Relatii

AM TRĂIT FĂRĂ TINE LA FEL DE FRUMOS CUM AŞ FI TRĂIT CU TINE. CU LACRIMI, CU ZÂMBETE, CU NERVI, CU FERICIRE, CU TRISTEŢE ŞI CU SPERANŢE FĂCUTE PRAF.

Distribuiți vă rog

AM TRĂIT FĂRĂ TINE LA FEL DE FRUMOS CUM AŞ FI TRĂIT CU TINE. CU LACRIMI, CU ZÂMBETE, CU NERVI, CU FERICIRE, CU TRISTEŢE ŞI CU SPERANŢE FĂCUTE PRAF.

sursa foto: Google

Cu trenuri  la fel de goale, ca inima ta.
Cu vagoane vechi şi pline până la refuz de oameni simpli, care nu-şi permiteau bilete la clasa 1.
Cu şine tăiate în 2 fără remuşcări, cu întârzieri de sute de minute transformate în ani, cu vatman cu numele tău gravat pe suflet.
Bolnavă de singurătate şi împlinită de iluzii.
Am trăit fără tine mai bine de un deceniu fără să număr anii, fără să îmi pese că trec şi nu mi-i mai aduce nimeni înapoi!
Am trăit fără tine cu secundele în batistuţele de suflat iubire, în zmeul înfricoşat de vântul care bătea prea tare pentru puterea lui de a zbura.
Am trăit fără tine, privind cum îmi fumai zâmbetele şi cum îţi cumpărai altele la preţ redus. Şi cum le fabricai doar pentru tine, în funcţie de nevoi: nu 20 în pachet, ci 30, 40, 50…
Ca la promoţii: cu cât cumpărai mai multe, cu atât plăteai mai puţin.
Am trăit fără tine povestea unei picături de rouă, fără dimineţi cu miros de noi 2.
Şi totul A FOST!
Exact până când am refuzat să mai aştept trenuri, să mai gravez numele tău, să mai accept vagoane vechi şi întârzieri de mii de minute.
Până când am simţit că AJUNGE cu lacrimile oprite în colţul ochilor, de teama de a nu îmi uda şansa de a trăi cu adevărat, fără cuvinte scrise pe papirus de messenger şi auzite la telefon cu glas de CREDINŢĂ CĂ… , de DORINŢĂ SĂ…,  de DOR DE A IUBI ŞI A FI IUBIT AŞA CUM TE-AŞ IUBI EU!
Exact până când m-am izbit de pământ suficient de puternic încât să îmi dau seama că atunci când nu ai învăţat să zbori nu trebuie să te încăpăţânezi să începi fără instructor.
Şi-acum stau pe pământ, cu ochii spre cer, fără să mai aştept să cobori pentru a mă încuraja să urc cu tine!
Parcă mi-e dor să mai trăiesc cu tine în suflet.
Parcă mi-e dor să mai cred în Moş Crăciun! Nu pentru că m-am făcut mare, ci pentru că prea mare a fost durerea de a afla că de fapt există doar în închipuirea mea de veşnic copil de 14- 26 de ani.
Parcă mi-e dor să mai aştept să dai un semn, aşa, cât de mic.

Spune-i ALTFEL „Te iubesc!”. Fă-i un cadou de neuitat: o fărâmă din sufletul tău transpusă în cuvinte. Comandă AICI povestea voastră de dragoste personalizată!

De ziua mea, de Crăciun, de orice; să mă întrebi ce fac, dacă mi-e bine, dacă mi-e rău, dacă… şi dacă… şi dacă…

şi zâmbesc.
Şi-mi dau seama că s-a terminat cerneala din stiloul iubirii mele platonice, că s-a uscat de atâta lăsat fără capac şi că nu mai am cu ce să scriu pe foile acestei poveşti fără introducere, cuprins şi încheiere, ci doar cu una din ele, dar habar n-am care.
Şi nu mai simt.
Şi e aşa ciudat să te privesc şi să fie vid în inima mea, să încerc să retrăiesc durerea aia de „de ce nu vine, de ce nu vrea, de ce nu pleacă?” şi să nu mai văd decât imagini cu mine aşteptând!
şi… mi-e BINE! (?)

# Scrie şi tu pe Învaţă.Crede.Iubeşte! Foloseşte formularul de aici şi împărtăşeşte-ne din experienţa ta!

[ulp id=’C8fFaJbxUq9DpQpZ’]

Distribuiți vă rog

Lasă un comentariu

Assign a menu in the Right Menu options.