Categorie: Credinta

6 principii biblice care te echipeaza pentru călătoria spre o viaţă plină de semnificație

Credinta

6 principii biblice care te echipeaza pentru călătoria spre o viaţă plină de semnificație

Distribuiți vă rog

Când am început studiul biblic „Femeia împlinită”, mi-au venit în minte versurile poetului Adrian Păunescu:

Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…

Am zâmbit la ideea de „imposibil fără noi”, dar am simţit cum mi se rup bucăţi din suflet când mi-am amintit cum am fost eu. Convinsă că nu valorez mai nimic, că nu am drepturi, decât obligaţii, că nu ştiu, că nu pot, că sunt urâtă, că sunt slăbănoagă, că sunt o copilă fără minte. Şi lista poate continua cât n-aveţi voi habar.

Cândva, mă potriveam perfect acestor versuri:

Cântec femeiesc 

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte „ele” ce slujesc pe „ei”.

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…

(Adrian Păunescu, Destinul femeiesc)

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

Dar, după lungi ani de „delir”, am înţeles că sunt fiică de Dumnezeu, nicidecum femeie cu destin blestemat.

Începutul vindecării mele a fost greu. Ca toate începuturile schimbării. Mi-era dificil până şi să ascult un compliment pe care mi-l făcea cineva, că imediat găseam vreun defect să-l fac vizibil lumii.

Mi-era greu până şi să gândesc că aş fi iubită necondiţionat de Dumnezeu, să nu mai vorbesc de a simţi dreptul la iubire. Avusesem parte de atâtea „iubiri perfecte” (toate bifate greşit) că şi de aş fi vrut să cred că cineva mă iubeşte aşa cum sunt, şi tot n-aş fi putut. Eram convinsă că e ceva în neregulă cu mine. Şi DOAR cu mine. Eu eram responsabilă pentru toate. Habar nu aveam pe atunci ce aşteaptă Dumnezeu de la mine: credinţă. Şi prin ea, fi-voi vindecată.

Primul pas era să accept ajutorul oamenilor, dragostea lor şi neputinţele mele.

Habar nu aveam că sunt unică DOAR pentru că El m-a creat aşa şi că imaginea de sine reală este aceea văzută prin ochii lui Dumnezeu. Că nu mă pot baza pe modul în care mă văd eu sau alţii, ci doar pe modul în care mă vede El. Orice altceva e „ca reflexia într-o oglindă spartă”, cum spunea cineva.

Am preluat azi, pentru voi, principiile din studiul „Femeia împlinită” , pentru a vi le împărtăşi.

Principiile care, spune studiul, te echipează pentru a trăi o viaţă plină de semnificaţie:


1) Conștientizează-ţi unicitatea! : eşti unică pentru că aşa te-a creat Dumnezeu, nu pentru că ai un trup perfect şi o minte la fel de perfectă!


2) Acceptă sursa! Totul vine de la Dunnezeu, nu de la oameni. Nici măcar de la părinţii tăi. Dumnezeu ţi-a dat această unicitate!

Acestea reprezintă FUNDAŢIA pe care îţi vei construi viaţa.
3) Activează-ți misiunea! Află pentru ce domeniu te-a pregătit Dumnezeu, fiind mereu conştientă că scopul fiecăreia dintre noi este să-i aducem slavă lui Dumnezeu. Şi, cu acest adevăr în minte, să găseşti modalitatea prin care să duci la împlinire planul lui. Eu am aflat că scriitura este arma mea, tu ai altă pasiune poate. Foloseşte-o! El ţi-a dat un talant să-l înmulţeşti, nu să-l ţii ascuns!


4) Redirecţionează-ţi viaţa
!

Acestea  două (3 şi 4) reprezintă DIRECŢIA care îţi modelează intelectul, emoţiile şi voinţa.
5) Traieşte proactiv!

6) Fii perseverentă! 

Acestea (5 şi 6) reperezintă ACŢIUNEA, cu ajutorul căreia vei progresa în viaţă.

Autorii studiului biblic explică mai mult ca perfect îmbinarea celor 3:

FUNDAŢIE + DIRECŢIE+ACŢIUNE : echiparea pentru o viaţă împlinită

Fundaţie+Direcţie (fără acţiune): ştiu cine sunt, cui aparţin şi de ce am fost creată, ştiu că Dumnezeu îşi doreşte însemnătate pentru viaţa mea, însă NU FAC NICI UN PAS către acest lucru.

Fundaţie+Acţiune (fără direcţie): ştiu cine sunt, cui aparţin, dar Nu îmi trăiesc viaţa după planul lui Dumnezeu, trasat de El pentru mine.

Acţiune+Direcţie (fără fundaţie): mă preocupă faptele mele, ştiu că Dumnezeu îşi doreşte ca viaţa mea să aibă însemnătate, dar nu mă accept în totalitate.

Fii sigură că fără Dumnezeu nu eşti nimic mai mult decât o femeie. Cu Dumnezeu eşti prinţesă. De Rege. Creată să devii ceea ce El te-a creat să fii.

Dacă ai întrebări sau nelămuriri în ceea ce priveşte feminitatea ta, foloseşte formularul de contact, şi îţi răspund în cel mai scurt timp. Pentru orice problemă, Dumnezeu a oferit o soluţie!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
În căutarea certitudinii- Josh McDowell

Credinta

În căutarea certitudinii- Josh McDowell

Distribuiți vă rog

Josh McDowell. De data asta, cu Thomas Williams.

O carte-dovadă, care răsopunde întrebărilor: „Există adevăr? Şi dacă da, îl putem cunoaşte?”

Josh începe această carte cu întrebarea: „Contează ce cred?” Pe mine întrebarea asta m-a pus pe gânduri cu mult înainte de a mă întoarce la Dumnezeu. Pentru că mi se părea nedrept să primească toţi oamenii aceeaşi notă, deşi răspunsurile lor la această întrebare erau diferite. 🙂 Pe atunci nu ştiam să iubesc necondiţionat.

Aşadar, m-am pus pe căutat răspunsuri. Am aflat, aşadar:

  • De ce e Biblia adevărată
  • Ce vine mai întâi: adevărul sau credinţa?
  • În ce ar trebui să îmi pun încrederea?
  • Este raţiunea demnă de încredere?
  • Cine decide ce este drept?
  • Ce rost are totul?
  • Este Universul un acceident cosmic?
  • De ce cred oamenii în evoluţie?
  • Cum pot să-L cunosc pe Dumnezeu?

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

Pasaje din carte care m-au pus pe gânduri:

„Este imposibil să dovedim că raţiunea umană este demnă de încredere, deoarece trebuie să ne folosim de raţiunea umană pentru a o dovedi!”

„Realităţile sunt întotdeauna mai mari ca umbrele lor!”

„Nimic nu poate să se întindă până la infinit, fără să se termine undeva!”

În căutarea certitudinii” este o carte  CU şi DESPRE tine. Cel creat de Dumnezeu.

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici !

Distribuiți vă rog
Credință și Dumnezeu. Între mit și realitate

Credinta

Credință și Dumnezeu. Între mit și realitate

Distribuiți vă rog

Sesiunea de Q&A, Moeciu

  • Care a fost cea mai mare încurajare, din momentele grele prin care ai trecut?

R:  1) nu pot face nimic să câştig dragostea Lui. El poate face faţă mâniei mele, dacă i-o spun. Fac rău dacă țin în mine.
2) Speranța întreagă e în viața viitoare.
3) Adevărul că El mă iartă m-a eliberat.
4) Rușinea mă ține izolată. Când mi-am dat seama că NU SUNT singura care trece prin aceste probleme.

2) Ce spunem unei persoane care a experimentat o tragedie?

Problema este aceea că vrem să le rezolvăm noi problemele celor care le au. Însă scopul creştinului nu este  acela de a-i repara pe oameni, ci pentru a-i încuraja: slujirea prin prezența noastră.  Să fii lângă ea, să sştie că nu trece singură prin asta. Să empatizezi cu ea.

3) Cum stii că esti în locul unde vrea El să fii?
Când am pace lăuntrică. Când nu e voia Lui, am neliniște.

4) Cum mă apropii de El când nu am curaj să-L mărturisesc?
Duhul sfânt mijloceşte pentru noi. El lucrează încet. El poate răspunde: „Nu!” sau „Nu acum!” Rușinea de a-L mărturisi nu e de la Dumnezeu. Rugăciunea cea mai puternică în acest caz: „Doamne, ajută-mă!”

5) Care sunt Paşii practici să  creezi vulnerabilitate?
– Fii dispus să fii vulnerabil.
– Practică cu cei cu care te simți în siguranță.
– Nu mă plâng oamenilor de ce face soțul meu, ci le spun despre cât de greu îmi e MIE să suport ce-mi face el. E vorba despre ce pot face eu să-L iubesc pe el mai mult.
– Dacă ce vorbesc e despre mine = vulnerabilitate. Nu bârfă.

6)  Dumnezeu așteaptă până la final să ne rezolve problemele. E ok să ni le rezolvăm noi singuri?
In primul rând, inima nu e la locul potrivit, dacă vreau eu sa repar pe cineva. Noi vrem să ne rezolvăm singuri problemele, pt că astfel noi ne simţim mai bine. Şi atunci nu mai aşteptăm rezolvarea Lui. Nu este benefic aşa, pentru că El ştie mai bine de ce ne lasă acea problemă mai mult timp. Dumnezeu întotdeauna vine, chiar dacă întârzie!

7) Putem veni la El doar prin Duhul Sfânt. De ce El nu le dă har şi altora?
Pentru că Nu există dragoste dacă nu putem alege.

8) Suntem predestinati?
Biblia spune că Da. Însă, dacă putem explica tot despre El, nu ar mai fi Dumnezeu. El a creat cerul pt noi, dar noi alegem să ajungem acolo sau nu.
El a lasat, în înțelepciunea Lui, această tensiune. Ne ține dependenți de El prin această tensiune. Ne va face cunoscut la final. Dar noi trebuie să ne facem partea. Tensiunea se soluţioneaza prin a o păstra.

9) Cum ştim că suntem mântuiţi?
Hristos e singura Cale spre Mântuire. Prin Prezența Duhului sfânt.
– relațiile cu credincioșii.

10) De ce pe unii îi înalță si pe alții  îi coboară?
Ca să-si ducă la împlinire planurile Sale. Pot fi amărât: de ce pe mine mă coboară?  Sau pot să fiu mulţumitor: Doamne, Tu ştii mai bine de ce permiţi aceste încercări în viaţa mea. Vezi Iov.

11) Cum te poti ruga pentru un cuplu de crestini care se confruntă cu pornografie si infidelitate?
Rugăciunile noastre mişcă mâinile Lui. Dar e decizia cuplului.
„Doamne, înmoaie-le inima să vină spre mine!  Apropie-l pe el de Tine şi trinite-i bărbați creştini să-l ajute!”


12) Când e divorțul biblic?

Situație legalistă: nu te grăbeşti să recomanzi divorțul: recomand o perioadă de separare. Fără divorț. Divorţul este biblic când la mijloc e adulter. Femeia se poate întreba: e biblic divorțul, dar e biblic ca eu să nu iert?  După divorț ea trebuie să lucreze în inima ei să ierte.
*dacă e caz de violenţă: pleacă din casă imediat. Si vede dacă el face terapie să se schimbe.
Sunt şi situaţii în care, atunci când femeiadivortează, începe un program pt a-i ajuta pe ceilalți, aflaţi în situaţii similare, să poată schimba.

13) Cum ne descoperim misiunea personală?
– Descoperă-ţi pasiunea!
– Acea pasiune trebuie să o faci ca pentru El.
-Nu uita că prima ta misiune este: mă țin strâns de Domnul.

14) Cum îți manifeşti mânia sănătos?
– prin cuvinte: când tu faci asta, eu mă simt asa.
– nu ţinem în noi mânia: daca apa fierbe sub capac, şi tu nu ridici capacul, apa dă pe dinafară.
– Vorbeşte cu un partener de dare de seamă

15)  Paşi practici pentru a te păstra curat sexual:
– Fii mereu atent la ce te gândeşti:dacă o pofteşti, spune-ţi : „Nu e pt mine, pt că ea e fica lui Dumnezeu!”
– Dezvoltă  relații cu alți bărbați, cu care să discuţi aceste probleme!
– Citeşte Biblia!

16) Explicație teologică a relaţiei între  bolile psihice şi păcat?

Păcatul poate duce la depresie sau dependențe. Dar bolile psihice nu sunt un rezultat al unui păcat. Pot fi genetice. O mânie nerezolvată, de exemplu, poate duce la depresie.
– Păcatul e o alegere, bolile psihice nu.

17) Cum prevenim certurile?
-Comunicarea din cuplu: când faci asta mă sint rău /bine
– Comunicarea cu alți crestini.

18) Cum alegi oameni cu care să ai părtăşie?
– Triezi. Spui la mai puțini, apoi creşti numărul. Eşti atent cui spui, dacă cei cărora le spui te judecă sau te învaţă ceva ce nu este în conformitate cu Biblia, renunţă la a le mai împărtăşi, şi caută un grup de suport unde să nu existe judecată sau influenţă negativă!

Dacă articolele mele îți sunt de ajutor, te încurajez să ajuți cu un SHARE pentru ca ele să ajungă la cât mai multe persoane, să dai un like paginii Învață.Crede.Iubește , să te abonezi la canalul meu de Youtube,AICI și să te înscrii în grupul NU EȘTI SINGUR PE LUME, aici !

 

Distribuiți vă rog
Duminica împreună cu Dumnezeu. Predica lui Daniell Lebsack

Credinta

Duminica împreună cu Dumnezeu. Predica lui Daniell Lebsack

Distribuiți vă rog

Azi e duminică, deci  despre şi cu Dumnezeu.

În fiecare duminică, veţi găsi aici Cuvânt. Scris sau vorbit, vom petrece Duminca împreună, „pentru o viaţă sănătoasă”.

Evitaţi excesul de … 🙂 şi haideţi să pornim la Drum!

Duminica aceasta vorbim despre Împărăţia sinelui vs. Împărăţia lui Dumnezeu.

 

3 zile de pace, la Moeciu de Sus. 3 zile în care m-am îmbogăţit. Nu cu averea lumii, ci cu acele comori de care ne vorbeşte Dumnezeu. Am învăţat despre mine. Despre tine şi despre minuni. Despre credinţă, sacrificiu şi linişte.

Daniell Lebsack, un psihoterapeut creştin, din Biserica Stonebriar,  a adus în inimile celor prezenţi acolo, smerenie. Acea smerenie. Pe care numai Dumnezeu ţi-o poate oferi, în dar, atâta timp cât i-o ceri, cu credinţă!

Încerc să redau predica lui, cât de precis pot, cu mici adăugiri:

„Lucrurile din exterior ne fac să facem din noi împărați. E un război între împărăția sinelui şi a lui Dumnezeu. Citiţi 1 petru 5:6-10, şi veţi vedea că şi în vechime, oamenii se luptau cu frici de nedescris, motiv pentru care apelau la ei înşişi. Nu mai aşteptau răspunsul şi ajutorul lui Dumnezeu, de teamă că răspunsul Lui va veni prea târziu!”

Într-o lume în care frica şi-a făcut împărăţie şi domneşte peste sufletele noastre, Daniell ne prezintă  5 adevăruri care ne ajută să găsim speranță:
1) Cunoaşte-ţi locul: (Ioan 1:14, Matei 12:34)

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

E necesar ca zilnic să ne întrebăm: ştim noi care sunt locul şi împăratul nostru? Suntem noi  dispuşi să-I spunem Lui că deseori vrem să domnim în propria lume? Suntem noi împăraţii lumii noastre, sau e Dumnezeu? E Dunmnezeu Creatorul acestei lumi, sau suntem noi?

În 1Samuel 13, ni se vorbeşte despre frica lui Saul, de a nu se coborî filistenii împotriva lui, la Ghilgal. Frica lui este mai mare decât credinţa în Dumnezeu.
Ce vă spun eu azi nu este să ne păcălim, susţinând că nouă, creştinilor, nu trebuie să ne fie frică. Ci vă spun că reverența noastră faţă de El trebuie să fie mai puternică decât temerile noastre. Chiar şi în momentele de panică.
Condiția inimii noastre poate fi măsurată de ceea ce ne iese pe gură, în orice clipă. Frica nu este o scuză pentru un comportament inadecvat. Raspund eu din frustrare când nu se întâmplă lucrurile  cum şi când vreau, sau răspund cu har şi iertare?

Autoneprihănirea mă  împinge la  refuzul de a recunoaşte ca eu sunt cauza  păcatului. Nimeni şi nimic din exterior. Ce vreau atunci este să dau bine în faţa lumii, găsind vinovaţi.

Haideţi să luăm un exemplu concret: punem apă într-o sticlă şi scuturăm sticla. De ce a picat apa?
Avem de ales între 2 răspunsuri. Ele fac diferenţa între împărăţia sinelui şi împărăţia lui Dumnezeu:  pentru că am scuturat sticla (recunoaşterea responsabilităţii mele) sau pentru că era apă în sticlă (pasarea responsabilităţii asupra altora). „Dacă nu era apă în sticlă, nu ar fi picat”, echivalent cu: „Dacă nu m-ar fi jignit, nu l-aş fi lovit!”

2) Odihneşte-te în purtarea Lui de grijă! (Marcu 6:49-50)
Credința nu necesită să negăm realitatea. Şi realitatea este că sunt încercări.

Problema lumii nu este existenţa încercărilor, ci neputinţa de a răspunde la întrebarea DE CE? De ce sunt încercări, dacă Dumnezeu este Iubire, este bun şi atotputernic?

De fapt, cea mai importantă întrebare ar trebui să fie: Ce vrea El să învăț din această încercare?

În cazul consilierii, întrebarea noastră nu ar trebui să fie DE CE A PERMIS DUMNEZEU CA ACEST OM SĂ TREACĂ PRIN CLIPE GRELE?, ci:
a. Ce vrea El să învăț eu  în terapia cu acest client?
b. Ce vrea El sa învețe clientul meu?
În mijlocul greutăţii, El ne îndeamnă să credem că  ne va purta de grijă.
3) Ia viaţa în serios! (1 Corinteni 15:58, 1 Corinteni 1:3)
Niciodată nu trebuie să uităm că diavolul caută să înghită pe cineva. Nu trebuie să uităm că suntem în luptă.

La un leu care îşi devorează prada, nu şochează atât imaginea, cât zgomotul şi intensitatea cu care atacă. După ce mănâncă, stă liniştit deasupra prăzii. Aşa este şi cu diavolul: atacă intens, până ne prinde în ghearele lui, apoi stă  şi se uită în linişte la biruinţa lui. Bătălia de la nivelul minții trebuie să o tratăm ca pe prada unui leu.  (1Petru 5:8)
4) Rezistă, orice s-ar întâmpla! ( 1Petru 5:9, Tit 2:11-12, 1Samuel 17:24)
Realitatea vieţii este aceasta: Ori eşti, ori te îndrepți spre o încercare.

Imaginează-ţi cursa de cai: ai concurenți, dar există o linie de sosire. Trebuie să fii focusat pe ea!

Când e vorba de propria viaţă, linia de sosire este crucea. Acolo trebuie să ne îndreptăm mereu privirea.  Pe verticală, la Dumnezeu.
Când nu se face cum vrem noi, însă, suntem sustraşi de lucrurile de pe orizontală, cele exterioare. În cazul cursei de cai, suntem sustraşi de alţi oameni.

Nu poţi scăpa de probleme şi încercări. Dar poţi să te opui îndoielii. Fricii. Ispitei. Neprihănirii. Nu fi surprins de venirea problemelor. El îţiva purta de grijă, te va ajuta să ieşi! Cu ochii la El, e mult mai bine decât să trecem prin probleme singuri.

Izolarea e unealta nr. 1 a inamicului! Avem nevoie de comunitate. Priviţi la exemplul cu David şi Goliat. Este un exemplu pentru căile din care să alegem . Oamenii l-au văzut pe Goliat şi s-au speriat. Frica i-a controlat. Nu au răspuns fricilor, ţinându-le piept!  A venit atunci David şi a întrebat: „Care e problema?” El nu a lăsat ca frica celorlalţi să-i afecteze relaţia cu Dumnezeu, pe verticală.
Întrebare de pus nouă înşine este: aş prefera să fiu în cort cu fricoşii, sau pe câmpul de bătălie cu Dumnezeu?  David nu s-a îndoit de puterea Lui.


5) Încrede-te în harul lui Dumnezeu! (Filipeni 3:12-13, 2 Corinteni 3:18)

Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este: „Mă bizuiesc eu pe harul Lui?”

Păcatul are puterea să ne orbească până ajungem să nu mai ştim că suntem orbi. E mult mai greu să îţi dai seama de orbirea spirituală. Când eşti orb, tu crezi că ai ajuns unde trebuie. Slujim unui Mântuitor care nu va fi mulţumit până lucrarea Lui nu va fi completă. El ne-a dat, prin Duhul sfânt, puterea să facem faţă suferinţei, problema este însă: vrem noi să facem, dar nu conform scopurilor noastre, ci conform scopurilor Lui?

Să ne uităm acum la rugăciune:
O rugăciune cuprinde 3 părţi:

  • „Doamne, sunt un om care are nevoie de harul Tău!
  • Trimite-mi ajutoarele Tale
  • Când faci asta, (când îmi trimiţi ajutoarele) deschide-mi urechile şi ochii, să accept ajutorul Tău! Prin Duhul Sfânt. Altfel, voi cădea în capcana de a-mi construi propria împărăție!”
    Suntem înfometați dupa pacea Lui, sau a noastră?

 

Ne punem, azi, oare, Aripi de drum, să pornim sa salvat propriile noastre vieţi?

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
La mulţi ani, FEMEIE! Eşti de 7 ori Evă!

Credinta

La mulţi ani, FEMEIE! Eşti de 7 ori Evă!

Distribuiți vă rog

Azi am aflat că e, nu ziua noastră, ci săptămâna noastră.

A femeilor CREŞTINE!

Avem 7 zile. 168 de ore să ne răsfăţăm. Cu lapte. Cu miere. Cu ciocolată. Cu vanilie şi scorțișoară.

Dumnezeu ştie de ce ne dă tot 7 zile, cât a avut El nevoie să creeze lumea. Asta care îl blamează acum …

Să ne dea oare, pentru că şi noi suntem creatoare de viaţă? Ne-a dat El harul ăsta, căci ştie cât e de  greu să fii femeie? S-a gândit El, oare, că dacă Lui i-au trebuit 6 zile, la fel ne vor trebui şi nouă? 🙂
E săptămâna marilor regrete. Puse în mâna Marelui Vindecător. Spre alinare. Spre iertare şi mângâiere. A sufletelor ce-au fost sfârtecate. De iubiri bifate greşit. De frici puse la dospit. Că nu suntem frumoase. Că nu dăm destul. Că nu avem ce trebuie. Că e necesar să admitem că niciodată nu ne vom vindeca.
E săptămâna noastră, a celor care am învățat, poate pe genunchi, în foc şi prin noroi, dând din coate, şi incendiind iubiri, că numai El e Singurul care poate să ne urce la cer. Să ne pună coronița iertării, împletită din spinii propriei coroane. De la calvar.
Dragele mele, e săptămâna binecuvântării. A harului care ne-a salvat.
Şi chiar de ne-ar răstigni lumea, pentru credința noastră, chiar de ne-ar arunca în cuptorul cu foc, chiar de s-ar rupe pământul în 2 şi cerul s-ar face lacrimă, n-am pieri. Nici noi, nici lumea noastră. Suntem una cu ea.
E săptămâna în care dragostea se desăvârşeşte prin iubire. Şi iubirea se împarte la lume. Ajunge să sature omenirea. Ca pâinile şi peştii. Şi se pregătește pentru moartea pe cruce.
Ea, iubirea adevărată, biciuită şi batjocorită, se urcă de bunăvoie pe cruce, se dă la calvar şi înviază din propria cenușă.
Haideți să ne dăm mâna, noi, femeile ce-am înțeles că iubirea vindecă şi în cea mai întunecată negură! Să ne pregătim sufletele, să ne biciuim fricile, păcatele şi durerile, să le urcăm pe cruce, şi să le lăsăm acolo până îşi dau duhul.
Să strige şi ele: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce ne-ai părăsit?”

Şi să le răspundem noi, în locul Lui:
– V-a părăsit  pentru că  moartea voastră va dezlega lumea de blestem. Acela al singurătății în 2, al dragostei care promite, dar nu împlinește, al „partajului echitabil”. Dintre om şi Dumnezeu.
Haideți să ne unim inimile în rugăciunea dorului de cer, a certitudinii iertării şi a pașilor fără tălpi. Făcuți cu har.
Vă dau Aripi de drum, să zburăm spre cerul promis

Şi, în dar, de ziua noastră, cât 7:), vă dau poemul inimii mele.

[ulp id=’PJaB4tHW4igmAbCt’]

Asa e mama si a fost bunica
Asa suntem femei lânga femei
Parem nimic si nu-nsemnam nimica
Doar niste “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenti, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai talpi si ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Si-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic maret, nimic impunator.
Schimbându-si dupa ei si drum si nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâtia pasi ce au facut prin casa
Si pentru care plata nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa
Ar fi ajuns si dincolo de cer.

Ei fac ce fac si tot ce fac se vede
Ba strica mult si ele-ndreapta tot
Si de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbatrânesc si nu mai pot.

Asa e mama si a fost bunica
Si ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat si uneori copii.

Suntem veriga firului de ata
În fiecare lant facut din doi
Ce greu cu noi femeile în viata
Dar e si imposibil fara noi…

(Adrian Păunescu- Cântesc femeiesc)

Vă provoc pe toate, să daţi share acestei postări, tăguind 3-5 femei creştine, care să numească un titlu de carte, care le-a schimbat, ca FEMEI!

Să fim candele aprinse… purtătoare de Aripi. De drum.

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog
Assign a menu in the Right Menu options.