului.

Când se raportează corect la ei înșiși, bărbații vor descoperi că nici ei nu sunt perfecți. Și ei greșesc de multe ori și în multe feluri. Astfel, bărbatul învață să fie mai smerit, mai răbdător, învață și să-și ierte soția atunci când aceasta greșește, la fel cum bărbatul a fost iertat de Dumnezeu în atât de multe cazuri.

 

 Despre abuzul sexual în căsătorie: mulți bărbați susțin că sunt stăpâni pe trupurile soțiilor lor, prin urmare nu țin cont de refuzul acestora în ce privește contactul sexual, și ajung să le abuzeze. Ce înseamnă de fapt „bărbatul este stăpân peste trupul femeii”?

 C.G: Contextul din 1 Corinteni 7, unde se discută despre aceste aspecte, ne arată cu maximă claritate că este vorba despre altruism, nu despre egoism! Ideea este că femeia își dăruiește trupul ei bărbatului, la fel cum bărbatul își dăruiește trupul său femeii. Accentul cade pe „ce pot să-i ofer eu partenerului de viață”, nu „pe ce pot primi eu de la partener”. A abuza sexual de soție, în mod egoist, este o distorsionare grosolană a acelui pasaj, înseamnă exact opusul a ceea ce se intenționează.

În plus, femeia nu este ”doar trup”, și nici bărbatul! Nu poți ”stăpâni” trupul cuiva ignorându-i emoțiile, starea acelei persoane și, evident, dorințele ei. Actul sexual trebuie să fie un acord reciproc întotdeauna. A folosi doar trupul cuiva, ignorând dimensiunea sentimentală a acelei persoane, înseamnă să o sfâșii pe respectiva persoană, să o dezumanizezi, să o reduci la un simplu instrument, ceea ce constituie un păcat profund înaintea lui Dumnezeu.

 

Ce poate face o femeie, conform Bibliei, în cazul în care este abuzată fizic sau sexual? 

C.G: În cazul în care o femeie este abuzată fizic sau sexual, cred că o soție ar trebui să facă următorii pași în lumina Scripturii:

 

  • să se roage pentru soțul ei și să-i arate dragoste, adică să încerce să învingă abuzul prin iubire!
  • Dacă lucrurile nu se rezolvă este nevoie ca soția să apeleze la pastor/preot/consilier creștin și să ceară sprijin în situația prin care trece.
  • Dacă abuzul continuă chiar și după această etapă, soția poate apela la instituțiile statului, cerând protecție și ordine de restricție pentru soțul ei.
  • Soția se poate separa de soț și se poate muta (eventual la părinții ei) continuând să se roage pentru soțul ei și sperând ca, după dovezi clare de schimbare, de pocăință, ea să poată relua viața normală de familie.

Dacă vrei să ajuţi şi altfel femeile care trăiesc în lanţuri, te rog ca pe lângă alăturarea în grupul NU EŞTI SINGUR PE LUME,  să îmi scrii AICI povestea ta, cum ai reuşit să scapi de calvar, (sub nume real sau sub anonimat) distribuie acest articol şi susţine cu un like  AICI, pagina Învaţă.Crede.Iubeşte.

 

sursă foto: Facebook Costel Ghioancă

Distribuiți vă rog
Ce facem cu femeile care abuzează bărbaţii? Interviu cu Andrei Vulpescu

Relatii

Ce facem cu femeile care abuzează bărbaţii? Interviu cu Andrei Vulpescu

Distribuiți vă rog
Campania #NuEştiSingurPeLume aduce în faţa noastră un subiect extrem de rar abordat: femeile care lovesc. Fizic şi emoţional. Am vrut cu tot dinadinsul să înţelegem şi partea, de multe ori neluată în seamnă, a unei relaţii: sentimentele bărbatului.
Mulţumesc, Andrei, pentru deschidere şi susţinere!
M: Andrei, de ce lovesc, după părerea ta, bărbații?
A.V: Depinde. Unii au văzut asta acasă. Altora li s-a spus că femeia nu este om. Mai sunt bărbaţi care, la început, sunt absolut okay, după care, pe măsura ce timpul trece şi responsabilităţile cresc – fie că vorbim despre copii sau despre credite – pot ceda, se pot refugia în alcool, spre exemplu, şi astfel pot ajunge la violenţă, ca formă de răzbunare împotriva propriei vieţi.
Pe de altă parte, cred că ar fi cazul să ne uităm şi în partea cealaltă. Cred că şi femeile ar trebuie să fie atente – în primul rând la criteriile de selecţie, apoi la comportamentele bărbaţilor pe care îi aleg şi apoi, la propriul comportament. Îmi scriu suficient de mulţi bărbaţi care spun că nu sunt apreciaţi, că sunt vinovaţi de orice, oameni care s-au săturat până peste cap de ceea ce credeau ca va fi o familie. Vezi? În spatele agresiunii pot sta foarte multe nuanţe. Un lucru este cert – violenţa nu are scuze.

AGRESIVITATEA FEMEILOR NU ESTE UN MIT!

M: Deși pare ireal, există și femei agresive. Fizic. Lovesc partenerul, apoi, când el ripostează, lovind-o, la rândul lui, ea acuză că e victimă. Ce le spui acestor bărbați? Ce le spui acelor femei?
A.V: Să pună mâna şi să-şi vindece propriile traume. Sunt uşor plictisit de toată aceasta modă a victimizării.
M: Auzim des femei care replică: „Nu ești în stare să ai grijă de copil, deci nu am încredere să îl las numai cu tine în parc, nu ești în stare să câștigi suficient să ne fie bine ca familie, nu știi x si y!” Cum îl îndemni pe acel bărbat să reacționeze? Şi ce ai să-i spui femeii?
A.V: Femeia a fost învăţată să fie aşa. Tot de o femeie. Bărbatul ăla a fost învăţat să îndure. Tot de o femeie. Vezi? Totul pleacă de la sistemul de parenting şi, cu voia ta, de la rolul de mamă. Aprecierea nu este tocmai un atribut al zilelor noaste. Din păcate, fără apreciere de ambele parţi, o relaţie nu va putea rezista. În viaţa asta avem 2 activităţi mari şi late care ne mănâncă timpul – munca şi relaţia.
Munca îţi ocupă cam 70% din timp, iar relaţia restul. Să ne gândim logic – dacă munca este stresantă, e clar că aproape toată ziua ta se desfăşoara în stres. Ce faci când ajungi acasă stresat şi dai peste runda a doua? Cât poţi să rezişti fără să clachezi? Îţi spun eu – nu mult. Şi atunci? Ce vei face? Vei căuta soluţii de schimbare: fie schimbare de job, fie schimbare de relaţie, fie amândouă. Şi uite aşa ajungem să vorbim despre amante…
M: Ce simte un bărbat pe care partenera lui îl abuzează emoțional, prin jigniri și denigrare?
A.V: Sunt mai multe etape. Abuzul emoţional nu apare imediat. La început, totul este frumos… Este perioada de frăgezire. Bărbatul care este îndrăgostit e ca un soare. Radiază cu totul. Ei bine, la primul semnal de abuz, omul ăsta suferă un şoc.
În primul rând, se gândeşte ce se întâmplă? Nu prea înţelege de unde vine povestea asta. Brusc, devine mai atent. Începe să caute semne. În momentul în care procesul de abuz emoţional continuă, pot apărea mai multe variante: tace şi înghite – dar se retrage emoţional din relaţie; reacţionează, şi relaţia se transformă în război; îi dă dreptate femeii pentru a nu produce haos în casă, însă, în momentul în care paharul s-a umplut, o dă afară din viaţa lui fără avertismente sau, ultima variantă – pleacă. În niciuna dintre aceste variante, femeia nu câştigă nimic. Aşa că le sfătuiesc pe femei să nu apeleze la această formă de abuz. În plus, abuzul emoţional afectează dorinţa bărbatului, aşa că să nu vă mire că nu vă mai doreşte.

                       VOR BĂRBAŢII DOAR SEX?

M:  Pentru că, din cauza unor experiențe triste, fie cu parteneri abuzivi, fie cu taţi abuzivi, multe femei cred că bărbații vor doar sex și mâncare, de la partenerele lor. Un fel de sclavie din dragoste, zic unele. Ce vrea de fapt un bărbat într-o relație?

A.V: Treaba asta cu bărbatul vrea sex şi mâncare de la o relaţie este o eroare de percepţie. Din păcate, multe femei care cred asta nu prea pot oferi altceva.
Ştiu că pare ciudat, însă are sens. Atunci când crezi că un bărbat vrea doar două lucruri, e clar că nu concepi că poate să-şi dorească şi altceva.

E ca şi cum eu aş spune ca femeile vor doar doua lucruri- copii şi căsătorie. Trist este că într-o proporţie uriaşă… cam ăsta e adevărul.
Şi am testat asta întrebând în comunitatea mea cum ar arăta relaţiile femeilor dacă nu s-ar pune problema de căsătorite şi copii. Răspunsurile mi s-au părut şocante.

Femeile nu concep relaţii fără căsătorie şi copii. Asta cred ele că le vor aduce împlinirea.
Ei bine, veste proastă – lucrurile nu stau aşa. Şi voi explica. Se spune că meseria de mamă este un job full time. De fapt, studiile arată că vorbim despre două joburi şi jumătate full time.

Drept urmare, înainte să vrei să devii mamă, fă acest exerciţiu – ia-ţi două joburi şi jumătate şi vezi cât rezişti! 🙂
Ştiu că parentingul este o muncă în doi. De acord cu asta. Însă hai să ne gândim puţin – întreabă-le pe noile mame cum se simt? Cât timp au pentru ele?
Dacă au o oră pe zi este mare lucru. Apoi întreabă-le cât timp au pentru relaţie?
S-ar putea să lase privirea în jos sau să râdă amar. Nu vreau să fiu prăpăstios, însă ar fi bine să ne asumăm lucrurile aşa cum sunt.

O femeie care devine mamă nu devine un soare care străluceşte, ci ceva tern, deseori un om lipsit de vlagă, obosit, sufocat de taskurile zilnice, un om care-şi pierde cheful de viaţă, de cunoaştere etc.
Aşa că n-ar fi rău să încercăm să vorbim despre relaţii cu carţile pe masă. Bărbaţii îşi pot dori orice de la o relaţie. Cine crede că vrem doar sex şi mâncare se află într-o cumplită eroare.

Şi sexul şi mâncarea se găsesc pe toate drumurile.
Iubirea… mai rar!
Dacă vrei să ajuţi şi altfel femeile care trăiesc în lanţuri, te rog ca pe lângă alăturarea în grupul NU EŞTI SINGUR PE LUME,  să îmi scrii AICI povestea ta, cum ai reuşit să scapi de calvar, (sub nume real sau sub anonimat) distribuie acest articol şi susţine cu un like  AICI, pagina Învaţă.Crede.Iubeşte.
Distribuiți vă rog
Scriitoarea Ana Barton, pentru campania #NuEştiSingurPeLume: „Dacă un copil este iubit și respectat, el va ști și să ofere, și să ceară dragoste și respect. Ele sunt firescul lui, așa a trăit. Cu firescul cu care ai fost crescut umbli prin lume.”

Relatii

Scriitoarea Ana Barton, pentru campania #NuEştiSingurPeLume: „Dacă un copil este iubit și respectat, el va ști și să ofere, și să ceară dragoste și respect. Ele sunt firescul lui, așa a trăit. Cu firescul cu care ai fost crescut umbli prin lume.”

Distribuiți vă rog

Ana Barton s-a alăturat campaniei #NuEştiSingurPeLume şi ne-a împărtăşit gândurile ei cu privirea la abuz şi modalităţi de a ne ajuta copiii să creeze o lume în care libertatea depinde de fiecare dintre noi, nu de destin şi de împrejurări.

Mulţumim, Ană, pentru promptitudinea şi empatia cu care răspunzi mereu nevoilor semenilor tăi!

Cum ne învățăm fetele să nu devină victime?

sursă foto: Google

Ana: Cel mai sigur, prin exemplul personal, adică nefiind victime. Copiii fac ce văd la părinții lor, nu ce le spun părinții că ar fi bine să facă. Degeaba i-aș vorbi fiicei mele despre cum să nu ajungi victimă, dacă ea mă vede pe mine în această postură.

Pe de altă parte, chiar dacă sunt victimă, e obligația mea morală și sufletească să-i spun fetei că situația în care mă aflu nu e una firească. Problema gravă la noi este că victimele abuzurilor nu sunt sprijinite, iar aici nu mă refer la stat, ci la omul de lângă mine.

Sigur că e absolut normal să am așteptări din partea autorităților, însă nu voi sta să aștept acum ajutorul lor, dacă nu vreau să mor așteptând. Uite, le cunosc pe doamnele de la Adăpostul de criză „Esther“, o organizație de sprijin din Brașov. Am întâlnit acolo femei care au povestit prin ce au trecut și familiile lor, ce traume îngrozitoare, și cum au reușit să-și schimbe viețile fiindcă au avut unde se duce, a avut cine să le ajute, mă refer la acest adăpost de criză. Gândește-te, Monica, la faptul că „Nu am unde să mă duc“ e lucrul cel mai îngrozitor, cel mai descurajant. Asta fiindcă aproapelui meu nu-i pasă.

Am o amintire din copilărie legată de așa ceva. Florica era nora femeii de la care bunicii mei cumpărau lapte. Florica avea un bărbat care o bătea, care bea și o bătea. Uneori, nu putea soacra ei să vină să aducă laptele și venea Florica. Așa am cunoscut-o. Am auzit-o odată spunându-i bunicii mele despre bătăi, iar bunica mea a vorbit cu soacra ei, care a zis că va vorbi cu fiul ei.

Nu știu ce au vorbit, dar știu că n-au rezolvat. Era iarnă, eram în vacanță la țară, la bunici. Era zăpadă, era noapte. Ne-au trezit din somn bubuituri în geamurile de la stradă. Bunicul s-a dus să vadă cine e. Erau Florica și cei doi copii ai ei, o fată și un băiat. Fugiseră de acasă, desculți și dezbrăcați. Nu stăteau deloc aproape de noi, dar deloc. Cam la un kilometru jumate. Bunicii mei i-au primit, i-au îmbrăcat cu haine groase, chiar dacă era cald în casă, fiindcă dârdâiau și plângeau, alergaseră prin zăpadă. Noi eram patru în cameră, eu, fratele meu și bunicii. Iarna nu încălzeam decât o cameră și dormeam toți, aveam un pat și o canapea mare, extensibilă.

Am dormit șapte în cameră în noaptea aia. Mi-amintesc că eu am dormit pe lada studioului, știi ce e aia?  O ladă de lemn la capul patului, unde se țin plapuma, lenjeria, cuvertura. E lipită de pat. Mi-a pus bunica o altă plapumă acolo, sus, și am dormit. Pe frate-meu l-au luat bunicii cu ei în pat, iar Florica și copiii ei au dormit pe canapea. A doua zi, bunicii s-au dus la șeful de post, care stătea lângă noi, iar șeful de post, domnul Costache, s-a dus la bărbatul Floricăi. Nu știu ce i-a spus, cert e că a reușit mai mult decât soacra Floricăi. Bărbatul a venit la noi, bunicii mei i-au tras o muștruluială zdravănă, iar Florica a trăit mai departe cu el nebătută. Nu bine, dar măcar nebătută. Asta se-ntâmpla în anii ’80, Monica, e mare lucru că s-a reușit și atât. Din păcate, în ziua de azi de nici măcar atât de puțin sprijin nu au parte femeile abuzate.

Pentru că nu ne pasă. Pentru că putem să nu ne pese.

Cum ne învățăm băieții să nu devină agresori?

 Ana: Tot exemplul personal e cel mai eficient. Iar asta e valabil pentru ambii părinți, e nedrept să ne referim numai la tată. Sunt mame foarte agresive, sunt mame care își alienează copiii, otrăvindu-le mințile și inimile cu ce simt ele în legătură cu tații acelor copii, le sădesc de mici ura în suflete. Agresivitatea naște agresivitate, asta se poate demonstra oricând. Din păcate.

Apoi, nu doar băieții au nevoie de lecția nonagresivității, ci și fetele, toți avem nevoie. Uite cât de rezistenți sunt adulții la lecția asta, este evident că o putem internaliza mult mai bine când suntem copii.

Însă abuzul nu înseamnă doar agresiune fizică sau verbală, abuzul presupune un cumul de comportamente deviante, foarte multă manipulare a victimei, desconsiderare până la anularea acesteia ca ființă. Nu e necesar ca agresorul să lovească, să insulte sau să urle. Există modalități subtile de distrugere a încrederii unui om în sine însuși. Și tot abuzuri se numesc.

Ce face școala pentru a-i educa pe copii pentru viață și ce ar fi necesar să facă?

 Ana: Prea puțin, fiindcă nu sunt suficiente informațiile disparate pe care copiii le primesc de-a lungul parcursului școlar la diferite materii: educație pentru sănătate, educație civică, dirigenție. Esta necesar să existe în programa școlară o materie numită, de exemplu, „Educație de viață privată“. Ideea îi aparține doamnei prof. univ. dr. Mihaela Miroiu, eu am preluat-o de la domnia sa și cred enorm în ea.

Copiii ar învăța acolo inclusiv ce e în neregulă în comportamentele părinților lor, ar învăța ce presupune să trăiești cu cineva într-o casă, ce înseamnă egalitate în drepturi și obligații, ce înseamnă respectul față de tine însuți și față de o altă ființă umană, față de copii, dar și față de animale – gradul nostru de civilizație se vede și în mulțimea animalelor abandonate pe străzi –, cum împarți treburile într-o gospodărie etc.

Da, nu face școala, dar asta nu înseamnă că nu putem face noi, doar să vrem, doar să înțelegem că acest lucru este de o importanță vitală. Mergem la școli, le propunem directorilor și profesorilor, ne organizăm în acest sens, totul e să vrem. M-am gândit ce-ar fi dacă părinții s-ar duce la școală, să le vorbească elevilor din clasa fiului sau fiicei lor despre carieră, de exemplu. Să spună cu ce provocări se confruntă în profesia pe care o au. E o formă de educație pentru carieră, că nici asta nu se face în școală.

Da, facem campanii de conștientizare, da, luptăm pentru schimbarea programei școlare, dar, da, facem noi înșine ceva, face fiecare, se implică fiecare. Voluntariatul nu e foarte bine reprezentat în România, însă tot noi putem schimba și asta. Voluntariatul e răspunsul cel mai rapid și cel mai eficient. Nu poți să stai și să aștepți cu brațele încrucișate să se schimbe sistemul, că nu se schimbă, doar trece timpul. Și doar în defavoarea oamenilor.

Cum crezi că poate tatăl să își ajute fetița să nu ajungă victima abuzurilor?

sursă foro: Google

 Ana: Nefiind vreodată abuziv și recunoscând față de sine și față de toată familia când are tendința de a fi, cugetând asupra acestei tendințe. Suntem oameni, toți ne înfuriem, nu e nimic nefiresc în asta, depinde însă ce facem cu furia aia.

Și mamele se înfurie, și copiii se înfurie. Viața bună se predă acasă, dar nu ca pe o lecție, ci ca pe un transfer de lumină.

„Uite, draga mea/dragul meu, mai avem și momente mai puțin bune, ne mai enervăm, ne mai supărăm, dar ne iubim și atunci când suntem supărați unii pe alții, rezolvăm totul împreună, niciun om nu trăiește roz tot timpul, tu ești mai important/mai importantă decât enervarea, decât supărarea, decât dezamăgirea.“

Dacă un copil este iubit și respectat, el va ști și să ofere, și să ceară dragoste și respect. Ele sunt firescul lui, așa a trăit. Cu firescul cu care ai fost crescut umbli prin lume.

De asemenea, explicându-i copilului, atunci când acesta observă comportamentele abuzive ale altor oameni, că acestea nu sunt în regulă, că sunt intolerabile.

Cum ar putea să se implice bărbații în lupta împotriva abuzurilor?

 Ana: Direct. Să vorbească despre abuz, să-și arate fățiș dezaprobarea, să se implice în campanii de conștientizare, să reacționeze atunci când sunt martori la abuzuri. Dar asta au de făcut și femeile, nu doar bărbații.

Abuzatorii trebuie să afle că „normalitatea“ lor nu e în niciun caz normală.

Să nu ne mai vedem de viețile noastre atunci când lângă noi un om este bătut, insultat, amenințat, atunci când din apartamentul de deasupra se aud țipete și lovituri, când cineva strigă după ajutor. Să terminăm cu „E casa lor, e viața lor, nu mă amestec, nu e treaba mea!“.

Câți oameni au murit pentru că n-a fost treaba vecinilor să-i audă, să-i vadă, să-i ajute, să-i salveze? De-aia se și perpetuează abuzul în societatea noastră cu fiecare altă generație, din cauza acestui „Nu e treaba mea, nu mă bag“. Abuzatorii știu că nu are cine să le salveze pe victimele lor.

Dacă vrei să ajuţi femeile care trăiesc în lanţuri, te rog ca pe lângă alăturarea în grupul NU EŞTI SINGUR PE LUME,  să îmi scrii AICI povestea ta, cum ai reuşit să scapi de calvar, (sub nume real sau sub anonimat) distribuie acest articol şi susţine cu un like  AICI, pagina Învaţă.Crede.Iubeşte.

Sursă foto ANA: Narcis Pop

 

Distribuiți vă rog
Ce să faci, conform Codului Penal, când ai fost abuzată fizic sau sexual? Interviu cu doamna avocat Luiza Platon

Relatii

Ce să faci, conform Codului Penal, când ai fost abuzată fizic sau sexual? Interviu cu doamna avocat Luiza Platon

Distribuiți vă rog

Interviul care urmează răspunde întrebărilor cele mai frecvente pe care şi le pune o victimă a abuzului. Astăzi s-a alăturat campaniei #NuEştiSingurPeLume, doamna avocat Luiza Florina Platon, care a explicat concret ceea ce multe dintre noi nu avem curajul nici măcar să credem că poate fi real.

  1. Cum și unde sunt sancționate de legea română faptele prin care se amenință și/sau se pune în pericol viața, integritatea corporală, sănătatea sau libertatea unei femei?

Av: Toate faptele care implică amenințări, abuzuri și violențe asupra unei alte persoane, sunt sancționate de Codul Penal în Titlul I – Infracțiuni contra persoanei. Pentru oricare dintre aceste fapte, este prevăzută și pedeapsa închisorii în anumite limite.

2. Este pedepsită de lege fapta agresorului care își ține victima prizonieră într-un imobil sub amenințarea suprimării vieții sau vătămarea integrității corporale, chiar dacă victima ar avea posibilitatea fizică să plece din imobil?

Fapta agresorului de a-și ține victima într-un imobil, împotriva voinței acesteia,  sub amenințarea suprimării vieții sau vătămarea integrității corporale, chiar dacă victima ar avea posibilitatea fizică de a pleca, dacă este de natură a-i cauza victimei o asemenea temere față de consecințele pe care le va suporta,  încât acesta să fie unicul motiv pentru care rămâne, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de privare de liberate. Pentru această infracțiune, Codul Penal prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 1 la 7 ani.

3.Actul sexual ce se consumă imediat după agresiunea fizică asupra victimei, poate atrage răspunderea penală a agresorului?

Orice act sexual ce are loc fără consimțământul victimei, implică atragerea răspunderii penale a agresorului, cu atât mai mult cu cât  ar putea avea loc imediat după agresarea fizică a victimei, atunci când aceasta este posibil să nici nu mai fie  în stare să se opună, sau chiar colaborează de frică  de a fi agresată din nou.

4.Ce poate face victima atunci când primește amenințări în urma înregistrării denunțului împotriva agresorului?

Orice persoană aflată într-o astfel de situație trebuie să sesizeze organelor de poliție orice fel de amenințare, dacă aceasta este de natură a-i provoca teama că amenințările s-ar putea concretiza. În acest sens, trebuie să se conștientizeze foarte clar faptul că este nevoie de probe pentru a putea obține tragerea la răspundere a agresorului pentru faptele sale. Cred că majoritatea femeilor din ziua de azi au un telefon cu care pot face poze, înregistrări, stoca mesaje, acesta fiind, din punctul meu de vedere, mijlocul cel mai la îndemână pentru a obține dovezi  în susținerea plângerilor penale împotriva agresorului.

5. Când agresivitatea partenerului devine faptă penală?

Conform articolului 193 alin. (1) din Codul Penal, ”Lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.”

6. Cum ar trebui să procedeze victima unui abuz fizic și/sau sexual?

Victima unui abuz fizic, sexual sau de orice altă natură, atât timp cât abuzul se concretizează într-o faptă prevăzută de legea penală,  în primul rând trebuie să formuleze o plângere în scris, să se gândească la probele pe care le poate prezenta (martori, fotografii, mesaje, înregistrări video sau audio, certificate medico-legale, procese-verbale etc.) și să înregistreze plângerea la o unitate de Poliție sau Parchet. Dacă vorbim de abuz fizic sau sexual, urgența este să se adreseze celei mai apropiate unitați medicale pentru constatarea cât mai rapidă a urmelor fizice ale agresiunii, constatare în baza căreia, ulterior, se va putea elibera un certificat medico-legal.

Avocat PLATON LUIZA FLORINA – Baroul București

Dacă vrei să ajuţi şi altfel femeile care trăiesc în lanţuri, te rog ca pe lângă alăturarea în grupul NU EŞTI SINGUR PE LUME,  să îmi scrii AICI povestea ta, cum ai reuşit să scapi de calvar, (sub nume real sau sub anonimat) distribuie acest articol şi susţine cu un like  AICI, pagina Învaţă.Crede.Iubeşte.

Distribuiți vă rog
Cum influenţează alcoolul şi substanţele psihoactive comportamentul agresiv? Informaţii utile de la Dr. Alice Piperea

Relatii

Cum influenţează alcoolul şi substanţele psihoactive comportamentul agresiv? Informaţii utile de la Dr. Alice Piperea

Distribuiți vă rog

Influența consumului de alcool și substanțe psihoactive asupra comportamentului agresiv

 În cele ce urmează, Lect. Univ. Dr. Alice Piperea (cadru didactic universitar la Facultatea de Farmacie a Universității Titu Maiorescu, Disciplina Toxicologie) ne va prezenta câteva aspecte deosebit de importante în legătură cu consumul de alcool și substanțe psihoactive și influența acestora asupra comportamentului agresiv, într-un interviu documentat din punct de vedere științific.

SUBSTANŢE CARE CRESC RISCUL AGRESIVITĂŢII

  1. Care sunt cele mai frecvente substanțe al căror consum crește riscul de agresivitate?

Alcoolul și anumite substanțe de abuz au capacitatea de a acționa asupra creierului, crescând riscul ca individul să se angajeze în acte de violență.

Toxicomanii dependenți de cocaină și heroină, de exemplu, dezvoltă un comportament agresiv pentru asigurarea resurselor materiale necesare pentru procurarea continuă a acestor droguri costisitoaare.

Traficanții de narcotice, nu și cei de alcool, prezintă deasemenea un comportament agresiv.

Substanțele de abuz implicate cel mai adesea în acte de agresivitate sunt alcoolul, psihostimulantele (cocaina și amfetaminele, în special metamfetamina), steroizii androgeni anabolizanți, THC (din Marijaua). Aceste substanțe au capacitatea de a afecta dispoziția prin modificarea nivelelor neurotransmițătorilor (substanțelor) din creier implicați în menținerea bunei dispoziții.

2. Există o legătură reală între consumul de alcool și creșterea agresivității?

Studiile au arătat faptul că există o legătură reală între consumul de alcool și agresivitate.

Conform unui studiu canadian,  alcoolul este implicat în 38% din cazurile de divergențe, în 57% din cazurile de amenințări și în 68% din cazurile care implică agresiune fizică. Conform acestui studiu, consumul acut de alcool este legat în mai mare măsură în actele de de agresiune decât cel cronic.

Conform unui studiu britanic, 76% din dispute și 94% din actele de agresiune fizică au loc în zilele în care agresorii consumă cantități mari de alcool.

Un studiu rusesc a evidențiat faptul că rata omuciderilor este mai mare în weekend, atunci când consumul de alcool crește, comparativ cu timpul săptămânii, când acest procent scade.

Conform unui studiu suedez, indivizii sunt de 13 ori mai predispuși să comită acte de violență în primele 24 de ore de la ingestia alcoolului.

MECANISME PRIN CARE ALCOOLUL CREŞTE AGRESIVITATEA

  1. Care sunt mecanismele prin care alcoolul și celelalte substanțe de abuz cresc agresivitatea?

Alcoolul, narcoticele, halucinogenele și stimulantele diferă între ele din punct de vedere al mecanismelor de acțiune, dar și din punct de vedere al tipului de comportament agresiv indus.

Alcoolul are efect dezinhibitor asupra organismului. În ultimele stadii ale dependenței, alcoolul duce la scăderea neuromediatorului serotonină, ceea ce crește riscul de depresie, afectarea somnului, creșteștere a riscului de agresivitate sau suicid. Studiile pe animale au demonstrat că șoarecii cu nivele scăzute de serotonină devin mai agresivi și impulsivi, atacând și omorând rozătoarele din jur.

O altă explicație referitoare la mecanismul prin care alcoolul favorizează comportamentul agresiv este reprezentată de proprietatea alcoolului de a “anestezia” centrul din creier care inhibă comportamentul agresiv, paralizând  practic această frână a agresivității.

Alte studii au evidențiat proprietatea alcoolului de a induce agresivitate prin producerea unor modificări cognitive (alterarea funcțiilor intelectuale, asumarea nerealistă a unor riscuri, diminuarea vigilenței), fiziologice și emoționale care induc labilitate emoțională și cresc probabilitatea de agresiune.

Drogurile psihostimulante conduc la dezvoltarea unui comportament agresiv prin alterările toxice pe care le produc la nivelul neurotransmițătorilor noradrenalină și dopamină. Aceste droguri cresc nivelele acestor neurotransmițători, inducând o stare de hiperexcitabilitate, similară cu starea de panică indusă în organism atunci când acesta se simte în pericol. Menținerea continuă a nivelelor ridicate dedopamineă crește riscul de apariție a unui comportament paranoid. Pe măsură ce nivelele de dopamină din ceier cresc, riscul de apariție al iuluziilor și stărilor paranoide cește, ceea ce duce la stări de mania persecuției sau stări de gelozie.  Cele mai frecvente cauze de deces în cazul indivizilor dependent de droguri psihostimulante sunt reprezentate de acte de violență, suicide sau accidente.

Marijuana este un drog consumat din dorința de diminuare a anxietății și agresivității. Sindromul de abstinență (care apare la întreruperea bruscă a administrării îndelungate a drogului) se manifestă însă prin iritabilitate și agresivitate.

Steroizii androgeni anabolizanți utilizați uneori abuziv pentru creșterea masei musculare și a rezistenței la efort, în doze suprafiziologice, cresc agresivitatea, având efecte similare hormonului fiziologic testosteron. Creșterea agresivității, cunoscută sub denumirea de “roid rage”, se întânește mai ales la doze mari și în cazul indivizilor cu personalitate mai violentă.

 4. Care sunt factorii care influențează magnitudinea agresivității în contextul consumului de alcool?

Sursă foto: Google

Cel mai important factor determinant al magnitudinii agresivității induse de alcool este reprezentat de condițiile sociale trecute și prezente, alături de tipul de băutură alcoolică consumată.

Întrebarea care se pune în acest context este dacă alcoolul induce agresivitate în mai mare măsură din cauza acțiunilor sale asupra funcțiilor fiziologice ale organismului sau în mai mare măsură datorită faptului că individul consummator se așteaptă la creșterea agresivității  ca urmare a consumului de alcool.

Unele studii au arătat că indivizii se comportă agresiv în condiții experimentale în urma consumui de alcool , deoarece știu că au consumat alcool, indiferent de nivelul acestuia în sânge, în timp ce alte studii sugerează că efectele farmacologie ale alcoolului contribuie în mai mare măsură la comportamentul agresiv decât efectul psihologic așteptat de individ.

În pus, studiile au evidențiat faptul că actele de violență în urma consumului de alcool sunt îndreptate spre familie și prieteni în cazul omului și spre indivizi necunoscuți în cazul animalelor.

5. Comportamentul agresiv este influențat de alcool în mai mare măsură în cazul bărbaților sau al femeilor?

Studiile au arătat că actele de agresiune legate de consumul de alcool sunt mai frecvente în cazul bărbaților decât în cazul femeilor.

Conform unui studiu britanic realizat pe indivizi care consumă alcool în cantități mari, bărbații manifestă în mai mare măsură agresivitate de ordin fizic după consumul de alcool, față de femei care manifestă în mai mare măsură agresivitate de ordin verbal după consumul de alcool.

Dr. Alice Piperea

 

Despre Alice poți afla mai multe AICI sau AICI  și poți lua legatura cu ea dacă ai nevoie de consiliere în domeniul farma sau de lecții individuale de pregătire la chimie pentru BAC, admitere la facultate

Dacă vrei să ajuţi şi altfel femeile care trăiesc în lanţuri, te rog ca pe lângă alăturarea în grupul NU EŞTI SINGUR PE LUME,  să îmi scrii AICI povestea ta, cum ai reuşit să scapi de calvar, (sub nume real sau sub anonimat) distribuie acest articol şi susţine cu un like  AICI, pagina Învaţă.Crede.Iubeşte.

 

Referințe bibliografice:

Understanding and preventing violence, Vol3, Social Influences, National Research council.

www.dualdiagnosis.org – integrated treatment of substances abuse and mental illness

Bushman B.J., Cooper H.M., Effects of alcohol on human aggression: an integrative research review, Psycholocigal Bulletin, 1990, 107 (3), 341-354.

Bond A., Lader M., The relationship between induced behavioural aggression and mood after the consumption of twodoses of alcohol. British Journal of Addiction, 1986, 81, 65–75.

In D. Fuller, R. Dietrich, E. Gottheil, Recent developments in alcoholism: Alcohol and violence, 1997,  XIII, 227–243, New York: PlenumPress.

Bushman B., Cooper H., Effects of alcohol on human aggression: An integrative research review. Psychological Bulletin, 1990,107, 341–354.

Caetano, R., McGrath, C., Ramisetty-Mikler, S., & Field, C., Drinking, alcohol problems and the five-year recurrenceand incidence of male to female and female to male partner violence. Alcoholism: Clinical and Experimental Research, 2005, 29,98–106.

Chase, K. A., O’Farrell, T. J., Murphy, C. M., Fals-Stewart, W., &Murphy, M., Factors associated with partner violenceamong female alcoholic patients and their male partners. Journal of Studies on Alcohol, 2003, 64, 137–149.

Chermack, S. T., Murray, R. L., Walton, M. A., Booth, B. A., Wryobeck, J., & Blow, F. C., Partner aggression amongmen and women in substance use disorder treatment: Correlates of psychological and physical aggression and injury. Drug andAlcohol Dependence, 2008, 98, 35–44.

Crawford A., Alcohol and expectancy: II. Perceived sex differences in the role of alcohol as a source of aggression.Alcohol and Alcoholism, 1984, 19, 71–75.

Dougherty, D. M., Cherek, D. R., & Bennett, R. H., The effects of alcohol on the aggressive responding of women.Journal of Studies on Alcohol 1996, 57, 178–186.

Fillmore, M. T., & Weafer J., Alcohol impairment of behavior in men and women. Addiction, 2004, 99, 1237–1246.

Giancola, P. R., Alcohol-related aggression in men and women: The influence of dispositional aggressivity. Journal ofStudies on Alcohol, 2002, 63, 696–708.

Distribuiți vă rog
Cum se poate vindeca o femeie, victimă a abuzului? Interviu despre traumă, cu Psihoterapeutul Lucian Negoiţă

Relatii Uncategorized

Cum se poate vindeca o femeie, victimă a abuzului? Interviu despre traumă, cu Psihoterapeutul Lucian Negoiţă

Distribuiți vă rog

Campania #NuEştiSingurPeLume este despre femei care îşi doresc să se vindece de iubiri bifate greşit. Dacă nu ştii de unde a pornit ideea campaniei, te invit să accesezi linkul acesta şi să asculţi povestea unei astfel de iubiri, sfârşite cu adânci răni pe trup şi pe suflet.

Am decis să aduc multă  informaţie despre abuz, în această campanie, de la specialişti care ştiu ce înseamnă un tipar, o durere, un trecut şi o iubire toxică. Am ales specialiştii tocmai pentru că de foarte multe ori, femeile sunt învinovăţite pentru că sunt abuzate, şi de cele mai multe ori, acesta este motivul pentru care continuă să rămână în relaţii cu abuzatorii.

Am stat de vorbă cu Psihoterapeutul Lucian Negoiţă, care a acceptat să explice pentru toate femeile, ce înseamnă trauma şi cum ne vindecăm de ea. Urmează o serie de articole cu ajutorul cărora fiecare femeie îşi poate face o radiografie a propriei relaţii de cuplu şi poate deschide ochii cu privire la ce e admis şi ce nu e admis într-o relaţie sănătoasă.

 

  • Explică-ne, te rog, pe înţelesul tuturor, ce înseamnă trauma şi când apare ea.

Lucian: O traumă poate apărea la orice vârstă și chiar din viața intrauterină. Cercetări recente ne arată că, dacă  mama trăiește într-un mediu abuzator, un mediu cu frici și tristețe, acestea se pot transmite și către nou născut.

Traumele apar când nu ne sunt îndeplinite nevoile de atașament. Când suntem abuzați emoțional și/sau fizic. Când nu ni se oferă atenție, siguranță, afecțiune și apreciere. Când nu ni se dau mâncare, haine, condiții minime de trai. Când primim critici, pedepse și lovituri. Când suntem abuzați, molestați sexual. Când nu suntem mângâiați, luați în brațe. Când trăim într-un mediu în care frica este o prezență permanentă. Când îmi văd părinții că se ceartă, se lovesc, consumă alcool sau droguri…

Cu toții am trăit într-un mediu mai mult sau mai puțin abuzator. Paradoxul este că, și dacă am primit prea multe lucruri bune, am fost obișnuiți cu prea-binele adică am avut niște părinți sau bunici hiperprotectivi care nu ne  lăsau să facem prea multe și asta poate fi o formă de abuz emoțional.

Trauma nevindecată înseamnă să continui să simt teama, să fiu trist, să mă simt vinovat, să îmi fac rău prin tot feluri de abuzuri. Înseamnă depresie și insomnii, coșmaruri și imagini recurente care mă bântuiesc. Înseamnă să intru în relații nesatisfăcătoare, cu abuzatori. Înseamnă să accept și să mă sacrific la infinit. Înseamnă să-mi accept rolul de victimă.

 

  • Poate o persoană abuzată să nu rămână cu traume în urma unui abuz?

Lucian: O rană chiar dacă se vindecă lasă cicatrici. Uneori, dacă o mai apeși poate să doară. Depinde și de cât de mult timp a fost expus un om la traume într-un mediu abuziv. 2 ani sau 20 pot fi repere. O traumă poate însemna și devenire și evoluție. Suntem ființe care creștem și prin durere. Cum spunea Lucian Blaga, nuferii albi au rădăcinile adânc ascunse în nămol…

 

  • Ce presupune procesul de vindecare?

Lucian: Vindecarea are nevoie de timp și de suport emoțional, ajutor din partea altor oameni. Nu am fost rănit de unul singur și nu mă pot vindeca singur!

Vindecarea presupune dezvoltarea unor noi comportamente, a unor gânduri realiste, de acceptare aceea ce a fost și de asumare a prezentului și viitorului meu. Diminuarea intensității, frecvenței și duratei emoțiilor negative sunt alți indicatori că sunt pe calea cea bună, a vindecării. Diminuarea fricilor, a tristeții, a vinovăției și a rușinii mă fac să simt încet-încet că viața revine în mine, o viață care merită trăită, fiindcă și eu merit ceva mai bun!

Asumarea unor noi obiective, a unor schimbări, chiar și în mediul familial sau profesional, presupune curaj, voință și sunt noi direcții de vindecare.

Nu toți oamenii pot face asta, din păcate. Dacă au fost abuzați, deprivați emoțional îndelung în copilărie, dacă nu au avut măcar un bunic, o persoană de atașament sigur, procesul de vindecare devine muuult mai dificil și mai îndelungat. Creierul emoțional are nevoie de timp pentru a crea noi trasee neuronale, noi autostrăzi prin care să circule comportamente adaptative, să pot să capăt încredere în mine și în ceilalți. Să pot să renunț la jocurile psihologice ce implică provocări și pedepse asupra partenerului sau copiilor, retrageri evitante sau critici mânioase, să pot să am forța interioară de a nu mă proteja refugiindu-mă în alcool sau mâncare. Alți oameni preferă să supracompenseze refugiindu-se în muncă, 12,14,16 ore pe zi. Alții fac sport până la epuizare, aleargă maratoane însă ceea ce știu ca om și ca terapeut, este că emoțiile ne urmăresc peste tot, indiferent unde și cât am fugi de ele. Când învăț să mă mai opresc, să mai spun stop, când am o relație funcțională în care mă simt în siguranță și mă încarc, când nu mai țip la copii mei sau la ceilalți, învăț să merg pe alte poteci către vindecare…

 

  • Poate o persoană care nu îşi poate permite financiar să intre într-un proces de psihoterapie, să vindece trauma şi să aibă o viaţă împlinită? Dacă da, cum?

Desigur, dacă descoperă un psihoterapeut, o fundație care oferă aceste servicii la un preț scăzut sau probono. Important este să își asume procesul de vindecare și schimbare a unor comportamente ce o mențin în situații și contexte abuzatoare, să aibă curajul să ceară ajutorul și să își asume procesul ce presupune schimbări. Factorul material în psihoterapie nu este relevant, lucru arătat de mai multe cercetări în domeniu.

Oricum, și femeile cu situații materiale foarte bune sunt abuzate și preferă să rămână în contexte abuzatoare.

 

  • Recomandă-ne câteva cărţi care le-ar putea ajuta pe victime să înţeleagă trauma.

Lucian: Din cărțile pe care le recomand în terapiile mele aș sugera următoarele: Cum să îți reinventezi viața, Iluzia iubirii, Stilurile de atașament, O bază de siguranță, Traumă și atașament, Femei care iubesc prea mult.

 

  • Pentru femeile care rămân în relaţiile cu abuzatorii care promit să nu le mai agreseze : ce ar trebui să facă ele şi, totodată, ce ar trebui să facă abuzatorii pentru a-şi gestiona furia?

Pentru femeile abuzate aș începe cu o parabolă din cultura arabă: Dacă m-ai lovit o dată, te iert, fiindcă orice om greșește și merită iertat. Dacă m-ai lovit a doua oară înseamnă că mă vei lovi și a treia și atunci aleg să rămân sau să plec. Pentru aceste femei, le-aș ruga să observe și să renunțe, dacă pot, la acele iluzii și autoacuzări: partenerul meu regretă, și-a cerut scuze, îi pare rău, a promis că nu o să mă mai lovească, o să își dea seama că m-a rănit. Renunțarea la speranță este dureroasă. Renunțarea la criticismul personalși eu sunt de vină, că l-am provocat sau am refuzat să facem sex, este de asemenea dificilă. Este sfîșietor să apelez și la argumente de genul: rămân pentru copii, să aibă tată, să fim o familie. Acolo pot auzi frica femeilor de singurătate, de abandon și o lipsă a asumării. Însă mintea noastră caută autoamăgiri prin care să ne protejăm chiar dacă, pe termen lung, ne vor costa mult…poate o viață, a noastră și a copiilor care trăiesc în abuzuri emoționale și fizice.

Pentru abuzatorii care, în copilărie, și ei au fost de multe ori abuzați, răniți, striviți sufletește de bătăi și lipsuri, compasiunea este necesară de asemenea. Sunt ființe care au suferit și continuă să sufere și să provoace în prezent, în plus, suferința copiilor și partenerelor. Furia nu este decât emoția de la suprafață a unui iceberg de suferințe. În străfunduri este mută durere, vinovăție și teamă. Teama că nu sunt bun, că nu merit, că „este degeaba”. Pe moment mă simt mai bine că lovesc, mă eliberez, mă descarc, dar apoi pot veni ca plată, furia împotriva mea, vinovăția, frica de a rămâne singur. Din păcate, puțini bărbați abuzatori aleg să apeleze la ajutor profesional. Un abuzator poate să fie prieten cu tulburări de personalitate de tipul paranoid, antisocial, narcisic în timp ce victimele lor pot avea tulburări de tip dependent, evitant. Avantajele de a avea controlul asupra partenerei, descărcarea imediată a furiei prin abuzuri și, de multe ori, alcool sunt mai puternice decât asumarea unui proces de schimbare care poate dura și ani de zile. Răsplata poate fi muult prea departe. „Acum am avantajele”, chiar dacă asta înseamnă o viață de singurătate emoțională.

Avem o singură viață. Cum alegem să ne-o trăim?

Lucian Negoiță – psihoterapeut principal, formator psihoterapie cognitiv-comportamentală.

Director Emotion Center, clinic de psihoterapie și dezvoltare personală

www.luciannegoita.ro

Dacă vrei să ajuţi şi altfel femeile care trăiesc în lanţuri, te rog ca pe lângă alăturarea în grupul NU EŞTI SINGUR PE LUME,  să îmi scrii AICI povestea ta, cum ai reuşit să scapi de calvar, (sub nume real sau sub anonimat) distribuie acest articol şi susţine cu un like  AICI, pagina Învaţă.Crede.Iubeşte.

 

Distribuiți vă rog